Este neconstitutionala Legea privind modificarea si completarea Legii 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale 215/2001 si a Legii 393/2004 privind Statutul alesilor locali

In M. Of. 473 din 11 iulie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale 682/2012 asupra obiectiei de neconstitutionalitate a Legii privind modificarea si completarea Legii 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale 215/2001 si a Legii 393/2004 privind Statutul alesilor locali.

Din cuprins:
I. 1. Cu Adresa 51/2.251 din 31 mai 2012, secretarul general al Camerei Deputatilor a trimis Curtii Constitutionale sesizarea formulata de 54 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, referitoare la neconstitutionalitatea Legii pentru modificarea si completarea art. 48 din Legea 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale 215/2001 si a Legii 393/2004 privind Statutul alesilor locali.
2. Autorii sesizarii sunt urmatorii: Mircea-Nicu Toader, Iulian Vladu, Valeriu Tabara, Danut Liga, Victor Boiangiu, Samoil Vilcu, Mihai Doru Opriscan, Adrian Gurzau, Toader Stroian, Marius Rogin, Maria Stavrositu, Zanfir Iorgus, Stelian Fuia, Adrian Popescu, Mihai Banu, Vasile Gherasim, Costica Canacheu, Gheorghe Albu, Ioan-Nelu Botis, Valerian Vreme, Mihai Stroe, Adrian Henorel Nitu, Constantin Dascalu, Stelian Ghita-Eftemie, Cristina Elena Dobre, Sever Voinescu-Cotoi, Daniel Buda, Carmen Axenie, Alin Augustin Florin Popoviciu, Viorel Arion, Sorin Stefan Zamfirescu, Claudia Boghicevici, Ioan Balan, Sanda Maria Ardeleanu, Mihai Surpateanu, Catalin Ovidiu Buhaianu-Obuf, Dumitru Pardau, Gelu Visan, Marius-Sorin Gondor, Ioan Oltean, Bogdan Cantaragiu, Ioan Holdis, Adrian Florescu, Doinita-Mariana Chircu, Florian Daniel Geanta, Elena Gabriela Udrea, Stefan-Daniel Pirpiliu, Sulfina Barbu, Dan Gabriel Gospodaru, Cristian Alexandru Boureanu, Tinel Gheorghe, Dan-Radu Zatreanu, Sorin Andi Pandele si Lucian Nicolae Bode.
3. Sesizarea a fost formulata in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 10, 15, 16 si 18 din Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub 3.834 din 31 mai 2012 si constituie obiectul Dosarului 1.042 A/2012.

II. Obiectul sesizarii, astfel cum a fost formulat, il constituie Legea pentru modificarea si completarea art. 48 din Legea 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale 215/2001 si a Legii 393/2004 privind Statutul alesilor locali.

III. Criticile de neconstitutionalitate sunt, in esenta, urmatoarele:
1. Modificarile aduse legii electorale privitoare la alegerile parlamentare incalca dispozitiile constitutionale ale art. 2, potrivit carora suveranitatea nationala se exercita prin organele reprezentative ale statului roman si prin referendum.
1.1. In opinia autorilor sesizarii, legea criticata „incalca vointa cetatenilor romani exprimata in referendumul din 22 noiembrie 2009”, referendum la care majoritatea participantilor la vot au fost in favoarea trecerii la un Parlament unicameral si a reducerii numarului de parlamentari la maximum 300 de persoane.
1.2. Chiar daca vointa exprimata la referendum ar trebui transpusa prin modificarea Constitutiei, „totusi trebuie avuta in vedere atunci cand se doreste modificarea legilor electorale”. Se apreciaza ca este neconstitutionala o lege care, „pe langa faptul ca modifica substantial modul de alocare a mandatelor, aduce si un plus de parlamentari fata de numarul in vigoare la data organizarii referendumului, ignorand art. 62 alin. (3) din Constitutie, care specifica in mod expres faptul ca numarul deputatilor si al senatorilor se stabileste prin legea electorala, in raport cu populatia tarii”. Or, conform ultimului recensamant, populatia Romaniei a scazut in numar considerabil.

