Decizia Curtii Constitutionale nr. 122/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) – (4) si ale art. 34 alin. (7) si (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si ale art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 280 din 21 aprilie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 122/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) – (4) si ale art. 34 alin. (7) si (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si ale art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins:

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 si 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale si ale art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Prestserv Discount” – S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 4.238/303/2010 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.

    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

    CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

    Prin Incheierea din 2 iunie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 4.238/303/2010, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 si 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale si ale art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Prestserv Discount” – S.R.L. din Bucuresti.

    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca dispozitiile art. 32 pct. 1 si 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, prin modificarile aduse Codului fiscal, incalca prevederile art. 44 alin. (4) si (8) si ale art. 56 alin. (2) din Legea fundamentala. Astfel, dispozitiile criticate impun o asezare injusta a sarcinilor fiscale, unii contribuabili fiind nevoiti sa plateasca un impozit ce echivaleaza cu veniturile realizate. In ceea ce priveste dispozitiile art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, se arata ca impunerea de catre organul fiscal a unei declaratii tip ce trebuie completata de catre contribuabil la declararea cuantumului obligatiei fiscale datorate este de natura a infrange prevederile art. 30 alin. (1) si (2) din Legea fundamentala.

    Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    Avocatul Poporului arata ca stabilirea obligatiei de plata a impozitelor si taxelor locale, precum si scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite categorii de contribuabili se intemeiaza pe principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale, prevazut de art. 56 alin. (2) din Constitutie. Stabilirea impozitelor datorate bugetului de stat, precum si cuantumul acestora reprezinta dreptul exclusiv al legiuitorului, in conformitate cu prevederile art. 139 alin. (1) din Legea fundamentala. Astfel, legiuitorul, dand expresie politicii fiscale si bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite si taxe, cu respectarea principiilor ce trebuie sa guverneze politica fiscala. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, in raport cu prevederile art. 30 alin. (1) si (2) din Legea fundamentala, se arata ca aceasta nu poate fi primita, dispozitiile criticate, prin care sunt stabilite forma si continutul declaratiei fiscale, nefiind de natura a cenzura in vreun mod libertatea de exprimare a contribuabilului.

    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.

    Prin Incheierea de sesizare din 2 iunie 2010, instanta de judecata a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 si 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 si art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Se observa ca art. 32 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 modifica dispozitiile art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar art. 32 pct. 5 din aceeasi ordonanta de urgenta modifica dispozitiile art. 34 alin. (7) si (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

    Asa fiind, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 18 alin. (1) – (4) si ale art. 34 alin. (7) si (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si dispozitiile art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare.

    Ulterior sesizarii Curtii, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Potrivit art. II din ordonanta de urgenta, aceasta a intrat in vigoare incepand cu data de 1 octombrie 2010. Potrivit art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010, art. 18 alin. (2) – (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se abroga, iar art. I pct. 3 din aceeasi ordonanta de urgenta modifica dispozitiile art. 34 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, preluand solutia legislativa criticata.

    Textele criticate au urmatorul continut:

    – Art. 18 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal:

    „Contribuabilii care desfasoara activitati de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizeaza aceste venituri in baza unui contract de asociere, si in cazul carora impozitul pe profit datorat pentru activitatile prevazute in acest articol este mai mic decat 5% din veniturile respective sunt obligati la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri inregistrate.”;

    – Art. 18 alin. (2) – (4) este abrogat;

    – Art. 34 alin. (7) si (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal:

    „(7) Prin exceptie de la prevederile alin. (6), contribuabilii prevazuti la alin. (1) lit. a) nou-infiintati sau care la sfarsitul anului fiscal precedent inregistreaza pierdere fiscala efectueaza plati anticipate in contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectueaza plata anticipata.

    (8) In cazul contribuabililor care in anul precedent au beneficiat de scutiri de la plata impozitului pe profit, conform legii, iar in anul pentru care se calculeaza si se efectueaza platile anticipate nu mai beneficiaza de facilitatile fiscale respective, impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza caruia se determina platile anticipate, este impozitul pe profit determinat conform declaratiei privind impozitul pe profit pentru anul precedent, luandu-se in calcul si impozitul pe profit scutit.”;

    – Art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala:

    „(1) Declaratia fiscala se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal.

    (2) In declaratia fiscala contribuabilul trebuie sa calculeze cuantumul obligatiei fiscale, daca acest lucru este prevazut de lege.”

    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, autoarea exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 30 alin. (1) si (2) referitoare la libertatea de exprimare, art. 44 alin. (4) si (8) referitoare la dreptul de proprietate privata si art. 56 alin. (2) referitoare la contributiile financiare.

    I. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constata ca acestea au fost abrogate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010.

    Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare […]”. Avand in vedere aceste dispozitii legale, precum si jurisprudenta sa constanta in astfel de situatii, Curtea urmeaza sa respinga ca devenita inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

    II. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) si ale art. 34 alin. (7) si (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constata ca regula generala in materia impozitelor si taxelor este cuprinsa in art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia „Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. De asemenea, Curtea retine ca, potrivit art. 56 din Constitutie, contributia cetatenilor la cheltuielile publice constituie o indatorire fundamentala a acestora, neputandu-se retine, in consecinta, ca prin stabilirea pe cale legala a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.

    Din aceste reglementari constitutionale rezulta ca stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat intra in competenta exclusiva a legiuitorului, acesta avand dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor si taxelor si de a opta pentru acordarea unor exceptari sau scutiri de la aceste obligatii in favoarea anumitor categorii de contribuabili si in anumite perioade de timp, in functie de situatiile conjuncturale, dar, evident, si in raport cu situatia economico-financiara a tarii in perioadele respective.

    In acest sens este si Decizia nr. 1.286 din 14 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010.

    In ceea ce priveste critica potrivit careia dispozitiile art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala impun completarea de catre contribuabil a unui formular-tip, Curtea constata ca autoritatile fiscale trebuie sa dispuna de informatii corecte si adecvate in exercitarea atributiilor ce le sunt prevazute de lege, informatii ce sunt destinate doar acestor autoritati, neputandu-se sustine ca prin declararea anumitor informatii se incalca libertatea de exprimare a contribuabilului.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:

    I. Respinge ca devenita inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (2) – (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Prestserv Discount” – S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 4.238/303/2010 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.

    II. Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1) si art. 34 alin. (7) si (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si ale art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de aceeasi autoare in cadrul aceluiasi dosar al aceleiasi instante.

    Definitiva si general obligatorie.

    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 februarie 2011.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close