„Neindeplinirea obligatiilor de catre un stat membru – Directiva 95/59/CE – Alte impozite decat cele pe cifra de afaceri care afecteaza consumul de tutun prelucrat – Articolul 9 alineatul (1) – Determinarea libera de catre producatori si importatori a pretului maxim de vanzare cu amanuntul pentru produsele lor – Reglementare nationala prin care se impune un pret minim de vanzare cu amanuntul pentru tigari – Justificare – Protectia sanatatii publice – Conventia cadru a Organizatiei Mondiale a Sanatatii privind controlul tutunului”

HOTARAREA CURTII DE JUSTITIE A COMUNITATII EUROPENE
(Camera a treia)
4 martie 2010
In cauza C 221/08,
avand ca obiect o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor formulata in temeiul articolului 226 CE, introdusa la 22 mai 2008,
Comisia Europeana, reprezentata de domnii R. Lyal si W. Mölls, in calitate de agenti, cu domiciliul ales in Luxemburg,
reclamanta,
impotriva
Irlandei, reprezentata de domnul D. O’Hagan, in calitate de agent, asistat de domnul G. Hogan, SC, cu domiciliul ales in Luxemburg,
parata,
CURTEA (Camera a treia),
compusa din domnul J. N. Cunha Rodrigues, presedintele Camerei a doua, indeplinind functia de presedinte al Camerei a treia, doamna P. Lindh, domnii A. Rosas, U. Lõhmus si A. Arabadjiev (raportor), judecatori,
avocat general: doamna J. Kokott,
grefier: doamna R. Seres, administrator,
avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 18 iunie 2009,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 22 octombrie 2009,
pronunta prezenta
Hotarare
1. Prin cererea introductiva, Comisia Comunitatilor Europene solicita Curtii sa constate ca:
– prin impunerea de preturi minime si maxime de vanzare cu amanuntul pentru tigari, Irlanda nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind alte impozite decat impozitele pe cifra de afaceri care afecteaza consumul de tutun prelucrat (JO L 291, p. 40, Editie speciala, 09/vol. 2, p. 5), astfel cum a fost modificata prin Directiva 2002/10/CE a Consiliului din 12 februarie 2002 (JO L 46, p. 26, Editie speciala, 03/vol. 41, p. 78, denumita in continuare „Directiva 95/59”), si
– prin nefurnizarea informatiilor necesare pentru a permite Comisiei sa isi indeplineasca obligatia de supraveghere a respectarii Directivei 95/59, Irlanda nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 10 CE.
Cadrul juridic
Reglementarea comunitara
2. Considerentele (2), (3) si (7) ale Directivei 95/59 au urmatorul cuprins:
„(2) intrucat obiectivul Tratatului [CE] este de a crea o uniune economica in cadrul careia sa existe o concurenta sanatoasa si ale carei caracteristici sa fie similare cu cele ale unei piete interne si, in ceea ce priveste tutunul prelucrat, realizarea acestui scop presupune ca aplicarea impozitului privind consumul de produse in acest sector in statele membre sa nu produca conditii de denaturare a concurentei si sa nu impiedice libera lor circulatie in cadrul Comunitatii;
(3) intrucat, in ceea ce priveste accizele, armonizarea structurilor trebuie sa conduca in special la concurenta loiala intre diferitele categorii de tutun prelucrat care apartin aceluiasi grup si care sa nu fie denaturata de efectele induse de impozitare si, in consecinta, la deschiderea pietelor nationale ale statelor membre;
[…]
(7) intrucat necesitatile imperative ale concurentei implica un sistem de formare libera a preturilor pentru toate grupurile de tutun prelucrat”.
3. Potrivit articolului 2 alineatul (1) din aceasta directiva:
„Urmatoarele articole sunt considerate tutun prelucrat:
(a) tigari;
(b) trabucuri si tigarete;
(c) tutun de fumat:
– tutun taiat fin pentru rularea tigaretelor;
– alte tipuri de tutun de fumat;
conform articolelor 3-7.”
4. Articolul 8 din Directiva 95/59 prevede:
„(1) Tigarile fabricate in Comunitate si cele importate din [tarile nemembre] fac obiectul unor accize proportionale, calculate la pretul maxim de vanzare cu amanuntul, incluzand taxele vamale, precum si al unei accize specifice calculate pe unitatea de produs.
(2) Rata accizei proportionale si suma accizei specifice trebuie sa fie aceeasi pentru toate tigarile.
[…]”
5. Potrivit articolului 9 alineatul (1) din aceasta directiva:
„Este considerat producator orice persoana fizica sau juridica stabilita in Comunitate care transforma tutunul in produse prelucrate in scopul vanzarii cu amanuntul.