2. Modificarile aduse prin legea contestata sunt de natura sa perturbe stabilitatea dreptului electoral
2.1. Se incalca astfel, potrivit sesizarii, recomandarile Comisiei de la Venetia cuprinse in Raportul explicativ adoptat in cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Venetia, 18 – 19 octombrie 2002), retinute si in Decizia Curtii Constitutionale 51/2002, potrivit carora trebuie evitata modificarea frecventa a sistemelor de scrutin sau cu putin timp (mai putin de un an) inainte de alegeri.
2.2. Se apreciaza ca si in cauza este aceeasi situatie cu aceea sanctionata de Curte prin decizia mai sus mentionata, adica „modificarea legii electorale cu putine luni inainte de alegeri si inducerea unei confuzii pentru alegatori in ceea ce priveste modalitatea de stabilire a mandatelor”. Se incalca astfel principiul securitatii juridice, normele internationale in materie la care Curtea Constitutionala face referire in Decizia 51/2012, precum si principiile desprinse din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, intr-o jurisprudenta constanta (invocata in cuprinsul aceleiasi decizii la care autorii sesizarii fac referire), subliniaza importanta stabilitatii legii „indiferent din ce domeniu, insa cu prioritate in materie electorala”.
2.3. Invocandu-se acelasi document al Comisiei de la Venetia, se mai arata si ca, „din moment ce prin legea contestata se modifica procedura electorala si modalitatea de atribuire a mandatelor de deputat si senator, apar in mod inevitabil dificultati suplimentare autoritatilor insarcinate cu aplicarea sa”.
2.4. Se prezinta, in fundamentarea acelorasi sustineri, considerentele Deciziei 51/2012 a Curtii Constitutionale, prin care se arata deficientele legislatiei electorale si se retine faptul ca se impune o reconsiderare a acesteia „din perspectiva alegerilor parlamentare din anul 2012, care sa asigure, sub toate aspectele, organizarea si desfasurarea unor alegeri democratice in Romania”.

3. Punctul 16 din legea supusa controlului de constitutionalitate, care introduce la art. 48 din lege doua noi alineate – (11^1) si (11^2) – incalca principiul egalitatii in drepturi, al reprezentativitatii si echilibrului politic, legea, in ansamblul ei, afectand ideea reprezentativitatii prevazute de Legea fundamentala.
3.1. Se arata ca din modul de redactare a textului alin. (11^2) rezulta o inegalitate intre cetatenii apartinand diferitelor judete ale tarii.
3.2. Astfel, la un numar relativ egal de cetateni, numarul mandatelor pentru Camera Deputatilor va fi diferit, respectiv numarul va fi stabilit nu in functie de principiul reprezentativitatii, ci in raport cu ponderea minoritatilor nationale sau a comunitatii romanesti, care poate sau nu depasi pragul minim de 7% stabilit in mod aleatoriu de catre legiuitor.
3.3. In colegiile in care exista aceasta situatie de fapt se poate ajunge ca numarul mandatelor sa fie majorat semnificativ in raport cu numarul mandatelor atribuite pentru colegiile in care nu locuiesc minoritati nationale.
3.4. Se poate ajunge astfel ca, in doua judete in care exista aproximativ acelasi numar de locuitori, cetatenii sa fie reprezentati diferit in Parlament, astfel incat in judetul in care exista o comunitate romaneasca/minoritate nationala care depaseste 7% din totalul de locuitori al intregului judet, numarul de mandate sa il depaseasca pe cel aferent unui judet a carui comunitate romaneasca/minoritate nationala nu atinge acest procent.
3.5. Pentru aceste motive, autorii sesizarii apreciaza ca reglementarile criticate au un caracter discriminatoriu si abuziv, determinand o reprezentare incorecta si inegala a voturilor cetatenilor in Parlamentul Romaniei, avand in vedere in acest sens si prevederile art. 62 alin. (2) din Constitutie.

