Dividende platite societatilor care au sediul pe teritoriul national si societatilor stabilite intr-un alt stat membru sau intr un stat din SEE

Neindeplinirea obligatiilor de catre un stat membru – Libera circulatie a capitalurilor – Art. 56 CE si art. 40 din Acordul privind Spatiul Economic European – Impozitare a dividendelor – Dividende platite societatilor care au sediul pe teritoriul national si societatilor stabilite intr un alt stat membru sau intr un stat din Spatiul Economic European – Diferenta de tratament

HOTARAREA CURTII (Camera intai)

20 octombrie 2011

In cauza C 284/09,
avand ca obiect o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor formulata in temeiul articolului 226 CE, introdusa la 23 iulie 2009,

Comisia Europeana, reprezentata de domnii R. Lyal si B. R. Killmann, in calitate de agenti, cu domiciliu ales la Luxemburg, reclamanta, impotriva Republicii Federale Germania, reprezentata de domnii M. Lumma si C. Blaschke, in calitate de agenti, asistati de domnul A. Kube, profesor, parata,

CURTEA (Camera intai),

compusa din domnul A. Tizzano, presedinte de camera, domnii M. Safjan, M. Ilešič, E. Levits (raportor) si J. J. Kasel, judecatori,
avocat general: doamna E. Sharpston,
grefier: domnul B. Fülöp, administrator,

avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 9 decembrie 2010,

avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,

pronunta prezenta Hotarare

1 Prin cererea introductiva, Comisia Comunitatilor Europene solicita Curtii sa constate ca, intrucat a supus dividendele distribuite unei societati al carei sediu este situat intr un alt stat membru sau in Spatiul Economic European (SEE) unei impozitari mai oneroase, in termeni economici, decat cea care greveaza dividendele distribuite unei societati al carei sediu este situat pe teritoriul sau, Republica Federala Germania nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 56 CE, in cazul in care nu este atins pragul minim pentru participarea societatii mama la capitalul filialei sale, astfel cum este prevazut de Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplica societatilor mama si filialelor acestora din diferite state membre (JO L 225, p. 6, Editie speciala, 09/vol. 1, p. 97), astfel cum a fost modificata prin Directiva 2003/123/CE a Consiliului din 22 decembrie 2003 (JO 2004, L 7, p. 41, Editie speciala, 09/vol. 2, p. 118, denumita in continuare „Directiva 90/435”), si in temeiul articolului 40 din Acordul privind Spatiul Economic European din 2 mai 1992 (JO 1994, L 1, p. 3, denumit in continuare „Acordul privind SEE”), in masura in care sunt vizate Republica Islanda si Regatul Norvegiei.

Cadrul juridic

Acordul privind SEE

2 Articolul 40 din Acordul privind SEE prevede:
„In cadrul dispozitiilor prezentului acord, nu exista restrictii intre partile contractante cu privire la circulatia capitalului apartinand persoanelor rezidente in statele membre ale [Uniunii Europene] sau in statele [Asociatiei Europene a Liberului Schimb (AELS)] sau discriminari pe baza de cetatenie sau nationalitate sau pe baza locului de resedinta al partilor sau a locului unde este investit acest capital. Anexa XII contine dispozitiile necesare pentru punerea in aplicare a prezentului articol.”

Dreptul Uniunii

3 Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 90/435 prevede:
„In sensul aplicarii prezentei directive:
a) statutul de societate mama se acorda cel putin unei societati comerciale dintr un stat membru care indeplineste conditiile prevazute la articolul 2 si care detine minimum 20 % din capitalul unei societati comerciale aflate in alt stat membru, care indeplineste aceleasi conditiis
[…]
De la 1 ianuarie 2007, nivelul minim de participare este de 15 %.
De la 1 ianuarie 2009, nivelul minim de participare este de 10 %.
[…]”
4 In conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Directiva 90/435, profiturile distribuite societatii mama de catre filiala sunt scutite de retinerea la sursa a impozitelor.

Reglementarea nationala

Impozitarea dividendelor in general

5 Regimul german de impozitare a veniturilor din capital decurge din dispozitiile Legii privind impozitul pe venit (Einkommensteuergesetz, BGBl. 2002 I, p. 4210, in versiunea publicata in BGBl. 2003 I, p. 179, denumit in continuare „EStG”), combinate, in ceea ce priveste impozitarea persoanelor juridice, cu dispozitiile Legii privind impozitarea persoanelor juridice (Körperschaftssteuergesetz, BGBl. 2002 I, p. 4144, denumit in continuare „KStG”). Dispozitiile relevante, in versiunea aplicabila prezentului litigiu, erau cele enuntate la punctele 6-15 din prezenta hotarare.
6 In conformitate cu articolul 20 alineatul (1) punctul 1 din EStG:
„Fac parte dintre veniturile din capital:
1. partile din profit (dividende) […] ale unei societati de capitaluri, partile sociale ale unei societati cu raspundere limitata, ale societatilor de drept german denumite «Erwerbs und Wirtschaftsgenossenschaften» si ale asociatiilor de exploatare a minelor care se bucura de drepturile unei persoane juridice. Fac de asemenea parte dintre alte venituri distribuirile oculte de beneficii. Aceste venituri nu sunt deduse din venituri in masura in care rezulta din distribuirile unei persoane juridice in cazul careia cuantumurile «contului de depozit fiscal» («steuerliches Einlagekonto») in sensul articolului 27 din [KStG] sunt considerate a fi fost utilizate.”
7 Articolul 43 din EStG, intitulat „Veniturile din capital supuse retinerii fiscale”, prevede la alineatul (1) prima teza punctul 1 si a treia teza:
„Impozitul pe profit este perceput prin retinere din venitul din capital (impozit pe veniturile din capital) din veniturile din capital obtinute pe teritoriul national […] precum si, in cazurile prevazute la punctul 7 litera a) si la punctul 8, precum si la a doua teza, din urmatoarele venituri din capital obtinute in strainatate:
1. veniturile din capital in sensul articolului 20 alineatul (1) punctele 1 si 2.
[…]
Retinerea fiscala se efectueaza in pofida articolului 3 punctul 40 si a articolului 8 b din [KStG].”
8 In conformitate cu articolul 44 alineatul (1) prima si a treia teza din EStG referitor la achitarea impozitului pe veniturile din capital:
„In cazurile prevazute la articolul 43 alineatul (1) prima teza [punctul 1] […], debitorul impozitului pe veniturile din capital este creditorul veniturilor din capital. Impozitul pe veniturile din capital se naste la momentul la care creditorul percepe veniturile din capital. Acesta este momentul la care debitorul veniturilor din capital, in cazurile prevazute la articolul 43 alineatul (1) prima teza punctele 1-4 […], efectueaza retinerea fiscala in contul creditorului veniturilor din capital.”
9 Calculul impozitului pe veniturile din capital este reglementat de articolul 43 a alineatul (1) punctul 1 din EStG, dispozitie care este redactata dupa cum urmeaza:
„Impozitul pe veniturile din capital reprezinta,
1. in cazurile prevazute la articolul 43 alineatul (1) prima teza [punctul 1] […],
– 25 % din veniturile din capitals […]”
10 In cazul dividendelor platite de o filiala, articolul 8 b alineatul (1) prima teza din KStG prevede ca acestea nu sunt luate in considerare la calcularea venitului societatii mama.
Impozitarea dividendelor distribuite unei societati al carei sediu este in Germania
11 In ceea ce priveste impozitarea dividendelor distribuite unei societati al carei sediu este situat in Germania, articolul 31 alineatul (1) prima teza din KStG face trimitere la dispozitiile pertinente din EStG.
12 Articolul 36 alineatul (2) punctul 2 si alineatul (4) a doua teza din EStG, care se refera la momentul nasterii si al amortizarii impozitului pe venit, este redactat dupa cum urmeaza:
„(2) Sunt imputate din impozitul pe venit:
[…]
2. impozitul pe venit perceput prin retinere fiscala, in masura in care se aplica […] veniturilor care, in conformitate cu […] articolul 8 b alineatele (1) si (6) a doua teza din [KStG], nu sunt luate in considerare la calcularea venitului si in care nu a fost solicitata sau efectuata rambursarea. Impozitul pe venit perceput prin retinere fiscala nu este dedus daca nu a fost depusa atestarea prevazuta la articolul 45 a alineatele (2) sau (3). […]
[…]
(4) […] Daca rezulta, dupa decont, un excedent in favoarea persoanei impozabile, acest excedent se plateste persoanei impozabile dupa notificarea deciziei de impunere.”