Producatorii sau, daca este cazul, reprezentantii sau agentii lor autorizati din Comunitate si importatorii de tutun din tarile nemembre sunt liberi sa determine pretul maxim de vanzare cu amanuntul pentru fiecare dintre produsele lor si pentru fiecare stat membru in care se introduc produsele in cauza in vederea consumului.
Al doilea paragraf nu poate impiedica in niciun fel punerea in aplicare a sistemelor legislative nationale in ceea ce priveste controlul nivelurilor de pret sau respectarea preturilor impuse, cu conditia ca acestea sa fie compatibile cu legislatia comunitara.”
6. Articolul 16 din directiva mentionata prevede:
„(1) Valoarea accizei specifice pentru tigari se stabileste avand ca referinta tigarile din categoria de pret a celor mai populare, conform informatiilor disponibile la 1 ianuarie a fiecarui an, incepand cu 1 ianuarie 1978.
(2) Componenta specifica a accizei nu poate fi mai mica de 5 % sau mai mare de 55 % din suma totala a sarcinii fiscale rezultand din adunarea accizei proportionale, a accizei specifice si a impozitului pe cifra de afaceri percepute pentru acele tigari.
[…]
(5) Statele membre pot percepe accize minime pe tigarile vandute la un pret mai mic decat pretul de vanzare cu amanuntul pentru tigarile din categoria de pret cu cea mai mare cerere, cu conditia ca aceste accize sa nu depaseasca valoarea accizelor percepute pentru tigarile din categoria de pret cu cea mai mare cerere.”
7. Directiva 92/79/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor la tigari (JO L 316, p. 8, Editie speciala, 03/vol. 11, p. 180) astfel cum a fost modificata prin Directiva 2003/117/CE a Consiliului din 5 decembrie 2003 (JO L 333, p. 49, Editie speciala, 03/vol. 52, p. 27), stabileste ratele si sumele minime ale accizei globale pentru tigari.
8. Prin Decizia 2004/513/CE a Consiliului din 2 iunie 2004 (JO L 213, p. 8, Editie speciala, 11/vol. 35, p. 223), s a aprobat in numele Comunitatii Conventia cadru a Organizatiei Mondiale a Sanatatii pentru controlul tutunului, semnata la Geneva la 21 mai 2003 (denumita in continuare „Conventia OMS”). Articolul 6 din aceasta conventie, intitulat „Masuri financiare si fiscale destinate reducerii cererii de tutun”, este redactat dupa cum urmeaza:
„(1) Partile recunosc faptul ca masurile financiare si fiscale sunt un mijloc eficient si important de reducere a consumului de tutun pentru diverse categorii de populatie, in special tinerii.
(2) Fara a aduce atingere dreptului suveran al partilor de a si determina si de a si fixa propria politica fiscala, fiecare parte trebuie sa tina seama de obiectivele sale nationale de sanatate in ceea ce priveste controlul tutunului si sa adopte sau sa mentina, dupa caz, masuri care sa poata cuprinde:
(a) aplicarea politicilor fiscale si, dupa caz, a politicilor de preturi privind produsele din tutun in scopul de a contribui la obiectivele de sanatate care au in vedere reducerea consumului de tutun, […]
[…]”
Reglementarea nationala
9. In temeiul articolului 2 alineatul (1) din Legea din 1978 privind produsele din tutun (controlul publicitatii, al sponsorizarii si al promovarii vanzarilor), nr. 27/1978 [Tobacco Products (Control of Advertising, Sponsorship and Sales Promotion) Act 1978, No. 27/1978], ministrul sanatatii poate adopta regulamente in vederea controlului si a reglementarii publicitatii la produsele din tutun, a sponsorizarii si a oricarei alte activitati care ar avea ca scop promovarea vanzarii produselor din tutun sau care ar fi susceptibila de o asemenea promovare.
10. Potrivit articolului 2 alineatul (2) litera (i) din aceasta lege, regulamentele respective pot sa prevada „interzicerea comercializarii produselor din tutun la preturi atat de mici fata de cele la care sunt comercializate, la un moment determinat, produse din tutun de tip sau caracter similar incat comercializarea la preturi mai mici sa constituie, in opinia ministrului [sanatatii], o forma de promovare a vanzarilor”.
11. Regulamentul din 1991 privind produsele din tutun (controlul publicitatii, al sponsorizarii si al promovarii vanzarilor) [Tobacco Products (Control of Advertising, Sponsorship and Sales Promotion) Regulations 1991, S.I. n° 326/1991, denumit in continuare „Regulamentul din 1991”] a dezvoltat reglementarea in materie, abrogand in acelasi timp Regulamentul din 1986 privind produsele din tutun (controlul publicitatii, al sponsorizarii si al promovarii vanzarilor) (nr. 2) [Tobacco Products (Control of Advertising, Sponsorship and Sales Promotion) (No 2) Regulations 1986, S. I. n° 107/1986, denumit in continuare „Regulamentul din 1986”]. Articolul 16 din Regulamentul din 1991, care corespunde articolului 18 din Regulamentul din 1986, prevede:
„(1) Se interzice vanzarea cu amanuntul a unui produs din tutun de o marca determinata la un pret inferior aceluia care ar putea fi obtinut in alt mod pentru marca respectiva.