4. Prevederile alin. (11^2) al art. 48 din Legea 35/2008, nou-introduse, contin o notiune care nu se regaseste in Constitutie si care este contrara art. 62 alin. (2) din Legea fundamentala, respectiv sintagma de „comunitate romaneasca”.
4.1. Se arata ca, pe langa faptul ca acest concept nu este definit prin lege si aduce, in acest sens, dificultati in aplicarea noilor modificari, acesta stabileste un mod de alocare a mandatelor de deputati care nu este conform Constitutiei.
4.2. Prin aplicarea noilor prevederi s-ar atribui mandate in plus fata de cele stabilite pentru judetul respectiv pentru locuitorii comunitatilor romanesti ce depasesc 7% din populatia intregului judet. Or, potrivit Constitutiei, aceasta exceptie se aplica, in conformitate cu art. 62 alin. (2) din Constitutie, doar organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale. Prin urmare, doar aceste organizatii au dreptul instituit de Constitutie la cate un loc de deputat daca nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament.
4.3. Se creeaza, pe de o parte, o confuzie intre notiunea de minoritate nationala si minoritate locala, instituind reguli diferite pentru fiecare categorie. Pe de alta parte, se permite ca minoritatea sa fie reprezentata proportional, in schimb majoritatea este lipsita de o reprezentativitate reala, conducand la derapaje antidemocratice.
4.4. Se incalca astfel si statuarile obligatorii din considerentele Deciziei Curtii Constitutionale 51/2012 privind necesitatea rationalizarii Parlamentului.
4.5. In concluzie, prin legea contestata se urmareste modificarea semnificativa a sistemului electoral, ajungandu-se chiar la o majorare a numarului de mandate de deputati sau de senatori, ignorandu-se, in mod flagrant, vointa cetatenilor de a reduce numarul de parlamentari la 300 si de restructurare a Parlamentului bicameral in unul unicameral, precum si rezultatele recensamantului.

IV. In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea 47/1992, sesizarea a fost transmisa presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate.

V. Presedintele Senatului a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa L 213 din 13 iunie 2012, punctul sau de vedere in sensul ca legea criticata este neconstitutionala.
1. Se apreciaza ca legea supusa controlului de constitutionalitate incalca prevederile art. 1 alin. (5) si art. 2 coroborate cu cele ale art. 61 si ale art. 62 alin. (3) din Constitutia Romaniei, sub aspectul nerespectarii exigentei constitutionale referitoare la necesitatea asigurarii stabilitatii normelor juridice in domeniul electoral.
2. Referindu-se la principiile statuate de Curtea Constitutionala prin deciziile 61/2010 si 51/2012, se apreciaza ca modificarile aduse legislatiei electorale cu cateva luni inainte de alegeri aduc atingere stabilitatii electorale si incalca principiul securitatii juridice instituit de art. 1 alin. (5) din Constitutie. Se incalca totodata si dispozitiile art. 147 alin. (4) din Constitutie potrivit carora deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii.
3. Totodata, prin modificarile aduse sistemului electoral, legea dedusa controlului de constitutionalitate incalca vointa cetatenilor exprimata la referendumul din 22 noiembrie 2009, in sensul reducerii numarului de parlamentari si a modificarii structurii Parlamentului. Se incalca astfel prevederile art. 2 din Constitutia Romaniei, prin raportare si la prevederile art. 62 alin. (3), care specifica expres faptul ca numarul deputatilor si al senatorilor se stabileste prin legea electorala, in raport cu populatia tarii.
4. Se mai arata ca, in dezacord cu principiile si recomandarile Comisiei de la Venetia, legea criticata induce alegatorului ideea ca dreptul sau electoral este utilizat intr-un mecanism manipulat de cei care sunt la putere. In plus, cata vreme se modifica procedura electorala si modalitatea de atribuire a mandatelor de deputat si de senator, apar in mod inevitabil dificultati suplimentare in aplicarea sa de catre autoritatile competente in materie.
5. Cu privire la alin. (11^2) al art. 48, introdus prin legea criticata, se arata ca incalca principiul egalitatii in drepturi, al reprezentativitatii, dar si echilibrului politic, legea in ansamblul ei afectand ideea reprezentativitatii prevazute de Legea fundamentala.
6. Astfel, din continutul normativ al textului mentionat rezulta o inegalitate intre cetatenii apartinand diferitelor judete ale tarii. La un numar relativ egal de cetateni, numarul mandatelor pentru Camera Deputatilor va fi diferit, fiind stabilit nu in functie de principiul reprezentativitatii, ci in raport cu ponderea minoritatilor nationale sau a comunitatii romanesti, care poate sau nu depasi pragul de minimum 7% stabilit in mod aleatoriu de catre legiuitor. In colegiile in care exista aceasta situatie de fapt se poate ajunge ca numarul mandatelor sa fie majorat semnificativ in raport cu numarul mandatelor atribuite pentru colegiile in care nu locuiesc minoritati nationale. Dispozitiile criticate determina astfel o reprezentare incorecta si inegala a voturilor cetatenilor in Parlamentul Romaniei.
7. Se mai arata ca sintagma „comunitate romaneasca”, prevazuta in aceleasi dispozitii nou-introduse, nu se regaseste in Constitutie, fiind contrara prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea fundamentala. Prin aplicarea modificarilor aduse legii electorale s-ar atribui mandate in plus fata de cele stabilite pentru judetul respectiv, in conditiile in care aceasta exceptie se aplica, potrivit art. 62 alin. (2) din Constitutie, doar organizatiilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale. Totodata, se creeaza o confuzie intre notiunea de minoritate nationala si minoritate locala, se permite ca minoritatea sa fie reprezentata proportional, in timp ce majoritatea este lipsita de o reprezentativitate reala, ceea ce conduce la derapaje antidemocratice si incalca atat principiul egalitatii, cat si al reprezentativitatii.