Impozitarea dividendelor distribuite unei societati al carei sediu nu se afla in Germania

13 Societatile ale caror organe de conducere sau al caror sediu nu se afla in Germania sau care nu sunt supuse integral la plata impozitului in acest stat membru sunt, in temeiul articolului 2 din KStG, considerate ca supuse partial la plata impozitului pentru veniturile percepute pe teritoriul national.
14 In conformitate cu articolul 32 alineatul (1) punctul 2 din KStG, atunci cand titularul veniturilor este supus partial la plata impozitului in Germania, impozitarea persoanelor juridice pentru venituri supuse retinerii fiscale este achitata definitiv prin retinerea fiscala.
15 Articolul 43 b din EStG prevede, la cererea persoanei impozabile, renuntarea la perceperea impozitului pe veniturile din capital atunci cand participarea unei societati mama stabilite intr un alt stat membru decat Republica Federala Germania la capitalul filialei sale atinge pragul prevazut la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 90/435.

Conventiile pentru evitarea dublei impuneri

16 Conventiile pentru evitarea dublei impuneri pe care Republica Federala Germania le a incheiat cu toate celelalte state membre, precum si cu Republica Islanda si Regatul Norvegiei contin dispozitii referitoare la deducerea retinerilor la sursa prelevate in Germania asupra cuantumului impozitului datorat in statul membru in care este stabilita societatea mama. Cuantumul creditului fiscal nu poate depasi partea din impozit, calculata inainte de deducere, care priveste veniturile care provin din Germania, iar aceste conventii nu prevad rambursarea unui eventual credit fiscal rezultand din diferenta dintre sarcina fiscala in statul membru respectiv si retinerile operate la sursa in Germania.

Procedura precontencioasa

17 Prin scrisoarea de punere in intarziere din 12 octombrie 2005, Comisia a atras atentia Republicii Federale Germania asupra indoielilor sale referitoare la compatibilitatea regimului german de impozitare a dividendelor cu articolul 56 CE si cu articolul 40 din Acordul privind SEE, in masura in care acest regim ar favoriza, in termeni de fiscalitate, societatile beneficiare de dividende rezidente in raport cu societatile beneficiare stabilite intr un alt stat membru sau intr un stat parte la Acordul privind SEE.
18 Guvernul german a raspuns la scrisoarea de punere in intarziere printr o scrisoare din 21 decembrie 2005.
19 La 27 iunie 2007, Comisia a adresat Republicii Federale Germania un aviz motivat in care arata ca considera incompatibil cu articolul 56 CE faptul ca efectul cumulat al oricarei retineri la sursa nationale si al impozitului national pe venit pentru dividendele interne conduce la o impunere inferioara retinerii la sursa efectuate pentru dividendele transferate in exterior.
20 In comunicarea sa din 28 august 2007, guvernul german a facut vorbire de o diferenta intre scrisoarea de punere in intarziere, care se intemeia pe o descriere eronata a dreptului fiscal german in masura in care considera ca societatile mama rezidente nu erau tinute de obligatia de a achita retinerile la sursa asupra dividendelor, si avizul motivat, care releva, intr o maniera exacta, ca si actionarii germani trebuie sa achite retinerile la sursa, dar deducea din aceasta, spre deosebire de scrisoarea de punere in intarziere, ca atingerea adusa liberei circulatii a capitalurilor consta in caracterul liberatoriu al retinerilor la sursa pentru societatile mama stabilite in alte state membre decat Republica Federala Germania sau in statele parti la Acordul privind SEE.
21 In raspuns la aceasta comunicare, Comisia a adresat statului membru mentionat, la 28 noiembrie 2007, o scrisoare de punere in intarziere complementara, in care preciza ca, in opinia sa, continutul substantial al procedurii precontencioase nu fusese afectat prin descrierea eronata a dreptului fiscal german. Ea sublinia ca, intrucat actionarii germani beneficiaza de deducerea retinerilor la sursa din impozitul aplicabil persoanelor juridice, in timp ce, pentru societatile stabilite in alte state membre sau in statele parti la Acordul privind SEE, aceleasi retineri la sursa au un caracter liberatoriu, aceste societati fac obiectul unei impozitari mai oneroase a dividendelor.
22 Intrucat nu a admis cererea guvernului german de prorogare a termenului prevazut pentru a raspunde la scrisoarea de punere in intarziere complementara, la 28 februarie 2008, Comisia a emis un aviz motivat complementar.
23 Republica Federala Germania a raspuns la avizul motivat complementar printr o scrisoare din 30 aprilie 2008, in care informa Comisia cu privire la intentia sa de a adopta toate masurile necesare pentru a se conforma acestui aviz motivat complementar.
24 Intrucat a constatat ca, la expirarea termenului de doua luni acordat Republicii Federale Germania in avizul motivat complementar, aceasta din urma nu a modificat dispozitiile sale fiscale pentru a se conforma acestui aviz si pentru a asigura o egalitate de tratament intre societatile rezidente si nerezidente, Comisia a introdus prezenta actiune.