(2) Se interzice oferirea spre vanzarea cu amanuntul a unui produs din tutun de o marca determinata la un pret inferior aceluia care ar putea fi obtinut in alt mod pentru marca respectiva, prin distribuirea catre persoane a unui cupon sau a unui document similar.
(3) In privinta vanzarii sau cumpararii cu amanuntul a produselor din tutun, se interzice oferirea de bonuri, timbre premii, cupoane, premii, jetoane sau cadouri (inclusiv cadouri constand in produse din tutun).”
12. Articolul 17 din Regulamentul din 1991, care corespunde articolului 19 din Regulamentul din 1986, prevede:
„(1) Se interzice vanzarea cu amanuntul a unui produs din tutun la un pret in legatura cu care ministrul [sanatatii], in exercitarea competentelor care i au fost conferite prin articolul 2 alineatul (2) litera (i) din Legea [din 1978 privind produsele din tutun], considera ca vanzarea acelui produs la un asemenea pret constituie o forma de promovare a vanzarilor.
(2) Avizul ministrului [mentionat], in sensul alineatului 1 al prezentului articol, se comunica in scris persoanei interesate.”
13. In 1986, ministrul sanatatii a emis un memorandum de clarificare (Memorandum of Clarification) referitor la Regulamentul din 1986. Punctul 2 prima teza din partea din memorandumul mentionat referitoare la articolul 19 din Regulamentul din 1986 are urmatorul cuprins:
„Pretul mediu ponderat al tuturor tigarilor din fiecare categorie vanduta de societatile membre ale [Irish Tobacco Manufacturers Advisory Council (Comitetul Consultativ Irlandez al Producatorilor de Tutun)] se calculeaza pe baza volumului net al vanzarilor cu plecare din depozit al fiecarei marci pentru anul anterior la 31 decembrie, pe de o parte, si a pretului de vanzare cu amanuntul recomandat aplicabil la momentul la care este determinat pretul mediu ponderat pentru fiecare categorie, pe de alta parte.”
14. Potrivit punctului 3 prima teza din aceeasi parte din memorandumul mentionat, „se considera ca exista o forma de promovare a vanzarilor daca pretul de vanzare cu amanuntul recomandat al unei marci de tigara este cu mai mult de 3 % mai mic decat pretul mediu ponderat din categoria sa”.
Procedura precontencioasa
15. Considerand ca legislatia irlandeza referitoare la vanzarea produselor din tutun este incompatibila cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59, Comisia a adresat Irlandei, la 23 octombrie 2001, o scrisoare de punere in intarziere.
16. La 27 iulie 2002, Comisia a adresat de asemenea acestui stat membru o cerere de informatii referitoare la legislatia irlandeza aplicabila.
17. Considerand ca raspunsul din 4 septembrie 2002 oferit de Irlanda la scrisoarea de punere in intarziere nu continea informatiile solicitate, la 1 octombrie 2002, Comisia a transmis o noua cerere de informatii acestui stat membru, la care nu s a raspuns.
18. Prin urmare, la 17 octombrie 2003 si la 9 iulie 2004, Comisia a adresat Irlandei o scrisoare de punere in intarziere si, respectiv, un aviz motivat in care concluziona ca, prin nefurnizarea informatiilor solicitate, acest stat membru nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 10 CE. Prin acest aviz motivat se solicita statului membru mentionat sa ia toate masurile necesare in vederea indeplinirii acestor obligatii in termen de doua luni de la primirea avizului respectiv.
19. La 10 decembrie 2004, Ministerul irlandez al Sanatatii si Copiilor a transmis domnului Medghoul, director al Directiei Fiscalitate si Uniune vamala din cadrul Comisiei, o scrisoare in care se prezenta pe scurt legislatia irlandeza care tocmai fusese adoptata in materia sanatatii publice si a tutunului, subliniind totusi ca aceasta legislatie facea obiectul unei actiuni in fata instantelor irlandeze si ca nu se afla, asadar, inca in vigoare. Legislatia mentionata nu se afla in vigoare nici la data expirarii termenului stabilit in avizul motivat din 15 decembrie 2006, mentionat la punctul 21 din prezenta hotarare.
