Cauza Micu impotriva Romaniei

In M. Of. nr. 651 din 13 septembrie 2011 a fost publicata Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 8 februarie 2011 in Cauza Micu impotriva Romaniei.

Din cuprins:

                               HOTARAREA

                          din 8 februarie 2011,

                        definitiva la 8 mai 2011,

 

                    in Cauza Micu impotriva Romaniei

 

                              Strasbourg

                        (Cererea nr. 29.883/06)

 

    Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute de art. 44 & 2 din Conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma.

    In Cauza Micu impotriva Romaniei,

    Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din Elisabet Fura, presedinte, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,

    dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 18 ianuarie 2011,

    pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data.

 

    PROCEDURA

 

    1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 29.883/06 indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean suedez, domnul Sorin Dan Micu (reclamantul), a sesizat Curtea la 19 iulie 2006, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).

    2. Reclamantul, care a beneficiat de asistenta judiciara, este reprezentat de Sabin Marius Gentimir, avocat in Timisoara. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

    3. Reclamantul se plange in special de inechitatea procedurii penale impotriva lui si de relele conditii de detentie suferite in mai multe inchisori din Romania.

    4. La 5 februarie 2009, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa comunice cererea Guvernului. In conformitate cu art. 29 & 1 din Conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul cauzei vor fi examinate impreuna.

    5. Guvernul suedez, caruia i s-a transmis o copie a cererii, in temeiul art. 44 & 1 a) din Regulamentul Curtii, si-a exprimat dorinta de a fi informat asupra unei eventuale decizii finale ori asupra unei hotarari pronuntate in prezenta cauza.

 

    IN FAPT

 

    I. Circumstantele cauzei

 

    6. Reclamantul s-a nascut in anul 1959 si domiciliaza in Timisoara.

    7. La 22 februarie 2003, Politia Bucuresti si Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti l-au arestat pe P.R.D. La chestionarea de catre politie, P.R.D. detinea asupra sa o anumita cantitate de comprimate de ecstasy. Interogat de politie asupra provenientei acestora, P.R.D. a declarat ca le primise in ianuarie 2003 de la reclamant pentru a facilita transferul acestora catre Statele Unite ale Americii. In urma declaratiei sale, politia a chestionat mai multe persoane, inclusiv reclamantul.

 

    A. Interogarea reclamantului

    8. La 24 februarie 2003, P.R.D. l-a sunat pe reclamant si l-a chemat la o intalnire intr-un restaurant in apropiere de Brasov. La intalnire, reclamantul a fost ridicat, incatusat si perchezitionat de politia din Brasov. Automobilul acestuia a fost perchezitionat. Apoi, acesta a fost condus la sediul Politiei Brasov.

    9. Reclamantul a solicitat asistenta din partea unui avocat ales, respectiv B.R. Dintr-un proces-verbal intocmit la aceeasi data reiese ca intre orele 19,00 si 21,00 parchetul incercase sa il contacteze telefonic pe avocatul B.R., insa telefonul sau mobil era inchis. Reclamantul nu a semnat procesul-verbal.

    10. Dat fiind ca parchetul dorea sa il interogheze pe reclamant in aceeasi zi, V.M. a fost numit avocat din oficiu pentru a-l asista pe reclamant. Reclamantul nu a semnat imputernicirea in favoarea lui V.M.

    11. Parchetul l-a interogat pe reclamant despre legaturile sale cu P.R.D. Informat ca P.R.D. declarase ca primise de la el comprimatele de ecstasy, reclamantul a negat faptele.

    12. Printr-un proces-verbal din aceeasi data, parchetul l-a informat pe reclamant ca era invinuit de comiterea infractiunii de trafic de droguri. Reclamantul a fost informat totodata cu privire la drepturile sale procedurale, inclusiv acela de a fi asistat de un avocat. Reclamantul si avocatul delegat din oficiu au semnat procesul-verbal respectiv. Interogat din nou despre legaturile sale cu P.R.D., reclamantul a reluat primele sale declaratii si a negat implicarea sa in traficul de droguri denuntat de P.R.D.

    13. Reclamantul a fost transferat la sediul Politiei Bucuresti.

    14. Inca de la chestionarea sa, reclamantul a solicitat autoritatilor sa fie informata Ambasada Suediei. Potrivit dosarului, la 28 august 2003, organele de cercetare au informat Ambasada Suediei despre masurile luate impotriva reclamantului.

 

    B. Acuzatiile reclamantului de rele tratamente

    15. Prin Ordonanta din 25 februarie 2003, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a dispus retinerea reclamantului. Printr-o noua ordonanta emisa la aceeasi data, parchetul a dispus arestarea preventiva pentru o perioada de 30 de zile, cu incepere de la 26 februarie 2003.

    16. Reclamantul a fost interogat din nou cu privire la relatiile sale cu P.R.D., in prezenta lui E.C., avocatul numit din oficiu. Imputernicirea pentru avocatul respectiv nu a fost semnata de reclamant. Acesta din urma a declarat ca isi mentine declaratia din 24 februarie 2003. La aceeasi data, reclamantul a fost confruntat cu P.R.D. si a negat ca i-ar fi dat stupefiante. Procesul-verbal de confruntare a fost semnat de E.C., avocatul delegat din oficiu.

    17. Reclamantul afirma ca, in timpul interogatoriului si in zilele urmatoare, politistul F.G. l-a supus constant la presiuni, sub amenintarea aplicarii unor rele tratamente, ca sa cedeze psihic si sa declare ceea ce dorea sa auda. F.G. l-ar fi considerat „tradator de tara” pe motiv ca renuntase la cetatenia romana pentru cea suedeza. Si ceilalti politisti prezenti la interogatoriu l-ar fi insultat. Reclamantul adauga ca politistul F.G. l-a amenintat cu expulzarea in Statele Unite ale Americii, unde risca o pedeapsa grea cu inchisoarea pentru trafic de droguri. Politistul i-ar fi spus ca, daca marturisea o parte din faptele imputate, autoritatile romane ar avea competenta sa desfasoare ancheta si ca expulzarea sa nu ar mai fi necesara. Acesta i-ar mai fi spus ca, daca ar accepta sa fie reprezentat de avocatul Z.V., o cunostinta a lui F.G., in schimbul sumei de 20.000 dolari americani, ancheta ar putea avea un final favorabil pentru el, de exemplu o pedeapsa cu inchisoarea cu suspendare.

    18. La 3 martie 2003, reclamantul l-a mandatat pe B.R. pentru a-l reprezenta in cursul procedurii. La 11 martie 2003, reclamantul a fost interogat de parchet in prezenta avocatului ales. Acesta a declarat ca in ianuarie 2003 ii trimisese lui P.R.D. un colet cu comprimate despre care credea ca sunt steroizi pentru sportivi, pentru ca acesta sa organizeze transportul lor catre Canada. Acesta a marturisit ca in perioada 1999 – 2000, el insusi organizase transportul de comprimate de steroizi catre Statele Unite ale Americii si Canada. Declaratia a fost semnata de avocatul ales si de reclamant, fara obiectii.

    19. La 20 martie 2003, reclamantul a facut o noua declaratie in prezenta avocatului ales, in care a descris participarea la un transport de comprimate de ecstasy din Germania in Romania in 2002.