VI. Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa 51/2.453 din 13 iunie 2012, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este intemeiata, pentru urmatoarele motive:
1. Legea criticata nu respecta principiul statului de drept, incalcand vointa cetatenilor exprimata in referendumul din 22 noiembrie 2009, in sensul trecerii la un Parlament unicameral si al reducerii numarului de parlamentari. Astfel, din continutul acesteia rezulta ca numarul parlamentarilor nu numai ca nu se va reduce, ci va creste intr-o anumita masura, „ceea ce este neconform vointei populare exprimate”.
2. Se mai arata ca adoptarea acestei legi cu mai putin de 6 luni inainte de data alegerilor parlamentare incalca principiul securitatii juridice instituit implicit de art. 1 alin. (5) din Constitutie.
3. Potrivit aceluiasi punct de vedere, legea criticata, la pct. 16, incalca grav prevederile art. 62 alin. (2) din Constitutie, pentru ca se creeaza o noua grupare sociala, si anume comunitatile romanesti din cadrul unor judete, comunitati asimilate astfel cu minoritatile sociale judetene. Se apreciaza ca „acest text este contrar tuturor dispozitiilor din Constitutie referitoare la minoritati, care nu pot fi decat nationale si nicidecum judetene”. Se invoca Hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Grosaru impotriva Romaniei, 2010.
4. Cu privire la procentul de 7% instituit prin dispozitiile criticate, se arata ca nu este reglementat de art. 62 alin. (2) din Constitutie si „modifica neconstitutional modalitatea de a caracteriza un grup social ca fiind format din persoane apartinand minoritatilor nationale”. Se arata ca „minoritatile nationale rezulta din raportarea numarului de persoane care le apartin la numarul total al locuitorilor unui stat, si nu la cel al unui judet”, apreciindu-se ca „este profund neconstitutional ca raportarea in cauza sa se faca la numarul de locuitori ai unui judet, mai ales ca in acel judet este posibil ca persoane care apartin majoritatii etnice la nivel national sa devina minoritate”.
5. Se mai arata si ca prin legea criticata se aduce atingere caracterului reprezentativ al Parlamentului Romaniei, incalcandu-se astfel prevederile art. 2 alin. (1) si art. 61 alin. (1) din Constitutie. Astfel, tipul de scrutin trebuie sa fie conform sistemului de partide, adica intr-un sistem de doua partide este posibil un scrutin majoritar uninominal cu un tur, in timp ce intr-un sistem multipartidist sunt posibile doar reprezentarea proportionala si scrutinele mixte. Intr-un stat multipartidist, cum este cazul Romaniei, nu poate fi asigurata reprezentativitatea printr-un tip de scrutin majoritar uninominal cu un tur specific sistemului de doua partide.