20. La solicitarea Comisiei, la 10 februarie 2005, s a organizat o intalnire intre aceasta si autoritatile irlandeze.
21. La 10 aprilie 2006, Comisia a transmis Irlandei o scrisoare de punere in intarziere, iar la 15 decembrie 2006, un nou aviz motivat, in care aceasta institutie sustinea ca, prin instituirea unui sistem de preturi maxime si minime de vanzare cu amanuntul pentru tigari acest stat membru si a incalcat obligatiile care ii revin in temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59. Prin avizul motivat mentionat se solicita luarea masurilor necesare pentru a i se conforma intr un termen de doua luni de la primirea acestuia.
22. Irlanda a raspuns la acest aviz motivat prin scrisoarea din 15 ianuarie 2007, sustinand ca reglementarea nationala in cauza este necesara pentru protectia sanatatii publice.
23. Prin urmare, la 29 iunie 2007, Comisia a emis un aviz motivat complementar. Considerand ca situatia continua sa nu fie satisfacatoare, avand in vedere raspunsurile Irlandei la aceste avize motivate, Comisia a introdus prezenta actiune.
Cu privire la actiune
Cu privire la motivele intemeiate pe incalcarea articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59
Argumentele partilor
24. Pe baza informatiilor de care dispune, in special a celor care rezulta din procesul verbal al intalnirii din 10 februarie 2005, Comisia considera ca, in temeiul reglementarii irlandeze in cauza si avand in vedere practica autoritatilor irlandeze, pentru vanzarea cu amanuntul a tigarilor sunt stabilite, pe de o parte, preturi minime, in masura in care se interzice practicarea de preturi cu mai mult de 3 % mai mici decat pretul mediu ponderat al tigarilor din categoria relevanta, si, pe de alta parte, preturi maxime, in masura in care se interzice depasirea pretului mediu ponderat mentionat cu mai mult de 3 %. Acest sistem ar avea ca efect limitarea libertatii producatorilor si a importatorilor de a determina preturile maxime de vanzare cu amanuntul pentru produsele lor si ar fi, asadar, contrare articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59. Asemanator celorlalte regimuri nationale similare care au fost examinate de catre Curte, sistemul mentionat ar impiedica vanzarea tigarilor la un pret mai mic decat cel stabilit de statul membru vizat. Aceasta concluzie nu ar fi pusa in discutie de articolul 9 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 95/59.
25. De asemenea, regimul de preturi minime si maxime in cauza nu ar fi justificat de obiectivul de protectie a sanatatii publice prevazut la articolul 30 CE. Astfel, ar rezulta in special din Hotararea din 17 aprilie 2007, AGM COS.MET (C 470/03, Rep., p. I 2749), ca o problema care a facut obiectul unei armonizari nu ar putea fi examinata prin prisma dispozitiilor de drept primar care stabilesc derogari de la libertatile fundamentale.
26. In orice caz, statele membre ar putea sa se asigure ca preturile de vanzare cu amanuntul pentru produsele din tutun sunt suficient de ridicate, in masura in care acest lucru este necesar pentru combaterea fumatului, atat prin intermediul unei majorari generale a nivelului impozitarii acestor produse, cat si prin intermediul unei majorari specifice, prin cresterea importantei diferitelor componente ale accizei si prin stabilirea unei accize minime. Directivele referitoare la impozitarea tigarilor ar lasa statelor membre libertatea de a adapta aceasta impozitare la propriile lor prioritati.
27. Pe de alta parte, Comisia considera ca articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59 este compatibil cu Conventia OMS. Pe de o parte, aceasta conventie nu ar avea ca efect sa oblige partile contractante sa stabileasca preturi minime. Pe de alta parte, prin aceasta nu s ar conferi statelor membre un drept, opozabil Comunitatii, de a alege intre aplicarea unor politici fiscale si aplicarea unor politici de preturi, intrucat aceasta problema ar fi una de functionare interna a Comunitatii.
28. In ceea ce priveste Recomandarea 2003/54/CE a Consiliului din 2 decembrie 2002 privind prevenirea fumatului si initiativele de imbunatatire a controlului tutunului (JO 2003, L 22, p. 31), invocata de Irlanda in masura in care aceasta recomandare se refera la „masuri adecvate privind pretul produselor din tutun in vederea descurajarii consumului de tutun”, Comisia considera ca aceste observatii din recomandarea mentionata nu au efect obligatoriu si ca, in orice caz, nu pot fi interpretate in sensul ca incita la o incalcare a articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59.
29. In plus, consideratiile de sanatate publica nu ar fi complet straine de armonizarea accizelor la produsele din tutun.
30. Irlanda subliniaza ca nici reglementarea nationala in cauza, nici memorandumul de clarificare din 1986 nu prevad interdictia de a depasi cu mai mult de 3 % pretul mediu ponderat pentru fiecare categorie de tigari. Prin urmare, nu ar fi impuse preturi maxime. Irlanda recunoaste ca procesul verbal al intalnirii din 10 februarie 2005 nu reflecta realitatea in aceasta privinta.