Cu privire la actiune

Argumentele partilor

25 Comisia sustine ca Republica Federala Germania a adus atingere liberei circulatii a capitalurilor, consacrata la articolele 56 CE si 40 din Acordul privind SEE, suprimand sarcina economica legata de impozitul pe veniturile din capital, retinut la sursa asupra distribuirilor de dividende, prin acordarea posibilitatii obtinerii deducerii si a rambursarii acestui impozit doar societatilor mama ale caror sediu si organe de conducere sunt situate pe teritoriul sau, fara a permite totusi, prin masuri interne sau pe baza conventiilor pentru evitarea dublei impuneri incheiate fie cu alte state membre ale Uniunii, fie cu Republica Islanda sau cu Regatul Norvegiei, societatilor mama stabilite in aceste state sa beneficieze de asemenea avantaje fiscale.
26 Societatile mama stabilite in Germania si cele al caror sediu este situat in alte state membre sau in statele parti la Acordul privind SEE se afla, potrivit Comisiei, intr o situatie obiectiv comparabila. Republica Federala Germania a ales sa previna impozitarea economica in lant a beneficiilor distribuite, dar numai societatile mama al caror sediu si conducere sunt situate pe teritoriul sau national scapa in cele din urma de sarcina economica legata de achitarea retinerilor la sursa, intrucat pot nu doar sa le deduca integral pe acestea din impozitul aplicabil persoanelor juridice pe care il datoreaza, ci si sa obtina o rambursare, daca impozitul pe profit care trebuie achitat este inferior cuantumului retinerilor percepute la sursa, astfel incat, in realitate, ele nu platesc niciun impozit pe dividendele care le sunt distribuite. In schimb, societatile mama stabilite in alte state membre sau in statele parti la Acordul privind SEE nu au posibilitatea de a se sustrage in intregime de la sarcina economica legata de retinerile la sursa, care, odata efectuate, sunt considerate a fi fost achitate definitiv.
27 In aceasta privinta, Comisia precizeaza ca actiunea sa este limitata la platile de dividende catre societatile de capitaluri si ca nu este pertinenta efectuarea unei comparatii intre sarcina fiscala globala care greveaza dividendele percepute de persoane fizice si societati de persoane in Germania si de societati de capitaluri in strainatate, deoarece situatiile luate in considerare sunt diferite.
28 Potrivit Comisiei, atunci cand un stat membru acorda avantaje in cadrul impozitarii dividendelor, inclusiv avantaje precum deducerea sau rambursarea al caror efect economic este neutralizarea unui impozit prealabil prelevat la sursa, aceste avantaje nu pot fi limitate la beneficiarii de dividende care sunt stabiliti pe teritoriul national, ci trebuie extinse la beneficiarii stabiliti in alte state membre sau in statele parti la Acordul privind SEE.
29 In ceea ce priveste eventuala incidenta a conventiilor pentru evitarea dublei impuneri, Comisia arata, in primul rand, ca simpla reducere a cotei de impozitare la sursa pentru platile de dividende societatilor mama stabilite in alte state membre sau in state parti la Acordul privind SEE, prevazute de asemenea conventii, nu ocazioneaza in sine o egalitate de tratament economic completa, caci nu echivaleaza cu o exonerare economica totala de retinerea la sursa de care profita, in schimb, societatile mama stabilite in Germania.
30 In al doilea rand, mecanismele de deducere prevazute in conventiile pentru evitarea dublei impuneri incheiate de Republica Federala Germania ar contribui cel mult la atenuarea dublei impuneri in favoarea societatilor mama care nu sunt stabilite in Germania si nu ar permite obtinerea unei depline exonerari economice in toate cazurile, deoarece obligatia de degrevare este limitata la un cuantum deductibil maximal.
31 Comisia releva in plus ca faptul ca societatile mama nerezidente nu sunt supuse la plata taxei profesionale nu constituie nicidecum un avantaj fiscal, din moment ce, chiar daca un asemenea avantaj ar exista, nu ar fi suficient, in considerarea naturii sale diferite, pentru a compensa tratamentul fiscal defavorabil din cauza caracterului definitiv al impozitului pe veniturile din capital prelevat la sursa tocmai in privinta acestor societati mama. Motivul pentru care o societate mama stabilita intr un alt stat membru sau intr un stat parte la Acordul privind SEE nu ar fi obligata sa achite taxa profesionala rezulta din faptul ca nu exercita o activitate economica intr o localitate germana si ca nu exista materie impozabila.
32 In sfarsit, Comisia arata ca regimul fiscal in cauza nu poate fi justificat de necesitatea de a mentine o repartizare echilibrata a competentei de impozitare intre statele membre si nici de motive legate de coerenta sistemului fiscal german.
33 Republica Federala Germania reproseaza Comisiei ca ar fi examinat in mod izolat exonerarea societatilor de capitaluri interpuse, in timp ce, din 2001, acest stat membru aplica un sistem de venituri partiale care divizeaza impozitarea dividendelor in doua etape. Astfel, in prima etapa a acestei impozitari partiale, societatea distribuitoare a dividendelor este supusa unui impozit definitiv, nedeductibil, aplicabil persoanelor juridice, a carui cota este de 15 % de la 1 ianuarie 2008, in timp ce, in a doua etapa a impozitarii partiale, ultimul titular de parti sociale care percepe dividende este impozitat intr o asemenea masura incat, prin adaugarea la impozitarea partiala din prima etapa, se obtine impozitarea completa a profitului distribuit. In consecinta, o singura impozitare integrala se obtine prin intermediul a doua impozitari partiale, iar societatile interpuse care detin participatii sunt scutite pentru a evita o supraimpozitare. Astfel, renuntarea la impozitarea dividendelor platite unei societati in participatiune rezidente, in conformitate cu articolul 8 b din KStG, nu ar trebui considerata drept o decizie de a nu exercita competenta de impozitare a dividendelor, aceasta fiind exercitata prin intermediul sistemului global care presupune mai multe etape.
34 Acest principiu al impozitarii integrale unice a profitului generat in Germania si distribuit ar fi aplicabil la fel de bine si atunci cand acest profit nu paraseste teritoriul national ca si in cazurile transfrontaliere. Totusi, pentru ca sarcina fiscala impusa de Republica Federala Germania in privinta dividendelor sa fie egala intr o situatie interna si intr o situatie transfrontaliera, ar fi necesara, in acest din urma caz, avansarea celei de a doua etape de impozitare, intrucat distribuirea de dividende de societatea mama straina actionarului sau strain scapa suveranitatii fiscale a Republicii Federale Germania. Or, in conformitate cu principiul repartizarii si al teritorialitatii, fiecare stat membru are dreptul de a impozita profiturile generate pe teritoriul sau.
35 Republica Federala Germania recunoaste ca trateaza diferit societatile de capitaluri rezidente si nerezidente, atunci cand percep dividende de la societati rezidente, deoarece numai acestea din urma pot beneficia de scutirea de impozit prevazuta la articolul 8 b din KStG.
36 Totusi, aceasta diferenta de tratament nu ar fi decat formala si nu ar genera o discriminare in dezavantajul societatilor mama stabilite intr un alt stat membru sau intr un stat parte la Acordul privind SEE.
37 Pe de o parte, societatile stabilite in Germania si societatile avand sediul social in alte state membre sau in state parti la Acordul privind SEE nu s ar afla intr o situatie comparabila in raport cu obiectivul articolului 8 b din KStG, care ar fi evitarea supraimpozitarii dividendelor in Germania, in cadrul aplicarii sistemului de impozitare partiala a veniturilor. Or, in cazul distribuirii dividendelor unei societati stabilite intr un alt stat membru sau intr un stat parte la Acordul privind SEE, un asemenea risc nu s ar produce.
38 Pe de alta parte, investitorii straini nu ar fi descurajati de dreptul fiscal german sa investeasca in capitalul unor intreprinderi stabilite in Germania, deoarece, sub rezerva unei reduceri fondate pe o conventie pentru evitarea dublei impuneri, sarcina impozitului german suportata de dividendele platite beneficiarilor nerezidenti este fundamental aceeasi ca si cea suportata de dividendele platite beneficiarilor rezidenti.
39 O impozitare suplimentara nu ar interveni, in cazul distribuirii transfrontaliere a dividendelor, decat din partea statului de resedinta al beneficiarului, ceea ce ar fi rezultatul juxtapunerii diferitelor legislatii fiscale.
40 In temeiul conventiilor pentru evitarea dublei impuneri in materie de impozit pe venit si de impozitare a persoanelor juridice incheiate cu toate celelalte state membre ale Uniunii, precum si cu Republica Islanda si Regatul Norvegiei, Republica Federala Germania s ar limita la a retine la sursa un impozit pe dividende a carui cota este, in mod normal, de 10 % sau de 15 %. Tinand cont de aceste conventii, acest stat membru ar impozita chiar intr un cuantum mai redus dividendele platite unor beneficiari nerezidenti decat pe cele platite beneficiarilor rezidenti.
41 In plus, conventiile pentru evitarea dublei impuneri ar prevedea ca riscul de dubla impunere este evitat printr o deducere a retinerilor prelevate la sursa in Germania din impozitul din statul de stabilire al societatii beneficiarului dividendelor.
42 In sfarsit, Republica Federala Germania releva ca, desi distribuirile de dividende societatilor rezidente nu sunt supuse impozitului aplicabil persoanelor juridice, aceste dividende sunt luate in considerare la calculul taxei profesionale datorate de aceste societati in temeiul legii referitoare la aceasta taxa. In schimb, dividendele care sunt distribuite unor societati straine nu sunt supuse taxei mentionate.
43 In subsidiar, Republica Federala Germania sustine ca sistemul german de impozitare a dividendelor este, in orice caz, justificat de motive imperative de interes general, in special de necesitatea de a garanta o repartizare echilibrata a competentei de impozitare, in corelare cu principiul teritorialitatii, precum si de necesitatea de a mentine coerenta regimului fiscal.

