Este neconstitutionala Legea privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale si a alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat din anul 2012, precum si pentru modificarea si completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali. Opinie separata. Opinie concurenta

In M. Of. nr. 90 din 3 februarie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 51/2012 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale si a alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat din anul 2012, precum si pentru modificarea si completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali.

Din cuprins:

I. Cu Adresa nr. 51/6273 din 22 decembrie 2011, secretarul general al Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea Legii privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale si a alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat din anul 2012, precum si pentru modificarea si completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, formulata de un numar de 88 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat si de 58 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal.

Deputatii apartinand Grupului Parlamentar al Partidului Social Democrat sunt urmatorii: Gheorghe Ana, Gheorghe Antochi, Nicolae Banicioiu, Eugen Bejinariu, Vasile Bleotu, Dumitru Boabes, Marin Bobes, Matei-Radu Bratianu, Doina Burcau, Ion Burnei, Ion Calin, Dumitru Chirita, Ion Narcis Chisalita, Ioan Cindrea, Gheorghe Ciocan, Radu Eugeniu Coclici, Dorel Covaci, Victor Cristea, Ioan Damian, Andrei Dolineaschi, Mircea Gheorghe Draghici, Sonia Maria Draghici, Ileana-Cristina Dumitrache, Cristian-Sorin Dumitrescu, Ion Dumitru, Mircea Dusa, Filip Georgescu, Marian Ghiveciu, Vasile Ghiorghe Gliga, Horia Grama, Viorel Hrebenciuc, Iulian Iancu, Florin Iordache, Cornel Itu, Florina-Ruxandra Jipa, Ciprian Florin Luca, Silvestru-Mircea Lup, Costica Macaleti, Antonella Marinescu, Eduard-Stelian Martin, Manuela Mitrea, Adrian Mocanu, Vasile Mocanu, Ion Mocioalca, Carmen Ileana Moldovan, Emil Radu Moldovan, Rodica Nassar, Adrian Nastase, Marian Neacsu, Nechifor Catalin Ioan, Robert Sorin Negoita, Dan Nica, Nicolae-Ciprian Nica, Bogdan-Nicolae Niculescu-Duvaz, Oana Stefanescu-Thome Niculescu-Mizil, Laurentiu Nistor, Constantin Nita, Iuliu Nosa, Florin Costin Paslaru, Petre Petrescu, Victor Viorel Ponta, Georgian Pop, Florian Popa, Vasile Popeanga, Dan-Mircea Popescu, Neculai Ratoi, Cornel Cristian Resmerita, Cristian Rizea, Ioan Sorin Roman, Lucretia Rosca, Victor Socaciu, Adrian Solomon, Ioan Stan, Ion Stan, Nicolae Stan, Anghel Stanciu, Sorin Constantin Strangea, Mugurel Surupaceanu, Viorel Stefan, Florin-Cristian Tataru, Horia Teodorescu, Angel Tilvar, Mihai Tudose, Radu Costin Vasilica, Petru Gabriel Vlase, Aurel Vladoiu, Madalin-Stefan Voicu si Valeriu Stefan Zgonea.

Deputatii apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal sunt urmatorii: Cristian Mihai Adomnitei, Marin Almajanu, Sergiu Andon, Teodor Atanasiu, Vasile Berci, Dan Bordeianu, Octavian Bot, Viorel Vasile Buda, Daniel Budurescu, Cristian Buican, Mihaita Calimente, Mircea Vasile Cazan, Mariana Campeanu, Daniel Chitoiu, Tudor-Alexandru Chiuariu, Liviu-Bogdan Ciuca, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre, Victor Paul Dobre, Mihai Aurel Dontu, Gheorghe Dragomir, George Ionut Dumitrica, Fenechiu Relu, Damian Florea, Gheorghe Gabor, Gratiela Leocadia Gavrilescu, Dominic Andrei Gerea, Alina-Stefania Gorghiu, Titi Holban, Pavel Horj, Mircea Irimescu, Nicolae Jolta, Mihai Lupu, Dan-Stefan Motreanu, Eugen Gheorghe Nicolaescu, Ludovic Orban, Ionel Palar, Viorel Palasca, Cornel Pieptea, Gabriel Plaiasu, Cristina Ancuta Pocora, Virgil Pop, Marius Octavian Popa, Calin Constantin Anton Popescu-Tariceanu, Calin Potor, Adriana Ana Saftoiu, Nini Sapunaru, George Adrian Scutaru, Ionut Marian Stroe, Radu Stroe, Gigel Sorinel Stirbu, Gheorghe Mirel Talos, Radu Bogdan Tampau, Ioan Tintean, Florin Turcanu, Diana Adriana Tusa, Horea Dorin Uioreanu, Ana Lucia Varga si Mihai Alexandru Voicu.

II. Sesizarea a fost formulata in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 11 alin. (1) lit. A. a) raportat la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 7.255 din 22 decembrie 2011 si constituie obiectul Dosarului nr. 1.603 A/2011.

In motivarea obiectiei, autorii acesteia au formulat atat critici de neconstitutionalitate extrinseca, cat si critici de neconstitutionalitate intrinseca, dupa cum urmeaza:

III. Sub aspectul neconstitutionalitatii extrinseci, se sustine ca legea criticata incalca dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (4) si (5), coroborate cu cele ale art. 61 alin. (1) si ale art. 114, prin prisma modalitatii de adoptare a acestui act – prin angajarea raspunderii Guvernului.

Astfel, invocand principiul respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentala, precum si prevederile constitutionale ale art. 142 alin. (1) care stabilesc rolul Curtii Constitutionale de garant al suprematiei Legii fundamentale, autorii obiectiei prezinta considerentele care au fundamentat Decizia nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2010, prin care s-a statuat asupra institutiei angajarii raspunderii Guvernului. Cu acel prilej, Curtea a retinut ca aceasta modalitate simplificata de legiferare poate fi utilizata numai in extremis, atunci cand adoptarea proiectului de lege in procedura obisnuita sau in procedura de urgenta nu este posibila, ori atunci cand structura politica a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege.

Se arata ca in cazul legii ce face obiectul sesizarii nu se poate retine nici faptul ca adoptarea proiectului de lege in procedura obisnuita ori de urgenta nu ar fi fost posibila, nici faptul ca structura politica a Parlamentului nu ar fi permis adoptarea proiectului de lege, intrucat, de vreme ce exista o majoritate parlamentara care rezulta din faptul ca partidele respective au format Guvernul, adoptarea sub forma angajarii raspunderii nu este oportuna. In aceste conditii, ocolirea procedurii de examinare si dezbatere a proiectului de lege, atat in cadrul comisiilor de specialitate, cat si in plenul fiecarei Camere a Parlamentului, potrivit competentelor stabilite de art. 75 din Constitutie, si recurgerea la angajarea raspunderii asupra proiectului de lege nu isi gasesc o motivare. Tot astfel, nu subzista nici conditia urgentei care sa fi determinat o astfel de masura.

Se sustine ca nerespectarea normelor constitutionale ale art. 114 privind angajarea raspunderii Guvernului, astfel motivata, atrage si infrangerea dispozitiilor art. 1 alin. (4) si (5) privind separatia puterilor in stat si obligatia de respectare a Constitutiei si a legilor, coroborate cu dispozitiile art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului.

Autorii sesizarii mai sustin ca Guvernul nu isi poate angaja raspunderea asupra unor proiecte de lege ce vizeaza domenii ce fac obiectul legilor organice. Pornind de la institutia delegarii legislative si posibilitatea Guvernului ca, in baza acestei institutii, sa legifereze prin ordonanta de urgenta in domenii ce fac obiectul legilor organice, precum si de la regula potrivit careia actele normative astfel adoptate trebuie aprobate cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere, se conchide ca textul art. 114 din Constitutie trebuie interpretat restrictiv, prin proiect de lege intelegandu-se doar proiectele de lege ordinara, in caz contrar eliminandu-se insasi ratiunea stabilirii unei majoritati absolute.

In continuare se arata ca, din moment ce, in conformitate cu art. 113 alin. (1) din Constitutie, motiunea de cenzura este adoptata in sedinta comuna cu votul majoritatii senatorilor si deputatilor, prin angajarea raspunderii asupra unui proiect de lege organica s-ar incalca principiul bicameralismului, avand in vedere faptul ca numarul parlamentarilor apartinand celor doua Camere este diferit, iar Constitutia solicita in cazul legilor organice majoritatea absoluta a parlamentarilor fiecarei Camere tocmai in considerarea egalitatii celor doua Camere in procesul de legiferare.

Mai mult, cata vreme ordonantele de urgenta nu pot afecta drepturile electorale, cu atat mai mult legile care reglementeaza aceste drepturi nu pot fi modificate prin procedura angajarii raspunderii.

IV. Sub aspectul neconstitutionalitatii intrinseci, criticile formulate privesc, in esenta, urmatoarele aspecte:

1. Legea ce face obiectul sesizarii incalca prevederile art. 11 alin. (1) si (2) din Constitutie referitoare la dreptul international si dreptul intern, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (5) privind obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor.

Se arata ca, prin ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeana si prin dobandirea statutului de membru al Uniunii Europene, Romania s-a obligat sa respecte toate obligatiile ce decurg din legislatia primara europeana. Ca o consecinta a obligativitatii respectarii de catre statul roman a tratatelor internationale in general si a legislatiei europene, in special, Romania este tinuta si de obligatia de a respecta actele organelor Consiliului Europei, implicit ale Comisiei Europene pentru Democratie prin Drept – Comisia de la Venetia.

Unul dintre aceste acte este Codul bunelor practici in materie electorala, iar pentru respectarea acestuia si a principiilor fundamentale ale sistemului electoral european trebuie avute in vedere anumite conditii-cadru, si anume: respectarea drepturilor omului si in special a libertatii de exprimare, reuniune si asociere, stabilitatea legii electorale, precum si un numar de garantii procedurale, in special cu privire la organizarea scrutinului.

Se arata in acest sens ca in cadrul lucrarilor Comisiei de la Venetia s-a statuat faptul ca stabilitatea dreptului este un element important al credibilitatii procesului electoral, iar modificarea frecventa a normelor si caracterul lor complex pot dezorienta alegatorul. Ceea ce trebuie evitat nu este atat modificarea sistemelor de scrutin, ci modificarea lor frecventa sau cu putin timp (mai putin de un an) inainte de alegeri. In cadrul aceleiasi comisii s-a mai evidentiat ca una dintre modalitatile de evitare a manipularilor ar fi definirea in Constitutie sau intr-un text superior legii ordinare a elementelor mai sensibile (sistemul electoral propriu-zis, componenta comisiilor electorale, circumscriptiile sau regulile de constituire a acestora). O alta solutie ar fi aceea de a se stabili in Constitutie ca, in cazul amendarii legii electorale, vechiul sistem sa ramana aplicabil pe timpul viitoarelor alegeri – cel putin daca acestea au loc in anul urmator – si ca sistemul nou va fi aplicat incepand cu scrutinele ulterioare.

In opinia autorilor sesizarii, prin reglementarea „comasarii” alegerilor locale cu alegerile parlamentare si organizarea acestora in luna noiembrie 2012, nu numai ca se procedeaza la modificarea legislatiei electorale cu nesocotirea Codului bunelor practici in materie electorala, ci se si induce o stare de confuzie in randul electoratului, care se va vedea pus in situatia de a vota cu un numar ridicat de buletine de vot.

