Decizia Curtii Constitutionale nr. 991/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (3) din Codul fiscal si ale art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale

In M. Of. nr. 652 din 13 septembrie 2011 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 991/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si ale art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale.

Din cuprins:

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 alin. (3) si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, precum si ale art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Z-Agrobeea” – S.R.L. din comuna Sacalaz, judetul Timis, in Dosarul nr. 26.637/325/2009 al Judecatoriei Timisoara.

    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate.

 

    CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

    Prin Incheierea din 15 septembrie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 26.637/325/2009, Judecatoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 pct. 1 alin. (3) si art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, precum si ale art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

    Exceptia a fost invocata de Societatea Comerciala „Z-Agrobeea” – S.R.L. din comuna Sacalaz, judetul Timis, intr-un dosar avand ca obiect validarea unei popriri.

    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate au caracter retroactiv, intrucat stabilesc grile de impozitare in functie de veniturile pe care contribuabilii le-au avut la data de 31 decembrie 2008.

    Dispozitiile art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 sunt nelegale, fiind in contradictie cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care prevad ca orice modificare a acestui act normativ va intra in vigoare numai in prima zi a anului urmator celui in care a fost adoptata prin lege. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 afecteaza indatorirea cetatenilor de a contribui prin taxe si impozite la cheltuielile publice (art. 56 din Constitutie) si, in consecinta, domeniul fiscalitatii nu poate face obiectul reglementarii prin astfel de norme juridice, raportat si la prevederile art. 139 din Constitutie. Aceasta reglementare impune, in opinia autorului, fara dubiu, ca impozitele sa fie stabilite numai prin lege.

    Asadar, autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine faptul ca impozitul pe profitul minim trebuia reglementat prin lege, nu prin ordonanta de urgenta, deoarece abilitarea Guvernului pentru a emite ordonante este limitata.

    Judecatoria Timisoara apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

    CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 32 pct. 1 alin. (3) si ale art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, aprobata prin Legea nr. 227/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 402 din 12 iunie 2009, precum si prevederile art. 18 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Analizand motivele invocate in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in realitate, obiectul acesteia il constituie doar prevederile art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, precum si prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum au fost modificate prin art. 32 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, care aveau urmatorul continut:

    – Art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009: „Prevederile art. 32 – 34 intra in vigoare la data de 1 mai 2009.”;

    – Art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003: „Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzatoare impozitului minim, stabilite in functie de veniturile totale inregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt urmatoarele:

 ________________________________________________

|  Venituri totale anuale  | Impozit minim anual |

|         (lei)            |        (lei)        |

|__________________________|_____________________|

| 0 – 52.000               |               2.200 |

|__________________________|_____________________|

| 52.001 – 215.000         |               4.300 |

|__________________________|_____________________|

| 215.001 – 430.000        |               6.500 |

|__________________________|_____________________|

| 430.001 – 4.300.000      |               8.600 |

|__________________________|_____________________|

| 4.300.001 – 21.500.000   |              11.000 |

|__________________________|_____________________|

| 21.500.001 – 129.000.000 |              22.000 |

|__________________________|_____________________|

| Peste 129.000.001        |              43.000″|

|__________________________|_____________________|

 

    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca, ulterior sesizarii sale, prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate prin art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010.

    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (4) – Statul roman, art. 15 alin. (2) – Universalitatea, art. 115 alin. (4) – (6) – Delegarea legislativa si art. 139 – Impozite, taxe si alte contributii.

    Curtea retine ca prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011*), nepublicata la data pronuntarii prezentei decizii, Curtea Constitutionala si-a reconsiderat jurisprudenta cu privire la sintagma „in vigoare” din cuprinsul dispozitiilor art. 29 alin. (1) si ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, constatand ca aceasta este constitutionala in masura in care se interpreteaza in sensul ca sunt supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale caror efecte juridice continua sa se produca si dupa iesirea lor din vigoare.

————

    *) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

 

    Astfel, Curtea a statuat ca „se poate solicita controlul de constitutionalitate numai al acelor dispozitii legale care, in cazuri concrete, sunt incidente pentru solutionarea litigiilor aflate pe rolul instantelor, legi sau ordonante in ansamblu ori doar anumite reglementari din cuprinsul acestora. Instituirea acestei proceduri de control al constitutionalitatii legii aplicabile in cauza dedusa judecatii instantei de fond, ca modalitate de acces la justitie, implica in mod necesar asigurarea posibilitatii de a o utiliza pentru toti cei care au un drept, un interes legitim, capacitate si calitate procesuala. Conditia ca dispozitia legala criticata pentru neconstitutionalitate sa aiba legatura cu solutionarea cauzei este, evident, necesara, dar si suficienta.”

