Hotarare a instantei de contencios administrativ. Principiul executarii din oficiu si cu celeritate a obligatiilor impuse de instanta autoritatii administrative

Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotararii definitive si irevocabile se face in termenul prevazut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii.

In raport cu aceste prevederi, punerea in executare a hotararii instantei de contencios administrativ nu poate fi conditionata in vreun fel de atitudinea reclamantului, intarzierea in executare neputand fi justificata prin pretinsa „stare de pasivitate” a acestuia, dimpotriva, obligatia executarii din oficiu si termenele scurte fixate de lege exprimand, o data in plus, cerinta respectarii principiului legalitatii si a exigentelor termenului rezonabil in procedura administrativa si in procedura de executare a obligatiilor impuse autoritatilor publice prin hotarare judecatoreasca.

I.C.C.J,  Sectia contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 320 din 22 ianuarie 2010

Prin cererea adresata Curtii de Apel Bacau – Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, reclamanta E Bank SA Bucuresti a chemat in judecata pe paratii Consiliul Local Piatra Neamt – Directia Taxe si Impozite si pe ZR, in calitate de director executiv al primei parate, solicitand sanctionarea conducatorului autoritatii parate potrivit dispozitiilor art.24 din Legea nr.554/2004.

            In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca prin sentinta        nr.17/2008 pronuntata de Curtea de Apel Bacau a fost admisa in parte actiunea reclamantei in contradictoriu cu paratul Consiliul Local Piatra Neamt – Directia Taxe si Impozite, a fost anulata Decizia nr.47/2007 emisa de parat si a fost obligat acesta sa solutioneze in fond contestatia reclamantei formulata impotriva Deciziei de impunere nr.13372D din 26 mai 2006, sub sanctiunea platii unei penalitati de 20 lei pentru fiecare zi de intarziere, dupa implinirea termenului de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a hotararii.

            Reclamanta a aratat ca sentinta nr.17/2008 a Curtii de Apel Bacau a devenit irevocabila prin Decizia nr.4441 din 2 decembrie 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de Consiliul Local Piatra Neamt – Directia Taxe si Impozite.

            A considerat ca in aceasta situatie paratul avea obligatia sa aduca la indeplinire hotararea pana la data de 2 ianuarie 2009, data de la care au inceput sa curga penalitatile in cuantum de 20 de lei pe zi de intarziere.

            Reclamanta a solicitat amendarea conducatorului autoritatii parate conform art.24 din Legea nr.554/2004, intrucat nici pana la data introducerii actiunii hotararea instantei nu a fost adusa la indeplinire.

            Prin intampinare, paratul Consiliul Local Piatra Neamt – Directia Taxe si Impozite a municipiului Piatra Neamt a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei E Bank SA Bucuresti, motivat de faptul ca Sentinta nr.17 din 18 februarie 2008 a Curtii de Apel Bacau a fost pronuntata in contradictoriu cu E. SA – Sucursala Piatra Neamt, adica fata de o alta persoana decat cea din cauza de fata.

            De asemenea, acelasi parat a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei ZR, care nu a fost citata in calitatea sa de director executiv al Directiei de Taxe si Impozite, ci in calitate de persoana fizica.

            Prin Sentinta nr.83/2009 din 4 iunie 2009 Curtea de Apel Bacau – Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal a respins exceptiile privind lipsa calitatii procesuale active a reclamantei si lipsa calitatii procesuale pasive a paratei ZR invocata de paratul Consiliul Local – Directia Taxe si Impozite a Municipiului Piatra Neamt si a obligat parata ZR, in calitate de director executiv al Directiei Taxe si Impozite din cadrul Consiliului Local Piatra Neamt la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, incepand cu data de 2 ianuarie 2009 si pana la data de 1 iunie 2009.

            Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, in esenta, urmatoarele:

            In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei a constatat ca nu poate fi primita intrucat intre E Bank SA – Sucursala Piatra Neamt, reclamanta in prezenta cauza si E SA – Sucursala Piatra Neamt, exista identitate, diferenta de denumire fiind rezultatul privatizarii si reorganizarii E SA.

            Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei ZR, instanta de fond a observat ca si aceasta exceptie este neintemeiata intrucat parata a fost chemata in judecata in calitate de director executiv al Directiei Taxe si Impozite din cadrul Consiliului Local Piatra Neamt, in acord cu dispozitiile art.24 alin.(2) din Legea nr.554/2004.

            Pe fondul cauzei, prima instanta a retinut ca in raport cu dispozitiile art.24 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ, paratul Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamt – Directia Taxe si Impozite avea obligatia de a executa sentinta civila nr.17/2008 a Curtii de Apel Bacau pana la data de 2 ianuarie 2009.

            A observat ca paratul Consiliul Local Piatra Neamt – Directia Taxe si Impozite a depus la dosar Decizia nr.16 din 01 iunie 2009, prin care s-a executat obligatia impusa prin sentinta civila nr.17/2008 a Curtii de Apel Bacau. In aceasta situatie, instanta a apreciat ca amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere prevazuta de art.24 alin.(2) din Legea nr.554/2004 trebuia aplicata paratei ZR in calitate de director executiv al paratului pentru perioada de la 02.01.2009 pana la data emiterii Deciziei nr.16/2009, respectiv   pana la data de 01.06.2009.

            Impotriva acestei hotarari a declarat recurs paratul Consiliul Local Piatra Neamt – Directia Taxe si Impozite, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie fara a-si  incadra in drept motivele de recurs.

            In motivarea caii de atac, recurentul-parat a aratat ca instanta de fond a admis actiunea fara sa fi avut in vedere  imprejurarea ca obligatia de solutionare a contestatiei administrative a fost  indeplinita prin decizia administrativa nr.16 din 1 iunie 2009,  intarzierea avand drept cauza volumul mare de activitate al institutiei la  inceput de an fiscal.

            A mai aratat ca solutionarea cu intarziere a contestatiei administrative a fost deja sanctionata de instanta de contencios administrativ care l-a obligat la solutionarea  in fond a acesteia, astfel ca admiterea actiunii de fata „ar echivala cu o noua sanctionare pentru aceeasi fapta”.

            Prin  intampinarea depusa la dosar, intimata- reclamanta a solicitat respingerea recursului, in principal ca fiind promovat de o persoana fara calitate procesuala pasiva iar in subsidiar ca nefondat.

            In esenta, a sustinut ca recursul a fost formulat de autoritatea publica, desi amendata a fost parata ZR, in calitate de director executiv al Directiei Taxe si Impozite  Piatra Neamt, ca sanctiunea aplicata este in deplin acord cu prevederile art.24 alin.(2) din Legea nr.554/2004 si ca motivele nu se circumscriu niciunui motiv de recurs din cele prevazute de art.304 Cod procedura civila.

            Intimata-parata ZR a formulat note scrise prin care a aratat ca nu a fost legal citata in fata Curtii de Apel Bacau si nu a putut sa formuleze aparari, afland despre existenta sentintei prin care i-a fost aplicata sanctiunea ca urmare a formalitatilor de executare  intocmite de Administratia Finantelor Publice Piatra Neamt.

            A mai aratat ca in perioada 1 iunie – 30 iunie 2009 a fost in concediu medical.

            A anexat copiile unor  inscrisuri, constand in raspunsurile la petitiile adresate  Curtii de Apel Bacau cu privire la comunicarea sentintei, somatia si titlul executoriu emise de Administratia Finantelor Publice Piatra Neamt  si certificate de concediu medical pentru perioada 27  mai 2009 – 30 iunie 2009.

            In final, intimata-parata a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel.

            Prin notele scrise depuse la dosar la data de 22 ianuarie 2010, recurentul-parat a raspuns exceptiei invocate prin  intampinare, aratand ca a avut calitatea de parte in litigiu, iar sanctiunea a fost aplicata directorului executiv in calitate de conducator al institutiei publice.

            Cu privire la fondul cauzei, recurentul-parat a aratat ca pentru perioada 2 ianuarie 2009 – 16 aprilie 2009,  prima instanta nu putea retine culpa institutiei in nesolutionarea contestatiei, pentru ca reclamanta nu a facut dovada  efectuarii unor demersuri  in vederea executarii sentintei, ramanand in pasivitate.