    20. La 31 iulie 2003, reclamantul l-a mandatat pe avocatul Z.V. sa il reprezinte in procedura, insa a renuntat la serviciile acestuia atunci cand cazul a fost trimis spre judecata la instanta. Reclamantul a fost asistat in restul procedurii de avocatii sai alesi.

 

    C. Plangerea penala impotriva anchetatorilor de politie

    21. La 26 octombrie 2005, reclamantul a introdus la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie o plangere penala impotriva procurorului M.D.M. care condusese urmarirea penala impotriva sa, impotriva politistului F.G. si a altor politisti din Politia Bucuresti. Acesta ii acuza de abuz in serviciu, rele tratamente, arestare nelegala si cercetare abuziva, tortura si furt. Procurorului M.D.M. ii reprosa ca prezentase in rechizitoriu o situatie de fapt care era defavorabila lui si contrara dovezilor din dosar. Acesta a precizat ca in timpul interogatoriilor sale din 25 februarie 2003, F.G. il amenintase cu violente fizice si il considerase „tradator de tara”. Acesta a precizat ca, in cele 5 luni de ancheta, M.D.M. si F.G. exercitasera presiuni asupra lui pentru a-l determina sa marturiseasca infractiunile imputate. In aceasta privinta, a precizat ca fusese amenintat cu extradarea in Statele Unite ale Americii, ca nu a avut acces la un avocat ales in primele sale zile de detentie si ca i se promisese o solutie favorabila a cazului daca accepta sa fie reprezentat de avocatul Z.V. In fine, acesta afirma ca F.G. ii confiscase ilegal telefoanele mobile si ca agentii de politie il insultasera.

    22. Prin Ordonanta din 1 octombrie 2007, Parchetul a dispus, pentru M.D.M., neinceperea urmaririi penale in privinta tuturor capetelor de acuzare si a dispus disjungerea cauzei in privinta faptelor imputate lui F.G. si transferul acesteia la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti. Rezolutia a fost comunicata reclamantului la 5 octombrie 2007. Reclamantul nu a contestat-o nici la prim-procurorul parchetului, nici la tribunal, asa cum avea dreptul in temeiul art. 278 si 278^1 din Codul de procedura penala (CPP).

    23. Intre timp, la 20 iulie 2006, reclamantul a reiterat plangerea penala impotriva lui M.D.M. si F.G. la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

    24. Prin Ordonanta din 20 august 2007, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus neinceperea urmaririi penale in privinta tuturor capetelor de acuzare in ceea ce il priveste pe M.D.M. si neinceperea urmaririi penale in privinta capetelor de cerere referitoare la arestarea nelegala, cercetarea abuziva si tortura fata de F.G. In ceea ce priveste acuzatiile reclamantului conform carora F.G. ii confiscase in mod ilegal telefoanele mobile si ii incitase pe ceilalti politisti sa profereze injurii, parchetul a inaintat plangerea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti. Se preciza ca cercetarea trebuia sa vizeze capetele de cerere de abuz in serviciu, rele tratamente si furt.

    25. Prin Ordonanta din 31 august 2007, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a decis transferul plangerii impotriva lui F.G. la Directia Nationala Anticoruptie din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Reclamantul nu a contestat ordonanta.

    26. In urma contestatiei reclamantului, prin Rezolutia din 8 octombrie 2007, procurorul sef de sectie din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a confirmat Rezolutia din 20 august 2007, citata anterior. Acesta a luat act de faptul ca nu existau indicii ca M.D.M. si F.G. ar fi comis faptele invocate in cadrul anchetarii reclamantului.

    27. La 18 octombrie 2007, rezolutia a fost comunicata reclamantului. Acesta nu a formulat plangere in instanta impotriva rezolutiei, in temeiul art. 278^1 din CPP.

    28. Partile nu au informat Curtea despre solutionarea capetelor de cerere din plangerile penale ale reclamantului inca pendinte in fata instantelor nationale.

 

    D. Procedura penala impotriva reclamantului

    29. La 16 iulie 2003, parchetul a prezentat reclamantului materialul de urmarire penala, indicandu-i faptele imputate si incadrarea juridica a acestora.

    30. In urma rechizitoriului din 29 iulie 2007, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti l-a trimis pe reclamant in judecata in fata Tribunalului Bucuresti, pentru comiterea infractiunilor de organizare a introducerii in tara de droguri de mare risc si de trafic de droguri de mare risc. Acesta era acuzat ca a introdus in tara, in vara anului 2002, o mare cantitate de comprimate de ecstasy si ca a implicat mai multe persoane in comertul cu acest drog. I se imputa de asemenea ca i-a livrat lui P.R.D. o cantitate de stupefiante in ianuarie 2003 spre a fi vandute. In cadrul aceluiasi rechizitoriu, P.R.D., G.F., B.C., G.I., G.V., L.E.P. si L.O.C. au fost trimisi in judecata pentru diverse infractiuni legate de traficul de droguri.

 

    1. Procedura in prima instanta in fata tribunalului

    31. Cauza a fost amanata aproximativ 9 luni, motivat de absenta inculpatului L.O.C., detinut intr-o inchisoare departe de Bucuresti. La 23 aprilie 2004, instanta a disjuns cauza in privinta lui L.O.C.

    32. La 24 mai 2004, instanta i-a interogat separat pe coinculpati, cu exceptia lui L.O.C. Reclamantul, interogat la aceeasi data in prezenta avocatului ales, a negat faptele si a declarat ca isi mentine doar primele doua declaratii facute in cursul cercetarii penale. Acesta a marturisit ca in 2000 facilitase transportul de comprimate de steroizi catre Statele Unite ale Americii si Canada. El a declarat ca in timpul cercetarii fusese informat de catre politisti ca urma sa fie extradat in Statele Unite ale Americii si ca dupa cateva zile politistul F.G. ii propusese sa marturiseasca o parte din fapte pentru a nu fi extradat. Acesta din urma ii propusese totodata sa se lase reprezentat de avocatul Z.V., care ii putea obtine o condamnare cu suspendare. Acesta a adaugat ca in primele zile de cercetare nu beneficiase de asistenta unui avocat ales si ca nu putuse contacta Ambasada Suediei sau propria familie.

    33. Instanta a admis cererea reclamantului privind interogarea unui martor al apararii si depunerea unor inscrisuri la dosar. Instanta a interogat si alti martori, in prezenta acuzatilor.

    34. La 16 august 2004, tribunalul a supus dezbaterii partilor modificarea incadrarii juridice a faptelor imputate reclamantului in 3 infractiuni, respectiv organizarea introducerii in tara de droguri de mare risc, trafic de droguri si asociere in vederea savarsirii de infractiuni. La 6 septembrie 2004, instanta i-a interogat din nou pe coacuzatii P.R.D. si G.F. La 10 septembrie 2004, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise, solicitand achitarea sa.

    35. Prin Hotararea din 13 septembrie 2004, tribunalul l-a condamnat pe reclamant la 11 ani de inchisoare pentru comiterea infractiunilor de organizare a introducerii in tara de droguri de mare risc, trafic de droguri si asociere in vederea savarsirii de infractiuni, aplicandu-i si o pedeapsa complementara constand in interdictia de a fi ales sau de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat. De asemenea, automobilul reclamantului a fost confiscat.

