Decizia Curtii Constitutionale nr. 668/2011 referitoare taxa pe poluare. Opinie separata

In M. Of. nr. 487 din 8 iulie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 668/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1 – 4 la aceasta ordonanta de urgenta, precum si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, in ansamblul sau.

Din cuprins:

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1 – 4 la aceasta ordonanta de urgenta, precum si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, in ansamblul sau, exceptie ridicata de Marius Gabriel Pacuraru in Dosarul nr. 8.921/95/2009 al Curtii de Apel Craiova – Sectia contencios administrativ si fiscal.

    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 12 mai 2011, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a dispus amanarea pronuntarii pentru data de 18 mai 2011.

 

    CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

    Prin Incheierea din 17 iunie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 8.921/95/2009, Curtea de Apel Craiova – Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1 – 4 la aceasta ordonanta de urgenta, precum si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, in ansamblul sau, exceptie ridicata de Marius Gabriel Pacuraru intr-o cauza avand ca obiect refuzul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor al Judetului Gorj de a inmatricula autoturismul achizitionat de autorul exceptiei, fara plata taxei pe poluare.

    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata, in esenta, ca textele criticate prevad un mod de calcul ce duce la o taxa pe poluare care excedeaza in cuantum valoarea reziduala a autovehiculelor, pe care sunt obligate sa o plateasca doar persoanele care cumpara autovehicule din spatiul comunitar si doresc sa le inmatriculeze in Romania. Autorul arata, de asemenea, ca, in acest fel, taxa pe poluare nu respecta principiul „poluatorul plateste”, deoarece in Romania existau milioane de autovehicule foarte poluante la data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, si genereaza un regim discriminatoriu ce contravine atat prevederilor art. 16 din Constitutie, cat si dispozitiilor art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de Romania prin Decretul nr. 212/1974.

    Curtea de Apel Craiova – Sectia contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia invocata este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale atacate sunt in concordanta cu legislatia europeana si cu jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

    CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu modificarile si completarile ulterioare, si, in mod special, prevederile art. 4 lit. a) si ale anexelor nr. 1 – 4 din acest act normativ.

    Textul art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 are urmatorul cuprins:

    – Art. 4. lit. a): „Obligatia de plata a taxei intervine:

    a) cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania;”.

    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, textele criticate incalca prevederile art. 16 din Constitutie referitoare la egalitatea in drepturi, ale art. 56 alin. (2) din Constitutie cu privire la sarcinile fiscale, ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie conform carora „statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie”, precum si dispozitiile art. 148 alin. (2) din Constitutie privind integrarea in Uniunea Europeana, coroborate cu art. 25, art. 28 si art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene [devenite art. 30, art. 34 si art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene].

    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:

    1. Referitor la incalcarea prin prevederile art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a dispozitiilor constitutionale ale art. 16, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 586 din 14 aprilie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, in care a statuat ca „intrarea in vigoare a unei legi, ordonante simple sau de urgenta prin care se instituie pentru viitor o taxa pe poluare constituie un motiv suficient pentru a justifica, in mod obiectiv si rational, un tratament juridic diferit cu privire la situatia juridica a persoanelor ce au platit taxa anterior sau ulterior instituirii taxei. De altfel, atat instituirea taxei pe poluare, cat si stabilirea momentului la care intervine obligatia de plata a taxei constituie optiuni obiective ale legiuitorului, motivate in expunerea de motive a ordonantei de urgenta. Pe cale de consecinta, rezulta ca persoanele in cauza nu se afla in situatii juridice identice. Or, art. 16 alin. (1) din Constitutie impune ca doar persoanele aflate in aceeasi situatie sa beneficieze de un tratament juridic egal, exigenta respectata de legiuitorul delegat prin instituirea acestei taxe”. De asemenea, prin Decizia nr. 1.178 din 17 septembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, Decizia nr. 1.598 din 26 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, si Decizia nr. 408 din 13 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, Curtea a constatat ca „textul de lege criticat in mod punctual, precum si ordonanta de urgenta in ansamblul sau, nu prevad obligatia platii taxei pe poluare decat la prima inmatriculare a autovehiculului. Or, in mod firesc, pentru autovehiculele inmatriculate inainte de intrarea in vigoare a taxei speciale si, ulterior, a taxei pe poluare, nu se plateste taxa in cauza. O asemenea chestiune tine de optiunea legiuitorului, care, in considerarea anumitor factori, in viitor va putea adopta o solutie legislativa diferita in sensul sugerat prin motivarea exceptiei de neconstitutionalitate.”

