Decizia Curtii Constitutionale nr. 300/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 256 alin. (1), art. 283 si art. 285 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii. Opinie separata

In M. Of. nr. 312 din 6 mai 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 300/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 256 alin. (1), art. 283 si art. 285 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii.

Din cuprins:

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 256 alin. (1), art. 283 si art. 285 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Orange Romania” – S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 841/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 10 februarie 2011, fiind consemnate in incheierea din acea data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea la data de 24 februarie 2011, respectiv 1 martie 2011.

    CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

    Prin Incheierea din 15 februarie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 841/2/2010, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 256 alin. (1), art. 283 si art. 285 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Orange Romania” – S.A. din Bucuresti.

    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca dispozitiile criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (4) din Constitutie. Astfel, Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor desfasoara o activitate administrativ-jurisdictionala care, potrivit textului constitutional invocat, ar trebui sa fie facultativa. Aceasta conditie nu este respectata de textul criticat, doar unele litigii fiind solutionate direct de catre instanta de judecata, regula fiind in sensul sesizarii Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor. De asemenea, dispozitia potrivit careia hotararea pronuntata de instanta este definitiva si irevocabila incalca principiul dublului grad de jurisdictie stabilit de legea organica nr. 554/2004 in materia contenciosului administrativ.

    Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.

    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 256 alin. (1), art. 283 si art. 285 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006.

    Art. 283 alin. (4) a fost modificat prin articolul unic pct. 32 si 33 din Legea nr. 278/2010 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2010 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, lege publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 898 din 31 decembrie 2010. La art. 283 a fost introdus un nou alineat – alin. (1^1) -, care nu are nicio incidenta din perspectiva criticii de neconstitutionalitate formulate.

    Textele criticate au urmatorul continut:

    – Art. 256 alin. (1): „In vederea solutionarii contestatiilor pe cale administrativ-jurisdictionala, partea care se considera vatamata are dreptul sa se adreseze Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor, cu respectarea prevederile art. 256^2 si 270 – 271.”;

    – Art. 283: „(1) Instanta competenta sa solutioneze plangerea formulata impotriva deciziei pronuntate de Consiliu este curtea de apel, sectia de contencios-administrativ si fiscal in a carei raza se afla sediul autoritatii contractante. Cu exceptia cazurilor in care plangerea are ca obiect contestarea amenzii, Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor nu are calitatea de parte in proces.

    (2) Plangerea va fi solutionata in complet format din 3 judecatori.

    (3) Plangerea se solutioneaza potrivit dispozitiilor art. 304^1 din Codul de procedura civila. Prevederile sectiunii a 9-a se aplica in mod corespunzator.

    (4) Dupa solutionarea plangerii de catre instanta prevazuta la alin. (1) sau (11), dosarul cauzei se restituie de catre instanta Consiliului.”;

    – Art. 285 alin. (5): „Hotararea pronuntata de instanta este definitiva si irevocabila.”

    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (4) referitoare la jurisdictiile speciale administrative.

    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata pentru considerentele ce vor fi expuse:

    In ceea ce priveste critica potrivit careia dispozitiile art. 285 alin. (5) incalca principiul dublului grad de jurisdictie, stabilit de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primita. Astfel, in jurisprudenta sa constanta, instanta de contencios constitutional a statuat ca examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale intre ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei. De altfel, in conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) si ale art. 129 din Constitutie, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003 ca „accesul la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, deci si reglementarea cailor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenta exclusiva a legiuitorului, care poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura. Astfel, accesul liber la justitie nu inseamna accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac”. In acest sens este si Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. In ceea ce priveste invocarea in sprijinul criticii de neconstitutionalitate a dreptului la dublul grad de jurisdictie, Curtea constata ca acest drept este reglementat prin dispozitiile art. 2 din Protocolul aditional nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, fiind recunoscut doar in materie penala, ceea ce nu este cazul in speta dedusa controlului de constitutionalitate.

    In ceea ce priveste critica potrivit careia dispozitiile criticate incalca prevederile art. 21 alin. (4) din Constitutie, Curtea constata ca nici aceasta nu poate fi primita. Astfel, Curtea observa ca, raportat la momentul introducerii actiunii in justitie, partea interesata avea posibilitatea optarii intre parcurgerea caii administrativ-jurisdictionale sau introducerea actiunii direct in fata instantei de judecata. De altfel, Curtea constata ca nemultumirea autorului exceptiei se bazeaza pe o aplicare gresita a dispozitiilor criticate de catre instanta, ceea ce excedeaza controlului de constitutionalitate realizat de instanta de contencios constitutional.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:

    Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 256 alin. (1), art. 283 si art. 285 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Orange Romania” – S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 841/2/2010 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

    Definitiva si general obligatorie.