    Curtea a mai constatat ca „prin aplicarea rigida a conditiei ca legea sau ordonanta sa fie <<in vigoare>> la data ridicarii exceptiei, ca si la data solutionarii acesteia de Curtea Constitutionala, se inlatura de la controlul de constitutionalitate dispozitiile legale determinante in solutionarea cauzei”.

    In aceste conditii, Curtea va analiza constitutionalitatea dispozitiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, intrucat si-au produs efectele fata de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, potrivit principiului tempus regit actum, si au legatura cu solutionarea cauzei.

    In ceea ce priveste dispozitiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, precum si reglementarea prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 a unor masuri in domeniul politicii fiscale, Curtea a statuat prin Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, ca, referitor la incalcarea art. 115 alin. (6) din Constitutie prin raportare la art. 56 din Constitutie, critica nu poate fi primita, deoarece, pe de o parte, prevederea constitutionala nu este aplicabila persoanelor juridice, iar in ceea ce priveste persoanele fizice autorizate, asimilabile intrucatva persoanelor juridice, Curtea a retinut ca textul criticat nu reglementeaza drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale persoanelor fizice derivand din statutul lor de cetateni, ci obligatii fiscale ce rezulta din desfasurarea unei activitati economice generatoare de venituri impozabile.

    Astfel fiind, nu se poate sustine ca, facand trimitere la art. 56 din Constitutie, ordonanta de urgenta ar viza chiar indatoririle ce revin persoanelor fizice in calitate de cetateni.

    Mai mult, in momentul adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, Guvernul s-a aflat intr-o situatie extraordinara, care impune masuri urgente menite tocmai sa consolideze situatia economica a tarii si sa mentina in efectivitate bugetul public national.

    Referitor la critica potrivit careia Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 incalca si prevederile art. 139 din Constitutie, Curtea a constatat ca si aceasta este neintemeiata. Astfel, Curtea a retinut ca termenul „numai” folosit de prevederile alin. (1) al art. 139 din Constitutie are semnificatia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite si taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare ca forta juridica legii. In aceasta categorie nu intra ordonantele emise de Guvern, ci hotararile Guvernului, care se emit pentru organizarea executarii legilor, ordinele ministrilor etc. A spune ca expresia „numai” exclude posibilitatea adoptarii de ordonante, fiind un domeniu rezervat legii organice, inseamna a adauga la Constitutie.

    Curtea a mai constatat si ca art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 adopta drept baza de calcul veniturile realizate la 31 decembrie 2008, ceea ce nu este de natura sa conduca la concluzia ca s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii civile prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei. Dispozitiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal iau in considerare veniturile totale anuale care se incadreaza intre anumite marje si doar aplicarea impozitarii urmeaza sa se faca incepand cu data de 1 mai 2009, respectiv de la o data ulterioara publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, in conformitate cu art. 78 din Constitutia Romaniei.

    Avand in vedere considerentele expuse mai sus, Curtea nu poate retine nici incalcarea prevederilor art. 1 alin. (4) si nici a art. 115 alin. (2) din Constitutie.

    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra lor, prin raportare la critici similare, constatand ca sunt constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 123 din 1 februarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 280 din 21 aprilie 2011, Curtea a retinut, in ceea ce priveste critica potrivit careia se realizeaza o neconcordanta intre prevederile art. 4 din Legea nr. 571/2003 si cele ale art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, ca aceasta nu poate fi primita. Astfel, in jurisprudenta sa constanta, instanta de contencios constitutional a statuat ca examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale intre ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.

    Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii, atat solutia, cat si considerentele cuprinse in aceste decizii isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

 

    Pentru motivele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

    CURTEA CONSTITUTIONALA

    In numele legii

    DECIDE:

 

    Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si ale art. 40 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Z-Agrobeea” – S.R.L. din comuna Sacalaz, judetul Timis, in Dosarul nr. 26.637/325/2009 al Judecatoriei Timisoara.

    Definitiva si general obligatorie.

    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iulie 2011.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close