Se invoca prevederile art. 20 din Constitutie, care consacra prioritatea reglementarilor internationale in materia drepturilor omului, aratandu-se ca acest Cod de bune practici in materie electorala nu face decat sa explice limitele care trebuie avute in vedere pentru ca dreptul de a alege si de a fi ales sa fie respectat. Or, modificarea legislatiei electorale cu mai putin de un an inaintea alegerilor incalca aceste limite si, prin urmare, drepturile omului.

2. Legea ce face obiectul sesizarii incalca prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie, coroborate cu cele ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 124 alin. (3) si cu cele ale art. 126 alin. (6). Aceasta intrucat, dispunand cu privire la „comasarea” alegerilor, legea stabileste, in realitate, si o prelungire cu aproximativ 6 luni a mandatelor alesilor locali aflati in prezent in functie, de vreme ce acestia si-au dobandit mandatele ca urmare a alegerilor ce au avut loc in iunie 2008.

Invocandu-se in acest sens dispozitiile Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, care reglementeaza limitativ cazurile in care prelungirea mandatelor unora dintre alesii locali ar fi posibila (pentru consiliul local – in caz de razboi sau catastrofa, pentru primar – in caz de razboi, calamitate naturala, dezastru sau sinistru deosebit de grav, pentru consiliul judetean – in caz de razboi sau catastrofa), se sustine ca legea criticata incalca atat principiul constitutional al neretroactivitatii legii, de vreme ce produce efecte asupra alesilor locali al caror mandat trebuia sa fie guvernat de legea in vigoare la data alegerii lor, cat si principiul constitutional al suprematiei legii, de vreme ce acest act normativ prevede, in mod selectiv, numai cu privire la alegerile din 2012, derogari de la actul normativ ce stabilea situatiile in care ar fi fost permisa prelungirea mandatelor primarilor, consilierilor locali si consilierilor judeteni.

Se instituie astfel si o discriminare intre diferitele categorii de alesi, in sensul ca persoanele care si-au inceput mandatul de primar, consilier local sau consilier judetean in anul 2008 vor avea mandate mai lungi decat cei alesi anterior sau ulterior anului 2008.

3. Cu privire la dispozitiile art. I alin. (3) – (6) din legea criticata, se sustine ca sunt neconstitutionale, deoarece stabilesc, sub sanctiunea decaderii, o serie de termene procedurale (de exercitare a caii de atac impotriva hotararii Guvernului de delimitare a colegiilor uninominale in cazul alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat, respectiv impotriva hotararii instantei de contencios administrativ). Se arata in acest sens ca decaderea reprezinta pierderea unor drepturi ca urmare a unei condamnari sau a neexercitarii unui drept si se aplica partilor care nu respecta termenele legale imperative prevazute de lege. Sanctiunea mentionata nu este opozabila instantei de judecata, pentru ca aceasta este autoritatea care infaptuieste justitia. Se sustine ca prin stabilirea acestei posibilitati de sanctionare a instantei de judecata se incalca principiul separatiei puterilor in stat si principiul independentei justitiei, reglementandu-se o imixtiune grava a puterii legiuitoare in activitatea instantei de judecata.

4. Autorii sesizarii mai sustin si ca art. I din lege incalca prevederile din Constitutie cuprinse in art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, in art. 36 – Dreptul la vot, in art. 37 – Dreptul de a fi ales, si art. 1 alin. (3) privind statul roman.

Se arata in acest sens ca, in conditiile in care primarii, presedintii de consilii judetene, consilierii locali si consilierii judeteni au fost alesi pentru un mandat de 4 ani, iar legiuitorul a precizat expres conditiile in care mandatul acestora poate fi prelungit, un text de lege prin care mandatul acestora este prelungit in alte conditii decat cele prevazute de lege inseamna aplicarea retroactiva a normei juridice, ceea ce instaureaza arbitrariul. In opinia autorilor sesizarii, daca instanta constitutionala ar declara ca fiind constitutional acest act normativ, s-ar crea un precedent deosebit de periculos, deoarece legiuitorul va putea sa adopte o noua norma juridica, la implinirea mandatului de 4 ani si 5 luni, prin care va stabili faptul ca alegerile generale locale vor avea loc in acelasi timp cu alegerile pentru Parlamentul European sau cu alegerile prezidentiale ori alte alegeri, putand practic prelungi oricat mandatul alesilor locali, ceea ce ar destabiliza ordinea de drept si ar conduce la un haos social, in neconcordanta cu regulile democratice.

5. O alta critica a autorilor obiectiei de neconstitutionalitate priveste alin. (2) – (4) ale art. I din lege, in raport cu art. 126 alin. (6) din Constitutie, care excepteaza de la controlul judecatoresc pe calea contenciosului administrativ actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si actele de comandament cu caracter militar.

V. In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.

VI. Presedintele Senatului, cu Adresa nr. I/10 din 6 ianuarie 2012, a transmis Curtii Constitutionale punctul sau de vedere prin care apreciaza ca obiectia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Astfel, in ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate extrinseca, se arata ca nu pot fi retinute, intrucat nu exista dispozitii exprese sau implicite care sa conditioneze sau sa restrictioneze in vreun fel libertatea Guvernului de a alege sa isi asume raspunderea pe un proiect de lege in fata Parlamentului, atunci cand apreciaza ca o asemenea masura se impune. Se arata ca actul normativ ce formeaza obiectul controlului de constitutionalitate contine aspecte ce contureaza situatia juridica specifica in materia alegerilor electorale, care justifica toate conditiile statuate in jurisprudenta Curtii Constitutionale in materia adoptarii legilor prin angajarea raspunderii Guvernului in fata Parlamentului. Avand in vedere costul total al organizarii alegerilor locale si parlamentare in 2008, se considera ca, in conditiile economice actuale – in care majoritatea autoritatilor administratiei publice locale este afectata de constrangeri bugetare, ce pot periclita organizarea alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale in cursul anului 2012, se impune alinierea legislatiei electorale la conditiile economice existente. Nu pot fi retinute nici criticile referitoare la incalcarea conditiilor privind transparenta actelor normative, intrucat legea ce formeaza obiectul sesizarii a fost elaborata cu respectarea prevederilor Hotararii Guvernului nr. 521/2005 privind procedura de consultare a structurilor asociative ale autoritatilor administratiei publice locale la elaborarea proiectelor de acte normative, cu avizul favorabil al Consiliului Legislativ, si in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica.

In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate intrinseca, se arata mai intai ca actele Comisiei de la Venetia nu au forta juridica obligatorie. Avand in vedere caracterul de recomandare al acestora, statele europene sunt libere sa adopte masuri legislative in materie electorala in functie de contextul intern. Astfel fiind, nu sunt infrante prevederile constitutionale ale art. 11 alin. (1) si (2), coroborate cu cele ale art. 1 alin. (5) din Constitutie. In continuare, cu privire la critica referitoare la incalcarea principiului neretroactivitatii legii, se considera ca este neintemeiata, intrucat legea nu are caracter retroactiv, urmand sa reglementeze numai pentru viitor exercitarea dreptului nascut in temeiul vechii legislatii aplicabile in domeniu. Totodata, prevederile legii deduse controlului de constitutionalitate sunt in acord cu principiul egalitatii in drepturi consacrat de art. 16 din Constitutie. In plus, dispozitiile constitutionale referitoare la principiul egalitatii sunt complet nerelevante in ceea ce priveste comparatia dintre durata mandatelor alesilor locali in legislatura anterioara fata de cea a mandatelor alesilor locali din legislatura actuala, in conditiile in care diferenta provine din prelungirea duratei mandatului acestora prin efectul legii.

VII. Presedintele Camerei Deputatilor, cu Adresa nr. 51/30 din 6 ianuarie 2012, a transmis Curtii Constitutionale punctul sau de vedere, prin care apreciaza ca obiectia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseca, se considera ca nu pot fi retinute, intrucat dispozitiile art. 114 din Constitutie nu prevad o procedura de legiferare, ci reguli referitoare la angajarea raspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege. De asemenea, Constitutia nu prevede, spre deosebire de alte sisteme constitutionale, un numar limita de angajari pe care le poate promova Guvernul intr-o anumita perioada de timp. Se invoca si jurisprudenta Curtii Constitutionale, prin care au fost stabilite conditiile in care Guvernul are indrituirea constitutionala de a-si angaja raspunderea in fata Parlamentului in conformitate cu art. 114 din Constitutie, si se demonstreaza indeplinirea acestor conditii.

Referitor la criticile de neconstitutionalitate intrinseca, se apreciaza ca argumentele autorilor sesizarii sunt, in marea lor parte, doar teoretice. Se arata in acest sens ca opiniile Comisiei de la Venetia au doar valoare de recomandare si trebuie aplicate in conditiile concrete din fiecare stat in parte.

Cat priveste principiul neretroactivitatii legii, se arata ca in toate actele normative in care sunt reglementate alegerile locale se specifica faptul ca mandatul unui ales se exercita de la data alegerii pana la declararea ca ales sau constituit, dupa caz, a unui nou consiliu. Nicaieri insa nu se reglementeaza in ce perioada trebuie organizate alegerile locale sau judetene. Ca urmare, nimic nu il putea impiedica pe legiuitor sa stabileasca data alegerilor locale in acelasi moment cu alegerile parlamentare si, prin urmare, nu se pune problema retroactivitatii acestei legi. Cu privire la invocarea incalcarii principiului suprematiei legii, se arata ca, pe de o parte, nu este cazul in speta, iar, pe de alta parte, ca suprematia legii este controlata de instantele ordinare si nicidecum de Curtea Constitutionala. In sfarsit, cu privire la calificarea termenelor pentru formularea unor actiuni si a unor cai de atac, se arata ca nicio dispozitie a Constitutiei nu interzice legiuitorului sa reglementeze termene de decadere in cazurile criticate de autorii sesizarii.

VIII. Guvernul, cu Adresa nr. 105 din 10 ianuarie 2012, a transmis Curtii Constitutionale punctul sau de vedere, prin care apreciaza ca obiectia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Cu privire la criticile de neconstitutionalitate extrinseca formulate, se arata ca acestea nu pot fi retinute, intrucat, in cauza, sunt intrunite cele patru conditii in care Guvernul are indrituirea constitutionala de a-si angaja raspunderea in fata Parlamentului, conditii stabilite de Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa.

Se arata in acest sens, pentru a se sustine urgenta masurilor reglementate prin legea criticata, ca acestea au fost determinate de contextul financiar actual si tinand cont de riscurile pe care o eventuala instabilitate politica prelungita le poate avea asupra stabilitatii financiare a Romaniei, dar si asupra respectarii angajamentelor financiare asumate de Romania. Este dreptul exclusiv al Guvernului ca, in cadrul politicii sale legate de modalitatea de reglementare a procesului electoral, sa intervina atunci cand este imperios necesar, in momentul in care cadrul legislativ nu mai corespunde situatiei economice a tarii avute in vedere la adoptarea sa, existand riscul major de producere a unor disfunctionalitati sau efecte negative in modul de functionare a mecanismului electoral. Referitor la conditia „maximei celeritati”, aceasta isi are ca fundament si finalitate procesul electoral care nu se desfasoara uno ictu, ci presupune un lant de actiuni si evenimente, fiind putin probabil ca solutiile legislative benefice si imediate pe care legea supusa controlului le instituie sa poata fi adoptate prin utilizarea procedurii parlamentare obisnuite sau de urgenta. Totodata, masurile legislative sunt de amploare intr-un domeniu de maxima importanta, respectiv cel al desfasurarii procesului electoral, care reprezinta un pilon esential al consolidarii democratiei intr-un stat de drept. Si, in sfarsit, aplicarea legii criticate este imediata, nefiind prevazut un termen pentru intrarea sa in vigoare.