    2. Cu privire la incalcarea prin dispozitiile art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a prevederilor art. 56 alin. (2) din Constitutie, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 802 din 19 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, in care a aratat ca „este competenta sa se pronunte asupra proportionalitatii si echitatii impozitelor, taxelor sau oricaror altor contributii fiscale” si ca, „desi principiul enuntat de autorul exceptiei – poluatorul plateste – nu este de rang constitutional, din punct de vedere al echitatii, o atare taxa trebuie platita de catre poluator, situatie care se regaseste in ipoteza normelor legale criticate. De asemenea, se constata ca, prin taxa pe poluare, legiuitorul nu a anticipat cantitativ poluarea pe care o realizeaza autovehiculul respectiv pentru ca in functie de aceasta sa regularizeze sau nu taxa, ci a stabilit o taxa calculata in functie de gradul prestabilit de poluare al vehiculului. In cauza de fata, nu suntem in fata unei taxe platite anticipat, ci a uneia care este exigibila la prima inmatriculare a autovehiculului. Astfel, nu se poate retine nicio incalcare a principiului constitutional al asezarii juste a sarcinilor fiscale prevazut de art. 56 alin. (2) din Constitutie.”

    3. Referitor la incalcarea prevederilor art. 30, art. 34 si art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si, implicit, a dispozitiilor art. 148 alin. (2) din Constitutie, Curtea a stabilit, in Decizia nr. 1.249 din 7 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, si Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, ca nu este de competenta sa „sa analizeze conformitatea unei dispozitii de drept national cu textul Tratatului privind functionarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constitutie. O atare competenta, si anume aceea de a stabili daca exista o contrarietate intre legea nationala si Tratat, apartine instantei de judecata, care, pentru a ajunge la o concluzie corecta si legala, din oficiu sau la cererea partii, poate formula o intrebare preliminara in sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justitie a Uniunii Europene. In situatia in care Curtea Constitutionala s-ar considera competenta sa se pronunte asupra conformitatii legislatiei nationale cu cea europeana, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdictii intre cele doua instante, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil.”

    Ulterior pronuntarii acestor decizii, Curtea observa ca, la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a pronuntat o hotarare preliminara in Cauza C-402/09 Ioan Tatu impotriva Romaniei, ca urmare a cererii de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009, intrebarea trimisa fiind urmatoarea: „Contravin dispozitiile O.U.G. nr. 50/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitiilor articolului 90 CE; se instituie intr-adevar o masura discriminatorie?”.

    Ca raspuns la aceasta intrebare, instanta europeana a aratat ca „prevederile art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene trebuie interpretate in sensul ca se opun ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor astfel de vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura ca si cele de pe piata nationala”.

    Este de observat ca, raspunzand intrebarii preliminare, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a interpretat prevederile art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si nu a verificat compatibilitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 cu prevederile art. 110 anterior referit. (A se vedea in acest sens si paragrafele 29 si 30 din aceeasi hotarare, conform carora „pentru a oferi un raspuns util instantei de trimitere, intrebarea adresata trebuie inteleasa in sensul ca aceasta urmareste sa se stabileasca daca art. 90 CE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, in versiunea sa initiala”, iar, avand in vedere obiectul taxei pe poluare, „este necesar sa se considere ca instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca art. 110 TFUE, al carui text este identic cu cel al art. 90 CE, trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare care se aplica unor autovehicule cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru.”)

    De altfel, Curtea de Justitie a Uniunii Europene nu are competenta sa pronunte o hotarare care sa vizeze constatarea validitatii sau nevaliditatii legii nationale. Consecinta unei anumite interpretari date Tratatului poate fi aceea ca o dispozitie a unei legi nationale sa fie incompatibila cu dreptul european.

    Efectele acestei hotarari preliminare sunt cele aratate in jurisprudenta constanta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, si anume ca „interpretarea pe care, in exercitarea competentei care ii este conferita de art. 177 (devenit art. 267 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene), Curtea de Justitie o da unei reguli de drept comunitar, clarifica si defineste, atunci cand este necesar, sensul si sfera acestei reguli, astfel cum aceasta trebuie sau ar trebui sa fie inteleasa si aplicata din momentul intrarii sale in vigoare” (Hotararea din 27 martie 1980, pronuntata in Cauza 61/79, Denkavit italiana contra Amministrazione delle finanze dello Stato, paragraful 16; Hotararea din 2 februarie 1988, pronuntata in Cauza 24/86, Blaizot contra Universitatii din Liege si altii, paragraful 27, Hotararea din 15 decembrie 1995, pronuntata in Cauza C-415/93, Bosman si altii contra Union royale belge des societes de football association si altii, paragraful 141).