    36. Instanta si-a intemeiat sentinta pe declaratiile coinculpatilor L.E.P., G.F. si P.R.D., care coroborau declaratiile reclamantului facute in timpul urmaririi penale, in prezenta avocatului ales. Instanta a remarcat ca, desi in fata sa reclamantul negase orice implicare in comiterea faptelor imputate, „existenta unor imprejurari care l-ar fi putut determina sa nu spuna adevarul organelor de urmarire nu a fost dovedita”.

 

    2. Procedura in apel in fata Curtii de Apel Bucuresti

    37. Reclamantul a formulat apel impotriva sentintei. Acesta sustinea ca in urma modificarii incadrarii juridice a faptelor, tribunalul l-a condamnat pentru 3 infractiuni, desi nu fusese trimis in judecata decat pentru comiterea a doua infractiuni si nu a fost interogat decat in privinta uneia dintre infractiunile imputate. El a precizat ca L.O.C. nu fusese audiat si a solicitat achitarea sa cu privire la toate capetele de acuzare. Acesta a precizat ca declaratiile facute in timpul urmaririi penale nu puteau fi luate in considerare pe motiv ca fusesera facute sub amenintarea investigatorilor cu expulzarea in Statele Unite ale Americii. Acesta a solicitat, de asemenea, sa nu i se aplice pedeapsa accesorie, dat fiind ca nu mai avea cetatenia romana, sa se anuleze masura confiscarii si sa se calculeze corect durata pedepsei aplicate.

    38. La 21 ianuarie 2005, curtea de apel l-a audiat pe L.O.C.

    39. Prin Hotararea din 7 februarie 2005, Curtea de Apel Bucuresti a admis partial apelul reclamantului si a anulat pedeapsa complementara aplicata acestuia. Reclamantul a formulat recurs, invocand lipsa de motivare a hotararii curtii de apel. Prin Hotararea definitiva din 15 iunie 2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul si a retrimis cauza curtii de apel pentru o noua examinare a apelului reclamantului.

    40. La 7 septembrie 2005, reclamantul a solicitat curtii de apel interogarea lui L.E.P. Curtea de apel a respins cererea pe motiv ca, potrivit inscrisurilor din dosar, nu era necesar un nou interogatoriu al acuzatului respectiv.

    41. Prin Decizia din 14 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucuresti a admis partial apelul reclamantului. Instanta a confirmat decizia sa penala, dar a anulat masura de confiscare a automobilului. Instanta si-a intemeiat decizia pe aceleasi probe ca si tribunalul si a precizat ca reclamantul nu a explicat nicicum faptul ca a revenit asupra declaratiilor sale in fata tribunalului.

 

    3. Procedura de recurs in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie

    42. Reclamantul a formulat recurs impotriva Hotararii din 14 septembrie 2005, citata anterior. Acesta a reiterat motivele de apel si a subliniat ca nu era vinovat de faptele imputate, prezentandu-si propria versiune asupra faptelor si interpretarea probelor din dosar.

    43. Prin Decizia definitiva din 17 februarie 2006, pronuntata in urma desfasurarii unei sedinte la aceeasi data, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul si a confirmat temeinicia deciziei pronuntate in apel. Instanta a precizat ca inculpatii solicitasera trimiterea cauzei in fata tribunalului, mentionand ca trebuiau administrate probe suplimentare, fara a le indica cu exactitate.

 

    E. Conditiile de detentie suportate de reclamant

 

    1. Conditiile de detentie in arestul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti (DGPMB)

 

    a) Conditiile de detentie in descrierea reclamantului

    44. Intre 25 februarie si 6 august 2003, reclamantul a fost incarcerat in arestul DGPMB. Reclamantul precizeaza ca in primele 8 zile de detentie, nici familia sa si nici Ambasada Suediei la Bucuresti nu au fost informate despre arestarea sa preventiva. Acesta a fost plasat in celule supraaglomerate, cu 7 paturi pentru 17 persoane. Acesta nu dispunea de haine de schimb sau de cele necesare toaletei sale zilnice. El nu a putut iesi la plimbare in curtea arestului. Nu i s-a permis sa corespondeze liber cu familia sa si ambasada tarii sale, scrisorile sale fiind deschise de politisti.

 

    b) Conditiile de detentie descrise de Guvern

    45. Guvernul observa ca in ianuarie 2003 s-a infiintat un corp de 14 celule modernizate. Reclamantul a fost plasat intr-o celula de 32 mp cu 8 paturi. In situatii exceptionale, in care numarul detinutilor depasea numarul de paturi disponibile, administratia penitenciarului se asigura ca numarul detinutilor depasea cu cel mult 2 numarul de paturi existente in celule. Guvernul adauga faptul ca reclamantul putea sa se plimbe intre o jumatate de ora si doua ore in fiecare zi intr-o „curte de plimbare” de 24 mp aflata in interiorul centrului de detentie. Apa curenta potabila si apa calda se furnizau fara intrerupere.

 

    2. Conditiile de detentie in Penitenciarul Bucuresti – Jilava

 

    a) Conditiile de detentie descrise de reclamant

    46. De la 6 august pana la 5 septembrie 2003 si de la 2 decembrie 2008 pana la 26 februarie 2009, reclamantul a fost detinut in Penitenciarul Bucuresti – Jilava.

    47. Reclamantul afirma ca in prima parte din perioada sa de detentie in penitenciar a fost plasat intr-o celula cu 27 de paturi impartite intre 84 de detinuti. Acesta depune declaratiile a 3 codetinuti, care atesta supraaglomerarea din penitenciar si afirma ca reclamantul a fost obligat sa imparta patul cu un alt detinut.

 

    b) Conditiile de detentie descrise de Guvern

    48. Guvernul declara ca in decursul detentiei sale din perioada 6 august – 5 septembrie 2003 reclamantul a fost plasat in celulele nr. 302 (de 34,78 mp pentru 28 sau 30 de detinuti) si nr. 213 (de 57,81 mp pentru 66 sau 69 de detinuti). Reclamantul beneficia de o plimbare in aer liber de 30 de minute zilnic.

    49. In perioada 2 decembrie 2008 – 26 februarie 2009, reclamantul a fost plasat in celulele nr. 509 (de 42,39 mp cu 21 de paturi pentru 81 de detinuti), nr. 511 (de 42,39 mp cu 21 de paturi pentru 3 detinuti) si nr. 113 (de 18,80 mp cu 10 paturi pentru 8 detinuti). Acesta putea beneficia de activitate in aer liber timp de 3 ore pe zi si de activitate sportiva timp de o ora pana la o ora si jumatate zilnic.

 

    3. Conditiile de detentie in Penitenciarul Bucuresti – Rahova

    50. Reclamantul a fost detinut in Penitenciarul Bucuresti – Rahova in urmatoarele perioade: 5 septembrie 2003 – 28 martie 2005, 5 aprilie 2005 – 6 martie 2006, 11 aprilie – 9 octombrie 2006 si 26 ianuarie 2007 – 2 decembrie 2008.

 

    a) Conditiile de detentie descrise de reclamant

    51. Reclamantul precizeaza ca in acest penitenciar a fost plasat intr-o celula cu 10 paturi pentru 12 detinuti. Acesta subliniaza ca timp de un an a fost obligat sa imparta patul cu un alt detinut.