Aprecierea Curtii

Cu privire la nerespectarea articolului 56 alineatul (1) CE

– Cu privire la existenta unei restrictii privind libera circulatie a capitalurilor

44 Trebuie amintit ca, in virtutea unei jurisprudente constante a Curtii, desi fiscalitatea directa este de competenta statelor membre, acestea din urma trebuie totusi sa exercite aceasta competenta cu respectarea dreptului Uniunii (a se vedea printre altele Hotararea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in Class IV of the ACT Group Litigation, C 374/04, Rec., p. I 11673, punctul 36, Hotararea din 8 noiembrie 2007, Amurta, C 379/05, Rep., p. I 9569, punctul 16, Hotararea din 19 noiembrie 2009, Comisia/Italia, C 540/07, Rec., p. I 10983, punctul 28, precum si Hotararea din 3 iunie 2010, Comisia/Spania, C 487/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 37).
45 Este in special obligatia fiecarui stat membru de a organiza, cu respectarea dreptului Uniunii, propriul sistem de impozitare a beneficiilor distribuite si de a defini, in acest cadru, baza impozabila, precum si cota de impozitare care se aplica actionarului beneficiar (a se vedea printre altele Hotararea Test Claimants in Class IV of the ACT Group Litigation, citata anterior, punctul 50, Hotararea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C 446/04, Rec., p. I 11753, punctul 47, Hotararea din 20 mai 2008, Orange European Smallcap Fund, C 194/06, Rep., p. I 3747, punctul 30, si Hotararea din 16 iulie 2009, Damseaux, C 128/08, Rep., p. I 6823, punctul 25).
46 De asemenea, trebuie sa se sublinieze ca, in lipsa unor masuri de unificare sau de armonizare la nivelul Uniunii, statele membre pastreaza competenta de a defini, pe cale conventionala sau unilaterala, criteriile de repartizare a competentelor lor fiscale, in special in scopul de a elimina dubla impunere (Hotararea din 12 mai 1998, Gilly, C 336/96, Rec., p. I 2793, punctele 24 si 30, Hotararea din 21 septembrie 1999, Saint Gobain ZN, C 307/97, Rec., p. I 6161, punctul 57, precum si Hotararile citate anterior Amurta, punctul 17, Comisia/Italia, punctul 29, si Comisia/Spania, punctul 38).
47 Dupa cum reiese in special din al treilea considerent al Directivei 90/435, aceasta urmareste eliminarea, prin introducerea unui regim fiscal comun, a oricarui dezavantaj al cooperarii dintre societatile din state membre diferite in raport cu cooperarea dintre societatile din acelasi stat membru si stimularea gruparii societatilor comerciale la nivelul Uniunii (Hotararile citate anterior Test Claimants in the FII Group Litigation, punctul 103, Amurta, punctul 18, si Comisia/Spania, punctul 39).
48 In ceea ce priveste participatiile care nu intra sub incidenta Directivei 90/435, revine statelor membre sarcina sa stabileasca daca si in ce masura trebuie evitata dubla impunere economica sau in lant a profiturilor distribuite si sa introduca in acest scop, in mod unilateral sau prin intermediul conventiilor incheiate cu alte state membre, mecanisme care vizeaza prevenirea sau atenuarea acestei duble impuneri economice sau in lant. Cu toate acestea, numai acest fapt nu le permite aplicarea de masuri contrare libertatilor de circulatie garantate de Tratatul CE (a se vedea Hotararile citate anterior Test Claimants in Class IV of the ACT Group Litigation, punctul 54, Amurta, punctul 24, Comisia/Italia, punctul 31, si Comisia/Spania, punctul 40).
49 In speta, este cert ca legislatia germana supune retinerii la sursa dividendele distribuite de o societate stabilita in Germania atat societatilor rezidente din acelasi stat membru, cat si societatilor avand sediul intr un alt stat membru. Totusi, in ceea ce priveste dividendele distribuite societatilor stabilite in Germania, acestea, pe de o parte, nu sunt luate in considerare la calcularea venitului societatii mentionate, in temeiul articolului 8 b alineatul (1) prima teza din KStG, si, pe de alta parte, beneficiaza de un credit fiscal referitor la retineri percepute la sursa. In plus, in conformitate cu articolul 36 alineatele (2) si (4) din EStG, acest credit fiscal este rambursat contribuabilului atunci cand cuantumul impozitului pe venit de achitat este inferior cuantumului creditului fiscal. Rezulta ca societatile beneficiare rezidente nu suporta o sarcina fiscala decurgand din retinerea la sursa.
50 In schimb, in ceea ce priveste dividendele platite societatilor stabilite intr un alt stat membru in cazul in care nu este atins pragul minim pentru participarea unei societati mama la capitalul filialei sale prevazut de articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 90/435, retinerea la sursa este considerata de dreptul fiscal german a fi fost prelevata definitiv.
51 Nu se contesta ca legislatia fiscala germana instituie astfel o diferenta de tratament a dividendelor dupa cum acestea sunt distribuite unor societati beneficiare rezidente sau nerezidente.
52 In aceasta privinta, Republica Federala Germania arata totusi, pe de o parte, ca societatile beneficiare de dividende nu se afla intr o situatie comparabila din perspectiva obiectivului legislatiei fiscale in cauza si, pe de alta parte, ca sarcina fiscala careia ii sunt supuse dividendele platite societatilor stabilite intr un alt stat membru nu este superioara celei care greveaza dividendele distribuite societatilor rezidente.
53 In primul rand, trebuie verificat daca, din perspectiva obiectivului legislatiei mentionate care, potrivit Republicii Federale Germania, ar fi evitarea supraimpozitarii in Germania a beneficiilor distribuite, societatile beneficiare de dividende se afla sau nu se afla in situatii comparabile dupa cum sunt sau nu sunt rezidente in Germania.
54 In aceasta privinta, se poate doar constata ca obiectivul de evitare a supraimpozitarii in Germania a beneficiilor distribuite este atins prin eliminarea impozitarii in lant a dividendelor distribuite societatilor rezidente potrivit modalitatilor descrise la punctul 49 din prezenta hotarare.
55 Desigur, rezulta din jurisprudenta ca, in privinta masurilor prevazute de un stat membru in vederea prevenirii sau a atenuarii impozitarii in lant sau a dublei impuneri economice a beneficiilor distribuite de o societate rezidenta, societatile beneficiare rezidente nu se gasesc in mod necesar intr o situatie comparabila cu cea a societatilor beneficiare rezidente intr un alt stat membru (a se vedea in acest sens Hotararea din 14 decembrie 2006, Denkavit Internationaal si Denkavit France, C 170/05, Rec., p. I 11949, punctul 34, precum si Hotararile citate anterior Amurta, punctul 37, Comisia/Italia, punctul 51, si Comisia/Spania, punctul 50).
56 Cu toate acestea, din momentul in care un stat membru, in mod unilateral sau pe cale conventionala, supune impozitului pe venit nu numai societatile rezidente, ci si societatile nerezidente, pentru dividendele percepute de la o societate rezidenta, situatia acestor societati nerezidente se apropie de cea a societatilor rezidente (a se vedea in acest sens Hotararile citate anterior Test Claimants in Class IV of the ACT Group Litigation, punctul 68, Denkavit Internationaal si Denkavit France, punctul 35, Amurta, punctul 38, Comisia/Italia, punctul 52, precum si Comisia/Spania, punctul 51).
57 Astfel, simpla exercitare de catre acelasi stat a competentei sale fiscale, independent de orice impozitare intr un alt stat membru, genereaza un risc de impozitare in lant sau de dubla impunere economica. Intr un asemenea caz, pentru ca societatile beneficiare nerezidente sa nu se confrunte cu o restrictie privind libera circulatie a capitalurilor, interzisa, in principiu, de articolul 56 CE, statul de resedinta al societatii ce realizeaza distribuirea trebuie sa se asigure ca societatile nerezidente sunt supuse unui tratament echivalent cu cel de care beneficiaza societatile rezidente, din punctul de vedere al mecanismului prevazut de dreptul sau national in vederea evitarii ori a atenuarii impozitarii in lant sau a dublei impuneri economice (a se vedea Hotararile citate anterior Test Claimants in Class IV of the ACT Group Litigation, punctul 70, Amurta, punctul 39, Comisia/Italia, punctul 53, si Comisia/Spania, punctul 52).