    Intrucat Curtea Constitutionala nu este nici legiuitor pozitiv si nicio instanta judecatoreasca cu competenta de a interpreta si aplica dreptul european in litigiile ce antameaza drepturile subiective ale cetatenilor si fara a-si reconsidera jurisprudenta mentionata anterior, Curtea observa ca folosirea unei norme de drept european in cadrul controlului de constitutionalitate ca norma interpusa celei de referinta implica, in temeiul art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutia Romaniei, o conditionalitate cumulativa: pe de o parte, aceasta norma sa fie suficient de clara, precisa si neechivoca prin ea insasi sau intelesul acesteia sa fi fost stabilit in mod clar, precis si neechivoc de Curtea de Justitie a Uniunii Europene si, pe de alta parte, norma trebuie sa se circumscrie unui anumit nivel de relevanta constitutionala, astfel incat continutul sau normativ sa sustina posibila incalcare de catre legea nationala a Constitutiei – unica norma directa de referinta in cadrul controlului de constitutionalitate. Intr-o atare ipoteza demersul Curtii Constitutionale este distinct de simpla aplicare si interpretare a legii, competenta ce apartine instantelor judecatoresti si autoritatilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce tin de politica legislativa promovata de Parlament sau Guvern, dupa caz.

    Prin prisma conditionalitatii cumulative enuntate, ramane la aprecierea Curtii Constitutionale aplicarea in cadrul controlului de constitutionalitate a hotararilor Curtii de Justitie a Uniunii Europene sau formularea de catre ea insasi de intrebari preliminare in vederea stabilirii continutului normei europene. O atare atitudine tine de cooperarea dintre instanta constitutionala nationala si cea europeana, precum si de dialogul judiciar dintre acestea, fara a se aduce in discutie aspecte ce tin de stabilirea unor ierarhii intre aceste instante. In cauza, desi intelesul normei europene a fost deslusit de Curtea de Justitie a Uniunii Europene, cerintele rezultate din aceasta hotarare nu au relevanta constitutionala, ele tinand mai degraba de obligatia legislativului de a edicta norme in sensul hotararilor Curtii de Justitie a Uniunii Europene, in caz contrar gasindu-si eventual aplicarea art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

    4. In ceea ce priveste invocarea in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor constitutionale ale art. 135 alin. (2) lit. a), Curtea constata ca acestea nu au incidenta in cauza, intrucat ipoteza normativa a textului criticat nu pune in discutie si nu vizeaza crearea unui impediment de natura fiscala in calea liberei circulatii a marfurilor, ci plata unei taxe pe poluare necesare pentru protectia mediului, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008.

 

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:

 

    Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1 – 4 la aceasta ordonanta de urgenta, precum si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, in ansamblul sau, exceptie ridicata de Marius Gabriel Pacuraru in Dosarul nr. 8.921/95/2009 al Curtii de Apel Craiova – Sectia contencios administrativ si fiscal.

    Definitiva si general obligatorie.

    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 mai 2011.

 

 

                                    *

 

                              OPINIE SEPARATA

 

    1. In dezacord cu solutia pronuntata de catre Curtea Constitutionala prin decizia de mai sus, apreciem ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1 – 4 la aceasta ordonanta de urgenta, precum si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, in ansamblul sau, ar fi trebuit admisa prin raportare la prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, potrivit carora „statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie”.

    Consideram ca interpretarea si aplicarea art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie nu pot fi facute independent de modul in care este reglementata libera circulatie a marfurilor, persoanelor, capitalului si serviciilor in interiorul Uniunii Europene. In acest sens, prin Actul unic european, Comunitatea Europeana (in prezent, denumita Uniunea) s-a angajat, in conformitate cu „Cartea alba” a Comisiei din 1985, sa adopte masuri in scopul stabilirii progresive, intr-o perioada expirand la 31 decembrie 1992, a pietei interne, semnificand o zona fara frontiere interne in care libera circulatie a marfurilor, persoanelor, capitalurilor si serviciilor sa fie asigurata potrivit prevederilor Tratatului CEE.

    Piata interna a fost astfel definita ca un spatiu fara frontiere care sa functioneze similar unei piete nationale, respectiv marfurile, persoanele, capitalurile si serviciile sa poata circula fara niciun control la frontiera dintre statele membre.

    Uniunea vamala a implicat (fostul art. 12 TCEE, devenit art. 25 TCE si actualmente art. 30 TFUE) interzicerea in comertul dintre statele membre de la o anumita data a taxelor vamale si a altor taxe cu efect echivalent. In prezent, interdictia se aplica si taxelor vamale de natura fiscala (art. 25 TCE si actualmente art. 30 TFUE). In acelasi sens a fost interpretat si art. 110 TFUE (fostul art. 90 TCE). Hotararile din 1 iulie 1969 si 11 iulie 1974 pronuntate in cauzele Comisia contra Italiei si Procureur du Roi contra Benoit si Gustave Dassonville au fost considerate avand un rol structural pentru intregul drept material comunitar (J.H.H. Weiler, Constitutia Europei, Polirom, 2009, p. 179).