    52. In 2007, a fost plasat in celula nr. 616, de 22 mp, pe care o impartea cu alti 11 detinuti. In conditiile supraaglomerarii celulei, aerul era irespirabil si lesinurile erau frecvente in randul detinutilor. Lipsa de apa potabila timp de mai multe ore zilnic, precum si saltelele vechi de peste 10 ani, imbibate de urina, praf si capuse, constituiau focare de infectie si surse de boli. Acesta subliniaza ca vara temperatura in celule depasea 40 de grade, desi ferestrele si usile erau deschise.

    53. Reclamantul a depus declaratii ale codetinutilor sai, care subliniaza in special supraaglomerarea din cauza suprafetei reduse a celulelor in raport cu numarul de detinuti, conditiile de igiena deplorabile si mancarea proasta.

 

    b) Conditiile de detentie in descrierea Guvernului

    54. Pe intreaga durata a detentiei sale, reclamantul a stat in celule cu o suprafata de 19,55 mp, dotate cu 10 paturi pentru un numar de 10 detinuti. Celulele beneficiau de toalete, un spatiu pentru igiena personala si o fereastra de 1,44 mp. Aerisirea celulelor se facea in mod natural, prin deschiderea ferestrelor si usilor. Celulele mai erau dotate cu o masa, doua banci si un suport pentru depozitarea bagajelor detinutilor. Accesul la apa curenta se asigura fara intrerupere.

    55. Detinutii beneficiau de plimbari zilnice de 1 – 2 ore in cele 9 curti interioare ale penitenciarului, fiecare avand o suprafata de 266 mp. In plus, detinutii puteau efectua activitati sportive, de doua ori pe saptamana, in cele doua centre sportive, fiecare avand o suprafata de 451 mp.

 

    4. Transferul reclamantului in alte inchisori

    56. Reclamantul a fost detinut in Penitenciarul Codlea in perioada 28 martie – 5 aprilie 2005, 6 martie – 11 aprilie 2006 si 9 octombrie 2006 – 26 ianuarie 2007. Din 26 februarie 2009, reclamantul a fost inchis in Penitenciarul Timisoara.

 

    II. Dreptul si practica interne relevante

 

    A. Dispozitiile legale relevante referitoare la conditiile de detentie

 

    1. Dreptul si jurisprudenta interne relevante

    57. Un rezumat al dispozitiilor de drept intern relevante referitor la caile de atac disponibile in materia executarii pedepselor cu inchisoarea se regaseste in Hotararea Petrea impotriva Romaniei (nr. 4.792/03, 29 aprilie 2008, paragrafele 22 si 23).

    58. Guvernul prezinta Curtii copii ale hotararilor pronuntate de instantele nationale in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate, aprobata prin Legea nr. 403/2003, si al Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, cu modificarile si completarile ulterioare. Acestea se refera in principal la plangeri ale detinutilor care invoca in fata instantelor nationale absenta tratamentului medical adecvat, atingeri aduse dreptului de vizita, dreptului la corespondenta, dreptului la confidentialitatea conversatiilor telefonice si la exercitarea dreptului de plimbare in aer liber, plangeri impotriva unor sanctiuni disciplinare, o plangere impotriva unui transfer intr-o celula cu fumatori si impotriva conditiilor de transport la instanta. Intr-o hotarare definitiva din 4 aprilie 2006, un detinut mentionase supraaglomerarea drept cauza a insomniei sale. Judecatoria a examinat afirmatia din perspectiva dreptului la asistenta medicala adecvata.

 

    2. Rapoartele internationale privind conditiile de detentie

    59. Principalele concluzii ale Comitetului European pentru Prevenirea Torturii (CPT) pronuntate in urma vizitelor efectuate in inchisorile din Romania, precum si observatiile cu caracter general ale CPT sunt prezentate pe scurt in Hotararea Bragadireanu impotriva Romaniei (nr. 22.088/04, pct. 73 – 76, 6 decembrie 2007).

    60. Partea relevanta din raportul CPT, publicat in aprilie 2004, referitor la vizita sa in Romania din septembrie 2002 in locurile de detentie ale DGPMB este prezentata in Hotararea Ogica impotriva Romaniei (nr. 24.708/03, pct. 25 si 26, 27 mai 2010).

    61. In ceea ce priveste Penitenciarul Bucuresti – Jilava, raportul CPT publicat in aprilie 2003 in urma vizitei din februarie 1999 si concluziile raportului Biroului Comisarului pentru Drepturile Omului, publicat la 29 martie 2006 in urma vizitei efectuate in Romania de catre membrii acestuia intre 13 si 17 septembrie 2004, sunt prezentate in partile relevante din cauzele Viorel Burzo impotriva Romaniei (nr. 75.109/01 si 12.639/02, pct. 27, 30 iunie 2009) si Eugen Gabriel Radu impotriva Romaniei (nr. 3.036/04, pct. 23 si 24, 13 octombrie 2009).

    62. In ultimul sau raport publicat la 11 decembrie 2008, in urma vizitei sale din iunie 2006 la mai multe penitenciare din Romania, CPT a precizat:

    „& 70: […] Comitetul este foarte ingrijorat de faptul ca lipsa paturilor ramane o problema constanta nu numai in penitenciarele vizitate, ci si la nivel national, si aceasta situatie persista de la prima vizita in Romania, din 1995. Este timpul sa se ia masuri de anvergura pentru a pune capat definitiv acestei situatii inacceptabile. CPT face apel la autoritatile romane pentru initierea unei actiuni prioritare si decisive pentru ca fiecare persoana aflata intr-un penitenciar sa dispuna de un pat.

    In schimb, Comitetul este multumit ca, la scurt timp dupa vizita din iunie 2006, norma oficiala a spatiului vital pentru fiecare detinut in celule a ajuns de la 6 mc (ceea ce reprezenta o suprafata de mai mult sau mai putin de 2 mp pentru fiecare detinut) la 4 mp sau 8 mc. CPT recomanda autoritatilor romane sa ia masurile necesare pentru ca norma de 4 mp de spatiu vital pentru fiecare detinut in celulele colective sa fie respectata in toate penitenciarele din Romania”.

    63. Extrasele relevante din Recomandarea nr. (2006)2 a Comitetului de Ministri catre statele membre cu privire la normele penitenciare europene adoptata la 11 ianuarie 2006 sunt descrise in hotararile Enea impotriva Italiei [(GC), nr. 74912/01, pct. 48, CEDO 2009-…)] si Rupa impotriva Romaniei [(nr. 1), nr. 58.478/00, pct. 88, 16 decembrie 2008].

 

    B. Dispozitiile legale referitoare la plangerea impotriva actelor procurorului

    64. Art. 278 si 278^1 din CPP privind plangerile impotriva unui act al parchetului sunt descrise in Hotararea Dumitru Popescu impotriva Romaniei (nr. 1) (nr. 49.234/99, pct. 43 – 45, 26 aprilie 2007).

 

    IN DREPT

 

    I. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 3 din Conventie

    65. Reclamantul denunta relele conditii de detentie pe care a trebuit sa le indure in arestul DGPMB si in penitenciarele Bucuresti – Jilava si Bucuresti – Rahova. Acesta reclama de asemenea relele tratamente psihice indurate din partea investigatorilor in timpul primelor interogatorii realizate de catre politie si faptul ca nu a primit raspuns la plangerea sa penala impotriva autorilor respectivelor rele tratamente. El invoca art. 3 din Conventie, care prevede urmatoarele:

    „Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”

    66. Guvernul contesta aceasta teza.

    67. Curtea va examina mai intai capatul de cerere al reclamantului referitor la conditiile de detentie. Apoi, se va axa pe capatul de cerere referitor la relele tratamente aplicate de investigatori.

