„A sasea directiva TVA – Articolul 17 alineatul (3) litera (a) – Deductibilitatea si rambursarea TVA ului achitat in amonte – Prestarea de servicii de telecomunicatii – Furnizarea de servicii in beneficiul unui client stabilit in alt stat membru – Articolul 9 alineatul (2) litera (e) – Stabilirea locului prestarii serviciului”

HOTARAREA CJUE (Camera a saptea)

2 iulie 2009

In cauza C‑377/08,

avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 234 CE de Corte suprema di cassazione (Italia), prin decizia din 23 aprilie 2008, primita de Curte la 18 august 2008, in procedura

EGN BV – Filiale Italiana

impotriva

Agenzia delle Entrate – Ufficio di Roma 2,

CURTEA (Camera a saptea),

compusa din domnul A. Ó Caoimh (raportor), presedinte de camera, domnii J. N. Cunha Rodrigues si J. Klučka, judecatori,

avocat general: domnul D. Ruiz-Jarabo Colomer,

grefier: domnul R. Grass,

luand in considerare observatiile prezentate:

–        pentru EGN BV – Filiale Italiana, de G. Boniello si G. Polacco, avvocati;

–        pentru Comisia Comunitatilor Europene, de domnul A. Aresu si de doamna M. Afonso, in calitate de agenti,

avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,

pronunta prezenta

Hotarare

1        Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 17 alineatul (3) litera (a) din A sasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare (JO L 145, p. 1), astfel cum a fost modificata prin Directiva 95/7/CE a Consiliului din 10 aprilie 1995 (JO L 102, p. 18, denumita in continuare „A sasea directiva”).

2        Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre EGN BV – Filiale Italiana (denumita in continuare „EGN”), pe de o parte, si Agenzia delle Entrate – Ufficio di Roma 2 (Agentia de impozite si taxe – Biroul Roma 2, denumita in continuare „Agenzia”), pe de alta parte, avand ca obiect refuzul acesteia din urma de a autoriza deducerea taxei pe valoarea adaugata (denumita in continuare „TVA”) aferenta serviciilor de telecomunicatii pe care EGN le furnizase in cursul anului 1999.

 Cadrul juridic

 Reglementarea comunitara

3        Al saptelea considerent al Celei de a sasea directive prevede:

„intrucat stabilirea locului efectuarii operatiunilor taxabile a condus la conflicte intre statele membre privind jurisdictia, in special in ceea ce priveste livrarea de bunuri care necesita montaj sau prestarea de servicii; intrucat desi locul unde se desfasoara o prestare de servicii este considerat in principiu ca fiind locul unde prestatorul si‑a stabilit locul de desfasurare a activitatii sale profesionale, acesta este definit ca aflandu‑se in tara clientului, in special in cazul anumitor servicii prestate intre persoane impozabile al caror cost este inclus in pretul bunurilor.” [traducere neoficiala]

4        Articolul 2 punctul 1 din A sasea directiva prevede ca „[s]unt supuse [TVA] […] prestarile de servicii efectuate cu titlu oneros pe teritoriul tarii de catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare”. [traducere neoficiala]

5        Potrivit articolului 4 alineatele (1) si (2) din A sasea directiva:

„1.      «Persoana impozabila» inseamna orice persoana care, in mod independent, desfasoara in orice loc orice activitate economica mentionata la alineatul (2), indiferent de scopul sau rezultatele activitatii respective.

2.      Activitatile economice mentionate la alineatul (1) cuprind toate activitatile producatorilor, comerciantilor sau persoanelor care presteaza servicii, inclusiv activitatile miniere si activitatile agricole si activitatile prestate in cadrul profesiunilor liberale. Exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate este de asemenea considerata activitate economica.” [traducere neoficiala]

6        Articolul 9 alineatul (1) si alineatul (2) litera (e) din A sasea directiva prevede:

„(1)      Locul prestarii de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul si‑a stabilit sediul activitatii sale economice sau un sediu comercial fix de la care este prestat serviciul sau, in absenta unui astfel de sediu al activitatii sale sau a unui sediu comercial fix, locul unde are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.