58 Or, trebuie sa se constate in speta ca Republica Federala Germania a ales sa isi exercite competenta fiscala cu privire la dividendele distribuite societatilor rezidente in alte state membre. In consecinta, societatile nerezidente beneficiare ale acestor dividende se gasesc intr o situatie comparabila cu cea a societatilor rezidente in ceea ce priveste riscul impozitarii in lant a dividendelor distribuite de societatile rezidente, astfel incat societatile beneficiare nerezidente nu pot fi tratate diferit fata de societatile beneficiare rezidente (Hotararea Comisia/Spania, citata anterior, punctul 53).
59 Aceasta constatare nu este infirmata de argumentul Republicii Federale Germania potrivit caruia societatile rezidente si nerezidente beneficiare de dividende nu se afla intr o situatie comparabila, in masura in care doar beneficiile care sunt redistribuite de primele sunt susceptibile sa sufere o supraimpozitare in Germania, deoarece acest stat membru nu poate impozita decat veniturile actionarilor societatilor mentionate care sunt rezidente in statul membru mentionat.
60 Pe langa imprejurarea ca nu poate fi exclus ca o societate rezidenta dintr un alt stat membru decat Republica Federala Germania sa aiba actionari rezidenti in Germania, a compara sarcina fiscala careia ii sunt supuse dividendele care sunt platite societatilor nerezidente si sarcina fiscala globala careia ii sunt supuse dividendele atunci cand o societate beneficiara rezidenta le redistribuie actionarilor sai rezidenti ar echivala cu a compara regimuri si situatii care nu sunt comparabile, si anume, pe de o parte, persoane fizice beneficiare de dividende nationale si regimul impozitului pe venit aplicabil acestora si, pe de alta parte, societati de capitaluri beneficiare de dividende distribuite in afara tarii si retinerea la sursa care este prelevata de statul membru mentionat (a se vedea in acest sens Hotararea Comisia/Italia, citata anterior, punctul 43).
61 In al doilea rand, pentru a demonstra ca sarcina fiscala careia ii sunt supuse dividendele platite societatilor stabilite intr un alt stat membru nu este superioara celei care greveaza dividendele distribuite societatilor rezidente, Republica Federala Germania se refera la conventiile pentru evitarea dublei impuneri, incheiate cu toate statele membre, precum si la imprejurarea ca, spre deosebire de societatile nerezidente, societatile rezidente sunt supuse taxei profesionale in Germania.
62 In ceea ce priveste incidenta conventiilor pentru evitarea dublei impuneri, trebuie amintit ca, desigur, Curtea s a pronuntat in sensul ca nu poate fi exclus ca un stat membru sa reuseasca sa garanteze respectarea obligatiilor sale rezultate din tratat prin incheierea unei conventii pentru evitarea dublei impuneri cu un alt stat membru (a se vedea in acest sens Hotararile citate anterior Test Claimants in Class IV of the ACT Group Litigation, punctul 71, Amurta, punctul 79, Comisia/Italia, punctul 36, si Comisia/Spania, punctul 58).
63 In acest scop, este totusi necesar ca aplicarea unei asemenea conventii sa permita compensarea efectelor diferentei de tratament rezultate din legislatia nationala (a se vedea Hotararile citate anterior Comisia/Italia, punctul 37, si Comisia/Spania, punctul 59).
64 Potrivit indicatiilor furnizate de Republica Federala Germania, in aplicarea conventiilor pentru evitarea dublei impuneri incheiate cu celelalte state membre, aceasta din urma se limiteaza sa retina la sursa un impozit pe dividende a carui cota este, in mod normal, de 10 % sau de 15 %, impozitul la sursa care excedeaza acestei limite fiind rambursat actionarului in aplicarea dreptului national.
65 Cu toate acestea, astfel cum arata in mod intemeiat Comisia, simpla reducere a cotei de impozitare la sursa pentru distribuirile de dividende societatilor stabilite intr un alt stat membru nu poate in sine sa compenseze efectele diferentei de tratament instituite de legislatia fiscala nationala, in masura in care nu echivaleaza cu neutralizarea sarcinii economice a retinerii la sursa efectuate potrivit modalitatilor descrise la punctul 49 din prezenta hotarare, de care beneficiaza societatile stabilite in Germania.
66 Republica Federala Germania arata in plus ca conventiile pentru evitarea dublei impuneri prevad ca riscul de dubla impunere este evitat printr o deducere a retinerii la sursa din impozitul datorat in statul de stabilire. Potrivit explicatiilor Comisiei, care nu sunt contestate de Republica Federala Germania, conventiile mentionate prevad ca obligatia de deducere este limitata la un cuantum deductibil maximal.
67 Trebuie relevat in aceasta privinta ca aplicarea metodei deducerii ar trebui sa permita deducerea integrala a impozitului pe dividende prelevat in Germania din impozitul datorat in statul de stabilire al societatii beneficiare, astfel incat, in cazul in care dividendele percepute de aceasta societate ar fi impozitate in final mai oneros decat dividendele platite societatilor stabilite in Germania, aceasta sarcina fiscala mai oneroasa nici nu ar mai putea fi imputata Republicii Federale Germania, ci statului de stabilire al societatii beneficiare care si a exercitat competenta de impozitare (a se vedea in acest sens Hotararea Comisia/Spania, citata anterior, punctul 60).
68 Prin urmare, diferenta de tratament nu poate fi neutralizata prin intermediul acestei metode a deducerii decat atunci cand dividendele provenind din Germania sunt impozitate suficient in celalalt stat membru. Or, daca aceste dividende nu sunt impozitate sau nu sunt impozitate suficient, cuantumul impozitului prelevat in Germania sau o parte din acesta nu poate fi dedus (a se vedea Hotararile citate anterior Comisia/Italia, punctul 38, si Comisia/Spania, punctul 62).
69 Trebuie precizat de asemenea ca alegerea de a impozita in celalalt stat membru veniturile provenind din Germania sau nivelul la care sunt impozitate nu depinde de Republica Federala Germania, ci de modalitatile de impozitare definite de celalalt stat membru (Hotararea Comisia/Spania, citata anterior, punctul 64).
70 Prin urmare, Republica Federala Germania sustine fara temei ca deducerea impozitului achitat in Germania din impozitul datorat in celalalt stat membru, in aplicarea prevederilor conventiilor pentru evitarea dublei impuneri, permite in toate situatiile neutralizarea diferentei de tratament rezultate din aplicarea dispozitiilor legislatiei fiscale nationale sau a celor ale acestor conventii care au ca efect reducerea cotei retinerii la sursa (a se vedea de asemenea Hotararile citate anterior Comisia/Italia, punctul 39, si Comisia/Spania, punctul 64).
71 In sfarsit, in ceea ce priveste argumentul Republicii Federale Germania intemeiat pe faptul ca societatile beneficiare de dividende stabilite intr un alt stat membru nu sunt obligate sa achite taxa profesionala, careia ii sunt supuse societatile beneficiare de dividende stabilite in Germania, este suficient sa se aminteasca ca, in conformitate cu jurisprudenta Curtii, un tratament fiscal defavorabil contrar unei libertati fundamentale nu poate fi considerat compatibil cu dreptul Uniunii in considerarea existentei altor avantaje, presupunand ca astfel de avantaje exista (a se vedea in acest sens Hotararea din 6 iunie 2000, Verkooijen, C 35/98, Rec., p. I 4071, punctul 61, Hotararea Amurta, citata anterior, punctul 75, precum si Hotararea din 1 iulie 2010, Dijkman si Dijkman Lavaleije, C 233/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 41).
72 In consecinta, prin prisma observatiilor care preceda, se impune a concluziona ca diferenta de tratament a dividendelor dupa cum acestea sunt distribuite unor societati rezidente sau nerezidente, astfel cum este instituita de legislatia fiscala germana, este susceptibila sa descurajeze societatile stabilite in alte state membre sa realizeze investitii in Germania si este totodata de natura a constitui un obstacol in calea colectarii de capitaluri de catre societatile rezidente de la societatile stabilite in alte state membre.
73 In consecinta, legislatia amintita constituie o restrictie privind libera circulatie a capitalurilor interzisa, in principiu, de articolul 56 alineatul (1) CE.