 

    A. Capatul de cerere referitor la conditiile de detentie

 

    1. Cu privire la admisibilitate

 

    a) Exceptia Guvernului intemeiata pe neepuizarea cailor de recurs interne

    68. Guvernul invoca neepuizarea cailor de recurs de catre reclamant, afirmand ca acesta ar fi putut sa sesizeze instantele cu o actiune in despagubiri in temeiul dispozitiilor de drept comun privind raspunderea civila delictuala sau sa formuleze o plangere penala pentru „rele tratamente” si „tortura” impotriva persoanelor responsabile. De asemenea, Guvernul considera ca, dupa intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 56/2003 (OUG nr. 56/2003) si a Legii nr. 275/2006, care garanteaza, in mod mai specific, drepturile persoanelor care executa o pedeapsa privativa de libertate, reclamantul ar fi putut sesiza instantele nationale cu o plangere intemeiata pe aceste dispozitii. Guvernul face referire la Cauza Stan impotriva Romaniei (dec.) (nr. 6.936/03, 20 mai 2008), in care un reclamant a obtinut despagubiri dupa ce instantele interne au constatat degradarea starii sale de sanatate in timpul detentiei. Guvernul prezinta exemple de jurisprudenta a instantelor nationale (supra, pct. 58).

    69. Reclamantul precizeaza ca nicio actiune in justitie nu constituia un recurs efectiv, data fiind durata prea mare a unei astfel de proceduri.

    70. Curtea observa ca plangerea reclamantului se refera la conditiile de detentie si, in special, la suprapopularea carcerala. Aceasta reaminteste ca a hotarat deja, in cauze recente privind un capat de cerere similar si indreptate impotriva Romaniei, ca avand in vedere particularitatea acestui capat de cerere, actiunile indicate de Guvern nu reprezinta cai de recurs efective care trebuie epuizate de catre reclamanti [Petrea, citata anterior, pct. 37, Maciuca impotriva Romaniei (nr. 25.763/03, pct. 19, 26 mai 2009, Branduse impotriva Romaniei, nr. 6.586/03, pct. 40, CEDO 2009-…. (extrase), si Eugen Gabriel Radu, citata anterior, pct. 23].

    71. Argumentele Guvernului nu pot conduce, in speta, la o concluzie diferita. In plus, problemele care decurgeau din suprapopularea in penitenciare aveau in aparenta un caracter structural si nu se refereau doar la situatia personala a reclamantului [Kalachnikov impotriva Rusiei (dec.), nr. 47.095/99, 18 septembrie 2001]. In aceste conditii, Curtea considera ca existenta unei cai de recurs eficiente nu a fost demonstrata cu un grad suficient de certitudine. Pe de alta parte, Curtea observa ca, spre deosebire de prezenta speta, Cauza Stan se referea la conditii de detentie si la o absenta a tratamentului medical care condusesera la degradarea starii de sanatate a partii interesate.

    72. Prin urmare, exceptia ridicata de Guvern se va respinge.

 

    b) Cu privire la exceptia Guvernului de nerespectare a termenului de 6 luni

    73. Guvernul invoca, de asemenea, tardivitatea capatului de cerere a reclamantului referitor la conditiile de detentie indurate in arestul DGPMB si in Penitenciarul Bucuresti – Jilava in perioada 6 august – 5 septembrie 2003. Acesta precizeaza ca afirmatiile reclamantului referitoare la conditiile sale de detentie tin de aspecte specifice si izolate, care nu au fost reiterate cu privire la conditiile de detentie suportate in alte inchisori unde a fost inchis. Prin urmare, acesta nu se poate prevala in speta de o situatie continua.

    74. Reclamantul nu a prezentat observatii asupra acestui punct.

    75. Curtea observa ca a examinat deja modul in care trebuie sa se aplice regula termenului de 6 luni in cauzele de acest tip (Seleznev impotriva Rusiei, nr. 15.591/03, pct. 35, 26 iunie 2008). Facand trimitere la jurisprudenta relevanta, instanta a indicat, astfel, ca nu era necesara considerarea conditiilor de detentie ca o situatie continua in masura in care capatul de cerere aferent se refera la un episod, un tratament sau un regim specific de detentie, legat de o perioada de detentie identificata; din contra, situatia este continua in cazul in care capatul de cerere se refera la aspecte generale si la conditii de detentie care au ramas sensibil similare, in ciuda transferului reclamantului (Seleznev, citata anterior, pct. 36).

    76. Curtea observa ca, in speta, in formularul de cerere, reclamantul se plange mai ales de supraaglomerarea indurata in arestul DGPMB si in penitenciarele Bucuresti – Jilava si Bucuresti – Rahova. Este adevarat, astfel cum sustine Guvernul, ca reclamantul se plange si de alte aspecte ale conditiilor de detentie, care privesc unul sau altul dintre locurile de detentie, insa, avand in vedere continuitatea perioadei, precum si acuzatia comuna si principala de supraaglomerare, este necesar sa se considere situatia ca fiind continua (mutatis mutandis, Sudarkov impotriva Rusiei, nr. 3.130/03, pct. 40, 10 iulie 2008, si Benediktov impotriva Rusiei, nr. 106/02, pct. 31, 10 mai 2007; a contrario, Branduse, citata anterior, pct. 42 si Mariana Marinescu impotriva Romaniei, nr. 36.110/03, pct. 58, 2 februarie 2010).

    77. Curtea adauga ca transferul reclamantului la Penitenciarul Codlea in perioada 28 martie – 5 aprilie 2005 nu poate, de asemenea, intrerupe situatia continua din perioada relevanta, avand in vedere durata foarte scurta a transferului si faptul ca reclamantul a revenit apoi in acelasi Penitenciar Bucuresti – Rahova. De altfel, Guvernul nu a sustinut contrariul. Reamintind ca este necesar, desigur, sa se evite divizarea artificiala a unei perioade continue de detentie in mai multe parti doar ca urmare a transferului detinutului, Curtea considera totusi ca, in speta, nu se poate considera ca transferul reclamantului timp de o saptamana la Penitenciarul Codlea, urmat de intoarcerea sa la Penitenciarul Bucuresti – Rahova, a adus o modificare semnificativa in conditiile sale de detentie, de natura sa intrerupa situatia continua (mutatis mutandis, Branduse, citata anterior, pct. 42).

    78. Prin urmare, este necesar sa se respinga si aceasta exceptie a Guvernului. De altfel, Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 & 3 din Conventie. Instanta precizeaza, de asemenea, ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.

 

    2. Cu privire la fond

    79. Reclamantul denunta, in special, suprapopularea din celule. Acesta se mai plange de conditiile de igiena deplorabile, de lipsa accesului la apa curenta, de lipsa curateniei saltelelor si de prezenta unor paraziti si subliniaza ca acuzatiile sale sunt demonstrate de declaratiile codetinutilor depuse la dosar. Acesta precizeaza ca faptele prezentate de Guvern nu corespund realitatii si ca el nu a oferit in cazul fiecarui penitenciar informatii cu privire la numarul de paturi existente in celule.

