„Codul vamal – Taxe vamale – Datorie vamala la import – Dobanzi pentru intarziere – Perioada de incasare a dobanzilor pentru intarziere – Dobanzi compensatorii” HOTARAREA CURTII (Camera a cincea) 31 martie 2011

In cauza C‑546/09,

avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Varhoven administrativen sad (Bulgaria), prin decizia din 20 octombrie 2009, primita de Curte la 23 decembrie 2009, in procedura

Aurubis Balgaria AD

impotriva

Nachalnik na Mitnitsa Stolichna, fosta Nachalnik na Mitnitsa Sofia,

CURTEA (Camera a cincea),

compusa din domnul J.‑J. Kasel, presedinte de camera, domnii M. Ilešič si E. Levits (raportor), judecatori,

avocat general: domnul P. Cruz Villalón,

grefier: doamna C. Strömholm, administrator,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 19 ianuarie 2011,

luand in considerare observatiile prezentate:

–        pentru Aurubis Balgaria AD, de L. Ruessmann, avocat, si de S. Yordanova, advokat;

–        pentru Nachalnik na Mitnitsa Stolichna, fosta Nachalnik na Mitnitsa Sofia, de T. Popgeorgieva si de S. Valkova, advokati;

–        pentru Comisia Europeana, de domnul B.‑R. Killmann si de doamna S. Petrova, in calitate de agenti,

avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,

pronunta prezenta

Hotarare

1        Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 201 alineatul (1) litera (a) si alineatul (2) coroborat cu articolul 214, cu articolul 222 alineatul (1) litera (a) si cu articolul 232 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p.1, Editie speciala, 02/vol. 5, p. 58), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006 (JO L 363, p. 1, Editie speciala, 01/vol. 7, p. 15, denumit in continuare „Codul vamal”).

2        Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre Aurubis Balgaria AD (denumita in continuare „Aurubis”), pe de o parte, si Nachalnik na Mitnitsa Stolichna, fosta Nachalnik na Mitnitsa Sofia (directorul vamii din Sofia, denumit in continuare „Nachalnik”), pe de alta parte, in legatura cu cuantumul dobanzilor pentru datoria suplimentara care a fost constatata in sarcina societatii mentionate ca taxa pe valoarea adaugata (denumita in continuare „TVA”), precum si cu data de la care curg dobanzile respective.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3        Articolul 201 alineatul (1) litera (a) si alineatul (2) din Codul vamal prevede:

„(1)      O datorie vamala la import poate sa ia nastere prin:

(a)      punerea in libera circulatie a marfurilor supuse drepturilor de import sau

sau

[…]

(2)      O datorie vamala se naste in momentul acceptarii declaratiei vamale in cauza.”

4        Articolul 214 alineatul (3) din Codul vamal prevede:

„In situatiile si conditiile definite de dispozitiile adoptate in cadrul procedurii comitetului, se aplica dobanzi compensatorii pentru a impiedica obtinerea unor avantaje financiare prin reportarea datei la care datoria vamala a luat nastere sau a fost inscrisa in evidenta contabila.”

5        Articolul 222 alineatul (1) litera (a) primul si al doilea paragraf din Codul vamal prevede:

„Valoarea drepturilor care au facut obiectul comunicarii prevazute la articolul 221 trebuie achitata de debitori respectand urmatoarele termene:

(a)      daca persoana nu are dreptul la niciuna dintre facilitatile de plata prevazute la articolele 224-229, plata se face in termenul prevazut.

Fara a aduce atingere articolului 244 paragraful al doilea, acest termen nu poate depasi 10 zile de la comunicarea catre debitor a valorii drepturilor datorate si, in cazul inscrierii cumulate in evidenta contabila in conditiile prevazute la articolul 218 alineatul (1) paragraful al doilea, acesta se stabileste in asa fel incat sa nu ii permita debitorului sa obtina un termen pentru plata mai lung decat daca i s‑ar fi acordat o amanare a platii.”

6        Articolul 232 din Codul vamal prevede:

„(1)      Daca valoarea drepturilor de achitat nu a fost platita in termenul prevazut:

[…]

(b)      se percep dobanzi pentru intarzieri in plus fata de valoarea drepturilor. Rata dobanzii pentru intarzieri poate fi mai mare decat rata dobanzii pe credit. Ea nu poate fi mai mica decat aceasta rata.

(2)      Autoritatile vamale pot renunta la incasarea dobanzilor pentru intarzieri:

[…]

(c)      daca drepturile sunt achitate in termen de cinci zile de la expirarea perioadei prevazute pentru plata.