(2)      Cu toate acestea:

[…]

(e)      locul prestarii urmatoarelor servicii unor clienti stabiliti in afara Comunitatii sau unor persoane impozabile stabilite in Comunitate, dar intr‑o tara diferita de cea a prestatorului, este locul unde clientul si‑a stabilit sediul activitatii sale economice sau un sediu comercial fix pentru care este prestat serviciul sau, in absenta unui astfel de loc, locul unde are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita:

–        transferurile si cesiunile de drepturi de autor, brevete, licente, marci de comert si alte drepturi similare;

–        serviciile de publicitate;

–        serviciile prestate de consultanti, ingineri, birourile de consultanta, avocati, contabili si alte servicii similare, precum si prelucrarile de date si furnizarea de informatii;

–        obligatiile de a se abtine de la desfasurarea, totala sau partiala, a unei activitati economice sau a unui drept prevazut la prezenta litera;

–        operatiunile bancare, financiare si de asigurari, inclusiv de reasigurari, cu exceptia inchirierii de seifuri;

–        punerea la dispozitie de personal;

–        prestarea de servicii de catre intermediari, care actioneaza in numele si in contul altor persoane, atunci cand intermediarii respectivi intervin in prestarea serviciilor prevazute la prezenta litera (e);

–        inchirierea de bunuri mobile corporale, cu exceptia tuturor mijloacelor de transport.” [traducere neoficiala]

7        Articolul 17 din A sasea directiva are urmatorul cuprins:

„(1)      Dreptul de deducere ia nastere in momentul in care taxa deductibila devine exigibila.

(2)      In masura in care bunurile si serviciile sunt utilizate in scopul operatiunilor taxabile ale unei persoane impozabile, persoana impozabila are dreptul de a deduce din valoarea taxei pe care are obligatia de a o plati:

(a)      [TVA‑ul datorat sau achitat] in statul membru in cauza pentru bunurile care ii sunt sau care urmeaza a‑i fi livrate sau pentru serviciile care ii sunt sau urmeaza a‑i fi prestate de o alta persoana impozabila;

[…]

(3)      Statele membre pot de asemenea acorda oricarei persoane impozabile dreptul la deducerea sau la rambursarea [TVA‑ului] mentionat […] la alineatul (2), in masura in care bunurile si serviciile sunt utilizate in cadrul:

(a)      unor operatiuni legate de activitatile economice mentionate la articolul 4 alineatul (2), desfasurate in alta tara, care ar indeplini conditiile pentru deducerea impozitului daca s‑ar desfasura pe teritoriul statului membru;

[…]”

8        Decizia 97/207/CE a Consiliului din 17 martie 1997 privind autorizarea Republicii Italiene de a aplica o masura speciala de derogare de la articolul 9 din A sasea directiva 77/388 (JO L 86, p. 19), adoptata ca urmare a unei cereri introduse de statul membru mentionat, prevede:

„Articolul 1

Prin derogare de la articolul 9 din [A sasea directiva], Republica Italiana este autorizata sa includa serviciile de telecomunicatii in domeniul de aplicare al articolului 9 alineatul (2) [litera] (e) din directiva mentionata. […]

Servicii de telecomunicatii inseamna servicii care au ca obiect transmiterea, emiterea si receptia de semnale, inscrisuri, imagini si sunete sau de informatii de orice natura prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmiteri, emiteri sau receptii.

Articolul 2

Prezenta decizie poate fi aplicata serviciilor de telecomunicatii in cadrul carora faptul generator a avut loc incepand cu 1 ianuarie 1997. […]

Articolul 3

Autorizatia prevazuta de prezenta decizie este valabila pana la 31 decembrie 1999 sau pana la data intrarii in vigoare a unei directive de modificare a locului de impozitare a serviciilor de telecomunicatii, daca aceasta data este anterioara datei de 31 decembrie 1999.