VII. Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa 5/3.992/2012, inregistrata la Curtea Constitutionala cu 4.217 din 21 iunie 2012, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata, pentru urmatoarele motive:
1. Cat priveste criticile aduse legii in ansamblul ei in sensul ca reglementarile propuse intervin chiar in anul electoral, ceea ce ar aduce atingere stabilitatii electorale, in punctul de vedere exprimat se observa ca si legislatia electorala anterioara a fost modificata cu mai putin de un an inainte de alegeri, fapt ce nu a fost sanctionat de Curtea Constitutionala cu ocazia exercitarii controlului de constitutionalitate, si nu a creat dificultati deosebite autoritatilor insarcinate cu aplicarea sa. Referitor la dispozitiile Codului bunelor practici in materie electorala elaborat de Comisia de la Venetia, se arata ca nu are caracter obligatoriu; statele isi pot manifesta optiunea libera in materie electorala, avand in vedere respectarea drepturilor omului, in general, si a dreptului de a fi ales si de a alege, in special, considerente retinute in Decizia 61/2010 a Curtii Constitutionale.
2. Se mai arata ca prin reglementarile criticate s-a dorit corectarea unora dintre problemele majore relevate din alegerile parlamentare precedente, in acord cu constatarile Curtii Constitutionale cuprinse in Decizia 61/2010.
3. Referitor la sustinerea autorilor sesizarii privind importanta asigurarii accesibilitatii si previzibilitatii legii, se remarca faptul ca legea criticata nu aduce modificari procedurii de vot, stabilind doar un nou mecanism de repartizare a mandatelor, specific tipului de scrutin majoritar uninominal. Se opineaza ca „acest fapt nu este de natura a crea probleme cetatenilor in procesul votarii, nefiind susceptibil a aduce atingere drepturilor electorale, ci, dimpotriva, aduce noi garantii pentru respectarea principiilor constitutionale ale egalitatii in fata legii si reprezentativitatii”.
4. Referitor la referendumul privind reducerea numarului de parlamentari, se arata ca este unul consultativ si, prin urmare, nu obliga autoritatile statului la adoptarea unei decizii in concordanta cu vointa poporului rezultata in urma referendumului.
5. In ceea ce priveste art. 16 din lege, se apreciaza ca includerea unei asemenea dispozitii a reiesit din necesitatea reglementarii situatiei unor cetateni romani apartinand comunitatii romanesti sau unor minoritati nationale pentru care actuala lege electorala nu asigura respectarea principiilor egalitatii si reprezentativitatii. Invocandu-se sub acest aspect considerente cuprinse in Decizia 148/2003 a Curtii Constitutionale, se apreciaza ca reglementarea criticata da eficienta principiului egalitatii si reprezentativitatii, dat fiind faptul ca atat minoritatile nationale care au un anumit procent in anumite circumscriptii electorale, cat si comunitatea romaneasca minoritara in alte circumscriptii primesc in egala masura mandate, de drept, in temeiul legii. In plus, circumscriptiile electorale sunt egale ca numar de locuitori, indiferent de numarul mandatelor atribuite suplimentar.
6. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 15 din Constitutie, se arata ca autorii obiectiei nu motiveaza in niciun fel viciile de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Senatului, Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul judecatorului-raportor, Legea privind modificarea si completarea Legii 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale 215/2001 si a Legii 393/2004 privind Statutul alesilor locali, precum si dispozitiile Legii 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
VIII. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 1, 10, 15, 16 si 18 din Legea 47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate formulata de cei 54 de deputati apartinand Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

IX. 1. Obiectul sesizarii, astfel cum a fost formulat, il constituie Legea pentru modificarea si completarea art. 48 din Legea 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale 215/2001 si a Legii 393/2004 privind Statutul alesilor locali.
2. Examinand actele dosarului, precum si fisa legislativa a actului contestat, Curtea constata ca, in realitate, obiectul sesizarii il constituie Legea privind modificarea si completarea Legii 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale 215/2001 si a Legii 393/2004 privind Statutul alesilor locali.

X. Criticile formulate de autorii sesizarii privesc atat legea in ansamblul sau, cat si, in mod distinct, dispozitii ale acesteia, respectiv alin. (11^1) si (11^2), introduse la art. 48 din Legea 35/2008, care au urmatorul cuprins:
„(11^1) In caz de balotaj se va organiza un nou tur de scrutin la doua saptamani de la primul tur. La al doilea tur de scrutin participa numai candidatii aflati in situatie de balotaj. In al doilea tur de scrutin este declarat ales candidatul care a obtinut numarul cel mai mare de voturi valabil exprimate.
(11^2) Daca intr-un judet in care locuitorii apartinand comunitatii romanesti sau unei minoritati nationale depasesc, conform datelor oficiale finale ale ultimului recensamant al populatiei 7% din totalul locuitorilor judetului, niciun candidat al competitorilor electorali apartinand acelei comunitati nu a obtinut mandat conform alin. (11), se acorda un mandat in Camera Deputatilor candidatului cel mai bine plasat al competitorilor electorali apartinand acelei comunitati. Acest mandat se atribuie peste numarul de mandate ce revin judetului respectiv.”