– Cu privire la justificarea restrictiei privind libera circulatie a capitalurilor

74 Astfel cum reiese dintr o jurisprudenta consacrata, masuri nationale prin care se restrange libera circulatie a capitalurilor pot fi justificate prin motive imperative de interes general, cu conditia sa poata garanta realizarea obiectivului pe care il urmaresc si sa nu depaseasca ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia (a se vedea in acest sens Hotararea din 23 octombrie 2007, Comisia/Germania, C 112/05, Rep., p. I 8995, punctele 72 si 73, precum si Hotararea Dijkman si Dijkman Lavaleije, citata anterior, punctul 49).
75 In aceasta privinta, Republica Federala Germania sustine, in primul rand, ca reglementarea fiscala germana referitoare la impozitarea dividendelor, care vizeaza stabilirea unei impozitari unice si integrale a profitului atat in situatiile interne, cat si transfrontaliere, se justifica prin necesitatea de a asigura o repartizare echilibrata a competentei de impozitare, legata de principiul teritorialitatii, potrivit caruia fiecare stat membru are dreptul de a impozita beneficiile generate pe teritoriul sau. Simpla aplicare a retinerii la sursa ar permite acestui stat membru sa vegheze ca dividendele distribuite datorita veniturilor generate de o activitate economica pe teritoriul sau sa fie supuse o singura data si in totalitate impozitului german.
76 In plus, Republica Federala Germania releva ca ar decurge din jurisprudenta Curtii si in special de la punctul 59 din Hotararea Test Claimants in Class IV of the ACT Group Litigation, citata anterior, si de la punctul 83 din Hotararea din 17 septembrie 2009, Glaxo Wellcome (C 182/08, Rep., p. I 8591), ca a impune statului de resedinta al societatii ce realizeaza distribuirea sa asigure ca profiturile distribuite unui actionar nerezident sa nu fie supuse unei impozitari in lant sau unei duble impuneri economice ar insemna de fapt ca acest stat sa trebuiasca sa renunte la dreptul sau de a impozita un venit generat de o activitate economica desfasurata pe teritoriul sau.
77 In aceasta privinta, trebuie amintit ca o justificare tinand de necesitatea de a garanta o repartizare echilibrata a competentei de impozitare intre statele membre poate fi admisa in special atunci cand regimul in cauza urmareste prevenirea unor comportamente de natura sa compromita dreptul unui stat membru de a si exercita competenta fiscala in legatura cu activitatile realizate pe teritoriul sau (a se vedea Hotararea din 29 martie 2007, Rewe Zentralfinanz, C 347/04, Rep., p. I 2647, punctul 42, Hotararea din 18 iulie 2007, Oy AA, C 231/05, Rec., p. I 6373, punctul 54, Hotararea Amurta, citata anterior, punctul 58, precum si Hotararea din 18 iunie 2009, Aberdeen Property Fininvest Alpha, C 303/07, Rep., p. I 5145, punctul 66).
78 Cu toate acestea, rezulta de asemenea din jurisprudenta Curtii ca, din moment ce un stat membru a ales sa nu impoziteze societatile beneficiare stabilite pe teritoriul sau pentru acest tip de venituri, el nu poate invoca necesitatea de a asigura o repartizare echilibrata a competentei de impozitare intre statele membre pentru a justifica impozitarea societatilor beneficiare stabilite intr un alt stat membru (Hotararile citate anterior Amurta, punctul 59, si Aberdeen Property Fininvest Alpha, punctul 67).
79 Or, desi Republica Federala Germania sustine ca articolul 8 b din KStG nu ar trebui considerat ca fiind materializarea deciziei sale privind neexercitarea competentei sale de impozitare a dividendelor, este cert ca societatile stabilite in Germania beneficiaza, pentru dividendele platite de societatile rezidente ce realizeaza distribuirea, de o neutralizare totala a efectelor retinerii la sursa.
80 Desigur, Curtea a statuat deja ca a impune statului membru de resedinta al societatii ce realizeaza distribuirea sa asigure ca profiturile distribuite unui actionar nerezident sa nu fie supuse unei impozitari in lant sau unei duble impuneri economice, fie prin scutirea societatii ce realizeaza distribuirea de impozitul pe aceste profituri, fie prin acordarea, in favoarea actionarului mentionat, a unui avantaj fiscal corespunzator impozitului platit pe respectivele profituri de societatea ce realizeaza distribuirea, ar insemna de fapt ca acest stat sa trebuiasca sa renunte la dreptul sau de a impozita un venit generat de o activitate economica desfasurata pe teritoriul sau (a se vedea Hotararile citate anterior Test Claimants in Class IV of the ACT Group Litigation, punctul 59, si Glaxo Wellcome, punctul 83).
81 Totusi, in speta, scutirea de retinerea la sursa sau avantajul fiscal corespunzator impozitului prelevat la sursa de Republica Federala Germania, acordate societatilor stabilite intr un alt stat membru, nu ar insemna de fapt ca aceasta din urma trebuie sa renunte la dreptul sau de a impozita un venit generat de o activitate economica desfasurata pe teritoriul sau. Astfel, dividendele distribuite de societatile rezidente au fost deja supuse impozitarii in sarcina societatilor ce realizeaza distribuirea in calitate de profituri realizate de acestea.
82 Desigur, scutirea de retinerea la sursa sau acordarea unui avantaj fiscal corespunzator impozitului prelevat la sursa de Republica Federala Germania ar antrena, pentru aceasta, o reducere a incasarilor sale fiscale.