[…]”

7        Articolul 519 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispozitii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 (JO L 253, p. 1, Editie speciala, 02/vol. 7, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 214/2007 al Comisiei din 28 februarie 2007 (JO L 62, p. 6, denumit in continuare „regulamentul de aplicare”), are urmatorul cuprins:

„Atunci cand se contracteaza o datorie vamala pentru produse compensatoare sau marfuri de import sub regim de perfectionare activa sau admitere temporara, dobanda compensatoare se calculeaza pe baza valorii drepturilor de import pentru intervalul de timp respectiv.”

8        Conform articolului 2 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2006/112/CEE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata (JO L 347, p. 1, Editie speciala, 09/vol. 3, p. 7), importurile de bunuri sunt supuse TVA‑ului.

9        Referitor la plata TVA‑ului datorat la importul de bunuri, articolul 211 primul paragraf din Directiva 2006/112 prevede ca statele membre stabilesc modalitatile de plata in ceea ce priveste importul de bunuri.

Dreptul national

10      Legea privind taxa pe valoarea adaugata (Zakon za danak varhu dobavenata stoynost, DV nr. 63 din 4 august 2006), cu modificarile ulterioare (DV nr. 52 din 29 iunie 2007, denumita in continuare „Legea privind TVA‑ul”), prevede la articolul 59 alineatul (2):

„Nasterea, potrivit dispozitiilor vamale, a unei obligatii de plata a dobanzilor la taxele vamale care rezulta dintr‑o datorie vamala creeaza de asemenea o obligatie de plata a dobanzilor la taxa neachitata.”

11      Articolul 60 din Legea privind TVA‑ul, intitulat „Plata taxei la import”, prevede:

„(1)      Taxa perceputa de autoritatile vamale este inscrisa in evidenta contabila in bugetul Republicii potrivit modalitatilor si in termenele prevazute pentru plata taxelor vamale.

(2)      Autoritatile fiscale si vamale nu pot compensa prin alte creante taxa perceputa de autoritatile vamale cu ocazia importului marfurilor pe teritoriul national.”

Situatia de fapt si intrebarile preliminare

12      In perioada 6-30 noiembrie 2007, Aurubis a importat concentrat de cupru originar din Macedonia. Aceste marfuri au fost „puse in libera circulatie”.

13      Declaratiile vamale au fost completate pe baza unui pret provizoriu, indicat pe factura vanzatorului si stabilit cu respectarea metodei de stabilire a pretului prevazute de acordul comercial incheiat intre acest vanzator si Aurubis.

14      Pretul final al marfurilor a fost stabilit prin factura definitiva din 18 februarie 2008.

15      La 20 iunie 2008, Aurubis, din proprie initiativa si potrivit articolului 78 alineatul (1) din Codul vamal, a adresat o scrisoare autoritatilor vamale, informandu‑le ca furnizorul intocmise factura finala privind marfurile importate si invitand aceste autoritati sa actioneze in cadrul competentelor lor legale in ipoteza in care acestea ar considera ca era necesara o modificare a posteriori a valorii vamale a marfii.

16      La 15 iulie 2008, Nachalnik a adoptat o decizie de constatare a unei creante suplimentare a statului in materie de TVA, in cuantum de 113 822,82 BGN, exigibila cu dobanzile legale de la data nasterii datoriei vamale (denumita in continuare „decizia din 2008”). Aceasta decizie, care acorda un termen de plata de sapte zile societatii Aurubis, a fost notificata acesteia la 16 iulie 2008.

17      Prin mandatul de plata din 23 iulie 2008, Aurubis si‑a achitat datoria constand in TVA astfel cum a fost stabilita prin decizia din 2008. Aceasta datorie a fost inscrisa in evidenta contabila la 24 iulie 2008.

18      Contestand obligatia de plata a dobanzilor pentru intarziere impusa prin decizia din 2008, Aurubis a sesizat Administrativen sad Sofia‑Grad (Tribunalul Administrativ din Sofia), care, printr‑o hotarare din 19 martie 2009, a confirmat decizia din 2008.

19      La 3 aprilie 2009, Aurubis a formulat recurs la Varhoven administrativen sad (Curtea Administrativa Suprema), contestand legalitatea hotararii mentionate.

20      Intemeindu‑se pe articolele 201 si 214 din Codul vamal, Nachalnik considera ca dobanzile pentru intarziere aferente datoriilor vamale si datoriilor constand in TVA achitate a posteriori sunt datorate incepand de la data la care marfurile au fost „puse in libera circulatie”. In ceea ce o priveste, Aurubis considera ca dobanzile pentru intarziere nu sunt datorate decat de la o data ulterioara, si anume aceea – posterioara inscrierii in evidenta contabila a datoriei vamale si comunicarii acesteia debitorului – la care expira termenul de plata a datoriei inscrise in evidenta contabila cu intarziere.