Articolul 4

Prezenta decizie se adreseaza Republicii Italiene.” [traducere neoficiala]

9        Dupa adoptarea Deciziei 97/207, Directiva 1999/59/CE a Consiliului din 17 iunie 1999 de modificare a Directivei 77/388 (JO L 162, p. 63) a adaugat la articolul 9 alineatul (2) litera (e) din A sasea directiva, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2000, o a noua liniuta cu urmatorul cuprins:

„Telecomunicatii. Servicii de telecomunicatii inseamna servicii care au ca obiect transmiterea, emiterea si receptia de semnale, inscrisuri, imagini si sunete sau de informatii de orice natura prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmiteri, emiteri sau receptii. Serviciile de telecomunicatii in sensul prezentei dispozitii acopera de asemenea furnizarea accesului la retelele mondiale de informatii.” [traducere neoficiala]

 Reglementarea nationala

10      A sasea directiva a fost transpusa in dreptul italian prin Decretul Presedintelui Republicii nr. 633 din 26 octombrie 1972 de instituire si reglementare a taxei pe valoarea adaugata (supliment ordinar la GURI nr. 292 din 11 noiembrie 1972), astfel cum a fost modificat ulterior (denumit in continuare „Decretul nr. 633/1972”).

11      Articolul 7 alineatul 4 litera d) din Decretul nr. 633/1972, care priveste teritorialitatea impozitului, prevede, printre altele, ca „[prestarile] de servicii de telecomunicatii […] sunt considerate a fi efectuate pe teritoriul national atunci cand sunt furnizate catre persoane care au domiciliul sau catre persoane care au resedinta pe teritoriul respectiv si care nu si‑au stabilit domiciliul in strainatate, precum si atunci cand sunt furnizate catre sedii comerciale fixe in Italia ale unor persoane cu domiciliul sau cu resedinta in strainatate, cu exceptia cazului in care sunt utilizate in exteriorul [Comunitatii]”. Alineatul 4 litera (e) din articolul mentionat prevede in plus ca „prestarile de servicii (si operatiunile) prevazute la punctul d), furnizate catre persoane domiciliate sau cu resedinta in alte state membre ale [Comunitatii] sunt considerate efectuate pe teritoriul national atunci cand clientul nu este supus impozitarii in statul in care isi are domiciliul sau resedinta”.

12      Articolul 19 alineatul (1) din Decretul nr. 633/1972 prevede deductibilitatea TVA‑ului „privind bunurile si serviciile importate sau dobandite pentru activitatile intreprinderii, exercitarea profesiei sau a artei sale”. Alineatul (2) al aceluiasi articol prevede ca TVA‑ul nu este deductibil in cazul in care cumpararea sau importul priveste „operatiuni scutite sau, in orice caz, nesupuse TVA‑ului”. Cu toate acestea, potrivit alineatului 3 litera b) din articolul mentionat, „nedeductibilitatea prevazuta la alineatul 2 nu se aplica daca operatiunile mentionate mai sus sunt […] operatiuni desfasurate in afara teritoriului national care ar indeplini conditiile pentru deducere daca s‑ar desfasura pe teritoriul national”.

13      Articolul 30 alineatul 2 litera d) din Decretul nr. 633/1972 prevede ca, in cazul in care din declaratia anuala de TVA rezulta un excedent deductibil, persoana impozabila poate alege sa deduca in anul urmator valoarea excedentului din anul anterior sau sa ceara rambursarea totala sau partiala a excedentului deductibil „cu conditia sa efectueze in majoritate operatiuni care nu sunt supuse impozitarii in temeiul articolului 7”.

 Actiunea principala si intrebarea preliminara

14      EGN este filiala italiana a EGN – Equant Global Network BV, o societate de drept olandez controlata de Societatea Internationala de Telecomunicatii Aeronautice, care este ea insasi o societate cooperativa de drept belgian, intemeiata in anul 1949 de unsprezece companii aeriene in vederea realizarii unui sistem de telecomunicatii destinat in mod special pentru transportul aerian.

15      In cursul anului 1999, EGN a furnizat servicii de telecomunicatii catre Ensys Ltd, o intreprindere stabilita in Irlanda, unde este supusa TVA, si care este de asemenea controlata de Societatea Internationala de Telecomunicatii Aeronautice.

16      Intrucat aceste servicii nu sunt supuse TVA in Italia, deoarece nu era indeplinita conditia de stabilire in acest stat membru prevazuta la articolul 7 alineatul 4 litera d) din Decretul nr. 633/1972, EGN, care se afla in mod constant intr‑o situatie de creditoare pentru TVA‑ul achitat in amonte catre furnizorii sai stabiliti ei insisi in Italia, a solicitat, la 7 februarie 2000, rambursarea din partea Agenzia a TVA‑ului aferent anului 1999, in valoare de 9 400 000 000 ITL, precum si rambursarea creantei restante calculate pentru anii anteriori, in valoare de 101 968 000 ITL.

