Decizia Curtii Constitutionale nr. 118/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 253 alin. (6) din Codul fiscal

In M. Of. nr. 309 din 5 mai 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 118/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Din cuprins:

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Exprestransport” – S.A. din Macin in Dosarul nr. 1.135/88/2009 al Tribunalului Tulcea – Sectia civila, comerciala si contencios administrativ.

    La apelul nominal raspunde, pentru autorul exceptiei, domnul Ion Lazia, in calitate de reprezentant legal, cu imputernicire depusa la dosar, lipsa fiind cealalta parte, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului autorului exceptiei, care solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulata, expunand, pe larg, considerentele care fundamenteaza temeinicia acesteia.

    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

    Prin Incheierea din 11 decembrie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 1.135/88/2009, Tribunalul Tulcea – Sectia civila, comerciala si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Exprestransport” – S.A. din Macin intr-o cauza avand ca obiect contestatia unui act administrativ si exceptie de nelegalitate.

    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca prevederile legale criticate reprezinta in realitate o supraimpozitare, care nu isi are locul intr-o economie echilibrata, generand o asezare injusta a sarcinilor fiscale.

    Tribunalul Tulcea – Sectia civila, comerciala si contencios administrativ opineaza ca exceptia invocata este neintemeiata.

    Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile criticate sunt constitutionale.

    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, notele scrise depuse, sustinerile partii prezente, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, care au urmatorul cuprins:

    – Art. 253 alin. (6): „(6) In cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti intre 5% si 10% si se aplica la valoarea de inventar a cladirii inregistrata in contabilitatea persoanelor juridice, pana la sfarsitul lunii in care s-a efectuat prima reevaluare. Fac exceptie cladirile care au fost amortizate potrivit legii, in cazul carora cota impozitului pe cladiri este cea prevazuta la alin. (2).”

    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, acest text de lege contravine prevederilor constitutionale ale art. 56 alin. (3) referitor la contributii financiare.

    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca dispozitiile legale criticate reglementeaza plata impozitului pe cladiri in cazul cladirilor care nu au fost reevaluate in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta. Stabilirea unui anumit cuantum al acestui impozit, in ipoteza reglementata de norma legala criticata, nu incalca prevederile art. 56 din Constitutie, care prevad ca cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice, iar sistemul legal de impuneri asigura asezarea justa a sarcinilor fiscale, fiind interzise doar alte prestatii, in afara celor stabilite prin lege. Nu se poate ignora motivul esential al reglementarii, si anume acela al obligatiei contribuabilului de a-si reevalua cladirile si a plati impozitul aferent diferentei rezultate din recalculare, astfel incat textul apare mai degraba ca o sanctiune aplicabila celor care nu au respectat obligatia de a-si reevalua cladirile.

    Potrivit dispozitiilor constitutionale, impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, in sensul ca este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozitele datorate bugetului de stat, precum si cuantumul acestora. Numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite in favoarea anumitor categorii de contribuabili si in anumite perioade de timp, in functie de situatiile conjuncturale, dar, evident, si in raport cu situatia economico-financiara a tarii in perioadele respective. Asa fiind, legiuitorul, dand expresie politicii fiscale si bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite, taxe si cuantumul acestora, bineinteles cu conditia ca acestea sa fie rezonabile si echitabile.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:

    Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Exprestransport” – S.A. din Macin in Dosarul nr. 1.135/88/2009 al Tribunalului Tulcea – Sectia civila, comerciala si contencios administrativ.

    Definitiva si general obligatorie.

    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 februarie 2011.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close