Se mai arata ca autorii sesizarii fac confuzie intre institutia angajarii raspunderii si delegarea legislativa, invocandu-se in acest sens si jurisprudenta Curtii Constitutionale prin care s-a statuat ca intre adoptarea unui proiect de lege pe calea angajarii raspunderii Guvernului si adoptarea unei ordonante de urgenta exista deosebiri constitutionale semnificative.

In ceea ce priveste sustinerea ca legea a fost elaborata fara implicarea societatii civile, aceasta este, in opinia Guvernului, eronata, intrucat elaborarea proiectului s-a facut cu respectarea tuturor cerintelor de tehnica legislativa, consultare si transparenta decizionala.

Cu privire la neconstitutionalitatea intrinseca, se arata mai intai ca dispozitiile Codului bunelor practici in materie electorala nu au caracter obligatoriu asupra statelor membre ale Uniunii Europene. In plus, chiar in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului se arata ca statele au o marja larga de apreciere in alegerea sistemului electoral si a conditiilor de aplicare a acestuia. Astfel fiind, nu se poate retine incalcarea prevederilor art. 11 alin. (1) si (2), coroborate cu dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie.

Nu se poate retine nici incalcarea principiului neretroactivitatii legii, intrucat, mandatele alesilor locali fiind in curs, nu se poate considera ca situatia juridica nascuta in anul 2008 si-a consumat efectele, din moment ce aceasta se manifesta si in prezent. In plus, legea se aplica tuturor persoanelor care au calitatea de ales local, toti aflandu-se in aceeasi situatie si beneficiind, in consecinta, de acelasi tratament, fiind respectat astfel principiul egalitatii prevazut de art. 16 din Constitutie.

Referitor la calificarea termenelor prevazute de art. I alin. (5) si (6) din legea criticata ca fiind de decadere, se arata ca aceasta nu este de natura sa imprime legii vicii de neconstitutionalitate. In opinia Guvernului, este neindoielnic ca dispozitiile legale in discutie nu creeaza premisele unei imixtiuni in activitatea instantei de judecata, deoarece nu se impun solutii pentru instanta, ci se reglementeaza doar o procedura de solutionare care trebuie sa intruneasca criteriul celeritatii, avand in vedere domeniul special de reglementare, instanta fiind libera sa solutioneze litigiul dedus judecatii, conform dispozitiilor legale in materie.

IX. In temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, la data de 27 decembrie 2011, Curtea Constitutionala a solicitat secretarului general al Camerei Deputatilor: expunerea de motive care a insotit proiectul de lege, avizul Consiliului Legislativ la proiectul de lege, expunerea primului-ministru de angajare a raspunderii Guvernului facuta in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna din data de 15 decembrie 2011; denumirea grupurilor parlamentare constituite la nivelul Camerei Deputatilor, respectiv Senatului, la data angajarii raspunderii Guvernului.

Cu Adresa nr. 51/6326 din 28 decembrie 2011, secretarul general al Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale documentele solicitate.

 

CURTEA,

examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Senatului, presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, retine urmatoarele:

I. Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art 146 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze obiectia formulata de cei 88 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat si 58 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului National Liberal.

II. Obiectia de neconstitutionalitate priveste Legea privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale si a alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat din anul 2012, precum si pentru modificarea si completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, adoptata prin angajarea raspunderii Guvernului, in temeiul art. 114 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata.

Legea criticata cuprinde trei articole, dupa cum urmeaza:

– articolul I – care stabileste, in esenta, ca in anul 2012 alegerile pentru autoritatile administratiei publice locale vor avea loc la data alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat, exercitarea mandatului de catre alesii locali in functie pana la data validarii noilor alesi, precum si obligatia de delimitare a colegiilor uninominale in care vor avea loc alegerile (competenta autoritatilor sub acest aspect, procedura, acte, mod de contestare, termene incidente);

– articolul II – prin care se introduce in Legea nr. 35/2008 capitolul XIV^1 cu denumirea „Organizarea si desfasurarea alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat la aceeasi data cu alegerile pentru autoritatile administratiei publice locale”, care cuprinde norme referitoare la listele electorale, birourile electorale, candidaturile, campania electorala, semnele electorale, logistica electorala si votarea, precum si suportarea de la bugetul de stat a cheltuielilor pentru pregatirea, organizarea si desfasurarea alegerilor;

– articolul III – care se refera la republicarea legilor modificate prin acest act normativ, in termen de 30 de zile de la data intrarii sale in vigoare.

III. Criticile formulate de autorii obiectiei privesc constitutionalitatea extrinseca si cea intrinseca a legii ce face obiectul sesizarii, astfel incat motivele de neconstitutionalitate enuntate vor fi examinate distinct, in mod corespunzator celor doua categorii de critici.

1. In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate extrinseca, acestea sunt neintemeiate, pentru urmatoarele considerente:

Curtea constata ca Legea ce formeaza obiectul sesizarii a fost adoptata prin procedura angajarii raspunderii Guvernului, reglementata de dispozitiile art. 114 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora „Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna, asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege.”

Cu privire la procedura prevazuta de textul constitutional mentionat, Curtea Constitutionala a stabilit, pe calea interpretarii sistematice a Constitutiei, o serie de conditii si limite, atat dispozitivul, cat si considerentele deciziilor pronuntate fiind, in conformitate cu dispozitiile art. 147 alin. (4) din Legea fundamentala, general obligatorii.

Astfel, prin Decizia nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2010, Curtea Constitutionala a statuat ca la aceasta modalitate simplificata de legiferare „trebuie sa se ajunga in extremis atunci cand adoptarea proiectului de lege in procedura obisnuita sau in procedura de urgenta nu mai este posibila ori atunci cand structura politica a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege in procedura uzuala sau de urgenta.” Prin aceeasi decizie, Curtea a mai statuat ca „angajarea raspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege urmareste ca acesta sa fie adoptat in conditii de maxima celeritate, continutul reglementarii vizand stabilirea unor masuri urgente intr-un domeniu de maxima importanta, iar aplicarea acestora trebuie sa fie imediata. […] Prin urmare, chiar daca la prima vedere posibilitatea angajarii raspunderii nu este supusa niciunei conditii, oportunitatea si continutul initiativei ramanand teoretic la aprecierea exclusiva a Guvernului, acest lucru nu poate fi absolut, pentru ca exclusivitatea Guvernului este opozabila numai Parlamentului, si nu Curtii Constitutionale ca garant al suprematiei Legii fundamentale”.

Tot astfel, prin Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 12 noiembrie 2010, Curtea a subliniat ca „acceptarea ideii potrivit careia Guvernul isi poate angaja raspunderea asupra unui proiect de lege in mod discretionar, oricand si in orice conditii, ar echivala cu transformarea acestei autoritati in autoritate publica legiuitoare, concurenta cu Parlamentul in ceea ce priveste atributia de legiferare”.

In considerarea acestor ratiuni, Curtea Constitutionala a stabilit, pe cale jurisprudentiala (Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011), criteriile a caror respectare este impusa de art. 114 din Constitutie, respectiv:

„- existenta unei urgente in adoptarea masurilor continute in legea asupra careia Guvernul si-a angajat raspunderea;

– necesitatea ca reglementarea in cauza sa fie adoptata cu maxima celeritate;

– importanta domeniului reglementat;

– aplicarea imediata a legii in cauza.”

Curtea constata ca in cazul legii ce face obiectul sesizarii sunt intrunite, din punct de vedere formal, criteriile care, potrivit jurisprudentei mentionate, sustin recurgerea la procedura angajarii raspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege.

Astfel, cata vreme scopul adoptarii acestei legi il constituie organizarea la aceeasi data a alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale si a alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat din anul 2012, alegeri care urmeaza a avea loc la mai putin de un an de la data la care legea a fost prezentata in Parlament, rezulta atat caracterul urgent al masurilor reglementate de actul normativ in cauza, cat si necesitatea adoptarii sale cu maxima celeritate. Aceleasi considerente justifica si aplicarea imediata a legii, fiind in mod evident necesara luarea masurilor de ordin tehnic si procedural necesare pentru desfasurarea procesului electoral in conditiile acestei legi. In sfarsit, este indeplinit si criteriul referitor la importanta domeniului reglementat, legea criticata stabilind masuri legislative de amploare in materia alegerilor, de a caror desfasurare corespunzatoare depinde insasi legitimitatea celor alesi si buna functionare a democratiei. Ca urmare, apare ca neintemeiata sustinerea autorilor sesizarii referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 114 din Constitutie, care reglementeaza procedura angajarii raspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege.

Tot astfel, sunt neintemeiate si criticile fundamentate pe realizarea unui paralelism intre institutia angajarii raspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege si institutia delegarii legislative. Curtea Constitutionala a retinut in acest sens, de exemplu prin Decizia nr. 298 din 29 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, ca „intre aprobarea unui proiect de lege pe calea angajarii raspunderii Guvernului si adoptarea unei ordonante de urgenta exista deosebiri constitutionale semnificative. Conditiile restrictive prevazute pentru reglementarea prin ordonanta de urgenta nu pot fi avute in vedere la examinarea constitutionalitatii legiferarii prin angajarea raspunderii Guvernului, intrucat la interpretarea si aplicarea dispozitiilor si principiilor constitutionale nu este admisa metoda analogiei. Daca legiuitorul constituant ar fi dorit sa impuna aceleasi conditii pentru ambele proceduri de legiferare, ar fi prevazut aceasta in mod expres.” Cat priveste interpretarea potrivit careia textul art. 114 din Constitutie trebuie interpretat restrictiv, prin proiect de lege intelegandu-se doar proiectele de lege ordinara, Curtea retine ca este lipsita de fundament juridic.

Dincolo de aceste criterii de ordin formal, Curtea constata ca legea criticata reglementeaza intr-un domeniu – cel electoral – care este de esenta regimului politic democratic. Caracterul democratic al unui stat – asa cum statul roman este definit in primul articol al Constitutiei – nu poate fi conceput fara o legislatie electorala care sa permita, in mod efectiv, exprimarea vointei reale a cetatenilor de a-si alege organele reprezentative, prin alegeri libere, periodice si corecte. Un sistem electoral democratic si stabil, inspirat din aceasta vointa reala a celor care, potrivit art. 2 din Constitutie, sunt detinatorii suveranitatii nationale, este de natura sa determine o perceptie si o atitudine civica corespunzatoare a cetatenilor si, totodata, poate impune o conduita adecvata competitorilor electorali. Or, potrivit art. 2 din Constitutie, suveranitatea nationala se exercita prin organele reprezentative ale poporului roman si prin referendum, iar, potrivit art. 61 alin. (1) din Constitutie, „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.” Pe de alta parte, conform art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentala, sistemul electoral se reglementeaza prin lege organica.