31. Pe de alta parte, acest stat membru sustine ca articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59, care prevede ca producatorii si importatorii de tutun prelucrat determina in mod liber preturile maxime de vanzare cu amanuntul pentru produsele lor, nu mentioneaza preturile minime si, prin urmare, nu interzice impunerea unor asemenea preturi minime. Impunerea unui pret minim nu i ar impiedica pe producatori si pe importatori sa determine preturile maxime decat intr un sens tehnic si absolut artificial. In plus, spre deosebire de alte regimuri nationale care au fost examinate de catre Curte, regimul irlandez ar urmari in exclusivitate combaterea vanzarii produselor din tutun la un pret scazut.
32. Irlanda considera ca jurisprudenta citata de Comisie in sustinerea argumentului sau potrivit caruia articolul 30 CE nu poate fi invocat in speta nu poate fi transpus in prezenta cauza. In Hotararea din 19 octombrie 2000, Comisia/Grecia (C 216/98, Rec., p. I 8921), Curtea ar fi recunoscut ca articolul 30 CE, in special obiectivul de protectie a vietii si a sanatatii persoanelor, poate, in principiu, sa justifice stabilirea de preturi minime pentru vanzarea cu amanuntul a produselor din tutun. Or, statele membre ar dispune de o putere de apreciere extinsa in privinta caracterului necesar si adecvat al masurilor destinate sa protejeze sanatatea publica. In aceasta privinta, reglementarea irlandeza in cauza ar indeplini criteriul de proportionalitate. Aceasta ar fi rezultatul unei optiuni politice legitime intre stabilirea de preturi minime si cresterea presiunii fiscale.
33. Irlanda mai sustine ca masurile fiscale nu constituie, prin ele insele, un mijloc suficient pentru atingerea obiectivului de protectie a sanatatii publice care consta in excluderea posibilitatii ca tigarile sa fie vandute la un pret scazut. Efectul acestor masuri nu ar fi sigur, avand in vedere ca producatorii ar putea sa decida sa absoarba majorarea accizei. In plus, acest stat membru nu ar putea lupta in mod eficient impotriva vanzarii de tigari la un pret scazut prin intermediul impunerii unei accize minime fara a proceda la o crestere generala a presiunii fiscale pentru toate tigarile, presiune care ar fi deja foarte ridicata in Irlanda. Mai mult, cresterea nivelului accizei ar antrena o crestere a riscului de contrabanda.
34. Proportionalitatea, analizata prin raportare la acest obiectiv, a regimului irlandez de stabilire a unor preturi minime ar fi confirmata de punctul 7 din Recomandarea 2003/54, precum si de articolul 6 alineatul (2) litera (a) din Conventia OMS. In ceea ce priveste recomandarea mentionata, Irlanda sustine ca, desi nu sunt masuri cu efect obligatoriu, recomandarile pot fi totusi luate in considerare atunci cand pot clarifica interpretarea dreptului comunitar. In ceea ce priveste Conventia OMS, acest stat membru sustine ca, desi nu impune obligatia de a pune in aplicare un sistem de preturi minime, aceasta conventie obliga partile contractante sa reglementeze preturile de vanzare cu amanuntul pentru produsele din tutun fie prin politici fiscale, fie prin politici de preturi, in functie de solutia cea mai potrivita. Irlanda ar fi considerat, in temeiul puterii sale de apreciere, ca o politica de preturi constituie, pe langa politicile sale fiscale, un element suplimentar potrivit.
35. In sfarsit, Irlanda subliniaza ca Directiva 95/59 se intemeiaza pe un obiectiv de concurenta si nu tine seama de consideratii de sanatate publica. In aceasta privinta, chiar Comisia ar fi propus recent modificari la aceasta directiva [Propunerea de directiva COM(2008) 459 final] destinate, in mare masura, sa reduca consumul de tutun. De asemenea, aceasta ar fi recunoscut ca regimul comunitar existent nu a permis sa se impiedice existenta unor diferente semnificative intre preturile din statele membre si ca aceste diferente au antrenant contrabanda, precum si cumparari transfrontaliere foarte importante, ceea ce ar denatura concurenta pe piata tutunului, ar conduce la pierderi bugetare pentru statele membre care aplica un nivel relativ ridicat de impozitare si ar compromite, pe de alta parte, realizarea obiectivelor de sanatate publica.
Aprecierea Curtii
36. Cu titlu introductiv, trebuie amintit ca din considerentul (3) al Directivei 95/59 rezulta ca aceasta se inscrie in cadrul unei politici de armonizare a structurilor accizei aplicate tutunului prelucrat care are ca scop sa se evite denaturarea concurentei intre diferitele categorii de tutun prelucrat care apartin aceluiasi grup si, in acest fel, sa se realizeze deschiderea pietelor nationale ale statelor membre.
