DCC 272/2012. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 153 alin. (6) si (7) din Codul fiscal

In M. Of. nr. 416 din 22 iunie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 272/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 153 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 153 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Cosmin Ionescu in Dosarul nr. 3.685/63/2010 al Tribunalului Dolj – Sectia contencios administrativ si fiscal. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 676D/2011.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Presedintele dispune sa se faca apelul si in Dosarul nr. 677D/2011, avand ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 153 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Andrei Rivelino Vasuica in Dosarul nr. 9.302/63/2010 al Tribunalului Dolj – Sectia contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea, avand in vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in dosarele nr. 676D/2011 si nr. 677D/2011, pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii dosarelor.
Curtea, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 677D/2011 la Dosarul nr. 676D/2011, care este primul inregistrat.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, sens in care face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.424/2011.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 mai 2011, pronuntata in Dosarul nr. 3.685/63/2010, si prin Incheierea din 20 aprilie 2011, pronuntata in Dosarul nr. 9.302/63/2010, Tribunalul Dolj – Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 153 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Cosmin Ionescu si Andrei Rivelino Vasuica in cauze avand ca obiect anularea unor acte administrative.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile art. 153 din Codul fiscal, prin faptul ca permit organelor fiscale competente sa inregistreze, din oficiu, in scopuri de TVA, toate persoanele care sunt obligate sa solicite inregistrarea, fara existenta unei cereri anterioare provenite de la persoana in cauza, sunt neconstitutionale, incalcand prevederile art. 40, 45 si ale art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) din Constitutie.
Tribunalul Dolj – Sectia contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Intr-o economie de piata, statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. Or, libertatea comertului nu poate fi asigurata decat prin impunerea unui climat de disciplina economica la care operatorii economici trebuie sa se conformeze si, in consecinta, legiuitorul are competenta de a stabili sanctiunile corespunzatoare pentru nerespectarea regulilor stabilite.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 153 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Desi dispozitiile art. 153 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate si completate, avand in vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea se va pronunta asupra dispozitiilor din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal aplicabile cauzei, astfel cum a fost sesizata prin incheiere.
Dispozitiile criticate au urmatorul continut: “(6) Organele fiscale competente vor inregistra in scopuri de TVA, conform prezentului articol, toate persoanele care, in conformitate cu prevederile prezentului titlu, sunt obligate sa solicite inregistrarea, conform alin. (1), (2), (4) sau (5).
(7) In cazul in care o persoana este obligata sa se inregistreze, in conformitate cu prevederile alin. (1), (2), (4) sau (5), si nu solicita inregistrarea, organele fiscale competente vor inregistra persoana respectiva din oficiu.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorii exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 40 referitor la dreptul de asociere, art. 45 referitor la libertatea economica si art. 135 alin. (1) si (2) lit. a) referitor la economia Romaniei.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, prin Decizia nr. 1.424 din 25 octombrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2012, raspunzand unei critici identice, a respins exceptia de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
Cu acel prilej, Curtea a retinut, referitor la incalcarea art. 40 din Constitutie, ca principiul libertatii de asociere nu are in vedere constituirea de “asociatii” care au ca obiect desfasurarea de activitati cu scop patrimonial, ceea ce legea califica drept societati comerciale, ci, asa cum rezulta din formula redactionala a textului, se refera la constituirea unor subiecte colective de o alta natura juridica si cu alta finalitate, cum sunt asociatiile fara scop patrimonial, partidele politice sau sindicatele. Sub acest aspect, prin sintagma “si in alte forme de asociere”, legiuitorul constitutional a avut in vedere, prin aceasta formula mai larga, entitati colective cu naturi juridice si finalitati similare celor mentionate, iar nu societati comerciale. Asa fiind, Curtea a constatat ca dispozitiile art. 40 din Constitutie nu au incidenta in cauza dedusa controlului.
In ceea ce priveste invocarea prevederilor constitutionale ale art. 45 si art. 135 alin. (1) si (2) lit. a), Curtea a constatat ca libertatea economica reglementata de prevederile art. 45 din Constitutie nu este absoluta; atat accesul liber al persoanei la o activitate economica, cat si exercitarea acestuia se desfasoara “in conditiile legii”. De asemenea, prevederile constitutionale ale art. 135 alin. (1), potrivit carora economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta, trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu cele ale alin. (2) lit. a) si b) al aceluiasi articol, care prevad obligatia statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie, precum si protejarea intereselor nationale in activitatea economica.
Totodata, Curtea a constatat ca inregistrarea in scopuri de TVA efectuata din oficiu, de catre organele fiscale competente, nu este o operatiune efectuata aleatoriu. Dispozitiile art. 153 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal dispun in sensul ca pot fi inregistrate, din oficiu, acele persoane impozabile care realizeaza sau intentioneaza sa realizeze o activitate economica ce implica operatiuni taxabile si/sau scutite de taxa pe valoare adaugata cu drept de deducere si care nu au solicitat inregistrarea.
Astfel, critica potrivit careia inregistrarea se poate realiza fara existenta unei cereri anterioare provenite de la persoana in cauza nu poate fi retinuta, tocmai nerespectarea obligatiei prevazute de textul de lege criticat in sarcina persoanelor impozabile ducand la actiunea din oficiu a organelor fiscale.
Intrucat nu au aparut imprejurari noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie, solutia adoptata in precedent, precum si considerentele pe care aceasta se intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 153 alin. (6) si (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Cosmin Ionescu in Dosarul nr. 3.685/63/2010 si de Andrei Rivelino Vasuica in Dosarul nr. 9.302/63/2010, dosare ale Tribunalului Dolj – Sectia contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 22 martie 2012.