Aceste considerente recomanda ca reglementarile in materie electorala sa fie dezbatute in Parlament, iar nu adoptate pe calea unei proceduri cu caracter de exceptie, prin care Parlamentul este ocolit, dar obligat la un vot tacit asupra unui continut normativ aflat la aprecierea aproape exclusiva a Guvernului. Mecanismul motiunii de cenzura, reglementat de art. 114 din Constitutie, poate avea caracter iluzoriu atunci cand Guvernul dispune de o majoritate sigura in Parlament, adoptarea legii asupra careia Guvernul isi angajeaza raspunderea devenind, in aceste conditii, o pura formalitate.

Curtea subliniaza, si in acest context, importanta pentru buna functionare a statului de drept, a colaborarii dintre puterile statului, care trebuie sa se manifeste in spiritul normelor de loialitate constitutionala, cu atat mai mult atunci cand sunt in discutie principii fundamentale ale democratiei. Or, in contextul drepturilor si al libertatilor fundamentale, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si Curtea Europeana a Drepturilor Omului evoca adeseori conceptul de „societate democratica”, iar unul dintre criteriile obiective ale unei asemenea societati este tocmai organizarea de alegeri libere, periodice si corecte. Din perspectiva aceluiasi principiu – al loialitatii constitutionale -, Curtea mai retine ca restrictiile bugetare in contextul crizei financiare, infatisate in cauza ca motivatie a optiunii pentru procedura angajarii raspunderii Guvernului asupra proiectului de lege, sunt de notorietate, fiind adesea invocate de Guvern pentru sustinerea unor masuri adoptate in ultimii ani, si persista de o perioada de timp suficient de lunga pentru a permite promovarea pe calea procedurii obisnuite a actului normativ in cauza. Aceasta cu atat mai mult cu cat legea vizeaza momente definite din punct de vedere temporal, perioada alegerilor, atat pentru Camera Deputatilor si Senat, cat si pentru autoritatile administratiei publice locale fiind determinabila, intr-o anumita marja de timp, in raport cu dispozitiile Constitutiei [art. 63 alin. (1)], respectiv ale Legii nr. 215/2001.

2. In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate intrinseca, acestea sunt intemeiate, pentru urmatoarele considerente, enuntate si grupate in mod corespunzator argumentelor cuprinse in sesizarea examinata:

 

A. Organizarea in anul 2012 a alegerilor parlamentare si locale la aceeasi data

In opinia autorilor sesizarii legea criticata este neconstitutionala intrucat, pe de o parte, reformand in mod radical legislatia electorala cu putine luni inainte de alegeri, incalca standardele europene in materie, iar, pe de alta parte, prin reglementarea organizarii la aceeasi data a alegerilor pentru Camera Deputatilor, Senat si autoritatile administratiei publice locale, se creeaza o confuzie in randul electoratului, care este pus in situatia de a vota cu un numar ridicat de buletine de vot.

Analizand aceste sustineri, Curtea retine ca, potrivit art. 2 din Constitutie, suveranitatea nationala apartine poporului, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte. Dreptul la alegeri libere este consacrat de art. 21 alin. (3) din Declaratia Universala a Drepturilor Omului („Vointa poporului este fundamentul puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimata prin alegeri libere, care sa aiba loc periodic, prin sufragiu universal egal si exprimat prin vot secret sau dupa o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.”), de art. 25 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice („Orice cetatean are dreptul si posibilitatea, fara niciuna dintre discriminarile la care se refera art. 2 si fara restrictii nerezonabile […] de a alege si de a fi ales, in cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal si egal si cu scrutin secret, asigurand exprimarea libera a vointei alegatorilor”) si de art. 3 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale („Inaltele parti contractante se angajeaza sa organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, in conditii care asigura libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ”), fiind unanim apreciat ca fiind expresia cea mai profunda a organizarii unei societati cu adevarat democratice.

Dreptul la alegeri libere impune respectarea unor exigente, intre care si aceea a stabilitatii normelor juridice in domeniul electoral. Intr-un plan mai larg, stabilitatea acestor norme constituie o expresie a principiului securitatii juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constitutie, principiu care exprima in esenta faptul ca cetatenii trebuie protejati contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecuritati pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta risca s-o creeze, impunand ca legea sa fie accesibila si previzibila. Intr-o bogata jurisprudenta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat importanta asigurarii accesibilitatii si previzibilitatii legii, inclusiv sub aspectul stabilitatii acesteia, instituind si o serie de repere pe care legiuitorul trebuie sa le aiba in vedere pentru asigurarea acestor exigente (cauze precum Sunday Times contra Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, 1979, Rekvenyi contra Ungariei, 1999, Rotaru impotriva Romaniei, 2000, Damman impotriva Elvetiei, 2005).

Aceste principii cunosc o dezvoltare speciala in ceea ce priveste dreptul electoral, in considerarea importantei acestuia, fiind subliniate in documente adoptate in aceasta materie. Autorii sesizarii invoca in acest sens Codul bunelor practici in materie electorala – Linii directoare si raport explicativ, adoptat de Comisia Europeana pentru Democratie prin Drept in cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Venetia, 18 – 19 octombrie 2002), act care accentueaza mai ales „stabilitatea unor reguli mai speciale ale dreptului electoral, in special cele care reglementeaza sistemul electoral propriu-zis, componenta comisiilor electorale si constituirea teritoriala a circumscriptiilor”. In acelasi document se mai statueaza ca „ar fi necesar a se evita, nu atat modificarea sistemelor de scrutin – ele pot fi intotdeauna imbunatatite – ci modificarea lor frecventa sau cu putin timp (cel putin un an) inainte de alegeri. Chiar in absenta unei intentii de manipulare, modificarile vor fi dictate de interesele iminente ale partidului politic”.

Or, legea criticata, modificand cu mai putin de un an inaintea alegerilor procedura de desfasurare a acestora, se abate de la dispozitiile invocate. O asemenea modificare legislativa intempestiva poate fi de natura sa creeze dificultati suplimentare autoritatilor insarcinate cu aplicarea sa, sub aspectul adaptarii la procedura nou instituita si operatiunile de ordin tehnic pe care aceasta le presupune.

Curtea constata, totodata, ca aceasta reglementare este de natura sa determine dificultati in exercitarea dreptului de vot, dificultati care pot avea ca efect, in cele din urma, restrangerea exercitiului acestui drept. Astfel, prin organizarea concomitenta a alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat si a celor pentru autoritatile administratiei publice locale cetatenii vor avea de realizat o sarcina mult mai complexa – exprimarea optiunii pe 6 buletine de vot -, ceea ce va presupune cresterea exponentiala a timpului necesar votarii pentru fiecare cetatean, luand in calcul in acest sens distribuirea buletinelor, timpul de vot in cabine, introducerea buletinelor de vot in cele 3 urne. Complexitatea operatiunilor de vot poate avea ca efect excluderea de la vot a alegatorilor care, independent de vointa lor, nu vor reusi sa voteze in perioada de timp afectata exercitarii votului, pana la inchiderea urnelor.

Acestea sunt si ratiunile practice care fundamenteaza o alta regula prevazuta de Codul bunelor practici in materie electorala, si anume aceea ca procedura de votare sa ramana cat mai simpla, pentru a lasa deplina libertate alegatorilor de a-si exprima vointa si a asigura astfel efectivitatea dreptului la vot si la alegeri libere.

In acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntata in aplicarea art. 3 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentele. Curtea a retinut ca, „in ordinea lor juridica interna, statele contractante pot supune exercitiul dreptului la vot si pe cel al dreptului la eligibilitate unor conditii carora, in principiu, dispozitiile art. 3 nu le sunt potrivnice. Astfel, statele dispun in aceasta materie de o larga marja de apreciere […] Curtea trebuie sa se asigure ca asemenea conditii sa nu fie de natura a aduce atingere insasi substantei acestor drepturi, privandu-le astfel de efectivitatea lor, ca ele urmaresc un scop legitim si ca mijloacele folosite pentru realizarea lor nu sunt disproportionate; in special, asemenea conditii si restrictii nu trebuie, practic, sa anihileze libera exprimare a opiniei poporului in alegerea corpului legislativ” (Cauza Mathieu-Mohin si Clerfayt impotriva Belgiei, din 2 martie 1987, paragraful 52).

De asemenea, in Cauza Hirst impotriva Regatului Unit, din 6 octombrie 2005, paragraful 57, Curtea a retinut ca statului ii revine obligatia de a adopta masuri pozitive pentru a organiza alegeri democratice (in acelasi sens: Cauza Zdanoka impotriva Letoniei, din 16 martie 2006, si Cauza Yumak si Sadak impotriva Turciei, din 8 iulie 2008).

Curtea retine ca o procedura greoaie de vot, determinata de numarul mare de buletine de vot, ca si autoritatile publice diferite cu privire la care alegatorii trebuie sa isi manifeste in acelasi timp optiunea, pot avea ca efect impiedicarea liberei exprimari a opiniei acestora.

Curtea constata ca, potrivit expunerii de motive a legii, ratiunea organizarii alegerilor locale si a celor parlamentare din anul 2012 la aceeasi data este, in esenta, reducerea cheltuielilor bugetare, impusa de contextul economic actual, implicand si suportarea acestora din acelasi buget – cel de stat. Importanta si necesitatea masurilor de reducere a cheltuielilor bugetare intr-un context de criza economica – incontestabile de altfel – nu se pot constitui insa in argumente care sa sustina, in orice conditii, restrangeri ale exercitiului unor drepturi sau ale unor libertati sau care sa sustina masuri de natura a afecta principii fundamentale ale statului de drept.

Fata de cele retinute in expunerea de motive, Curtea a transmis Guvernului, cu adresa nr. 459 din 19 ianuarie 2012, solicitarea de a comunica o estimare a impactului financiar asupra bugetului general consolidat in ipoteza organizarii la date diferite a alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale si pentru cele parlamentare, precum si costurile organizarii celor doua categorii de alegeri la aceeasi data. S-a solicitat, totodata, comunicarea cheltuielilor efective pe care le-ar presupune cele doua categorii de alegeri, precum si costurile colaterale pe care le-ar putea genera desfasurarea a doua randuri de campanii electorale.

Cu adresa inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 611 din 24 ianuarie 2012, Guvernul a transmis costurile publice pentru organizarea celor doua categorii de alegeri la date diferite (cca. 348,5 milioane lei), respectiv la aceeasi data (cca. 191,7 milioane lei), precum si suma astfel economisita (cca 156,8 milioane lei). Aceste date nu au adus elemente concludente, in raport cu expunerea de motive a legii, care sa justifice organizarea alegerilor parlamentare si locale la aceeasi data.

Curtea mai retine ca organizarea la aceeasi data a celor doua categorii de alegeri determina incalcarea dreptului de a fi ales, prevazut de art. 37 din Constitutie. Aceasta intrucat exista situatii in care un candidat care nu a castigat un mandat de ales local (primar sau presedinte de consiliu judetean) sa isi exprime dorinta de a participa la alegerile nationale pentru un mandat de parlamentar (deputat sau senator), lucru perfect posibil, dar numai in cazul unor alegeri care se desfasoara la date diferite. Or, legea criticata prevede ca, in cazul organizarii si desfasurarii alegerilor pentru Parlament la aceeasi data cu alegerile pentru autoritatile administratiei publice locale, o persoana nu poate candida in acelasi timp pentru functia de primar si pentru un mandat de deputat sau de senator si nici pentru functia de presedinte al consiliului judetean si pentru un mandat de deputat sau de senator.

