Decizia Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1), ale art. 91 alin. (1) si (2), precum si ale art. 98 alin. (1) si (3) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 44 din 20 ianuarie 2010 a dost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1637/2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1), ale art. 91 alin. (1) si (2), precum si ale art. 98 alin. (1) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23, 91 si 98 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Flavia Cristina Anastasiu Teodosiu in Dosarul nr. 36.197/3/CA/2008 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a de contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Magistratul-asistent refera asupra faptului ca autorul exceptiei a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicita acordarea unui nou termen de judecata in vederea angajarii unui aparator.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.
Curtea, avand in vedere ca incheierea de sesizare este din data de 7 aprilie 2009, ca autorul exceptiei a primit citatia inca din data de 20 noiembrie 2009 si ca insusi autorul exceptiei este avocat, respinge cererea formulata.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care solicita respingerea exceptiei ridicate. Se arata ca textele legale criticate sunt clare, precise si neechivoce, iar eventualele probleme ce pot aparea in aplicarea lor sunt supuse cenzurii instantelor de judecata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 aprilie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 36.197/3/CA/2008, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23, art. 91 si art. 98 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Flavia Cristina Anastasiu Teodosiu intr-o cauza avand ca obiect anularea unui act administrativ fiscal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca art. 91 din Codul de procedura fiscala este neconstitutional, intrucat confera in mod abuziv si discriminatoriu organelor fiscale dreptul de a stabili obligatii fiscale in termen de 5 ani de la nasterea acestora si nu in termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de dispozitiile Decretului nr. 167/1958. Totodata, se arata ca art. 95 alin. (3) din cod, stabilind un termen in care organul fiscal poate determina perioada supusa inspectiei fiscale pe baza unor indicii, si nu a unor certitudini, reprezinta o discriminare evidenta. Se mai apreciaza ca dreptul de creanta al statului asupra contribuabilului nu trebuie sa beneficieze de un regim juridic distinct de cel general, intrucat atat statul, cat si ceilalti potentiali creditori sunt subiecte de drept egale in drepturi.
In final, se considera ca art. 23 din Cod este neconstitutional, intrucat baza de impunere reprezinta un act unilateral al organului fiscal ce nu poate determina in mod singular nasterea creantelor si a obligatiilor fiscale.
Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este intemeiata. Se arata ca textele legale criticate sunt neconstitutionale, in masura in care acorda un tratament privilegiat insusi statului.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciaza ca prevederile legale criticate sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile art. 23, ale art. 91 si ale art. 98 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. In realitate, astfel cum rezulta din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia critica numai constitutionalitatea art. 23 alin. (1), art. 91 alin. (1) si (2), precum si ale art. 98 alin. (1) si (3) din Cod, texte asupra carora, potrivit jurisprudentei sale, Curtea urmeaza sa se pronunte. Aceste dispozitii legale au urmatorul cuprins:
– Art. 23 alin. (1): „(1) Daca legea nu prevede altfel, dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc in momentul in care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza.”;
– Art. 91 alin. (1) si (2): „(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala potrivit art. 23, daca legea nu dispune altfel.”;
– Art. 98 alin. (1) si (3): „(1) Inspectia fiscala se efectueaza in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale. […]
(3) La celelalte categorii de contribuabili inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale. Inspectia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, daca este identificata cel putin una dintre urmatoarele situatii:
a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;
b) nu au fost depuse declaratii fiscale in interiorul termenului de prescriptie;
c) nu au fost indeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.”
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2) privind egalitatea cetatenilor in fata legii si ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internationale privind drepturile omului. Totodata, se considera ca sunt incalcate prevederile art. 14 si ale art. 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind interzicerea discriminarii, respectiv interzicerea abuzului de drept.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
I. Critica de neconstitutionalitate care priveste art. 23 alin. (1) din Codul de procedura fiscala este inadmisibila, intrucat nu este motivata in conformitate cu exigentele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Astfel, autorul exceptiei nu indica in sustinerea acestei critici nici o prevedere constitutionala, motivarea sa vizand mai degraba o inconsistenta legislativa la nivelul textului criticat. Curtea, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu are competenta de a modifica textul de lege criticat, o atare competenta apartinand legiuitorului originar sau delegat.
II. Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, a stabilit ca principiul egalitatii priveste egalitatea cetatenilor in fata legilor si a autoritatilor publice, iar nu egalitatea de tratament juridic intre cetateni si autoritatile publice (de exemplu, Decizia nr. 77/1997 si Decizia nr. 322/1997). In speta, critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (1) si (2), precum si ale art. 98 alin. (1) din Codul de procedura fiscala vizeaza dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale, respectiv termenul in care se pot stabili asemenea obligatii; deci, este vorba de o autoritate publica, parte a raportului de drept fiscal. Curtea retine ca in dreptul fiscal intotdeauna o parte este statul (prin organul fiscal), iar raporturile juridice care se constituie in sfera dreptului fiscal tin de dreptul public, astfel incat situatia juridica a statului nu se poate compara cu cea a altor creditori de drept privat.
Rezulta, in mod evident, ca nu se poate face o comparatie bazata pe principiul egalitatii intre competentele unei autoritati publice si drepturile unei persoane de drept privat. Asadar, art. 16 din Constitutie nu este incident in cauza.
Curtea retine ca art. 14 din Conventie nu are o existenta independenta, acesta trebuie sa fie coroborat cu drepturile si libertatile fundamentale pe care Conventia le reglementeaza. De asemenea, art. 17 din Conventie nu reglementeaza un drept sau o libertate fundamentala si, precum art. 14 din Conventie, nu are o existenta independenta. Or, in cauza de fata, autorul exceptiei nu indica dreptul sau libertatea pretins incalcata prin textul legal criticat, astfel incat critica acestuia, in raport cu cele doua dispozitii conventionale, nu se constituie intr-o veritabila motivare a exceptiei de neconstitutionalitate.
In raport cu dispozitiile art. 98 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, Curtea observa ca acestea consacra principiul potrivit caruia inspectia fiscala ce vizeaza contribuabilii mici si mijlocii se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale. Art. 98 alin. (3) lit. a – c) din cod cuprinde prevederi derogatorii de la acest principiu, legiuitorul fiind legitimat din punct de vedere constitutional sa adopte solutii legislative corespunzatoare situatiilor de fapt cu care se confrunta. Desigur, pentru a adopta astfel de masuri, legiuitorul trebuie sa respecte doua conditii esentiale:
– exceptarea sa fie justificata in mod temeinic, obiectiv si rational;
– prevederea legala prin care se realizeaza exceptarea sa indeplineasca cerintele de predictibilitate a normei juridice.
In cazul de fata, Curtea constata ca exceptarile realizate prin efectul art. 98 alin. (3) lit. a) – c) din Codul de procedura fiscala sunt justificate de conduita contribuabilului, si anume acesta, prin anumite mijloace, incearca sa se sustraga platii la bugetul de stat a obligatiilor sale fiscale. Conduita contribuabilului care se abate de la reglementarea legala stricta in domeniul fiscal este un motiv suficient pentru a fi supus unui control mai temeinic, mai strict, ceea ce presupune extinderea acestuia pe o perioada mai mare de timp. Prin urmare, se constata ca ratiunea exceptarii in toate cele trei cazuri este justificata in mod temeinic, obiectiv si rational prin comportamentul contribuabilului care se abate de la legalitate.
Cu privire la predictibilitatea reglementarii, Curtea retine ca prevederile art. 98 alin. (3) lit. a) din Codul de procedura fiscala contin garantii impotriva atingerilor arbitrare ale puterii publice. Astfel, Curtea observa ca un contribuabil mic sau mijlociu va putea invoca in apararea sa faptul ca inspectia fiscala a vizat perioade mai mari de trei ani bazandu-se pe faptul ca organul fiscal a invocat existenta unor indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat. Hotararea organului fiscal nu este discretionara cu privire la acest aspect, ea trebuie motivata si, de asemenea, poate fi supusa cenzurii instantelor judecatoresti. Prin urmare, formularea redactionala a textului criticat impune obligatia organului fiscal de a dovedi existenta acestor indicii, aspect ce va putea fi analizat de instanta de judecata care se va putea pronunta pe temeinicia sau netemeinicia aspectelor invocate de organul fiscal.
In fine, se retine ca prevederile art. 98 alin. (1) si (3) lit. b) si c) din acelasi Cod sunt suficient de predictibile si clare, continutul lor normativ fiind legat de elemente obiective si neputand eo ipso da nastere la abuzuri in procesul de aplicare a legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Flavia Cristina Anastasiu Teodosiu in Dosarul nr. 36.197/3/CA/2008 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a de contencios administrativ si fiscal.
2. Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 alin. (1) si (2), precum si ale art. 98 alin. (1) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 decembrie 2009.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close