XI. 1. Se sustine ca legea supusa controlului de constitutionalitate incalca urmatoarele dispozitii din Constitutie: art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, art. 2 – Suveranitatea, art. 15 alin. (1) – Universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, art. 61 – Rolul si structura (Parlamentului) si art. 62 – Alegerea Camerelor.
2. Se invoca, in temeiul dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie, care consacra caracterul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale, considerentele care au fundamentat pronuntarea de catre Curtea Constitutionala a Deciziei 51 din 25 ianuarie 2012 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale si a alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat din anul 2012, precum si pentru modificarea si completarea titlului I al Legii 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale 215/2001 si a Legii 393/2004 privind Statutul alesilor locali, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 90 din 3 februarie 2012. De asemenea, se invoca si actele internationale la care aceasta decizie a Curtii Constitutionale face referire, respectiv: art. 21 alin. (3) din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 25 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, art. 3 din Protocolul 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si recomandarile Comisiei de la Venetia cuprinse in Raportul explicativ adoptat in cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Venetia, 18 – 19 octombrie 2002).

XII. Examinand obiectia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este intemeiata si urmeaza a fi admisa, pentru urmatoarele considerente:
1. Legea criticata incalca dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3), potrivit carora „Romania este stat de drept […]”, ale art. 2 – Suveranitatea si ale art. 61 – Rolul si structura (Parlamentului), intrucat consacra o solutie legislativa contrara vointei poporului exprimate la referendumul national din data de 22 noiembrie 2009.
1.1. Autorii sesizarii sustin ca legea ce face obiectul sesizarii incalca dispozitiile constitutionale ale art. 2 potrivit carora suveranitatea nationala se exercita prin organele reprezentative ale statului roman si prin referendum, intrucat nu respecta vointa cetatenilor romani exprimata la referendumul din 22 noiembrie 2009 in sensul trecerii la un Parlament unicameral si al reducerii numarului de parlamentari la maximum 300 de persoane. In opinia acestora, prin modul de atribuire a mandatelor, legea aduce un plus de parlamentari fata de numarul in vigoare la data organizarii referendumului, ignorand art. 62 alin. (3) din Constitutie, care specifica in mod expres faptul ca numarul deputatilor si al senatorilor se stabileste prin legea electorala, in raport cu populatia tarii, care, conform ultimului recensamant, a scazut in numar considerabil.
1.2. Curtea constata ca, la data de 22 octombrie 2009, Presedintele Romaniei, dupa consultarea Parlamentului, a emis Decretul 1.507/2009 pentru organizarea unui referendum national, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 714 din 22 octombrie 2009, prin care a chemat poporul roman sa isi exprime vointa cu privire la doua probleme de interes national: trecerea la un Parlament unicameral si reducerea numarului de parlamentari la maximum 300 de persoane.
1.3. Pana la momentul adoptarii legii criticate in prezenta cauza, optiunea poporului in sensul reducerii numarului de parlamentari nu a format obiectul niciunei reglementari legislative. In ceea ce priveste reglementarea criticata, aceasta modifica legea electorala, respectiv Legea 35/2008, iar, prin reglementarea tipului de scrutin, poate determina o crestere a numarului de parlamentari, care nu respecta vointa poporului exprimata la referendum.
1.4. Or, referendumul, indiferent de caracterul sau – decizional sau consultativ – cum este cazul referendumului national din anul 2009, reprezinta o modalitate de exercitare a suveranitatii nationale.