Pentru considerentele aratate, Curtea constata ca legea criticata incalca, in ansamblul sau, dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (5) privitoare la obligatia de respectare a Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor si ale art. 37 privind dreptul de a fi ales, interpretate in concordanta cu prevederile art. 21 alin. (3) din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 25 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, art. 3 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in aceasta materie.

 

B. Prelungirea mandatului alesilor locali

In motivarea sesizarii se mai sustine ca legea criticata incalca prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie coroborate cu cele ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 124 alin. (3) si ale art. 126 alin. (6). Aceasta intrucat legea stabileste o prelungire cu aproximativ 6 luni a mandatelor alesilor locali, aflati in prezent in functie, de vreme ce acestia si-au dobandit mandatele ca urmare a alegerilor ce au avut loc in iunie 2008.

Curtea constata in acest sens ca, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, „Mandatul primarului, consilierului local, respectiv al presedintelui consiliului judetean si al consilierului judetean este de 4 ani. Mandatul se exercita in conditiile legii”.

Potrivit art. 38 alin. (1) din acelasi act normativ, „Consiliul local se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau catastrofa”.

Potrivit art. 69 alin. (1) din acelasi act normativ, „Mandatul primarului este de 4 ani si se exercita pana la depunerea juramantului de catre primarul nou-ales. Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi, calamitate naturala, dezastru sau sinistru deosebit de grav”.

Potrivit art. 93 alin. (1) din aceeasi lege, „Consiliul judetean se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungi, prin lege organica, in caz de razboi sau de catastrofa”.

Textele legale citate preiau regula instituita de art. 63 alin. (1) din Constitutie in privinta mandatelor Camerelor Parlamentului, potrivit careia „Camera Deputatilor si Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeste de drept in stare de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta, pana la incetarea acestora”, regula ce are la baza principiul periodicitatii alegerilor, respectiv faptul ca mandatul unei adunari reprezentative nu trebuie sa depaseasca o anumita perioada de timp stabilita de Constitutie sau de lege. O guvernare democratica cere ca poporul, prin corpul electoral, sa decida la intervale regulate de timp, astfel incat reprezentantii sa reflecte vointa acestuia, poporul fiind informat asupra schimbarilor politice, economice si sociale ce au avut loc intr-o anumita perioada. Periodicitatea alegerilor constituie unul dintre principiile patrimoniului electoral european, enuntate inca din primul articol al Liniilor directoare adoptate de catre Comisia de la Venetia in cadrul celei de-a 51-a sesiuni plenare („Cele cinci principii fundamentale care stau la baza patrimoniului electoral european sunt sufragiul universal, egal, liber exprimat, secret si direct. Mai mult decat atat, alegerile trebuie organizate in mod periodic.”).

Data fiind importanta acestui principiu, exceptiile – cu consecinta prelungirii mandatelor alesilor dincolo de termenele prevazute de lege – sunt strict si limitativ prevazute de Constitutie si de lege si privesc situatii extreme, cu caracter cu totul deosebit, cum ar fi starea de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta, calamitate naturala, dezastru sau sinistru deosebit de grav, situatii care nu subzista in cauza.

Astfel, reglementarea criticata, stabilind prin dispozitiile art. I alin. (1) ca, in anul 2012, alegerile pentru autoritatile administratiei publice locale vor avea loc la data alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat, precum si ca primarii, presedintii consiliilor judetene, consilierii locali si consilierii judeteni in functie isi exercita mandatul pana la data validarii noilor alesi, determina ca mandatele acestora sa fie prelungite cu un termen ce poate depasi 6 luni. Avand in vedere ca mandatul Camerei Deputatilor si Senatului expira in noiembrie 2012 si ca, potrivit art. 63 alin. (2) din Constitutie, alegerile pentru Camera Deputatilor si pentru Senat se desfasoara in cel mult 3 luni de la expirarea mandatului, rezulta ca organizarea, la aceeasi data, a alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale va duce la prelungirea mandatului alesilor locali, iar, potrivit textului din lege, durata mandatului se va prelungi mai mult, pana la data validarii noilor alesi. Cauza prelungirii mandatelor nu se incadreaza in niciuna dintre situatiile mentionate de Legea nr. 215/2001, cauze care justifica, potrivit Constitutiei, prelungirea mandatelor alesilor, incalcand, prin urmare, principiul periodicitatii alegerilor si dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie, care consacra obligatia respectarii Constitutiei, suprematiei sale si a legilor.

Pe de alta parte, redimensionand durata mandatelor in curs ale alesilor locali, legea criticata incalca principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala. Sub acest aspect, Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa „ca legiuitorul este liber sa redimensioneze, printr-o lege noua, durata mandatelor functiilor de conducere in alt fel decat legea in vigoare, dar numai pentru viitor, nu si pentru mandatele in curs, altfel ar insemna sa nesocoteasca regula neretroactivitatii legii, care este norma de nivel constitutional, prevazuta in art. 15 alin. 2 din Legea fundamentala”. (Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005). Chiar daca decizia mentionata vizeaza situatia unor mandate in functii de conducere in cadrul unor institutii, principiul care le guverneaza fiind acelasi – cel al neretroactivitatii legii -, considerentele mentionate sunt aplicabile, mutatis mutandis, si in prezenta cauza. In acelasi sens, pronuntandu-se asupra unei norme care introducea o noua cauza de incetare a mandatului alesilor locali pentru un comportament manifestat anterior intrarii in vigoare a normei respective, Curtea a statuat ca „in conditiile in care legea isi propune sa modifice statutul dobandit la data inceperii mandatului, prin instituirea unui caz nou de incetare a acestuia [n.a. in prezenta cauza, prin instituirea unei alte durate a mandatului] legea devine retroactiva. Art. 15 alin. (2) din Constitutie consacra principiul neretroactivitatii legii, in sensul ca o lege, odata adoptata de Parlament, va putea produce efecte juridice numai pentru viitor”. (Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2007).

Argumentele aratate in expunerea de motive la lege in sensul ca organizarea si desfasurarea concomitenta a mai multor scrutine nu reprezinta o premiera, oferindu-se ca exemple in acest sens faptul ca, pana in anul 2004, alegerile pentru Camera Deputatilor si Senat si alegerile pentru Presedintele Romaniei au avut loc la aceeasi data, prin utilizarea unei infrastructuri electorale comune, sau faptul ca au existat situatii in care s-au organizat, in acelasi timp, referendum si alegeri, nu pot fi retinute, avand in vedere situatiile diferite, atat sub aspectul complexitatii operatiunilor pe care votarea le-a presupus in acele cazuri, pe de o parte, iar, pe de alta parte, faptul ca organizarea concomitenta a alegerilor, respectiv a referendumurilor mentionate nu a modificat cu nimic mandatele in curs respective.

Se mai invoca un singur precedent in aceeasi materie, respectiv o situatie in care mandatul alesilor locali a fost prelungit, autoritatile locale alese in februarie 1992 incetandu-si mandatul in iunie 1996. Examinand legea in vigoare la acea data, respectiv Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 238 din 28 noiembrie 1991, se constata urmatoarele:

– potrivit art. 22 alin. 1 din lege: „Mandatul consiliilor locale este de 4 ani.”;

– potrivit art. 40 alin. 1 din lege: „Mandatul primarului este de 4 ani si expira la depunerea juramantului de catre noul primar.”;

– potrivit art. 60 alin. 1 din lege: „Mandatul consiliului judetean este de 4 ani.”

Textele citate au fost modificate prin Legea nr. 24/1996 pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 69/1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 76 din 13 aprilie 1996, in sensul completarii lor in acord cu dispozitiile constitutionale, respectiv al reglementarii, cu caracter expres si limitativ, a cazurilor in care mandatele alesilor locali puteau fi prelungite.

Se constata asadar ca, la data expirarii mandatelor primarilor, consilierilor locali si consilierilor judeteni alesi in februarie 1992 (respectiv februarie 1996), nu subzistau regulile instituite ulterior de legislatia in materie. De asemenea, la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei (18 aprilie 1996) a Hotararii Guvernului nr. 264 din 16 aprilie 1996 privind stabilirea datei alegerilor locale, respectiv la data alegerilor locale (2 iunie 1996), nu subzistau aceste reguli, intrucat, potrivit art. 118^1 din Legea nr. 69/1991, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 24/1996, „Prezenta lege intra in vigoare pe data constituirii autoritatilor administratiei publice locale rezultate in urma alegerilor locale din anul 1996, cu exceptia art. 14 si 56 care se aplica odata cu publicarea legii in Monitorul Oficial al Romaniei”.

Astfel fiind, chiar daca s-ar accepta ca un precedent cu caracter de exceptie poate justifica o noua exceptie in aceeasi materie, precedentul invocat a existat intr-un cadru normativ diferit de cel actual, in care nu existau norme exprese in legislatia interna.

In acelasi context, Curtea constata ca, de principiu, prelungirea mandatului in curs al reprezentantului unei autoritati publice este implicit prohibita de dispozitiile art. 155 alin. (3) din Constitutie, care, referindu-se la dispozitiile art. 83 din Legea fundamentala, respectiv la noua durata a mandatului Presedintelui Romaniei introdusa ca urmare a revizuirii Constitutiei, stabileste ca acestea „se aplica incepand cu urmatorul mandat prezidential”.

In ceea ce priveste mentiunea cuprinsa in art. I pct. 1 din legea criticata, in sensul ca organizarea la aceeasi data a alegerilor generale si locale din anul 2012 va avea loc „prin derogare de la prevederile art. 26 alin. (1), art. 38 afin. (1), art. 69 alin. (1) si art. 93 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001”, Curtea constata ca aceasta este contrazisa de art. II pct. 2 al aceluiasi act normativ. Astfel, fata de reglementarea cu caracter general introdusa prin art. II pct. 2 in cuprinsul Legii nr. 35/2008, si anume capitolul XIV^1 „Organizarea si desfasurarea alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat la aceeasi data cu alegerile pentru autoritatile administratiei publice locale”, ar urma ca si in anul 2016 aceste alegeri sa se desfasoare concomitent. Organizarea la date diferite a alegerilor generale si locale in anul 2016 ar presupune o modificare legislativa in acest sens si, implicit, prelungirea mandatului alesilor locali la o alta data, cu nerespectarea dispozitiilor legale in materie.

Pentru motivele aratate, Curtea constata ca textele de lege criticate incalca dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (5), privitoare la obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, precum si pe cele ale art. 15 alin. (2) care consacra principiul neretroactivitatii legii, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

 

C. Decaderea instantelor judecatoresti din dreptul de a solutiona actiunile formulate impotriva hotararilor de Guvern mentionate de lege

Autorii sesizarii mai sustin ca dispozitiile art. I alin. (3) – (6) din legea criticata sunt neconstitutionale, deoarece stabilesc, sub sanctiunea decaderii, o serie de termene procedurale, inclusiv in ceea ce priveste solutionarea de catre instanta de judecata a unor actiuni prevazute de lege. Or, sanctiunea decaderii nu este opozabila instantei de judecata, pentru ca aceasta este autoritatea care infaptuieste justitia si, prin urmare, normele criticate consacra o imixtiune a legiuitorului in activitatea instantei de judecata.