    Constatam ca in jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 230 din 14 martie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, Curtea Constitutionala a retinut ca „in scopul crearii cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, statul trebuie sa sustina o politica concurentiala corecta, aceasta jucand un rol esential in facilitarea liberei circulatii a marfurilor, in stimularea initiativei participantilor la activitatea de comert, realizand si functia de garantie a unei economii de piata”.

    In Hotararea preliminara pronuntata in Cauza Ioan Tatu impotriva Romaniei din 7 aprilie 2011 se circumstantiaza considerentele exprimate prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 230 din 14 martie 2007, anterior mentionata, cu referire la obligatia statului de a sustine o politica concurentiala corecta in ceea ce priveste facilitarea liberei circulatii a marfurilor. Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 ar fi trebuit admisa prin raportare la art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, interpretat in sensul in care este reglementata libera circulatie a marfurilor, persoanelor, capitalului si serviciilor in interiorul Uniunii Europene.

    In acest sens observam ca materia taxelor aplicate autovehiculelor nu este unitar reglementata la nivelul Uniunii Europene, asa incat statele membre au libertatea de a reglementa regimul acestora potrivit propriilor realitati. Aceasta libertate este insa limitata, asa cum reiese din prevederile art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, de regula potrivit careia nu este permisa stabilirea unor taxe care sa descurajeze vanzarea produselor importate in favoarea vanzarii produselor similare de pe piata nationala (a se vedea Hotararea din 3 martie 1988, pronuntata in Cazul Bergandi, C-252/86, si Hotararea din 7 decembrie 1995, pronuntata in Cazul Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94).

    De altfel, o situatie contrara ar lipsi de continut prevederile art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si ar conduce la incalcarea de catre statele membre a prevederilor art. 28, 30 si 34 din acelasi tratat, ce reglementeaza libera circulatie a marfurilor si uniunea vamala.

    Toate autovehiculele comercializate pe piata unui stat membru sunt „produse nationale” in sensul prevederilor art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, iar cele similare acestora cumparate de pe pietele altor state spre a fi importate in acel stat membru devin „produse concurente” ale celor dintai, in masura in care sunt similare din punctul de vedere al tipului de produs, al caracteristicilor si al uzurii. Or, in contextul asigurarii liberei circulatii a marfurilor si a unui regim vamal nediscriminatoriu, instituirea la nivelul statului membru a unor masuri fiscale de natura sa favorizeze produsele nationale in raport cu cele concurente reprezinta o evidenta incalcare a acestor principii. Prin urmare, statele membre sunt obligate sa se abtina de la instituirea oricaror masuri de natura sa favorizeze produsele nationale in defavoarea produselor concurente provenite din statele membre (a se vedea Hotararea din 21 martie 2002, pronuntata in Cauza Cura Anlage, C-451/99, si Hotararea din 15 septembrie 2005, pronuntata in Cauza Comisia/Danemarca, C-464/02, Hotararea din 28 aprilie 1988, pronuntata in cauzele reunite 76, 86 – 89 si 149/87 Seguela si altii).

    Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 ar fi trebuit admisa prin raportare la art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, interpretat in sensul in care este reglementata libera circulatie a marfurilor, persoanelor, capitalului si serviciilor in interiorul Uniunii Europene.

    2. Apreciem ca recunoasterea in Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, pentru prima oara in jurisprudenta Curtii Constitutionale, a posibilitatii „aplicarii in cadrul controlului de constitutionalitate a hotararilor Curtii de Justitie a Uniunii Europene”, precum si formularea de catre aceasta instanta de intrebari preliminare in vederea stabilirii continutului normei europene, ceea ce tine de cooperarea dintre instanta constitutionala nationala si cea europeana, precum si de dialogul judiciar dintre acestea, reprezinta un progres jurisprudential evident prin comparatie cu deciziile nr. 392 din 25 martie 2008 si nr. 394 din 25 martie 2008 in care cererile autorilor exceptiilor prin care se solicita sesizarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu o cerere de hotarare preliminara au fost respinse, fara a se arata temeiul de drept.

    In concluzie, apreciem ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1 – 4 la aceasta ordonanta de urgenta, precum si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, in ansamblul sau, ar fi trebuit admisa de catre Curtea Constitutionala.

 

                                 Judecator,

                    prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close