            Verificand, in prealabil, regularitatea executarii caii de atac, Inalta Curte constata ca recurentul-parat are calitatea de parte in litigiul solutionat prin hotararea judecatoreasca a carei neexecutare a fost reclamata, fiind autoritatea careia ii incumba obligatia stabilita prin dispozitiv, si a fost citata  in procedura prevazuta de art.24 -25 din Legea nr.554/2004, astfel ca are calitatea procesuala de a exercita recursul.

            Examinand cauza prin prisma criticilor formulate de recurent si a prevederilor art.3041 Cod procedura civila, Inalta Curte constata ca recursul nu este fondat.

            Prin sentinta nr.17 din 8 februarie 2008, ramasa irevocabila prin decizia nr.4441 din 2 decembrie 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie- Sectia de contencios administrativ si fiscal Curtea de Apel Bacau – Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal a obligat Consiliul Local – Directia Taxe si Impozite Piatra Neamt sa solutioneze pe fond contestatia formulata de E. SA, Sucursala Piatra Neamt, sub sanctiunea platii unei penalitati de 20 lei pentru fiecare zi de intarziere, dupa  implinirea termenului de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a hotararii.

            Potrivit art.24 alin.(1) din Legea nr.554/2004, „(1) Daca in urma admiterii actiunii, autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt  inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotararii definitive si irevocabile se face in termenul prevazut in cuprinsul acesteia, iar  in lipsa unui  astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii.

            (2) In cazul  in care termenul nu este respectat, se aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate  o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie  pe zi de intarziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru intarziere”.

            In speta, hotararea ce constituie titlu executoriu a ramas irevocabila la data de 2 decembrie 2008, astfel ca autoritatea publica  parata avea obligatia sa emita decizie de solutionare pe fond a contestatiei administrativ-fiscale cel mai tarziu la data de 2 ianuarie 2009.

Niciuna dintre prevederile legale enuntate mai sus, cu aplicabilitate speciala in materia contenciosului administrativ, nu induce ideea ca punerea in executare a hotararii ar fi conditionata de efectuarea unor demersuri ale reclamantului.            Dimpotriva, obligatia  executarii din oficiu si termenele scurte fixate prin lege exprima, o data  in plus, cerinta respectarii principiului legalitatii si a exigentelor termenului rezonabil  in procedura administrativa si  in procedura de executare a obligatiilor impuse  autoritatilor publice  prin hotararea judecatoreasca.

            In consecinta, contrar sustinerilor recurentului-parat, intarzierea in executare  nu poate fi justificata prin pretinsa „stare de pasivitate” intimatei-reclamante, iar din probele cauzei nu rezulta existenta unor imprejurari obiective de natura sa inlature caracterul culpabil al neexecutarii in termen.

            Nici argumentul privind dubla sanctionare pentru aceeasi fapta nu este fondat, pentru ca, prin dispozitivul sentintei nr.17 din 18 februarie 2008, autoritatea publica a fost obligata la penalitati de intarziere  in temeiul art.18 alin.(5) din Legea nr.554/2004,  iar prin sentinta recurata a fost aplicata conducatorului autoritatii o amenda potrivit art.24  alin.(2) din aceeasi lege, cele doua masuri avand temeiuri juridice si destinatari diferiti.

            Prin urmare, Inalta Curte constata ca instanta de fond a interpretat si aplicat corect prevederile art.24 alin.(1) – (2) din Legea nr.554/2004.

            Cu privire la sustinerile si pozitia procesuala a intimatei-parate ZR, Inalta Curte constata, pe de o parte, ca aceasta nu a exercitat calea de atac a recursului impotriva sentintei pronuntate de Curtea de apel si, pe de alta parte, ca apararea sa,  in sensul ca nu a avut cunostinta de proces intrucat citarea si comunicarea sentintei s-au facut la sediul profesional este infirmata de  imprejurarea ca la data de 2 iunie 2009 a depus la dosarul de fond note scrise (intitulate „precizari” ),  insotite de  inscrisuri, expediate de pe numarul de fax la „Directiei de venituri”.

            In raport cu toate considerentele expuse, Inalta Curte a respins recursul formulat in temeiul art.25 alin.(3) din Legea nr.554/2004 ca nefondat, potrivit art.312 alin.1 Cod procedura civila.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close