Examinand dispozitiile legale criticate, se constata ca obiectiunile autorilor sesizarii sunt intemeiate. Astfel, potrivit art. I alin. (5) din lege, „Actiunile prevazute la alin. (4) [si anume cele formulate impotriva hotararilor de Guvern prin care sunt delimitate colegiile uninominale unde au loc alegerile pentru Camera Deputatilor si Senat din anul 2012] se judeca de urgenta si cu precadere si se solutioneaza in termen de 5 zile de la inregistrare, termenul fiind unul de decadere. Hotararea se afiseaza, in mod vizibil, la sediul instantei care a pronuntat-o”. Totodata, potrivit art. I alin. (6), „recursul se solutioneaza in termen de 48 de ore de la inregistrare, termenul fiind unul de decadere”.

Astfel cum este redactat, textul de lege mentionat instituie o sanctiune pentru instanta de judecata, investita cu solutionarea actiunii impotriva hotararilor de Guvern in cauza, sanctiune incompatibila cu rolul si statutul instantelor judecatoresti. Aceasta intrucat decaderea reprezinta pierderea unui drept sau privarea de un drept privitor la indeplinirea unui act de procedura, din cauza nerespectarii termenului, a etapei procesuale sau a ordinii procesuale stabilite de lege pentru exercitarea sau conservarea lui. Este o sanctiune procesuala avand, pe de o parte, o functie preventiva, in sensul ca stimuleaza activitatea procesuala a partilor si buna lor credinta in exercitarea drepturilor lor procesuale, iar, pe de alta parte, o functie sanctionatorie, constand in pierderea dreptului sau privarea partii de un drept procesual. Decaderea este, prin urmare, o sanctiune care priveste partile in proces, iar nu instanta care solutioneaza procesul si care trebuie sa aplice dispozitiile legale care reglementeaza sanctiunea procedurala in cauza.

Chiar daca, in mod evident, ratiunea legii este aceea de a imprima o anumita celeritate procedurilor pe care le consacra, celeritate impusa de materia reglementata, redactarea acesteia este defectuoasa, fiind de natura sa aduca atingere principiului separatiei puterilor in stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutie, precum si principiului independentei justitiei, consacrat de art. 124 alin. (3) din Legea fundamentala. Totodata, se incalca si liberul acces la justitie al titularilor actiunilor formulate impotriva hotararilor de Guvern prin care sunt delimitate colegiile uninominale unde au loc alegerile pentru Camera Deputatilor si Senat din anul 2012, persoane care, in ipoteza in care instanta de judecata este decazuta din dreptul de a le solutiona actiunile, se afla in imposibilitatea de a-si valorifica in justitie dreptul consacrat de lege.

 

D. Raporturile de ordin constitutional dintre Parlament si Guvern si controlul judecatoresc al actelor care privesc aceste raporturi

O alta critica a autorilor obiectiei de neconstitutionalitate priveste alin. (2) – (4) ale art. I din lege, prin raportare la art. 126 alin. (6) fraza intai din Constitutie.

Textele criticate au urmatoarea redactare: „(2) Alegerile pentru Camera Deputatilor si Senat din anul 2012 au loc in colegiile uninominale delimitate prin hotarare a Guvernului cu cel putin 4 luni inaintea datei alegerilor, la propunerea unei comisii parlamentare speciale constituite din cate 2 reprezentanti ai fiecarui grup parlamentar.

(3) Propunerile comisiei prevazute la alin. (2) se inainteaza Guvernului cu cel putin 5 luni inaintea datei alegerilor.

(4) Impotriva hotararii Guvernului prevazute la alin. (2), persoanele interesate pot introduce actiune la instanta de contencios administrativ competenta, in termen de 48 de ore de la intrarea in vigoare a acesteia.”

Art. 126 alin. (6) fraza intai din Constitutie are urmatoarea redactare:

„Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar.”

Cu privire la alin. (2) – (4) ale art. I din lege, Curtea constata, mai intai, ca acestea reglementeaza raporturi intre Parlament si Guvern incompatibile cu normele de principiu cuprinse in cap. IV – Raporturile Parlamentului cu Guvernul al titlului III din Constitutie – Autoritatile publice. Astfel, potrivit textelor da lege criticate, in cadrul procedurii de delimitare a colegiilor uninominale, prerogativa de a formula propuneri revine Parlamentului, iar prerogativa deciziei asupra acestor propuneri revine Guvernului, concretizandu-se intr-o hotarare. Or, de esenta raporturilor dintre cele doua autoritati este controlul parlamentar al activitatii Guvernului, iar nu cel guvernamental asupra activitatii Parlamentului, respectiv asupra propunerii acestei autoritati de delimitare a colegiilor uninominale.

Curtea mai constata ca, in mod contrar dispozitiilor art. 126 alin. (6) fraza intai din Constitutie, normele criticate supun controlului judecatoresc al instantelor de contencios administrativ un act administrativ – hotararea Guvernului de delimitare a colegiilor uninominale – care priveste aceste raporturi.

Curtea constata, totodata, ca modul de reglementare a componentei comisiilor parlamentare speciale, prin alin. (2) al art. I din lege, incalca prevederile art. 64 alin. (4) si (5) din Constitutie, potrivit carora „(4) Fiecare Camera isi constituie comisii permanente si poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale. Camerele isi pot constitui comisii comune.

(5) Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere”. Textele constitutionale citate impun respectarea principiului configuratiei politice la alcatuirea comisiilor parlamentare, iar textul de lege criticat, potrivit caruia comisia parlamentara speciala se constituie „din cate 2 reprezentanti ai fiecarui grup parlamentar”, incalca acest principiu, netinand seama de faptul ca grupurile parlamentare nu sunt egale, ci reprezentative, potrivit marimii lor si in raport de configuratia politica ce sta la baza alcatuirii structurilor Camerelor Parlamentului.

De altfel, in temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit caruia „(1) Prima delimitare si numerotare a colegiilor uninominale va fi efectuata prin hotarare a Guvernului, conform hotararii unei comisii parlamentare speciale constituite pe baza proportionalitatii reprezentarii parlamentare, in termen de maximum 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentului titlu”, a fost realizata, prin Hotararea Guvernului nr. 802/2008, prima delimitare a colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputatilor si Senatului. Astfel fiind, ar fi trebuit ca pentru alegerile din 2012 sa se procedeze la actualizarea acesteia, in conformitate cu alin. (2) al art. 12 din Legea nr. 35/2008, potrivit caruia „Delimitarea si numerotarea colegiilor uninominale se actualizeaza de catre Autoritatea Electorala Permanenta. Operatiunea de delimitare se actualizeaza anual in cazul in care au aparut modificari in structura, denumirea sau rangul unitatilor administrativ-teritoriale, precum si dupa fiecare recensamant al populatiei, cu cel putin 12 luni inainte de alegerile parlamentare la termen, prin emiterea unei hotarari a Autoritatii Electorale Permanente, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I”. Or, legea criticata abroga, prin art. II pct. 1 dispozitiile art. 12 din Legea nr. 35/2008, procedand la adoptarea unor noi dispozitii referitoare la delimitarea colegiilor uninominale, dispozitii care contravin, pentru motivele aratate, Legii fundamentale.

In legatura cu reglementarea delimitarii colegiilor uninominale, Curtea retine, de principiu, ca pentru organizarea alegerilor se constituie circumscriptii electorale la nivelul celor 41 de judete, o circumscriptie in municipiul Bucuresti si o circumscriptie separata pentru romanii cu domiciliul sau resedinta in afara tarii. Denumirea si numerotarea circumscriptiilor electorale sunt prevazute intr-o anexa, care face parte integranta din lege (art. 10 din Legea nr. 35/2008). Conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 35/2008, alegerea deputatilor si a senatorilor are loc, prin scrutin uninominal, potrivit principiului reprezentarii proportionale in colegii uninominale, organizate, conform art. 2 pct. 10 din lege, ca subunitati ale unei circumscriptii electorale, in care se atribuie un singur mandat. Tinand seama de faptul ca, potrivit legii, colegiile uninominale sunt structuri organizate in interiorul circumscriptiilor electorale (prevazute, asa cum s-a aratat, in anexa care face parte integranta din Legea nr. 35/2008), delimitarea acestora intra in competenta legiuitorului, cata vreme, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Constitutie, reglementarea sistemului electoral se face prin lege organica.

Avand in vedere aceste considerente, Curtea constata ca textele de lege criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5) care consacra obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, ale art. 64, referitoare la organizarea Camerelor Parlamentului, ale cap. IV – Raporturile Parlamentului cu Guvernul din titlul III al Constitutiei – Autoritatile publice si ale art. 126 alin. (6) care garanteaza controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar.

Asa cum Curtea Constitutionala a retinut prin Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010, actuala reglementare a sistemului electoral romanesc prezinta o serie de imperfectiuni, acolo aratate, si, ca atare, se impune o reconsiderare a acesteia din perspectiva alegerilor parlamentare din anul 2012, care sa asigure, sub toate aspectele, organizarea si desfasurarea unor alegeri democratice in Romania. In aceasta privinta, Curtea retine ca trebuie, in primul rand, sa se porneasca de la realitatile economice, politice si sociale ale tarii, de la rolul partidelor politice in procesul electoral, de la necesitatea rationalizarii Parlamentului si, in final, sa fie reglementat un tip de scrutin corespunzator concluziilor desprinse si care sa aiba corespondent in tipurile de scrutin care se regasesc in majoritatea statelor europene.

Curtea constata ca este necesara o reexaminare de ansamblu a Legii nr. 35/2008, care a fost modificata la doua luni de la adoptarea de catre Parlament prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 66/2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 409 din 30 mai 2008, si la 5 luni de la adoptare prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 630 din 29 august 2008. Prin aceasta din urma ordonanta au fost aduse 92 de modificari si completari legii, in conditiile in care legea adoptata initial de Parlament cu respectarea art. 75 si art. 76 alin. (1) din Constitutie cuprindea 76 de articole si o anexa referitoare la circumscriptiile electorale.

In cadrul preocuparilor de revizuire a legislatiei electorale, o atentie sporita trebuie acordata posibilitatii cetatenilor romani cu drept de vot care domiciliaza in strainatate de a-si exercita dreptul de vot, in cadrul unei proceduri speciale, care sa se desfasoare in corelare cu orele oficiale ale Romaniei intre care se desfasoara procesul de votare.

De altfel, cu privire la sistemul electoral, Curtea a evidentiat, prin Hotararea nr. 39 din 14 decembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 924 din 30 decembrie 2009, necesitatea ca intreaga legislatie electorala referitoare la alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, a Presedintelui Romaniei, alegerile pentru Parlamentul European, precum si la alegerea autoritatilor administratiei publice locale sa fie reexaminata, urmand a fi concentrata intr-un cod electoral, ale carui dispozitii comune si speciale sa asigure, in concordanta cu principiile constitutionale, organizarea unui scrutin democratic, corect si transparent.