17      Respectiva cerere de rambursare a fost respinsa prin decizia Agenzia din 23 martie 2001, pentru motivul ca nu erau intrunite conditiile cerute pentru deducerea sau pentru rambursarea TVA‑ului achitat in amonte de EGN.

18      Pronuntandu‑se cu privire la actiunea introdusa de EGN impotriva deciziei de respingere mentionate, Commissione tributaria provinciale di Roma, printr‑o hotarare din 10 septembrie 2001, a considerat ca, in temeiul articolului 7 din Decretul nr. 633/1972, reclamanta avea dreptul sa deduca TVA‑ul pentru operatiuni nesupuse acestei taxe care, in schimb, ar fi impozabile daca s‑ar fi desfasurat in Italia, in conformitate cu articolul 19 alineatul 3 litera b) din decretul mentionat.

19      Intrucat Agenzia a formulat apel impotriva hotararii mentionate, prin hotararea din 19 septembrie 2003, Commissione tributaria regionale del Lazio a anulat aceasta hotarare si a respins cererile EGN de deducere a TVA‑ului, precum si de rambursare a sumelor achitate in amonte. Astfel, aceasta instanta a considerat ca articolul 19 alineatul 3 litera b) din Decretul nr. 633/1972 nu era aplicabil intrucat expresia „operatiuni desfasurate in afara teritoriului national care ar indeplini conditiile pentru deducere daca s‑ar desfasura pe teritoriul national” priveste numai operatiunile care s‑au desfasurat in mod real in strainatate. Fictiunea juridica a extrateritorialitatii prevazuta la articolul 7 alineatul 4 litera e) din decretul mentionat nu ar putea fi luata in considerare, nicio norma neasimiland aceasta extrateritorialitate conventionala si fictiva unei extrateritorialitati efective. Prin urmare, intrucat serviciile de telecomunicatii in cauza nu sunt supuse TVA in Italia, articolul 19 alineatul 2 din acelasi decret ar exclude ca acestea ar putea indeplini conditiile pentru deducerea sau rambursarea TVA‑ului achitat in amonte.

20      Sesizata cu un recurs in casare introdus de EGN, instanta de trimitere, constatand ca dispozitiile pertinente din A sasea directiva au facut obiectul unor interpretari divergente de catre instantele nationale inferioare, se intreaba daca interpretarea retinuta de Commissione tributaria regionale del Lazio nu determina o denaturare a concurentei. Astfel, in conditiile in care, in cazul furnizarii serviciilor de telecomunicatii avand ca destinatie un alt stat membru, locul unde este datorat TVA‑ul este cel in care este stabilit clientul serviciului, un prestator de astfel de servicii s‑ar afla intr‑o situatie defavorabila in raport cu un prestator care furnizeaza aceleasi servicii pe teritoriul unuia si aceluiasi stat membru.

21      In aceste conditii, Corte suprema di cassazione a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarea intrebare preliminara:

„In temeiul articolului 17 alineatul (3) litera (a) din [A sasea directiva], in cazul unor prestari de servicii de telecomunicatii intre persoane impozabile rezidente in state membre diferite ale Comunitatii si in situatia in care obligatia de plata a TVA‑ului revine destinatarului, este permisa deducerea de catre furnizor a taxei aferente achizitionarii sau importului de bunuri in legatura cu [prestari de servicii de telecomunicatii] la care acesta ar avea dreptul daca ar efectua aceleasi prestatii in propria tara?”

 Cu privire la intrebarea preliminara

22      Prin intermediul intrebarii formulate, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca articolul 17 alineatul (3) litera (a) din A sasea directiva trebuie interpretat in sensul ca un prestator de servicii de telecomunicatii, precum cel in cauza in actiunea principala, care este stabilit pe teritoriul unui stat membru, are dreptul, in temeiul acestei dispozitii, sa deduca sau sa obtina rambursarea, in acest stat membru, a TVA‑ului achitat in amonte aferent unor servicii de telecomunicatii care au fost furnizate unei intreprinderi stabilite in alt stat membru.