21      In acest context, Varhoven administrativen sad a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:

„1)      Articolul 232 alineatul (1) litera (b) din [Regulamentul nr. 2913/92] trebuie interpretat de instantele nationale in sensul ca autoritatile vamale nu pot impune dobanzi pentru intarziere cu privire la datoriile vamale suplimentare decat pentru perioada care urmeaza inscrierii in evidenta contabila, comunicarii catre debitor si expirarii termenului stabilit de autoritatea vamala – conform articolului 222 alineatul (1) litera (a) din regulamentul mentionat – pentru plata datoriei vamale suplimentare?

2)      In lipsa unor dispozitii relevante in [Regulamentul nr. 2454/93], articolul 214 alineatul (3) din [Regulamentul nr. 2913/92] trebuie interpretat de instantele nationale in sensul ca autoritatile nationale nu pot aplica dobanzi compensatorii pentru perioada cuprinsa intre data declaratiei vamale initiale si data inscrierii ulterioare in evidenta contabila?

3)      Dispozitiile [Regulamentului nr. 2913/92] si ale [Regulamentului nr. 2454/93] trebuie interpretate in sensul ca, atunci cand nu exista dispozitii legale nationale care sa prevada in mod expres o majorare a taxelor vamale sau o alta sanctiune nationala echivalenta cu suma care ar fi fost perceputa cu titlu de dobanzi pentru intarziere intre data nasterii datoriei fiscale si data inscrierii sale ulterioare in evidenta contabila, dreptul comunitar nu permite instantelor nationale sa aplice o astfel de majorare sau sa impuna o astfel de sanctiune?”

Cu privire la admisibilitatea cererii de pronuntare a unei hotarari preliminare

22      Intrucat actiunea principala priveste exigibilitatea dobanzilor pentru intarziere privind o datorie suplimentara in materie de TVA, se impune, in prealabil, sa se examineze admisibilitatea cererii de pronuntare a unei hotarari preliminare care vizeaza interpretarea normelor Uniunii in materie vamala.

23      Astfel, normele mentionate nu se aplica acestui litigiu decat in temeiul dispozitiilor dreptului bulgar si, in special, al articolului 59 alineatul (2) si al articolului 60 alineatul (1) din Legea privind TVA‑ul, care fac trimitere la dreptul vamal, dispunand ca nasterea, potrivit dispozitiilor vamale, a unei obligatii de a plati dobanzi la taxele vamale care rezulta dintr‑o datorie vamala da nastere de asemenea unei obligatii de plata a dobanzilor pentru TVA‑ul neachitat si, respectiv, ca aceasta taxa este inscrisa in evidenta contabila potrivit modalitatilor si termenelor aplicabile platii taxelor vamale.

24      In aceasta privinta, este suficient sa se aminteasca faptul ca, potrivit unei jurisprudente consacrate, Curtea este competenta sa raspunda la intrebarile adresate de instanta de trimitere chiar daca situatia de fapt din actiunea principala nu se incadreaza in domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, in cazul in care legislatia nationala a urmat, in ceea ce priveste solutiile pe care le prevede referitor la o situatie care nu face obiectul dreptului Uniunii, solutiile adoptate in dreptul Uniunii. Astfel, potrivit jurisprudentei Curtii, exista un interes evident, din punctul de vedere al ordinii juridice a Uniunii, ca, pentru evitarea unor viitoare divergente de interpretare, fiecare dispozitie din dreptul Uniunii sa primeasca o interpretare uniforma, oricare ar fi conditiile in care aceasta urmeaza sa fie aplicata (a se vedea in acest sens in special Hotararea din 17 iulie 1997, Giloy, C‑130/95, Rec., p. I‑4291, punctele 19-28, Hotararea din 11 octombrie 2001, Adam, C‑267/99, Rec., p. I‑7467, punctele 23-29, Hotararea din 15 ianuarie 2002, Andersen og Jensen, C‑43/00, Rec., p. I‑379, punctele 15-19, Hotararea din 16 martie 2006, Poseidon Chartering, C‑3/04, Rec., p. I‑2505, punctele 14-19, precum si Hotararea din 21 octombrie 2010, Eredics si Sápi, C‑205/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 33).

25      In aceste conditii, cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare trebuie sa fie declarata admisibila.