Curtea subliniaza ca reglementarea sistemului electoral trebuie sa se faca, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Constitutie, prin lege organica adoptata in cadrul dezbaterilor parlamentare, cu respectarea interdictiei prevazute la art. 115 alin. (6) din Legea fundamentala si cu respectarea documentelor internationale care stabilesc principiile fundamentale ale unor alegeri democratice. Luand in discutie, in acest context, forta juridica a dispozitiilor Codului bunelor practici in materie electorala, elaborat de Comisia de la Venetia, invocat de autorii sesizarii, Curtea retine ca intr-adevar acest act nu are un caracter obligatoriu, insa recomandarile sale constituie coordonate ale unui scrutin democratic, in raport cu care statele – care se caracterizeaza ca apartinand acestui tip de regim – isi pot manifesta optiunea libera in materie electorala, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, in general, si a dreptului de a fi ales si de a alege, in special.

In final, Curtea constata ca, potrivit Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, „puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta”. In consecinta, atat Parlamentul, cat si Guvernul, respectiv autoritatile si institutiile publice urmeaza sa respecte atat considerentele, cat si dispozitivul prezentei decizii.

 

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

 

Constata ca Legea privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale si a alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat din anul 2012, precum si pentru modificarea si completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali este neconstitutionala.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 25 ianuarie 2012 si la aceasta au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan si Tudorel Toader, judecatori.

 

*

 

OPINIE SEPARATA

 

In dezacord, in parte, cu solutia pronuntata de Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, prin Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, in sensul constatarii neconstitutionalitatii Legii privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale si a alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat din anul 2012, precum si pentru modificarea si completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, facem urmatoarele consideratii:

1. Referitor la criticile sub aspectul neconstitutionalitatii extrinseci Curtea nu a redat in mod exact propria jurisprudenta referitoare la angajarea raspunderii Guvernului. Astfel nu au fost invocate decizii fundamentale in materie, respectiv: deciziile nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, 383 din 13 aprilie 2010, 574 din 4 mai 2011 si 575 din 4 mai 2011. In schimb, desi critica referitoare la incalcarea constitutionalitatii sub aspect extrinsec a fost respinsa, o parte din motivarea Curtii reia argumente din opiniile separate la aceste decizii.

2. Apreciem ca pronuntarea Curtii este vaga. Astfel, se considera ca se aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constitutie cu argumentatia ca se incalca stabilitatea normelor juridice din domeniul electoral. Acelasi caracter vag au si referintele la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului privind accesibilitatea si previzibilitatea legii.

Este de apreciat faptul ca prin Decizia nr. 51/2012 Curtea a reflectat exact sensul principiului securitatii juridice, asa cum a fost formulat in opinia separata la Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de lege privind revizuirea Constitutiei Romaniei. Cu acel prilej, Curtea a dat un sens eronat principiului securitatii juridice apreciind ca acesta se refera la bunuri si nu la cetateni, astfel cum s-a mentionat si in decizie: „securitatea juridica a dreptului de proprietate asupra bunurilor ce alcatuiesc averea unei persoane este indisolubil legata de prezumtia dobandirii licite a averii”, pentru a justifica necesitatea mentinerii in Constitutie a prezumtiei dobandirii licite a averii.

3. Mentionarea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntata in aplicarea art. 3 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, nu corespunde sensului dat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Este unanim acceptat ca sensul acestei jurisprudente lasa o larga marja de apreciere statelor. Astfel, prin hotararile din 2 martie 1987, 6 octombrie 2005, 16 martie 2006, 9 aprilie 2002 si 8 iulie 2008, pronuntate in cauzele Mathieu-Mohin si Clerfayt impotriva Belgiei, Cauza Hirst impotriva Marii Britanii, Cauza Zdanoka impotriva Letoniei, Cauza Podkolzina impotriva Letoniei, Cauza Yumak si Sadak impotriva Turciei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit 4 mari principii in ceea ce priveste interpretarea art. 3. Primul este cel al dreptului de a alege si de a fi ales, coroborat cu libertatea de expresie si libertatea unor dezbateri politice libere, al doilea faptul ca statul dispune de o larga marja de apreciere cu privire la dreptul la vot, avand in vedere traditiile politice diferite ale statelor. Al treilea este acela potrivit caruia Curtea nu accepta restrictii ale drepturilor prevazute de art. 3 care sunt arbitrare si bazate pe discriminare politica. Al patrulea principiu reflecta prudenta Curtii Europene in a impune statelor o anumita viziune asupra interpretarilor constitutionale tinand cont de importanta suveranitatii nationale in acest domeniu. (In acest sens, Michael O’Boyle, „Electoral disputes and the ECHR: an overview”, J.-F. Renucci, „Traite de droit europeen des droits de l’homme”, L.G.D.J., Paris, 2007, p. 277 – 282; Fr. Sudre, „Droit europeen et international des droits de l’homme”, 9^e edition revue et augmentee, PUF, Paris, 2008, p. 561 – 568, Corneliu Birsan „Conventia Europeana a Drepturilor Omului – comentariu pe articole”, pag. 1774 – 1806).

De altfel, aceasta a fost si interpretarea pe care Curtea Constitutionala a Romaniei a dat-o prin Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010.

In sensul celor de mai sus apreciem ca actul normativ criticat nu contravine dispozitiilor art. 3 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

4. Invocarea de catre Curte a incalcarii art. 25 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice este lipsita de fundament juridic. Astfel, asa cum rezulta din Comentariul General al Comitetului Drepturilor Omului, ONU, organism care interpreteaza si aplica Pactul, referitor la art. 25 privind dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice, de a alege si de a fi ales si de a avea acces in conditii generale de egalitate la functiile publice din tara sa, modul de organizare a alegerilor nu este considerat ca intrand in sfera de organizare a alegerilor in statele membre.

5. Modul in care a fost interpretat art. 37 din Constitutie implica faptul ca toate statele care au alegeri comasate nu respecta dreptul de a fi ales. Astfel, nu se poate retine argumentatia potrivit careia „intrucat exista situatii in care un candidat care nu a castigat un mandat de ales local (primar sau presedinte de consiliu judetean), sa-si exprime dorinta de a participa la alegerile nationale pentru un mandat de parlamentar (deputat sau senator), lucru perfect posibil, dar numai in cazul unor alegeri care se desfasoara la date diferite”. Amintim ca exista mai multe cazuri de comasare a diferitelor tipuri de alegeri, un exemplu recent fiind si comasarea alegerilor locale cu cele pentru Parlamentul European din Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord, din anul 2009.

In aceasta logica nici alegerile prezidentiale nu s-ar mai putea organiza odata cu alegerile parlamentare, practica curenta in multe state democratice. Amintim ca dupa adoptarea Constitutiei Romaniei in 1991 aceasta a fost practica intre anii 1992 si 2004.

6. Referitor la prelungirea mandatului alesilor locali, Curtea a retinut ca textele de lege criticate incalca dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (5), privitoare la obligatia respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, precum si pe cele ale art. 15 alin. (2) care consacra principiul neretroactivitatii legii, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Prelungirea mandatului alesilor locali constituie o practica a statelor democratice. Astfel, Franta, prin Legea nr. 2005 – 1563 din 15 decembrie 2005 privind prelungirea duratei mandatului din 2007 a consilierilor municipali si consilierilor generali, a prelungit cu un an mandatul consilierilor mentionati. Dintr-o perspectiva elementara comparativa nu se poate sustine ca s-a incalcat principiul neretroactivitatii legii, acesta fiind exclus din categoria principiilor care presupun o larga marja de apreciere a statelor.

Referitor la legislatia romana, potrivit principiului ierarhiei normelor juridice, apreciem ca dispozitiile art. 53 din Constitutie prevaleaza fata de normele cuprinse in art. 38 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 potrivit carora „Consiliul local se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau catastrofa”. Una dintre particularitatile Constitutiei din 1991 este consacrarea restrangerii exercitiului unor drepturi si al unor libertati intr-un singur articol. Curtea a examinat, intr-un context in care au fost invocate probleme determinate de criza economica, intrunirea conditiilor prevazute de art. 53 din Constitutie. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, Curtea a constatat ca restrangerea exercitiului dreptului la munca al personalului autoritatilor si institutiilor publice pe care legea criticata o reglementa indeplinea conditiile impuse de textul constitutional. Curtea a retinut ca „masura de restrangere este prevazuta prin lege, vizeaza exercitiul dreptului, iar nu substanta acestuia, este determinata de o situatie de criza financiara mondiala care ar putea afecta, in lipsa unor masuri adecvate, stabilitatea economica a tarii, si implicit, securitatea nationala”.

Acelasi tip de argumentatie a fost reluat de Curte prin deciziile nr. 872 din 25 iunie 2010 si nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, si prin Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011.

Amintim ca prin deciziile din 6 decembrie 2011, pronuntate in cauzele conexate nr. 4.232/2011, Felicia Mihaes impotriva Romaniei, si, respectiv, nr. 44.605/2011, Adrian Gavril Sentes impotriva Romaniei, prin care au fost respinse cererile formulate, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a folosit in motivarea sa argumentul privitor la constrangerile bugetare legate de situatia financiara determinata de criza economica.

7. Apreciem ca este laudabil modul in care Curtea invoca Codul bunelor practici in materie electorala elaborat de Comisia Europeana pentru Democratie prin Drept de la Venetia. Constatam o evolutie pozitiva de la Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010 prin care Curtea constata ca actul invocat nu are un caracter obligatoriu asupra statelor Uniunii Europene si ca, de altfel, Codul „nu impune sanctiuni in eventualitatea in care statele esueaza in implementarea dispozitiilor sale”.

8. Partea finala a deciziei Curtii prin care se indica imperfectiunile sistemului electoral romanesc privind modul in care trebuie delimitate si numerotate colegiile uninominale, organizarea birourilor permanente si a comisiilor parlamentare si se indica modalitati de revizuire a legislatiei electorale excedeaza in mod evident obiectului sesizarii. Prin indicarea modalitatilor de revizuire a sistemului electoral exista riscul unei antepronuntari a Curtii.

 

Judecator,

praf. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc

 

*

 

OPINIE CONCURENTA

 

Suntem de acord cu admiterea – in parte – a sesizarii referitoare la neconstitutionalitatea Legii privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale si a alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat din anul 2012, precum si pentru modificarea si completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, care face obiectul criticilor in dosarul cu numarul de mai sus, pentru urmatoarele considerente*1):

 

I. Sub aspectul criticilor extrinseci (referitoare la procedura de adoptare a legii), obiectia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

Constitutia Romaniei prevede, in cap. IV – Raporturile Parlamentului cu Guvernul, doua modalitati prin care Executivul poate legifera: art. 114 care reglementeaza angajarea raspunderii Guvernului si, respectiv, art. 115 prin care este stabilit regimul delegarii legislative.

In prezenta cauza intereseaza dispozitiile art. 114 din Legea fundamentala, potrivit carora: „(1) Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna, asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege.

(2) Guvernul este demis daca o motiune de cenzura, depusa in termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaratiei de politica generala sau a proiectului de lege, a fost votata in conditiile articolului 113.

(3) Daca Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, dupa caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se considera adoptat, iar aplicarea programului sau a declaratiei de politica generala devine obligatorie pentru Guvern.” (subl. ns.)