37. In acest sens, articolul 8 alineatul (1) din aceasta directiva prevede ca tigarile fabricate in Comunitate si cele importate din tari nemembre fac obiectul unor accize proportionale in fiecare stat membru, calculate la pretul maxim de vanzare cu amanuntul, incluzand taxele vamale, precum si al unei accize specifice calculate pe unitatea de produs (Hotararea Comisia/Grecia, citata anterior, punctul 19).
38. In plus, din considerentul (7) al Directivei 95/59 rezulta ca necesitatile imperative ale concurentei implica un sistem de formare libera a preturilor pentru toate grupurile de tutun prelucrat.
39. In aceasta privinta, articolul 9 alineatul (1) din aceasta directiva prevede ca producatorii sau, daca este cazul, reprezentantii sau agentii lor autorizati din Comunitate si importatorii de tutun din tarile nemembre sunt liberi sa determine pretul maxim de vanzare cu amanuntul pentru fiecare dintre produsele lor, pentru a se garanta o concurenta efectiva intre acestia (Hotararea Comisia/Grecia, citata anterior, punctul 20). Aceasta dispozitie vizeaza sa garanteze ca determinarea bazei de evaluare a accizei proportionale aplicate produselor din tutun, respectiv pretul maxim de vanzare cu amanuntul pentru aceste produse, este supusa acelorasi norme in toate statele membre. In acelasi timp, astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 40 din concluzii, aceasta dispozitie urmareste sa protejeze libertatea operatorilor mentionati mai sus, care le permite sa beneficieze efectiv de avantajul concurential care rezulta din eventuale preturi de cost mai mici.
40. Or, impunerea unui pret minim de vanzare cu amanuntul de catre autoritatile publice are ca efect ca pretul maxim de vanzare cu amanuntul determinat de producatori si de importatori sa nu poata, in niciun caz, sa fie mai mic decat acest pret minim obligatoriu. O reglementare care impune un asemenea pret minim este, asadar, susceptibila sa aduca atingere relatiilor concurentiale, intrucat ii impiedica pe unii dintre acesti producatori sau importatori sa obtina avantaje din preturi de cost mai mici pentru a propune preturi de vanzare cu amanuntul mai atractive.
41. In consecinta, un sistem de pret minim de vanzare cu amanuntul pentru produsele din tutun prelucrat nu poate fi considerat compatibil cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59 in masura in care nu este conceput in asa fel incat sa excluda, in orice ipoteza, posibilitatea de a se aduce atingere avantajului concurential care ar putea rezulta, pentru anumiti producatori sau importatori ai unor asemenea produse, din preturi de cost mai mici si, prin urmare, posibilitatea producerii unei denaturari a concurentei (a se vedea Hotararile din 4 martie 2010, Comisia/Franta, C 197/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 38, si Hotararea Comisia/Austria, C 198/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 30).
42. Reglementarea nationala in cauza trebuie sa fie examinata in lumina acestor principii.
43. Aceasta reglementare impune producatorilor si importatorilor activi pe piata irlandeza un pret minim de vanzare cu amanuntul pentru tigari care corespunde cu 97 % din pretul mediu ponderat practicat pe piata pentru fiecare categorie de tigari.
44. In schimb, Comisia nu a dovedit ca acest regim impune producatorilor si importatorilor un pret maxim de vanzare cu amanuntul pentru tigari.
45. Cu toate acestea, trebuie sa se constate ca regimul mentionat nu permite sa se excluda, in orice ipoteza, ca pretul minim impus aduce atingere avantajului concurential care ar putea rezulta, pentru anumiti producatori sau importatori de produse din tutun, din preturi de cost mai mici. Dimpotriva, astfel cum a subliniat Comisia in sedinta, fara a fi contrazisa cu privire la acest aspect de Irlanda, un asemenea regim, care, in plus, determina pretul minim prin raportare la pretul mediu practicat pe piata pentru fiecare categorie de tigari, poate avea ca efect sa elimine diferentele dintre preturile produselor concurente si sa determine ca aceste preturi sa convearga spre pretul produsului celui mai scump. Regimul amintit aduce, asadar, atingere libertatii producatorilor si a importatorilor de a determina pretul maxim de vanzare cu amanuntul pentru acestea, garantata de articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/59.
46. In ceea ce priveste Conventia OMS, astfel cum a aratat si avocatul general la punctele 50 si 51 din concluzii, aceasta conventie nu impune partilor contractante nicio obligatie concreta cu privire la politica de preturi in materia produselor din tutun si nu face decat sa descrie solutiile posibile pentru a se tine seama de obiectivele nationale de sanatate in ceea ce priveste controlul tutunului. Astfel, articolul 6 alineatul (2) din aceasta conventie se limiteaza sa prevada ca partile contractante adopta sau mentin masuri „care sa poata cuprinde” aplicarea unor politici fiscale si, „dupa caz”, a unor politici de preturi privind produsele din tutun.