23      Trebuie amintit ca, in temeiul articolului 17 alineatul (3) litera (a) din A sasea directiva, orice persoana impozabila din punctul de vedere al TVA‑ului in sensul articolului 4 alineatul (1) din aceasta directiva are dreptul la deducerea sau la rambursarea TVA‑ului in masura in care serviciile pentru care aceasta taxa a fost achitata in amonte sunt utilizate pentru activitatile economice mentionate la articolul 4 alineatul (2), desfasurate in alta tara, care ar indeplini conditiile pentru deducerea impozitului daca s‑ar desfasura pe teritoriul statului membru.

24      In speta, nu se contesta ca EGN este supusa TVA in Italia, din moment ce desfasoara in acest stat membru activitati economice constand in furnizarea de prestari de servicii de telecomunicatii, care intra in domeniul de aplicare al dispozitiilor articolului 4 alineatele (1) si (2) din A sasea directiva.

25      Din decizia de trimitere reiese de asemenea ca, atunci cand astfel de prestari de servicii sunt furnizate unor clienti stabiliti in Italia, acestea constituie prestatii desfasurate pe teritoriul acestui stat membru care indeplinesc conditiile, in acest stat, pentru deducerea sau rambursarea TVA‑ului achitat in amonte, in temeiul articolului 17 alineatul (2) litera (a) din A sasea directiva coroborat cu articolul 2 punctul 1 din aceasta.

26      In aceste conditii, pentru a determina daca prestarile de servicii de telecomunicatii furnizate de o intreprindere precum EGN, care este stabilita in Italia, in beneficiul unei intreprinderi al carei sediu este situat in alt stat membru, in speta Irlanda, dau nastere, in primul stat membru, la deducerea sau la rambursarea TVA‑ului achitat in amonte, trebuie sa se examineze daca astfel de prestatii pot fi considerate ca fiind „desfasurate in alta tara” in sensul articolului 17 alineatul (3) litera (a) din A sasea directiva.

27      In aceasta privinta, trebuie amintit ca articolul 9 din A sasea directiva cuprinde normele care stabilesc locul de impozitare a prestarilor de servicii. In timp ce alineatul (1) al acestui articol contine, cu privire la acest subiect, o norma cu caracter general, la alineatul (2) al aceluiasi articol se enumera o serie de puncte de legatura specifice. Obiectivul acestor prevederi este de a evita, pe de o parte, conflictele de competenta care ar putea conduce la o dubla impunere si, pe de alta parte, neimpunerea veniturilor (a se vedea printre altele Hotararea din 26 septembrie 1996, Dudda, C‑327/94, Rec., p. I‑4595, punctul 20, Hotararea din 6 noiembrie 2008, Kollektivavtalsstiftelsen TRR Trygghetsrådet, C‑291/07, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 24, si Hotararea din 19 februarie 2009, Athesia Druck, C‑1/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 20).

28      Trebuie amintit de asemenea ca, in ceea ce priveste raportul dintre alineatul (1) si alineatul (2) ale articolului 9 din A sasea directiva, nu exista nicio preeminenta a alineatului (1) al acestui articol asupra alineatului (2) al acestuia. Intrebarea care se pune in fiecare situatie este daca aceasta situatie este reglementata de unul dintre cazurile mentionate la articolul 9 alineatul (2). In caz contrar, aceasta intra in domeniul de aplicare al alineatului (1) al acestui articol [a se vedea printre altele Hotararea din 6 martie 1997, Linthorst, Pouwels en Scheres, C‑167/95, Rec., p. I‑1195, punctul 11, Hotararea din 12 mai 2005, RAL (Channel Islands) si altii, C‑452/03, Rec., p. I‑3947, punctul 24, precum si Hotararea din 9 martie 2006, Gillan Beach, C‑114/05, Rec., p. I‑2427, punctul 15].

29      Astfel cum reiese din al saptelea considerent al Celei de a sasea directive, articolul 9 alineatul (2) din aceasta urmareste, in ansamblul sau, sa stabileasca un regim special in cazul serviciilor prestate intre persoane impozabile al caror cost este inclus in pretul bunurilor (Hotararile citate anterior Dudda, punctele 22 si 23, si Gillan Beach, punctele 16 si 17).

30      In speta, trebuie sa se constate ca prestarile de servicii de telecomunicatii precum cele in cauza in actiunea principala intra in domeniul de aplicare al criteriilor de legatura specifice prevazute la articolul 9 alineatul (2) litera (e) din A sasea directiva.