    80. Facand trimitere la descrierea conditiilor de detentie pe care a furnizat-o si la jurisprudenta Curtii in materie, Guvernul sustine ca reclamantul a beneficiat de conditii de detentie conforme cu cerintele art. 3 din Conventie.

    81. Curtea observa cu titlu introductiv ca reclamantul a intentionat sa denunte in fata sa relele conditii de detentie si mai ales supraaglomerarea din celule suferita in arestul DGPMB, in Penitenciarul Bucuresti – Jilava in 2003 si in Penitenciarul Bucuresti – Rahova. Prin urmare, va examina capatul de cerere al reclamantului asa cum a fost definit de acesta. Curtea nu considera necesar sa examineze conditiile de detentie pe care le-ar fi suportat in alte perioade sau in alte penitenciare.

    82. Curtea reaminteste ca masurile privative de libertate sunt insotite de obicei de suferinte si umilire. Cu toate acestea, art. 3 impune statului sa se asigure ca orice acuzat este detinut in conditii care sunt compatibile cu respectarea demnitatii umane, ca modalitatile de executare a pedepsei nu supun persoana in cauza unei suferinte sau unei incercari de o intensitate care sa depaseasca nivelul inevitabil de suferinta inerent detentiei si ca, tinand seama de cerintele practice din inchisoare, sanatatea si confortul detinutului sunt asigurate in mod corespunzator [Kudla impotriva Poloniei (GC), nr. 30.210/96, pct. 92 – 94, CEDO 2000-XI].

    83. In ceea ce priveste conditiile de detentie, Curtea tine seama de efectele cumulative ale acesteia, precum si de acuzatiile specifice ale reclamantului (Dougoz impotriva Greciei, nr. 40.907/98, CEDO 2001-II). In special, perioada de timp in care o persoana a fost detinuta in conditiile denuntate reprezinta un factor important care trebuie luat in considerare (Alver impotriva Estoniei, nr. 64.812/01, 8 noiembrie 2005). In plus, in anumite cazuri, atunci cand suprapopularea din celule atinge un anumit nivel, lipsa de spatiu dintr-un penitenciar poate constitui elementul central care trebuie luat in considerare in aprecierea conformitatii unei anumite situatii cu art. 3 (in acest sens, Karalevicius impotriva Lituaniei, nr. 53.254/99, 7 aprilie 2005).

    84. Aplicand principiile mentionate anterior in prezenta cauza, trebuie sa se tina seama de factorul central in cauza, si anume spatiul personal acordat reclamantului in diferitele penitenciare in care a fost inchis.

    85. Referitor la detentia reclamantului in Penitenciarul Bucuresti – Jilava in perioada 6 august – 5 septembrie 2003, Curtea observa ca reclamantul a suportat o grava situatie de supraaglomerare. Astfel, chiar daca se tine cont de informatiile furnizate de Guvern, fiecare dintre persoanele detinute in celulele reclamantului dispunea de un spatiu cuprins intre 0,87 mp si 1,20 mp, ceea ce este cu mult inferior normei recomandate autoritatilor romane in raportul CPT (supra, pct. 63).

    86. Referitor la detentia reclamantului in Penitenciarul Bucuresti – Jilava in perioada 5 septembrie 2003 – 2 decembrie 2008, se impune constatarea ca reclamantul a dispus timp de mai multi ani de un spatiu individual de aproximativ 1,90 mp. Perioadele foarte scurte de intrerupere ca urmare a 3 transferuri la Penitenciarul Codlea si care corespund unei perioade de circa 5 luni nu pot modifica cu nimic situatia reclamantului care a indurat timp de 4 ani si 10 luni consecintele supraaglomerarii celulelor din Penitenciarul Bucuresti – Rahova.

    87. De asemenea, Curtea observa ca reclamantul era inchis o mare parte din zi, beneficiind de plimbare in curtile celor doua penitenciare doar pentru un timp foarte scurt (Dimakos impotriva Romaniei, nr. 10.675/03, pct. 46, 6 iulie 2010). Pe langa problema supraaglomerarii celulelor, acuzatiile reclamantului referitoare la conditiile de igiena deplorabile, in special accesul la apa curenta, murdaria saltelelor si prezenta unor paraziti, sunt mai mult decat plauzibile si reflecta realitatile descrise de CPT in diferitele rapoarte intocmite in urma vizitelor in penitenciarele din Romania (mutatis mutandis, Dimakos, citata anterior, pct. 47).

    88. Curtea admite ca, in speta, nimic nu indica faptul ca ar fi existat intr-adevar intentia de a-l umili sau injosi pe reclamant. Totusi, aceasta reaminteste ca, in cazul in care este necesar sa se tina seama de problema daca scopul tratamentului era de a umili sau de a denigra victima, absenta unui astfel de scop nu poate exclude constatarea incalcarii art. 3. Curtea considera ca respectivele conditii de viata pe care reclamantul a trebuit sa le suporte timp de mai multi ani au adus atingere demnitatii sale si i-au inspirat sentimente de umilinta.

    89. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea concluzioneaza ca respectivele conditii de detentie a reclamantului, in special supraaglomerarea din celula sa, combinate cu durata detentiei sale in asemenea conditii, sunt echivalente cu un tratament degradant. Prin urmare, a fost incalcat art. 3 din Conventie.

    90. Avand in vedere aceasta constatare, Curtea nu considera necesar sa mai examineze capatul de cerere din plangere referitor la conditiile de detentie in arestul DGPMB, in masura in care argumentele partilor referitoare la conditiile de detentie in perioada in care reclamantul a fost inchis sunt divergente (mutatis mutandis, Viorel Burzo impotriva Romaniei, nr. 75.109/01 si 12.639/02, pct. 102, 30 iunie 2009).

 

    B. Capatul de cerere referitor la pretinsele rele tratamente din partea anchetatorilor

    91. Reclamantul se plange ca a fost supus unor presiuni psihice din partea anchetatorilor in timpul interogatoriului la Politia Bucuresti. El precizeaza in acest sens ca politistul F.G. l-a amenintat cu rele tratamente fizice si cu expulzarea in Statele Unite ale Americii unde risca o pedeapsa grea cu inchisoarea pentru trafic de stupefiante. F.G. l-a numit „tradator de tara” si i-a promis o solutie favorabila in cauza sa daca accepta sa fie reprezentat de avocatul Z.V. Acesta mai spune ca politistii nu au informat Ambasada Suediei si familia sa despre arestarea lui si precizeaza ca procurorul M.D.M. a sprijinit atitudinea ostila a lui F.G. si a celorlalti politisti.

    92. Facand trimitere la faptele relevante ale spetei, Guvernul invoca neepuizarea cailor de recurs interne. Acesta sustine ca reclamantul nu a contestat ordonantele de neincepere a urmaririi penale pronuntate in favoarea politistilor, conform art. 278 si 287^1 din CPP.

    93. Reclamantul nu a prezentat observatii asupra acestui punct.

    94. Curtea aminteste ca dispozitiile art. 35 din Conventie prevad epuizarea cailor de recurs disponibile si adecvate relative la incalcarile incriminate. Trebuie sa existe un grad suficient de certitudine nu numai in teorie, ci si in practica, fara de care le lipseste efectivitatea si accesibilitatea dorite (Akdivar si altii impotriva Turciei, 16 septembrie 1996, pct. 66, Culegere de hotarari si decizii 1996 – IV, si Dalia impotriva Frantei, 19 februarie 1998, pct. 38, Culegere de hotarari si decizii 1998-I).

