Decizia Curtii Constitutionale nr. 1424/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 153 alin. (6) si (7) din Codul fiscal si art. 44 alin. (3) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 68 din 27 ianuarie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1424/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 153 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins:

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

 

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 153 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Razvan-Ovidiu Tugui in Dosarul nr. 2.963/54/2009 al Curtii de Apel Craiova – Sectia contencios administrativ si fiscal. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 4.023D/2010.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.

Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

 

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 17 septembrie 2010, pronuntata in Dosarul nr. 2.963/54/2009, Curtea de Apel Craiova – Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 153 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Razvan-Ovidiu Tugui.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca dispozitiile art. 153 din Codul fiscal, prin faptul ca permite organelor fiscale competente sa inregistreze, din oficiu, in scopuri de TVA, toate persoanele care sunt obligate sa solicite inregistrarea, fara existenta unei cereri anterioare provenite de la persoana in cauza, sunt neconstitutionale, incalcand prevederile constitutionale ale art. 40, 45 si ale art. 135 alin. (1) si (2) lit. a). In continuare, arata ca si dispozitiile art. 44 alin. (3) din Codul de procedura fiscala sunt neconstitutionale, fara a motiva in ce consta neconstitutionalitatea acestora.

Curtea de Apel Craiova – Sectia contencios administrativ si fiscal arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 153 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, si art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Desi dispozitiile art. 153 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate si completate, avand in vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea se va pronunta asupra dispozitiilor din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal aplicabile cauzei, astfel cum instanta de contencios a fost sesizata prin incheiere.

– Art. 153 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal:

„(6) Organele fiscale competente vor inregistra in scopuri de TVA, conform prezentului articol, toate persoanele care, in conformitate cu prevederile prezentului titlu, sunt obligate sa solicite inregistrarea, conform alin. (1), (2), (4) sau (5).

(7) In cazul in care o persoana este obligata sa se inregistreze, in conformitate cu prevederile alin. (1), (2), (4) sau (5), si nu solicita inregistrarea, organele fiscale competente vor inregistra persoana respectiva din oficiu.”;

– Art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala: „Comunicarea prin publicitate se face prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a unui anunt in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevazute la art. 35, afisarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autoritatii administratiei publice locale respective. In lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judetean. In toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afisarii anuntului.”

In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 40 referitor la dreptul de asociere, art. 45 referitor la libertatea economica si art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) referitor la economia Romaniei.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata, referitor la incalcarea art. 40 din Constitutie, ca instanta de contencios constitutional a statuat ca principiul libertatii de asociere nu are in vedere constituirea de „asociatii” care au ca obiect desfasurarea de activitati cu scop patrimonial, ceea ce legea califica drept societati comerciale, ci, asa cum rezulta din formula redactionala a textului, se refera la constituirea unor subiecte colective de o alta natura juridica si cu alta finalitate, cum sunt asociatiile fara scop patrimonial, partidele politice sau sindicatele. Sub acest aspect, prin sintagma „[…] si in alte forme de asociere”, legiuitorul constitutional a avut in vedere, prin aceasta formula mai larga, entitati colective cu naturi juridice si finalitati similare celor mentionate, iar nu societati comerciale. Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile art. 40 din Legea fundamentala nu au incidenta in cauza dedusa controlului.

In ceea ce priveste invocarea prevederilor constitutionale ale art. 45 si art. 135 alin. (1) si (2) lit. a), Curtea constata ca, in jurisprudenta sa constanta, instanta de contencios constitutional a statuat ca libertatea economica reglementata de prevederile art. 45 din Legea fundamentala nu este absoluta; atat accesul liber al persoanei la o activitate economica, cat si exercitarea acestuia se desfasoara „in conditiile legii”. De asemenea, prevederile constitutionale ale art. 135 alin. (1), potrivit carora economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta, trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu cele ale alin. (2) lit. a) si b) al aceluiasi articol, care prevad obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, precum si protejarea intereselor nationale in activitatea economica.

Totodata, Curtea constata ca inregistrarea in scopuri de TVA efectuata din oficiu, de catre organele fiscale competente, nu este o operatiune efectuata aleatoriu. Dispozitiile art. 153 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal dispun in sensul ca pot fi inregistrate, din oficiu, acele persoane impozabile care realizeaza sau intentioneaza sa realizeze o activitate economica ce implica operatiuni taxabile si/sau scutite de taxa pe valoare adaugata cu drept de deducere si care nu au solicitat inregistrarea. Astfel, critica potrivit careia inregistrarea se poate realiza fara existenta unei cereri anterioare provenite de la persoana in cauza, nu poate fi retinuta, tocmai nerespectarea obligatiei prevazute de textul de lege criticat in sarcina persoanelor impozabile ducand la actiunea din oficiu a organelor fiscale.

Asa fiind, Curtea va respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 153 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal ca neintemeiata.

In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, Curtea constata ca autorul exceptiei nu a indicat nicio prevedere constitutionala care ar fi incalcata de dispozitiile atacate. Astfel, asa cum prevede art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sunt neconstitutionale numai prevederile legale care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei. De asemenea, conform art. 10 alin. (2) din aceeasi lege, sesizarile adresate Curtii trebuie motivate, iar potrivit art. 144 lit. d) din Legea fundamentala si art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa se pronunte numai in limitele sesizarii. Daca instanta de contencios constitutional s-ar socoti competenta sa se pronunte asupra unei asemenea exceptii, ea s-ar substitui partii in ceea ce priveste invocarea motivului de neconstitutionalitate ridicat, exercitand astfel din oficiu controlul de constitutionalitate, ceea ce este inadmisibil. Mai mult, prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca organul fiscal emitent poate sa procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu inlaturarea nejustificata a ordinii de realizare a modalitatilor de comunicare prevazute la art. 44 alin. (2) lit. a) – d) din aceeasi ordonanta. Asa fiind, Curtea va respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala ca inadmisibila.

 

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

 

1. Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 153 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Razvan-Ovidiu Tugui in Dosarul nr. 2.963/54/2009 al Curtii de Apel Craiova – Sectia contencios administrativ si fiscal.

2. Respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din data de 25 octombrie 2011.

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close