1.5. Art. 2 din Constitutie prevede in acest sens ca „Suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.” Cu privire la acest text din Legea fundamentala, Curtea Constitutionala a statuat, de exemplu prin Decizia 419 din 26 martie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 274 din 28 aprilie 2009, ca „exprima vointa constituantului roman, potrivit careia, in cadrul democratiei reprezentative, suveranitatea nationala apartine intr-adevar poporului roman, insa aceasta nu poate fi exercitata intr-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, forma de exercitare fiind cea indirecta, mijlocita, prin procedeul alegerii organelor reprezentative. Modalitatea de constituire a acestora din urma reprezinta expresia suveranitatii nationale, manifestata prin exprimarea vointei cetatenilor in cadrul alegerilor libere, periodice si corecte, precum si prin referendum”.
1.6. Intrucat pot exista situatii in care problematica asupra careia poporul este chemat sa isi exprime vointa sa afecteze interesele reprezentantilor alesi (cum este cazul reducerii numarului de parlamentari sau al reducerii indemnizatiilor parlamentarilor), Comisia de la Venetia, in documentul intitulat Linii directoare pentru organizarea referendumului, adoptat la cea de-a 68-a sesiune plenara (13 – 14 octombrie 2007), a retinut ca efectele referendumului trebuie sa fie expres prevazute in Constitutie sau prin lege, fie ca referendumul este consultativ, fie ca este decizional. Totodata, este preferabil ca un referendum asupra chestiunilor de principiu sau a altor propuneri formulate generic sa aiba caracter consultativ. Daca insa are caracter decizional, trebuie sa existe norme care sa prevada in mod expres procedura ulterioara.
1.7. Faptul ca, in cazul referendumului consultativ, nu este stabilita o astfel de procedura ulterioara nu se traduce intr-o lipsa a efectelor acestui referendum. Nici nu ar fi admisibil intr-un stat de drept ca vointa populara, exprimata cu o larga majoritate (in cazul de fata, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), sa fie ignorata de reprezentantii alesi ai poporului.
1.8. In acelasi sens, intr-o cauza in care a avut a se pronunta cu privire la efectele referendumului consultativ, Curtea Suprema a Canadei a statuat ca „ordinea constitutionala canadiana existenta nu poate ramane indiferenta in fata expresiei clare a unei majoritati clare a cetatenilor din Quebec […]” exprimata cu prilejul unui asemenea referendum. (Renvoi relatif a la secession du Quebec, 1998, R.C.S. 217, paragraful 92).
1.9. Tot astfel, practica statelor democratice releva faptul ca reprezentantii poporului sunt in mod substantial legati de rezultatele consultarilor populare. Astfel, de exemplu, in Norvegia, un referendum consultativ a condus, in anul 1972, la respingerea aderarii la Comunitatile Europene, in contextul in care majoritatea membrilor Parlamentului erau in favoarea aderarii. Tot astfel, in Danemarca, un referendum consultativ a permis ca Actului Unic European, initial respins de Parlamentul danez, sa fie ratificat. Asadar, chiar daca, teoretic, reprezentantii alesi ai poporului sunt liberi sa decida distinct de vointa populara, in practica se supun acestei vointe.
1.10. Din aceasta perspectiva, ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional nu este, in principal, chestiunea privitoare la respectarea sau nu a vointei populare – aceasta vointa nu poate fi ignorata de alesii poporului, intrucat este o expresie a suveranitatii nationale -, ci caracterul efectului referendumului (direct sau indirect). Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, in sensul ca necesita interventia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune in opera vointa exprimata de corpul electoral.
1.11. Aceasta interpretare se intemeiaza si pe principiul loialitatii constitutionale, desprins si interpretat prin coroborarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 – Statul roman, art. 2 – Suveranitatea si art. 61 – Rolul si structura (Parlamentului), principiu care, in aceasta materie, impune ca autoritatile cu competente decizionale in domeniile vizate de problematica supusa referendumului (in cazul de fata Parlamentul) sa ia in considerare, sa analizeze si sa identifice modalitati de punere in practica a vointei exprimate de popor. O alta viziune asupra efectelor referendumului consultativ l-ar reduce pe acesta la un exercitiu pur formal, un simplu sondaj de opinie.
1.12. Pentru aceste considerente, Curtea constata ca reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o solutie legislativa care nu respecta vointa exprimata de popor la referendumul consultativ mentionat este in contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 1, 2 si 61.