    95. In cazul de fata, plangerea penala formulata de reclamant impotriva lui M.D.M. si F.G. a fost solutionata cu neinceperea urmarii penale impotriva acestora din urma pentru unele capete de acuzare. Reclamantul nu a contestat neinceperea urmarii penale in temeiul art. 287^1 din CPP, actiune care i-ar fi permis sa ajunga in fata instantelor nationale (Stoica impotriva Romaniei, nr. 42.722/02, pct. 106 – 107, 4 martie 2008). Subliniind rolul sau subsidiar in raport cu sistemele nationale de garantare a drepturilor omului (Handyside impotriva Regatului Unit, 7 decembrie 1976, pct. 48, seria A nr. 24), Curtea considera ca reclamantul avea la dispozitie un temei legal care ii permitea sa conteste in fata instantelor nationale neinceperea urmaririlor penale in cauza respectiva, ceea ce el nu a facut.

    96. Cu privire la partea din ancheta referitoare la F.G. si la ceilalti politisti, inca pendinte in fata instantelor nationale, privind confiscarea ilegala a telefoanelor mobile si incitarea la proferarea de injurii, presupunand ca aceste fapte ating nivelul de gravitate suficient pentru a intra sub incidenta art. 3 din Conventie, reclamantul va avea posibilitatea de a sesiza Curtii acest capat de cerere la incheierea procedurii interne. Pe de alta parte, tinand seama de demersurile deja facute de instantele nationale pentru a solutiona plangerea reclamantului, Curtea nu considera ca durata anchetei ar putea fi considerata la ora actuala ca fiind un element suficient, de sine statator, pentru a pune la indoiala eficacitatea anchetei interne.

    97. Tinand seama de cele precedente, exceptia Guvernului trebuie admisa, iar acest capat de cerere trebuie respins pentru neepuizarea cailor de atac interne, in conformitate cu art. 35 & 1 si 4 din Conventie.

 

    II. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 din Conventie

    98. Reclamantul invoca inechitatea procedurii penale impotriva sa, sustinand in special ca nu a beneficiat de asistenta unui avocat ales in primele stadii ale interogatoriului si ca nu a putut sa audieze sau sa obtina audierea tuturor coacuzatilor. Aceasta invoca art. 6 & 1 si 3 c) si d) din Conventie, care prevede urmatoarele:

    „1. Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil […], de catre o instanta […] care va hotari […] asupra temeiniciei oricarei acuzatii penale indreptate impotriva sa. (…)

    3. Orice acuzat are, mai ales, dreptul: (…)

    c. sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare remunerarii unui aparator, sa poata fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;

    d. sa audieze sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii.”

    99. Guvernul contesta acest argument.

    100. Intrucat cerintele art. 6 & 3 reprezinta aspecte specifice ale dreptului la un proces echitabil garantat la art. 6 & 1, instanta va examina capetele de cerere ale reclamantului sub aspectul acestor doua texte coroborate (Doorson impotriva Tarilor de Jos, 26 martie 1996, pct. 66, Culegere de hotarari si decizii 1996-II).

 

    A. Cu privire la dreptul de a fi asistat de un avocat ales

    101. Reclamantul se plange de faptul ca in timpul retinerii sale si a primelor sale declaratii nu a fost reprezentat de avocatul ales de el, desi i-a informat expres pe anchetatori ca dorea sa fie reprezentat de avocatul B.R. Acesta subliniaza ca nu a semnat imputernicirile pentru cei 2 avocati numiti din oficiu la primele sale interogatorii. Acesta considera ca afirmatiile Guvernului, potrivit carora parchetul a incercat sa ia legatura telefonic cu avocatul sau, nu corespund realitatii.

    102. Guvernul observa ca reclamantul a fost reprezentat de un aparator in timpul retinerii sale. Acesta remarca faptul ca organele de ancheta au facut demersuri pentru contactarea avocatului indicat de reclamant, dar ca avocatul nu a fost de gasit. Acesta adauga ca in declaratiile pe care le-a facut in prezenta avocatilor numiti din oficiu, reclamantul nu s-a incriminat si ca ulterior nu a contestat activitatea avocatilor respectivi.

    103. Curtea aminteste ca art. 6 & 3 lit. c) din Conventie recunoaste oricarui acuzat dreptul de a fi asistat de un aparator ales de el (Pakelli impotriva Germaniei, 25 aprilie 1983, pct. 31, serie A nr. 64). Cu toate acestea si in pofida relatiilor de incredere dintre avocat si client, nu se poate acorda un caracter absolut dreptului garantat de art. 6 & 3 lit. c). Acesta este subordonat obligatoriu unor limitari atunci cand instantele au sarcina de a decide daca interesele justitiei impun numirea unui aparator din oficiu pentru acuzat. La numirea avocatului respectiv, instantele nationale trebuie inevitabil sa tina cont de dorinta acuzatului. Cu toate acestea, instantele pot sa nu tina seama de aceasta daca exista motive pertinente si suficiente pentru a considera ca interesele justitiei o impun (Croissant impotriva Germaniei, 25 septembrie 1992, seria A, nr. 237-B, pct. 29, si Vitan impotriva Romaniei, nr. 42.084/02, pct. 59, 25 martie 2008).

    104. In speta, reclamantul a solicitat de la primul sau interogatoriu sa fie reprezentat de avocatul B.R. Parchetul a incercat, in zadar, timp de 3 ore, sa ia legatura telefonic cu avocatul indicat de reclamant. Autoritatile nationale au incercat astfel sa aplice efectiv dreptul reclamantului de a fi asistat de aparatorul ales, insa s-au confruntat cu o imposibilitate obiectiva. In acest context, avand in vedere gravitatea faptelor imputate reclamantului si imperativele anchetei, parchetul a desemnat un avocat din oficiu pentru a-l reprezenta.

    105. Curtea observa ca reclamantul nu a semnat imputernicirile celor 2 avocati numiti din oficiu. Cu toate acestea, mai observa ca declaratiile reclamantului din 24 si 25 februarie 2003, in care acesta nu s-a incriminat, au fost semnate atat de acuzat, cat si de avocatii numiti din oficiu, care i-au asigurat o aparare ce nu ar putea fi considerata ineficienta. In plus, reclamantul nu s-a plans nici parchetului, dupa ce a fost asistat de avocatul ales, nici instantelor interne de lipsa de diligenta a avocatilor numiti din oficiu.

    106. In consecinta, Curtea considera ca, in circumstantele cauzei, faptul ca reclamantul nu a fost asistat de avocatul ales in cadrul primelor interogatorii nu a adus atingere caracterului echitabil al procedurii penale in ansamblu. Rezulta ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins, in temeiul art. 35 & 3 si 4 din Conventie.

 

    B. Cu privire la dreptul de a audia sau de a solicita audierea martorilor acuzarii

    107. Reclamantul se plange de faptul ca, in masura in care toti coacuzatii fusesera audiati separat, el nu a avut posibilitatea de a obtine audierea tuturor coacuzatilor sai in fata Tribunalului Bucuresti, desi declaratiile acestora constituiau probe pe care tribunalul si-a fondat hotararea de condamnare. Acesta precizeaza ca cererea sa de audiere a unor coacuzati a fost respinsa de Curtea de Apel fara motivare.