83 Or, reiese dintr o jurisprudenta constanta a Curtii ca reducerea incasarilor fiscale nu poate fi considerata un motiv imperativ de interes general care sa poata fi invocat pentru a justifica o masura care este in principiu contrara unei libertati fundamentale (a se vedea printre altele Hotararea din 7 septembrie 2004, Manninen, C 319/02, Rec., p. I 7477, punctul 49 si jurisprudenta citata).
84 In al doilea rand, Republica Federala Germania sustine ca regimul de impozitare a dividendelor este justificat de ratiuni tinand de coerenta regimului fiscal. Astfel, avantajul fiscal acordat prin articolul 8 b din KStG ar fi compensat printr un dezavantaj fiscal, si anume impozitarea actionarilor. Chiar in cazul in care profiturile nu sunt distribuite actionarilor, a doua etapa de impozitare ar fi efectuata in Germania.
85 In aceasta privinta, trebuie amintit ca Curtea a admis deja ca necesitatea de a mentine coerenta unui regim fiscal poate justifica o restrictie privind exercitarea libertatilor de circulatie garantate prin tratat (Hotararea din 28 ianuarie 1992, Bachmann, C 204/90, Rec., p. I 249, punctul 28, Hotararea Manninen, citata anterior, punctul 42, Hotararea din 27 noiembrie 2008, Papillon, C 418/07, Rep., p. I 8947, punctul 43, si Hotararea Glaxo Wellcome, citata anterior, punctul 77).
86 Pentru ca un argument bazat pe o asemenea justificare sa poata fi primit, Curtea impune totusi existenta unei legaturi directe intre avantajul fiscal vizat si compensarea acestui avantaj cu o prelevare fiscala determinata, caracterul direct al acestei legaturi trebuind sa fie apreciat in functie de obiectivul reglementarii in cauza (a se vedea Hotararile citate anterior Papillon, punctul 44, si Glaxo Wellcome, punctul 78).
87 In speta, trebuie constatat ca, in cadrul legislatiei fiscale in cauza, neutralizarea efectelor retinerii la sursa asupra dividendelor distribuite unei societati rezidente nu este supusa dublei conditii ca dividendele sa fie redistribuite de aceasta si ca impozitarea in sarcina actionarilor acestei societati sa permita compensarea scutirii in termeni economici a retinerii la sursa.
88 Astfel cum rezulta din expunerea de motive a legislatiei fiscale in cauza, reprodusa in memoriul in aparare al Republicii Federale Germania, unul dintre obiectivele sistemului de impozitare partiala a veniturilor este de a favoriza reinvestirea in intreprindere a beneficiilor care decurg din exploatarea acesteia si de a ameliora astfel autofinantarea intreprinderilor. Un asemenea sistem de impozitare partiala vizeaza printre altele favorizarea mentinerii beneficiilor in societate si evitarea distribuirii acestora catre actionari sub forma de dividende.
89 Astfel, intrucat a doua etapa a impozitarii nu intervine decat daca profitul a fost distribuit actionarilor sub forma de dividende, sistemul face mai avantajoasa din punct de vedere fiscal acumularea profiturilor in interiorul societatii decat distribuirea lor catre actionari.
90 In masura in care faptul de a evita a doua etapa a impozitarii poate fi considerat ca fiind conform cu obiectivul regimului fiscal mentionat, care este de a favoriza acumularea profiturilor in interiorul societatii beneficiare in detrimentul distribuirii acestora actionarilor sub forma de dividende, nu se poate considera ca avantajul constand intr o scutire a dividendelor distribuite unei societati rezidente de retinerea la sursa este in toate cazurile compensat prin impozitarea acestor profituri in masura in care constituie venituri ale actionarilor societatii beneficiare.
91 Argumentul Republicii Federale Germania potrivit caruia, chiar in cazul in care profiturile societatii beneficiare nu sunt distribuite actionarilor, a doua etapa de impozitare ar interveni, cu toate acestea, ulterior, in masura in care o operatiune impozabila s ar produce in mod necesar in viitor, nu poate fi primit. Chiar daca s ar presupune ca acesta ar fi cazul, o eventuala impozitare diferita nu este susceptibila sa justifice o scutire imediata de retinerea la sursa a dividendelor platite societatilor beneficiare rezidente.
92 In consecinta, nu exista o legatura directa, in sensul jurisprudentei citate la punctul 86 din prezenta hotarare, intre scutirea retinerii la sursa a dividendelor platite societatilor beneficiare rezidente si impozitarea dividendelor mentionate, fie in calitate de venituri ale actionarilor acestor societati, fie cu ocazia unei eventuale operatii impozabile ulterioare.
93 Reiese ca restrictia privind libera circulatie a capitalurilor care rezulta din legislatia fiscala in cauza nu poate fi justificata prin motivele invocate de Republica Federala Germania.
94 Rezulta din tot ceea ce preceda ca, intrucat a supus dividendele distribuite unor societati stabilite in alte state membre, in cazul in care nu este atins pragul minim pentru participarea unei societati mama la capitalul filialei sale prevazut la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 90/435, unei impozitari mai oneroase, in termeni economici, decat cea care greveaza dividendele distribuite unor societati al caror sediu este situat pe teritoriul sau, Republica Federala Germania nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 56 alineatul (1) CE.