    Pronuntata in sedinta publica din data de 1 martie 2011.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

                     AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,

                              Daniela Ramona Maritiu

                               *

                          OPINIE SEPARATA

    In dezacord cu solutia pronuntata de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 300 din 1 martie 2011, prin care s-a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 256 alin. (1), art. 283 si art. 285 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, consideram ca aceasta ar fi trebuit admisa, pentru urmatoarele motive:

    I. In ceea ce priveste litigiile care pot surveni in legatura cu atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, trebuie distins intre:

    – cereri privind procedura de atribuire, inainte de incheierea contractului;

    – cereri privind acordarea de despagubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate in cadrul procedurii de atribuire;

    – cereri privind executarea, nulitatea, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterala a contractelor de achizitie publica.

    Plecand de la dispozitiile art. 266 alin. (1) si de la cele ale art. 286 alin. (1) rezulta ca Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor este competent sa solutioneze contestatiile formulate in cadrul procedurii de atribuire, inainte de incheierea contractului, celelalte doua categorii de cereri solutionandu-se, in prima instanta, de catre sectia comerciala a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante.

    Astfel, in continuare ne vom referi la prima categorie de cereri, cele ce privesc procedura de atribuire, inainte de incheierea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii.

    II. Potrivit dispozitiilor art. 255 alin. (1) din ordonanta (dupa modificarea acestora prin Legea nr. 278/2010), orice persoana care se considera vatamata intr-un drept ori intr-un interes legitim printr-un act al autoritatii contractante, prin incalcarea dispozitiilor legale in materia achizitiilor publice, poate solicita, prin contestatie, anularea actului, obligarea autoritatii contractante de a emite un act, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdictionala, in conditiile prezentei ordonante de urgenta.

    Dispozitiile art. 256 din ordonanta prevad ca partea care se considera vatamata are dreptul, cu respectarea prevederilor art. 256^2 si art. 270 – 271, de a se adresa Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor in vederea solutionarii contestatiilor pe cale administrativ-jurisdictionala. Aceste dispozitii nu au fost modificate prin Legea nr. 278/2010.

    Dispozitiile art. 256^2 si art. 270 – 271 la care textul criticat face referire dispun, in prezent, dupa cum urmeaza:

    – art. 256^2 (dupa modificarea acestora prin Legea nr. 278/2010) – asupra termenelor inauntrul carora persoana vatamata poate sesiza Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor in vederea anularii actului si/sau recunoasterii dreptului pretins ori a interesului legitim;

    – art. 270 – 271 – asupra elementelor pe care trebuie sa le contina contestatia; sanctiunii respingerii contestatiei ca tardive pentru nedepunerea in termenele prevazute de art. 256^2; instiintarii participantilor implicati in procedura de atribuire.

    Inainte de modificarea survenita prin Legea nr. 278/2010 dispozitiile art. 255 alin. (1) din ordonanta prevedeau ca orice persoana care se considera vatamata intr-un drept ori intr-un interes legitim printr-un act al autoritatii contractante, prin incalcarea dispozitiilor legale in materia achizitiilor publice, poate solicita anularea actului, obligarea autoritatii contractante de a emite un act, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdictionala sau in justitie, in conditiile prezentei ordonante de urgenta.

    De asemenea, dispozitiile art. 256^2 dispuneau asupra termenelor inauntrul carora persoana vatamata putea sesiza Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor sau, dupa caz, instanta judecatoreasca competenta in vederea anularii actului si/sau recunoasterii dreptului pretins ori a interesului legitim.

    Mai mult, dispozitiile alin. (3) al acestui articol prevedeau ca partea nu se putea adresa, pentru solutionarea aceleiasi cereri, concomitent Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor si instantei judecatoresti competente; in caz contrar, se prezuma renuntarea la calea administrativ-jurisdictionala, partea avand obligatia de a notifica Consiliului introducerea cererii la instanta judecatoreasca competenta. Astfel, cea care ramanea investita cu solutionarea cererii era instanta de judecata.

    III. Prin comparatie, din perspectiva caracterului facultativ al procedurilor administrativ-jurisdictionale, Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare stabilind Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii ca autoritate administrativ-jurisdictionala, stabileste prin art. 20 alin. (1) ca „persoana care se considera discriminata poate sesiza Consiliul in termen de un an de la data savarsirii faptei sau de la data la care putea sa ia cunostinta de savarsirea ei”, iar prin art. 27 alin. (1) ca „Persoana care se considera discriminata poate formula, in fata instantei de judecata, o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutita de taxa judiciara de timbru si nu este conditionata de sesizarea Consiliului”.

    IV. Investita fiind cu solutionarea unor exceptii de neconstitutionalitate ale dispozitiilor cap. IX „Solutionarea contestatiilor” din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006, Curtea Constitutionala a retinut in mai multe decizii ca aceste dispozitii sunt constitutionale, dat fiind ca persoana ce se considera vatamata are optiunea intre a contesta actul administrativ pe calea administrativ-jurisdictionala si formularea unei actiuni in fata instantei judecatoresti in temeiul dreptului comun in materia contenciosului administrativ. In plus, a mai constatat Curtea, contestatorii pot renunta oricand, pe parcursul solutionarii contestatiei, la jurisdictia administrativa speciala si se pot adresa instantei de contencios administrativ, conform prevederilor art. 6 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

    Astfel ca, intr-o atare situatie, instanta de contencios constitutional a statuat ca dispozitiile criticate satisfac pe deplin cerinta constitutionala consacrata de art. 21 alin. (4), potrivit careia „Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite”, persoana vatamata avand posibilitatea de a opta intre contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdictionala si formularea unei actiuni direct in fata instantei judecatoresti, in temeiul dreptului comun in materia contenciosului administrativ.