47. De asemenea, nicio indicatie concreta referitoare la recurgerea la sisteme de preturi minime nu poate fi dedusa din Recomandarea 2003/54, care este, pe de alta parte, lipsita de efect obligatoriu. Astfel, pasajul la care face trimitere Irlanda nu face decat sa transpuna ideea ca preturile ridicate la produsele din tutun au ca efect descurajarea consumului.
48. In orice caz, astfel cum rezulta de la punctul 41 din prezenta hotarare, Directiva 95/59 nu se opune unei politici de preturi in masura in care aceasta nu impiedica realizarea obiectivelor directivei mentionate, in special a aceluia de a exclude denaturarea concurentei in privinta diferitelor categorii de tutun prelucrat care apartin aceluiasi grup.
49. Irlanda sustine de asemenea ca regimul de pret minim in cauza se justifica prin obiectivul de protectie a sanatatii si a vietii persoanelor, prevazut la articolul 30 CE. In opinia acestui stat membru, cresterea nivelului impozitelor nu ar fi susceptibila sa garanteze preturi suficient de ridicate la produsele din tutun, intrucat aceasta crestere ar putea fi absorbita de producatori si importatori prin sacrificarea unei parti din marja lor de profit sau chiar prin vanzarea in pierdere.
50. In aceasta privinta, trebuie aratat ca articolul 30 CE nu poate fi inteles in sensul ca autorizeaza masuri de o alta natura decat restrictiile cantitative la import si la export, precum si masurile cu efect echivalent prevazute la articolele 28 CE si 29 CE (a se vedea in acest sens Hotararea din 27 februarie 2002, Comisia/Franta, C 302/00, Rec., p. I 2055, punctul 33). Or, in speta, Comisia nu a invocat o incalcare a acestor din urma dispozitii.
51. Nu este mai putin adevarat ca Directiva 95/59 nu impiedica Irlanda sa urmareasca combaterea fumatului, care se inscrie in obiectivul de protectie a sanatatii publice.
52. De asemenea, nu se poate sustine ca acest obiectiv nu a fost luat in considerare in cadrul acestei directive.
53. Intr adevar, astfel cum se arata in considerentul (7) al Directivei 2002/10, ultimul act de modificare a Directivei 95/59/CE, al carei articol 9 a ramas totusi neschimbat, Tratatul CE, in special articolul 152 alineatul (1) primul paragraf CE, impune ca definirea si punerea in aplicare a tuturor politicilor si activitatilor comunitare sa asigure un nivel ridicat de protectie a sanatatii omului.
54. In acelasi considerent se precizeaza in plus ca nivelul de impozitare este un element fundamental al pretului produselor din tutun, care influenteaza, la randul sau, obiceiurile consumatorilor fumatori. De asemenea, Curtea s a pronuntat deja in sensul ca, in privinta produselor din tutun, reglementarea fiscala constituie un instrument important si eficace de combatere a consumului acestor produse si, prin urmare, de protectie a sanatatii publice (Hotararea din 5 octombrie 2006, Valeško, C 140/05, Rec., p. I 10025, punctul 58) si ca obiectivul de a asigura ca preturile produselor mentionate se stabilesc la niveluri ridicate poate fi realizat in mod adecvat prin impozitarea mai ridicata a acestor produse, cresterea accizelor determinand, mai devreme sau mai tarziu, majorarea pretului de vanzare cu amanuntul, fara ca prin aceasta sa se aduca atingere libertatii de determinare a preturilor (a se vedea in acest sens Hotararea Comisia/Grecia, citata anterior, punctul 31).
55. In plus, daca statele membre doresc sa elimine definitiv orice posibilitate ca producatorii sau importatorii sa absoarba, chiar si temporar, impactul impozitelor asupra pretului de vanzare cu amanuntul pentru tutunul prelucrat prin vanzarea acestuia in pierdere, acestora le este permis sa interzica vanzarea de produse din tutun prelucrat la un pret mai mic decat suma dintre pretul de cost si toate impozitele aplicabile, permitand astfel ca, in acelasi timp, producatorii si importatorii mentionati sa beneficieze efectiv de avantajul concurential care rezulta din eventuale preturi de cost mai mici (a se vedea Hotararile din 4 martie 2010 citate anterior, Comisia/Franta, punctul 53, si Comisia/Austria, punctul 43).
56. Din toate consideratiile care preceda rezulta ca actiunea Comisiei trebuie sa fie admisa in ceea ce priveste motivul referitor la impunerea, in Irlanda, de preturi minime de vanzare cu amanuntul pentru tigari, insa trebuie sa fie respinsa in ceea ce priveste motivul referitor la impunerea, in acest stat membru, de preturi maxime de vanzare cu amanuntul pentru tigari.