Cu privire la incalcarea articolului 40 din Acordul privind SEE

95 Unul dintre principalele obiective ale Acordului privind SEE este acela de a realiza in modul cel mai complet cu putinta libera circulatie a marfurilor, a persoanelor, a serviciilor si a capitalurilor pe tot cuprinsul SEE, astfel incat piata interna realizata pe teritoriul Uniunii sa fie extinsa la statele membre ale AELS. Din aceasta perspectiva, mai multe dispozitii ale acordului respectiv vizeaza sa garanteze o interpretare cat mai uniforma cu putinta a acestuia pe tot cuprinsul SEE (a se vedea Avizul 1/92 din 10 aprilie 1992, Rec., p. I 2821). In acest cadru, este de competenta Curtii sa vegheze ca regulile din Acordul privind SEE care sunt identice in esenta cu cele din tratat sa fie interpretate uniform in interiorul statelor membre (Hotararea din 23 septembrie 2003, Ospelt si Schlössle Weissenberg, C 452/01, Rec., p. I 9743, punctul 29, precum si Hotararea Comisia/Italia, citata anterior, punctul 65).
96 Rezulta ca, desi unele restrictii privind libera circulatie a capitalului intre resortisantii statelor semnatare ale Acordului privind SEE trebuie apreciate din perspectiva articolului 40 din acordul respectiv si a anexei XII la acesta, stipulatiile in cauza prezinta aceeasi valoare juridica precum dispozitiile identice, in esenta, ale articolului 56 CE (a se vedea Hotararea din 11 iunie 2009, Comisia/Tarile de Jos, C 521/07, Rep., p. I 4873, punctul 33, si Hotararea Comisia/Italia, citata anterior, punctul 66).
97 Astfel cum s a constatat la punctul 49 din prezenta hotarare, societatile beneficiare stabilite in Germania nu suporta o sarcina fiscala decurgand din retinerea la sursa pentru dividendele care le sunt distribuite de filialele lor rezidente.
98 In ceea ce priveste dividendele platite societatilor stabilite in Islanda si in Norvegia, retinerea la sursa este considerata de dreptul german a fi fost prelevata definitiv.
99 In consecinta si pentru aceleasi motive ca si cele expuse cu ocazia examinarii actiunii din perspectiva articolului 56 alineatul (1) CE, se impune sa se considere ca, intrucat a supus dividendele distribuite unor societati stabilite in Islanda si in Norvegia unei impozitari mai oneroase, in termeni economici, decat cea care greveaza dividendele distribuite unor societati al caror sediu este situat pe teritoriul sau, Republica Federala Germania nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 40 din Acordul privind SEE.

Cu privire la cheltuielile de judecata

100 Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedura, partea care cade in pretentii este obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. Intrucat Comisia a solicitat obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecata, iar Republica Federala Germania a cazut in pretentii, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera intai) declara si hotaraste:

1. Intrucat a supus dividendele distribuite unor societati stabilite in alte state membre, in cazul in care nu este atins pragul minim pentru participarea unei societati mama la capitalul filialei sale prevazut la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplica societatilor mama si filialelor acestora din diferite state membre, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2003/123/CE a Consiliului din 22 decembrie 2003, unei impozitari mai oneroase, in termeni economici, decat cea care greveaza dividendele distribuite unor societati al caror sediu este situat pe teritoriul sau, Republica Federala Germania nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 56 alineatul (1) CE.
2. Intrucat a supus dividendele distribuite unor societati stabilite in Islanda si in Norvegia unei impozitari mai oneroase, in termeni economici, decat cea care greveaza dividendele distribuite unor societati al caror sediu este situat pe teritoriul sau, Republica Federala Germania nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 40 din Acordul privind Spatiul Economic European din 2 mai 1992.
3. Obliga Republica Federala Germania la plata cheltuielilor de judecata.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close