    In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 690 din 11 septembrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 668 din 1 octombrie 2007; Decizia nr. 887 din 16 octombrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 779 din data de 16 noiembrie 2007; Decizia nr. 236 din 19 februarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 224 din 7 aprilie 2009.

    V. Avand in vedere cele expuse mai sus se constata ca s-a acordat Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor competenta exclusiva in solutionarea cererilor privind procedura de atribuire, inainte de incheierea contractului, persoana vatamata nemaiavand posibilitatea de a opta intre contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdictionala si formularea unei actiuni direct in fata instantei judecatoresti. Astfel, este pus sub semnul intrebarii principiul caracterului facultativ al procedurilor administrativ-jurisdictionale.

    Legea fundamentala nu se opune institutionalizarii jurisdictiilor speciale administrative, cu conditia respectarii dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (4) care prevad caracterul facultativ si gratuit al acestor jurisdictii.

    Practica Curtii Constitutionale este constanta in a considera ca fiind de competenta exclusiva a legiuitorului instituirea unor proceduri administrativ-jurisdictionale destinate, in general, sa asigure solutionarea mai rapida a unor categorii de litigii, descongestionarea instantelor, evitarea cheltuielilor de judecata; crearea unor asemenea proceduri constituie, insa, o masura de protectie, care, deci, nu poate avea ca scop, in niciun mod, limitarea accesului la justitie. In acest sens este, de exemplu, Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994 si Decizia nr. 282 din 1 iulie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 250 din 24 septembrie 1997.

    Caracterul facultativ al jurisdictiilor speciale administrative permite celui indreptatit sa se adreseze fie organului administrativ-jurisdictional, fie direct instantei de judecata. Aceasta inseamna ca cel care contesta un act administrativ supus unei jurisdictii administrative speciale se poate adresa direct instantei judecatoresti, fara a mai parcurge procedura administrativa prealabila.

    In situatia in care legea prevede posibilitatea atacarii unui act administrativ si in cadrul unei jurisdictii speciale administrative, iar partea opteaza pentru aceasta cale, ea este datoare fie sa parcurga integral procedura speciala, fie, daca hotaraste sa renunte la aceasta procedura, sa notifice intentia sa, in prealabil, organului administrativ jurisdictional. In acest sens este Decizia nr. 411 din 4 noiembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 925 din 23 decembrie 2003.

    Astfel cum s-a aratat, caracterul facultativ al procedurilor administrativ-jurisdictionale, prevazut in prezent de Constitutie, permite celui indreptatit sa se adreseze fie organului administrativ-jurisdictional, fie direct instantei de judecata.

    Prin urmare, textul constitutional determina, pe langa obligatia negativa a legiuitorului de a nu interveni printr-o dispozitie legislativa in sensul stabilirii unei taxe pentru accesul la o procedura administrativ-jurisdictionala, si o obligatie pozitiva a acestuia de a inscrie in mod expres in actul normativ caracterul facultativ al acestei proceduri.

    Legiuitorul trebuie sa isi indeplineasca aceasta obligatie tocmai pentru a exista o legislatie clara, precisa si adecvata, care sa nu dea nastere la interpretari si aplicari diferite ale textelor de lege de catre instantele de judecata in aceasta materie.

    In acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat constant in sensul ca legea trebuie sa fie accesibila justitiabilului si previzibila in ceea ce priveste efectele sale (Hotararea din 29 martie 2000 in Cauza Rotaru impotriva Romaniei). De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca „lege” nu poate fi considerata decat o norma enuntata cu suficienta precizie, pentru a permite cetateanului sa isi controleze conduita; apeland la nevoie la consiliere de specialitate in materie, el trebuie sa fie capabil sa prevada, intr-o masura rezonabila, fata de circumstantele spetei, consecintele care ar putea rezulta dintr-o anumita fapta (Hotararea din 25 ianuarie 2007 in Cauza Sissanis impotriva Romaniei).

    VI. Avand in vedere obiectul exceptiei, admiterea acesteia ar fi dus la extinderea controlului de constitutionalitate la intreg capitolul care dispune asupra acestei etape – Capitolul IX – Solutionarea contestatiilor -, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care prevede ca „in caz de admitere a exceptiei, Curtea se va pronunta si asupra constitutionalitatii altor prevederi din actul atacat, de care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate prevederile mentionate in sesizare”.

                                 Judecator

                        Prof. univ. dr. Iulia Motoc

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close