31      Cu toate acestea, trebuie sa se precizeze ca, in ceea ce priveste perioada in cauza in actiunea principala, aplicarea acestor criterii de legatura specifice in ceea ce priveste astfel de servicii de telecomunicatii nu rezulta chiar din dispozitiile articolului 9 alineatul (2) litera (e) din A sasea directiva, asa cum considera atat instanta de trimitere, cat si EGN, ci, astfel cum a subliniat in mod intemeiat Comisia Comunitatilor Europene, din articolul 1 primul paragraf din Decizia 97/207, care, ca urmare a unei cereri formulate in acest sens de Republica Italiana, a autorizat acest stat membru sa includa serviciile de telecomunicatii, prin derogare de la articolul 9 alineatul (1) din aceeasi directiva, in domeniul de aplicare al alineatului (2) litera (e) al acestui articol, incepand cu 1 ianuarie 1997 si pana la 31 decembrie 1999 sau pana la data intrarii in vigoare a unei directive de modificare a acestei din urma dispozitii. Adaugarea serviciilor de telecomunicatii la articolul 9 alineatul (2) litera (e) din A sasea directiva rezulta din adoptarea ulterioara a Directivei 1999/59, care nu trebuia pusa in aplicare de statele membre decat incepand cu 1 ianuarie 2000.

32      Or, chiar din modul de redactare a articolului 9 alineatul (2) litera (e) din A sasea directiva, coroborat cu articolul 1 primul paragraf din Decizia 97/207, rezulta ca locul prestarii serviciilor de telecomunicatii unor persoane impozabile stabilite in Comunitate, dar intr‑o tara diferita de cea a prestatorului, este locul unde clientul si‑a stabilit sediul activitatii sale economice sau un sediu comercial fix pentru care este prestat serviciul sau, in absenta unui astfel de loc, locul unde are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.

33      In consecinta, in conditiile in care, in actiunea principala, clientul prestarilor de servicii de telecomunicatii in cauza este o persoana impozabila stabilita in alt stat membru decat cel in care are sediul prestatorul acestor servicii, respectivele prestari de servicii trebuie sa fie considerate ca fiind „desfasurate in alta tara” in sensul articolului 17 alineatul (3) litera (a) din A sasea directiva si, prin urmare, acestea trebuie sa dea nastere, in statul membru in care este stabilit acest prestator, la deducerea sau la rambursarea TVA‑ului achitat in amonte, din moment ce astfel de servicii ar da nastere unui astfel de drept daca s‑ar fi desfasurat pe teritoriul aceluiasi stat membru.

34      Avand in vedere ceea ce preceda, trebuie sa se raspunda la intrebarea adresata ca articolul 17 alineatul (3) litera (a) din A sasea directiva trebuie interpretat in sensul ca un prestator de servicii de telecomunicatii, precum cel in cauza in actiunea principala, care este stabilit pe teritoriul unui stat membru are dreptul, in temeiul acestei dispozitii, sa deduca sau sa obtina rambursarea, in acest stat membru, a TVA‑ului achitat in amonte aferent unor servicii de telecomunicatii care au fost furnizate unei intreprinderi cu sediul in alt stat membru, in conditiile in care un astfel de prestator ar fi beneficiat de acest drept in cazul in care serviciile in cauza ar fi fost furnizate pe teritoriul primului stat membru.

 Cu privire la cheltuielile de judecata

35      Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a saptea) declara:

Articolul 17 alineatul (3) litera (a) din A sasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare, astfel cum a fost modificata prin Directiva 95/7/CE a Consiliului din 10 aprilie 1995, trebuie interpretat in sensul ca un prestator de servicii de telecomunicatii, precum cel in cauza in actiunea principala, care este stabilit pe teritoriul unui stat membru are dreptul, in temeiul acestei dispozitii, sa deduca sau sa obtina rambursarea, in acest stat membru, a taxei pe valoarea adaugata achitate in amonte aferenta unor servicii de telecomunicatii care au fost furnizate unei intreprinderi cu sediul in alt stat membru, in conditiile in care un astfel de prestator ar fi beneficiat de acest drept in cazul in care serviciile in cauza ar fi fost furnizate pe teritoriul primului stat membru.