Cu privire la intrebarile preliminare

Cu privire la prima intrebare

26      Prin intermediul primei intrebari, instanta de trimitere solicita sa se stabileasca, in esenta, daca articolul 232 alineatul (1) litera (b) din Codul vamal trebuie interpretat in sensul ca dobanzile pentru intarziere aferente cuantumului taxelor vamale de recuperat nu pot fi percepute, in temeiul acestei dispozitii, decat pentru perioada ulterioara expirarii termenului de plata a cuantumului respectiv.

27      In aceasta privinta, trebuie sa se constate ca, potrivit chiar modului de redactare a articolului 232 alineatul (1) litera (b) din Codul vamal, o dobanda pentru intarziere este perceputa in plus fata de valoarea taxelor „daca valoarea drepturilor de achitat nu a fost platita in termenul prevazut”.

28      Perceperea dobanzii pentru intarziere este, in consecinta, subordonata neplatii cuantumului taxelor in termenul stabilit si o asemenea percepere nu poate fi efectuata daca debitorul datoriei vamale a achitat aceasta datorie in termenul care i‑a fost acordat.

29      Dobanzile pentru intarziere urmaresc astfel sa remedieze consecintele care decurg din depasirea termenului de plata si, in special, sa evite ca debitorul datoriei vamale sa obtina un avantaj necuvenit din faptul ca sumele datorate in temeiul acestei datorii raman la dispozitia sa dincolo de termenul stabilit pentru achitarea acesteia. Din aceasta perspectiva, articolul 232 alineatul (1) litera (b) din Codul vamal prevede ca rata dobanzii pentru intarziere nu poate fi mai mica decat rata dobanzii pe credit.

30      Aceasta interpretare, atat literala, cat si teleologica, este confirmata de economia articolului 232 din Codul vamal, intrucat acesta prevede, la alineatul (2) litera (c), faptul ca autoritatile vamale pot renunta la incasarea dobanzilor pentru intarzieri daca taxele sunt achitate in termen de cinci zile de la expirarea perioadei prevazute pentru plata acestora.

31      Or, intrucat plata datoriei vamale in termen de cinci zile de la scadenta autorizeaza autoritatile vamale sa renunte la incasarea dobanzilor pentru intarziere, calculul acestora trebuie sa aiba ca punct de pornire, in mod necesar, scadenta mentionata.

32      Prin urmare, potrivit articolului 232 alineatul (1) litera (b) din Codul vamal, dobanzile pentru intarziere nu pot fi percepute decat pentru perioada ulterioara expirarii termenului de plata a datoriei vamale, articolul mentionat neavand vocatia nici de a preveni pierderile financiare suferite de autoritatile vamale, nici de a compensa avantajele care decurg, pentru operatori, din intarzierile intervenite, din cauza comportamentului acestora din urma, la inscrierea in evidenta contabila, in sensul codului mentionat, a datoriei vamale, precum si la determinarea cuantumului sau a debitorului acesteia.

33      Astfel, in cazul in care datoria vamala ia nastere in temeiul articolelor 202-205, 210, 211, precum si al articolului 220 din Codul vamal, toate acestea vizand situatii caracterizate printr‑o nerespectare de catre operatorul in cauza a reglementarii vamale a Uniunii, nici Codul vamal si nici regulamentul de aplicare nu prevad masuri specifice, precum o majorare a taxelor vamale al caror cuantum corespunde dobanzilor pentru intarziere care ar fi fost datorate pentru perioada cuprinsa intre nasterea datoriei vamale si inscrierea sa in evidenta contabila sau intre data exigibilitatii datoriei mentionate inscrise in evidenta contabila initial si inscrierea in evidenta contabila dupa aceasta data (a se vedea in acest sens Hotararea din 16 octombrie 2003, Hannl‑Hofstetter, C‑91/02, Rec., p. I‑12077, punctele 19 si 23).

34      In consecinta, avand in vedere consideratiile care preceda, trebuie sa se raspunda la prima intrebare ca articolul 232 alineatul (1) litera (b) din Codul vamal trebuie interpretat in sensul ca dobanzile pentru intarziere aferente cuantumului taxelor vamale de recuperat nu pot fi percepute, in temeiul acestei dispozitii, decat pentru perioada ulterioara expirarii termenului de plata a cuantumului respectiv.

Cu privire la a doua intrebare

35      Prin intermediul celei de a doua intrebari, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca, in lipsa unor dispozitii relevante in regulamentul de aplicare, articolul 214 alineatul (3) din Codul vamal trebuie sa fie interpretat in sensul ca autoritatile nationale nu pot, in temeiul acestei dispozitii, sa aplice debitorului datoriei vamale dobanzi compensatorii pentru perioada cuprinsa intre data declaratiei vamale initiale si data inscrierii ulterioare a acesteia in evidenta contabila.