    108. Fara a invoca expres o exceptie referitoare la admisibilitatea acestui capat de cerere, Guvernul precizeaza in observatiile sale pe fond ca reclamantul nu a adresat instantelor nationale o asemenea plangere, ci s-a limitat de fiecare data la invocarea nevinovatiei sale. Curtea observa ca argumentul Guvernului se aseamana cu o exceptie intemeiata pe neepuizarea cailor de recurs interne de catre reclamant, exceptie care trebuie examinata separat.

    109. In aceasta privinta, Curtea observa ca reclamantul denunta imposibilitatea lui de a obtine audierea tuturor coacuzatilor sai, pe motiv ca acestia au fost audiati separat de catre tribunal. Curtea constata totusi ca reclamantul a putut obtine audierea unora dintre coacuzati (supra, pct. 34 in fine si 38). Pe de alta parte, ca si Guvernul, aceasta observa ca, desi in fata tribunalului reclamantul a formulat expres cereri privind administrarea anumitor probe, acesta nu a solicitat totusi ca toti coacuzatii sai sa fie audiati in prezenta sa. In fata Curtii de Apel, acesta a solicitat expres ca L.O.C. si L.E.P. sa fie audiati pentru clarificarea anumitor fapte, fara a solicita ca toti coacuzatii sai sa fie ascultati si fara a invoca faptul ca nu a avut posibilitatea de a-i audia. In fine, reclamantul nu a indicat in caile de atac ca dreptul sau de a obtine audierea martorilor acuzarii nu a fost respectat de instantele inferioare.

    110. Subliniind rolul sau subsidiar in raport cu sistemele nationale de garantare a drepturilor omului (Handyside, citata anterior, pct. 48), Curtea considera ca reclamantul avea la dispozitie posibilitatea de a da instantelor ocazia de a remedia la nivel national pretinsa incalcare a Conventiei. Rezulta ca acest capat de cerere trebuie sa fie respins pentru neepuizarea cailor de recurs interne, in temeiul art. 35 & 1 si 4 din Conventie.

 

    III. Cu privire la celelalte pretinse incalcari

    111. Invocand art. 5 & 1, 2 si 3 din Conventie, reclamantul se plange cu privire la caracterul neregulamentar al retinerii sale si de faptul ca arestarea sa preventiva a fost dispusa de un procuror. Din perspectiva art. 6 & 1 si 3 lit. a) din Conventie, acesta se plange de durata procedurii penale impotriva sa, pe care o considera nerezonabila, si de faptul ca nu a fost informat in cel mai scurt termen de acuzatiile formulate impotriva sa. Citand art. 8 din Conventie, acesta reclama nerespectarea dreptului sau la corespondenta pe durata arestarii sale preventive. In observatiile sale din 25 noiembrie 2009, reclamantul se plange de o atingere adusa dreptului sau garantat la art. 6 & 2 din Conventie, sustinand ca din cauza atitudinii organelor de ancheta a fost constrans sa se autoincrimineze.

    112. Tinand seama de toate elementele de care dispune si in masura in care este competenta sa se pronunte cu privire la pretentiile formulate, Curtea nu a constatat nicio atingere adusa drepturilor si libertatilor garantate de articolele Conventiei. Rezulta ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins in temeiul art. 35 & 3 si 4 din Conventie.

 

    IV. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie

    113. In conformitate cu art. 41 din Conventie,

    „Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al Inaltei Parti Contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”

 

    A. Prejudiciu

    114. Reclamantul solicita cu titlu de prejudiciu material urmatoarele sume: 26.500 euro (EUR), reprezentand valoarea automobilului sau, precum si 2.400.000 dolari americani (USD), reprezentand 20% dintr-un contract comercial pierdut in urma condamnarii sale penale. Acesta solicita, de asemenea, o pensie privata in suma de 1.500 EUR pe luna. In fine, el cere 3.000.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral pe care l-ar fi suferit din cauza detentiei sale timp de peste 7 ani.

    115. Guvernul considera ca nu s-a stabilit nicio legatura de cauzalitate intre pretinsele incalcari ale Conventiei si sumele solicitate de reclamant. Acesta considera ca suma solicitata cu titlu de prejudiciu moral este excesiva si ca o eventuala hotarare de constatare a incalcarii ar putea constitui, in sine, o reparatie suficienta.

    116. Curtea subliniaza ca singurul temei de retinut pentru acordarea unei reparatii echitabile consta in cauza in incalcarea art. 3 din Conventie ca urmare a conditiilor materiale de detentie. Prin urmare, nu observa nicio legatura de cauzalitate intre incalcarea constatata si prejudiciul material pretins si respinge aceasta cerere. In schimb, aceasta considera ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. Pronuntandu-se in echitate, asa cum prevede art. 41, Curtea acorda reclamantului suma de 13.200 EUR cu titlu de daune morale.

 

    B. Cheltuieli de judecata

    117. Reclamantul solicita, de asemenea, 1.735 EUR pentru cheltuielile de judecata suportate in fata instantelor interne, reprezentand onorariile avocatilor. Acesta anexeaza cererii sale copii ale contractelor de asistenta si ale chitantelor.

    118. Guvernul observa ca doua dintre contractele de asistenta judiciara prezentate de reclamant nu sunt insotite de chitante care sa ateste plata efectiva a sumelor solicitate. Acesta adauga ca din contractele de asistenta judiciara lipsesc centralizatoarele cu orele de lucru ale avocatilor.

    119. Curtea constata ca reclamantul, care a beneficiat de asistenta judiciara, in temeiul careia Consiliul Europei a platit suma de 850 EUR avocatului care il reprezenta in procedura in fata Curtii, nu a prezentat nicio cerere suplimentara de rambursare a cheltuielilor de judecata efectuate in mod real in procedura din fata Curtii. Dat fiind ca suma solicitata de reclamant cu titlu de cheltuieli de judecata nu are legatura cu incalcarea constatata de Curte, nu i se va acorda nicio suma cu acest titlu.

 

    C. Dobanzi moratorii

    120. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu trei puncte procentuale.

 

    PENTRU ACESTE MOTIVE,

    In unanimitate,

    CURTEA,

 

    1. declara cererea admisibila in ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe art. 3 din Conventie referitor la conditiile de detentie si inadmisibila pentru celelalte capete de cerere;

    2. hotaraste ca a fost incalcat art. 3 din Conventie in ceea ce priveste conditiile de detentie indurate de reclamant in penitenciarele Bucuresti – Jilava si Bucuresti – Rahova;

    3. hotaraste ca nu este necesara examinarea capatului de cerere intemeiat pe art. 3 din Conventie referitor la conditiile de detentie suferite de reclamant in arestul DGPMB;

    4. hotaraste:

    a) ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la data la care hotararea devine definitiva, in conformitate cu art. 44 & 2 din Conventie, suma de 13.200 EUR (treisprezece mii doua sute euro) cu titlu de daune morale, care trebuie convertiti in moneda nationala la rata de schimb aplicabila la data platii, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit;

    b) ca de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii aceasta suma trebuie majorata cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu 3 puncte procentuale;

    5. respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

    Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la 8 februarie 2011, in temeiul art. 77 & 2 si 3 din regulament.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close