Dispozitiile constitutionale reproduse mai sus, desi sunt lapidare, sunt foarte clare: ele confera dreptul si disponibilitatea Guvernului de a-si angaja raspunderea asupra unui proiect de lege (textul prevazand ca „Guvernul isi poate angaja raspunderea …”), fara a stabili niciun fel de restrictii*2), singura consecinta posibila fiind aceea a demiterii Guvernului, in cazul in care o motiune de cenzura depusa in termen de 3 zile de la prezentarea proiectului de lege este adoptata de Parlament cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor [art. 114 alin. (2)].

In acest context constitutional, apreciindu-se ca insuficient de precisa si detaliata reglementarea din Legea fundamentala, in jurisprudenta Curtii Constitutionale s-au cristalizat si au fost retinute ca fiind necesar a fi intrunite si respectate urmatoarele conditii pentru a se considera justificata incercarea adoptarii unei legi prin angajarea raspunderii Guvernului: existenta unei urgente in adoptarea masurilor continute in proiectul de lege asupra caruia Guvernul isi angajeaza raspunderea; necesitatea ca reglementarea in cauza sa fie adoptata cu maxima celeritate; domeniul reglementat sa prezinte o deosebita importanta; legea adoptata prin angajarea raspunderii Guvernului sa fie de imediata aplicare.

Cerintele de mai sus sunt indeplinite in suficienta masura in cazul de fata. Astfel, in ceea ce priveste urgenta adoptarii masurilor continute in lege sau necesitatea adoptarii cu maxima celeritate a reglementarii legale, trebuie retinut faptul ca – in acord cu spiritul recomandarii cuprinse in Codul bunelor practici in materie electorala, adoptat de Comisia Europeana pentru Democratie prin Drept (Comisia de la Venetia), potrivit careia modificarile sau amendamentele aduse legislatiei privind sistemul electoral ar trebui adoptate cu cel putin un an inainte de alegeri – Guvernul a urmarit adoptarea pe calea rapida a legii (prin angajarea raspunderii) in scopul asigurarii unui termen – considerat rezonabil – in care sa se poata aplica noile dispozitii legale consacrate instituirii si aplicarii unui regim derogatoriu al alegerilor din anul 2012. In consecinta si celelalte conditii (privitoare la importanta domeniului reglementat si aplicarea neintarziata a legii) sunt indeplinite, logica argumentarii de mai sus fiind valabila si pentru sustinerea necesitatii adoptarii legii in raport cu ultimele cerinte evocate. In perioada de aproximativ un an de la data adoptarii legii Guvernul ar urma sa pregateasca, sa anunte (cu cel putin 4 luni inainte de data fixata) si sa organizeze – concomitent – alegerile locale si alegerile parlamentare.

Cum o motiune de cenzura nu a fost initiata, dezbatuta si votata in conditiile art. 113 si 114 din Constitutie, legea pentru care Guvernul si-a angajat raspunderea este considerata adoptata de Parlament*3).

 

II. Cu privire la criticile intrinseci formulate prin sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea legii analizate aratam urmatoarele:

1. In conformitate cu dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 121 alin. (1) – referitoare la consiliile locale si la primari, precum si cu cele cuprinse in art. 122 alin. (2) – privitoare la consiliile judetene, autoritatile publice locale sunt alese si functioneaza in conditiile legii*4). Actele normative care guverneaza domeniul in care isi exercita competentele autoritatile administratiei publice locale sunt: Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale si Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali. Ansamblul legislativ mentionat asigura cadrul pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, functionarea acestor autoritati, precum si competentele/atributiile alesilor locali.

Este insa unanim acceptat faptul ca reglementarile legale trebuie sa fie „in pas cu vremea”, aceasta insemnand ca – dupa ce sunt adoptate si puse in aplicare – actele normative pot fi modificate, completate sau chiar abrogate si inlocuite, pentru ca normele aflate in vigoare sa corespunda mereu noilor realitati politice, sociale si/sau economice. In perioada actuala, framantarile multiple determinate de criza financiara si economica prelungita au impus in intreaga lume o bogata si laborioasa activitate legislativa al carei scop este tocmai aducerea si mentinerea cadrului legislativ cat mai aproape de realitatile socioeconomice si politice care se schimba – uneori – cu o viteza uimitoare*5).

Intr-o asemenea perioada, Guvernul (avand in vedere, in principal, considerente economico-financiare, asa cum rezulta din expunerea de motive a legii criticate) a apreciat ca este necesara modificarea sistemului electoral si – prin angajarea raspunderii in fata Parlamentului – a determinat adoptarea unei reglementari care, prin derogare de la prevederile legilor mai sus mentionate (conform dispozitiilor art. I), stabileste ca in anul 2012 alegerile pentru autoritatile administratiei publice locale vor avea loc la data alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat*6).

Regimul derogatoriu (care prevede organizarea concomitenta – in anul 2012 – a alegerilor locale cu cele parlamentare) instituit prin legea care face obiectul prezentei analize nu este contrar Constitutiei, din moment ce nu exista nicio dispozitie expresa sau implicita care sa interzica ori sa restrictioneze desfasurarea in acelasi timp a celor doua categorii de alegeri*7).

Pe de alta parte, prevederile art. 121 si art. 122 din Constitutie fac trimitere la lege atunci cand statueaza modalitatea alegerii autoritatilor administratiei publice locale, lege care – asa cum aratam mai sus – poate fi modificata*8); invocarea art. 1 alin. (5) din Legea fundamentala ca unic temei al neconstitutionalitatii unei legi prin care se instituie un regim derogatoriu de la o alta lege nu poate reprezenta un element decisiv pe baza caruia sa poata fi repudiat un act normativ adoptat in Parlament.

In niciun caz insa programarea alegerilor locale la aceeasi data cu cele parlamentare nu poate avea ca efect incalcarea prevederilor art. 36 din Constitutie privind dreptul de vot; ar fi deplasat sa se concluzioneze ca in cazul in care alegerile se desfasoara la date diferite dreptul de vot este neingradit, in timp ce daca s-ar desfasura concomitent acest drept ar fi ingradit.

2. Unele dintre prevederile Legii privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale si a alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat din anul 2012, precum si pentru modificarea si completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali contravin insa dispozitiilor constitutionale.

Astfel, dispozitiile art. I alin. (5) si alin. (6) din aceasta lege sunt gresit redactate, ele instituind termene de decadere care vizeaza instanta judecatoreasca, ceea ce nu este posibil; instanta nu poate fi sanctionata si „decazuta din dreptul de a solutiona” cererile sau actiunile care ii sunt date in competenta, intrucat ea este autoritatea care infaptuieste justitia. Termenul de decadere instituit printr-un act normativ poate viza numai partile din proces, in cazul de fata pe titularul actiunii. De aceea, textele de lege mentionate sunt cel putin neclare, nu sunt previzibile si predictibile, motiv pentru care ele aduc atingere atat principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat, prevazut de art. 1 alin. (4) din Constitutie, cat si accesului liber la justitie, drept prevazut de art. 21 alin. (1) – (3) din Constitutie.

De asemenea, art. 65^16 din cap. XIV^1 – nou-introdus – privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat la aceeasi data cu alegerile pentru autoritatile administratiei publice locale, instituind interdictia unei persoane de a candida in acelasi timp pentru functia de primar si pentru un mandat de deputat sau de senator, respectiv pentru functia de presedinte al consiliului judetean si pentru un mandat de deputat sau de senator, contravine dispozitiilor art. 37 din Constitutie care – garantand oricarei persoane (cu drept de vot) dreptul de a fi aleasa – impune numai anumite limite de varsta, nu si interdictii in ceea ce priveste alegerea demnitatii pentru care un cetatean doreste sa candideze. In plus, este de retinut faptul ca dreptul de a fi ales (la fel ca si dreptul la vot) este un drept fundamental, exclusiv politic, care – in conformitate cu dispozitiile art. 20 din Constitutie – trebuie inteles, interpretat si aplicat in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte*9).

————

*1) Fiind vorba despre o opinie concurenta, nu vom relua argumentele si explicatiile din considerentele deciziei decat in masura in care este absolut necesar.

*2) Numarul angajarilor de raspundere a Guvernului dintr-un an sau din perioada unui mandat este irelevant, avand in vedere dispozitiile art. 114 din Constitutie.

*3) In sensul aratat exista deja o bogata jurisprudenta a Curtii Constitutionale (a se vedea: Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011; Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 23 februarie 2011; Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011; Decizia nr. 574 din 4 mai 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011 etc.).

*4) Legea fundamentala face trimitere la lege, act normativ prin care se stabileste modul de alegere si functionare a autoritatilor publice locale (a se vedea, in acest sens, si comentariul la dispozitiile art. 121 si art. 122 din Constitutie, in I. Muraru, E. S. Tanasescu – coord., CONSTITUTIA ROMANIEI. Comentariu pe articole, Edit. „C. H. Beck”, Bucuresti, 2008, p. 1177 – 1197).

*5) A se observa, de pilda, rapiditatea cu care se modifica directivele si regulamentele comunitare.

*6) Trebuie precizat, in acest context, ca atat in Romania, cat si in alte state europene (Franta, Marea Britanie, Turcia, Ungaria etc.) au mai fost organizate alegeri concomitente, fara a se considera ca astfel se incalca in vreun fel Constitutia.

*7) Nici critica referitoare la incalcarea, prin legea care face obiectul sesizarii, a principiului neretroactivitatii legii civile [prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie] nu este intemeiata, intrucat – asa cum Curtea a statuat deja (prin Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002) – o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior pentru ca, intr-un asemenea caz, legea noua nu face altceva decat sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare. In cazul legii supuse analizei se prevede implicit amanarea alegerilor locale pana la data cand se vor tine alegerile parlamentare, prin aceasta dispunandu-se prelungirea – in fapt – a mandatului alesilor locali (si nicidecum scurtarea mandatului acestora, care ar fi putut fi considerata, intr-adevar, ca o prevedere legala cu efect retroactiv).

*8) Din acest motiv, nu se poate sustine nici faptul ca legea care face obiectul sesizarii ar incalca dispozitiile art. 26, 38, 69 si 93 din Legea nr. 215/2001 (care statueaza ca durata mandatului alesilor locali nu poate fi prelungita decat in cazurile limitativ enumerate in textele articolelor mentionate), intrucat regimul juridic al alegerilor pentru anul 2012, instituit prin legea criticata, este unul derogatoriu; or, derogarea expresa de la prevederile unor norme juridice dintr-o lege – facuta printr-un act normativ de acelasi rang – exprima intentia legiuitorului de a modifica norma de la care se deroga.

*9) A se vedea, pe larg, asupra acestor aspecte I. Muraru, E. S. Tanasescu – coord., op. cit., p. 342 – 343; I. Muraru, E. S. Tanasescu, DREPT CONSTITUTIONAL SI INSTITUTII POLITICE, vol. II, ed. a 12-a, Edit. „C. H. Beck”, Bucuresti, 2006, p. 94 – 96; C. Birsan, CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI. Comentariu pe articole, ed. a 2-a, Edit. „C. H. Beck”, Bucuresti, 2010, p. 996.

 

Judecatori,

dr. Mircea Stefan Minea

dr. Petre Lazaroiu

 

 

 

 

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close