36      Or, in aceasta privinta, este suficient sa se arate ca articolul 214 alineatul (3) din Codul vamal prevede in mod expres ca situatiile si conditiile de aplicare a dobanzilor compensatorii sunt „definite de dispozitiile adoptate in cadrul procedurii comitetului”.

37      Aplicarea dobanzilor compensatorii nu este prevazuta, potrivit articolului 519 alineatul (1) din regulamentul de aplicare, decat atunci cand se contracteaza o datorie vamala pentru produse compensatoare sau marfuri de import sub regim de perfectionare activa sau admitere temporara.

38      Prin urmare, administratia vamala nu se poate intemeia pe articolul 214 alineatul (3) din Codul vamal pentru a aplica o dobanda compensatorie in cadrul altor regimuri vamale.

39      In consecinta, trebuie sa se raspunda la a doua intrebare ca, in lipsa unor dispozitii relevante in regulamentul de aplicare, articolul 214 alineatul (3) din Codul vamal trebuie interpretat in sensul ca autoritatile nationale nu pot, in temeiul acestei dispozitii, sa aplice debitorului datoriei vamale dobanzi compensatorii pentru perioada cuprinsa intre data declaratiei vamale initiale si data a inscrierii ulterioare a acesteia in evidenta contabila.

Cu privire la a treia intrebare

40      Prin intermediul acestei intrebari, instanta de trimitere solicita sa se stabileasca, in esenta, daca dreptul Uniunii se opune aplicarii de catre autoritatile nationale, in cazul unei infractiuni vamale, a unei sanctiuni care nu este prevazuta in mod expres de legislatia nationala.

41      In aceasta privinta, trebuie amintit ca, in ceea ce priveste infractiunile vamale, Curtea a precizat ca, in lipsa unei armonizari a legislatiei Uniunii in acest domeniu, statele membre sunt competente sa aleaga sanctiunile care le par adecvate. Acestea sunt totusi obligate sa isi exercite aceasta competenta cu respectarea dreptului Uniunii si a principiilor sale generale (a se vedea Hotararea din 7 decembrie 2000, de Andrade, C‑213/99, Rec., p. I‑11083, punctul 20, si Hotararea Hannl‑Hofstetter, citata anterior, punctul 18).

42      Or, printre aceste principii figureaza cel al legalitatii incriminarii si a pedepsei (a se vedea Hotararea din 3 mai 2007, Advocaten voor de Wereld, C‑303/05, Rep., p. I‑3633, punctul 46). Acest principiu presupune ca legea sa defineasca in mod clar infractiunile si pedepsele pentru acestea. Aceasta conditie este indeplinita atunci cand justitiabilul poate sti, plecand de la textul dispozitiei pertinente si, daca este cazul, cu ajutorul interpretarii care este data acestui text de catre instante, care sunt actiunile si omisiunile care angajeaza raspunderea sa penala (a se vedea Hotararea Advocaten voor de Wereld, citata anterior, punctul 50, si Hotararea din 22 mai 2008, Evonik Degussa/Comisia, C‑266/06 P, punctul 39).

43      Avand in vedere cele ce preceda, trebuie sa se raspunda la a treia intrebare ca principiile generale de drept al Uniunii, si in special principiul legalitatii incriminarii si a pedepsei, se opun aplicarii de catre autoritatile nationale, in cazul unei infractiuni vamale, a unei sanctiuni care nu este prevazuta in mod expres de legislatia nationala.

Cu privire la cheltuielile de judecata

44      Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declara:

1)      Articolul 232 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului din 20 noiembrie 2006, trebuie interpretat in sensul ca dobanzile pentru intarziere aferente cuantumului taxelor vamale de recuperat nu pot fi percepute, in temeiul acestei dispozitii, decat pentru perioada ulterioara expirarii termenului de plata a cuantumului respectiv.

2)      In lipsa unor dispozitii pertinente in Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispozitii de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 214/2007 al Comisiei din 28 februarie 2007, articolul 214 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1791/2006, trebuie interpretat in sensul ca autoritatile nationale nu pot, in temeiul acestei dispozitii, sa aplice debitorului datoriei vamale dobanzi compensatorii pentru perioada cuprinsa intre data declaratiei vamale initiale si data inscrierii ulterioare a acesteia in evidenta contabila.

3)      Principiile generale de drept al Uniunii, si in special principiul legalitatii incriminarii si a pedepsei, se opun aplicarii de catre autoritatile nationale, in cazul unei infractiuni vamale, a unei sanctiuni care nu este prevazuta in mod expres de legislatia nationala.

 

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close