57. In consecinta, trebuie sa se constate ca, prin impunerea de preturi minime de vanzare cu amanuntul pentru tigari, Irlanda nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59.
Cu privire la motivul intemeiat pe incalcarea articolului 10 CE
Argumentele partilor
58. In opinia Comisiei, statele membre au obligatia, in temeiul articolului 10 CE, sa faciliteze indeplinirea misiunilor sale, in special dand curs cererilor de informatii prezentate in cadrul procedurilor de neindeplinire a obligatiilor. Or, prin nefurnizarea informatiilor referitoare la legislatia irlandeza aplicabila, in pofida cererilor din 27 iulie si din 1 octombrie 2002 formulate de Comisie in acest sens, Irlanda nu si ar fi indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului mentionat. Astfel, raspunsul acestui stat membru din 4 septembrie 2002, la scrisoarea de punere in intarziere din 23 octombrie 2001, nu ar fi continut informatiile solicitate. Pe de alta parte, Irlanda nu ar fi raspuns nici la scrisoarea de punere in intarziere din 17 octombrie 2003, nici la avizul motivat din 9 iulie 2004. In sfarsit, prin scrisoarea din 10 decembrie 2004, Irlanda nu s ar fi conformat obligatiilor care ii reveneau in materia cooperarii, avand in vedere ca aceasta din urma scrisoare ar fi intervenit la mai mult de doi ani dupa ce ii fusesera adresate cererile de informatii.
59. Irlanda sustine ca ministrul sanatatii si copiilor a transmis domnului Medghoul, la 30 mai 2002, o copie a textelor vizate de cererea de informatii a Comisiei. La 4 septembrie 2002, acest stat membru ar fi raspuns atat la scrisoarea de punere in intarziere din 23 octombrie 2001, cat si la cererea de informatii a Comisiei. In sfarsit, prin scrisoarea din 10 decembrie 2004, autoritatile irlandeze ar fi prezentat legislatia nationala care tocmai fusese adoptata. Prin urmare, Comisia ar fi avut pe deplin cunostinta de legislatia irlandeza. In consecinta, Irlanda nu recunoaste ca nu si ar fi indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 10 CE.
Aprecierea Curtii
60. Din articolul 10 CE rezulta ca statele membre au obligatia sa coopereze cu buna credinta in cadrul oricarei investigatii intreprinse de Comisie in temeiul articolului 226 CE si sa ii furnizeze acesteia toate informatiile solicitate in acest scop (a se vedea Hotararea din 13 iulie 2004, Comisia/Italia, C 82/03, Rec., p. I 6635, punctul 15 si jurisprudenta citata).
61. Or, la momentul expirarii termenului stabilit in avizul motivat din 9 iulie 2004, care viza o neindeplinire a obligatiilor decurgand din articolul 10 CE, Irlanda nu furnizase inca informatiile cerute, desi i se solicitasera de mai multe ori. Astfel, din dosar rezulta ca abia prin scrisoarea din 10 decembrie 2004 autoritatile irlandeze au prezentat pe scurt legislatia nationala in materia sanatatii publice si a tutunului, in ultima forma a acesteia.
62. Prin urmare, trebuie sa se constate ca, prin nefurnizarea informatiilor necesare pentru a permite Comisiei sa isi indeplineasca obligatia de supraveghere a respectarii Directivei 95/59, Irlanda nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 10 CE.
Cu privire la cheltuielile de judecata
63. In temeiul articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedura, partea care cade in pretentii este obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. Potrivit alineatul (3) al acestui articol, in cazul in care partile cad in pretentii cu privire la unul sau mai multe capete de cerere, Curtea poate sa repartizeze cheltuielile de judecata sau poate decide ca fiecare parte sa suporte propriile cheltuieli de judecata. Cu toate acestea si desi o parte a actiunii urmeaza sa fie respinsa, trebuie sa se constate ca partea esentiala a actiunii este intemeiata. In aceste conditii, Irlanda trebuie sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata, potrivit concluziilor Comisiei.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declara si hotaraste:
1) Prin impunerea de preturi minime de vanzare cu amanuntul pentru tigari, Irlanda nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolul 9 alineatul (1) din Directiva 95/59/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind alte impozite decat impozitele pe cifra de afaceri care afecteaza consumul de tutun prelucrat, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2002/10/CE a Consiliului din 12 februarie 2002.
2) Prin nefurnizarea informatiilor necesare pentru a permite Comisiei Europene sa isi indeplineasca obligatia de supraveghere a respectarii Directivei 95/59, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2002/10, Irlanda nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 10 CE.
3) Respinge actiunea cu privire la restul motivelor.
4) Obliga Irlanda la plata cheltuielilor de judecata.
Sursa: site-ul Curtii de Justitie a Comunitatii Europene