2. Legea criticata incalca principiul securitatii juridice, consacrat implicit de art. 1 alin. (5) din Constitutie, intrucat modifica legislatia electorala in anul in care au loc alegeri, iar aceasta modificare are consecinte negative asupra bunei desfasurari a procesului electoral si a exercitarii dreptului la vot.
2.1. Autorii sesizarii sustin ca modificarile aduse prin legea contestata sunt de natura sa perturbe stabilitatea dreptului electoral, incalcand o serie de dispozitii constitutionale si din documente internationale, recomandarile Comisiei de la Venetia cuprinse in Raportul explicativ adoptat in cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Venetia, 18 – 19 octombrie 2002), retinute prin Decizia Curtii Constitutionale 51/2002, potrivit carora trebuie evitata modificarea frecventa a sistemelor de scrutin sau cu putin timp (mai putin de un an) inainte de alegeri, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie.
2.2. Curtea constata ca Legea 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale 215/2001 si a Legii 393/2004 privind Statutul alesilor locali a fost adoptata de Camera Deputatilor in calitate de Camera decizionala in data de 4 martie 2008, fiind publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 196 din 13 martie 2008.
2.3. La doua luni de la adoptare, legea a fost modificata substantial prin Ordonanta de urgenta a Guvernului 66/2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 409 din 30 mai 2008, iar, la 5 luni de la adoptare, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului 97/2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 630 din 29 august 2008.
2.4. In anul 2009, Legea 35/2008 a fost modificata prin legile de aprobare a celor doua ordonante de urgenta a Guvernului mentionate (Legea 50/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 190 din 26 martie 2009, si Legea 323/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 708 din 21 octombrie 2009), iar in anul 2012 a fost modificata prin Legea 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii 134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 365 din 30 mai 2012.
2.5. Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii cu privire la dispozitii ale Legii 35/2008. De referinta sub aspectul criticilor de neconstitutionalitate formulate, in sensul ca este invocata ca temei al acestora, este jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale incepand cu anul 2010, orientata catre evidentierea unor obligatii ale legiuitorului in aceasta materie, determinate de constatarea numeroaselor modificari ale legislatiei electorale si a deficientelor sistemului electoral sesizate cu prilejul alegerilor parlamentare din anul 2008 si a celor prezidentiale din 2009. In aceasta jurisprudenta, Curtea Constitutionala a subliniat necesitatea reexaminarii intregii legislatii electorale, evidentiind aspectele care trebuie supuse reexaminarii si principiile pe care legiuitorul trebuie sa le aiba in vedere in acest sens si, totodata, a subliniat necesitatea stabilitatii legii in materie electorala, expresie a principiului securitatii juridice.
2.6. Astfel, prin Decizia 61 din 14 ianuarie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 76 din 3 februarie 2010, Curtea a retinut urmatoarele: „In activitatea sa Curtea Constitutionala a solutionat mai multe cauze privind constitutionalitatea unor dispozitii ale Legii 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, constatand ca actuala reglementare a sistemului electoral romanesc prezinta o serie de imperfectiuni si, ca atare, se impune o reconsiderare a acesteia din perspectiva alegerilor parlamentare din anul 2012, care sa asigure, sub toate aspectele, organizarea si desfasurarea unor alegeri democratice in Romania. In aceasta privinta, Curtea considera ca trebuie, in primul rand, sa se porneasca de la realitatile economice, politice si sociale ale tarii, de la rolul partidelor politice in procesul electoral, de la necesitatea rationalizarii Parlamentului si, in final, sa fie reglementat un tip de scrutin corespunzator concluziilor desprinse si care sa aiba corespondent in tipurile de scrutin care se regasesc in majoritatea statelor europene.”
2.7. Curtea a retinut, totodata, ca „Legea 35/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, reglementeaza un mecanism electoral care nu are nicio legatura cu elementele de continut ale tipului de scrutin majoritar uninominal, organizat cu un singur tur si care este practicat in alte state. Este de retinut ca niciun sistem electoral in care este reglementat un tip de scrutin majoritar uninominal cu un singur tur de scrutin nu prevede vreun prag electoral, in timp ce Legea 35/2008 prevede doua tipuri de praguri electorale alternative. Rezultatele alegerilor parlamentare din noiembrie 2008 au aratat ca mecanismul utilizat pentru atribuirea mandatelor a avut drept consecinta rezultate neconforme celor specifice unui tip de scrutin majoritar uninominal, rezultate determinate de calculele matematice reglementate de regulile procedurii electorale ale scrutinului uninominal prevazut de Legea 35/2008. Asa se face ca desemnarea unor parlamentari s-a realizat pe baza unor calcule, fara ca o asemenea desemnare sa rezulte din alegeri, in urma exprimarii prin vot a optiunilor politice”.
2.8. Prin Decizia 503 din 20 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 353 din 28 mai 2010, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 alin. (17) din Legea 35/2008, intrucat indeparta de la procesul electoral, in cazul alegerilor partiale, candidatura ca independent a unei persoane, incalcand astfel prevederile art. 37 din Constitutie – „Dreptul de a fi ales”.
2.9. Prin Decizia 51 din 25 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 90 din 3 februarie 2012, Curtea a admis obiectia de neconstitutionalitate a Legii privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale si a alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat din anul 2012, precum si pentru modificarea si completarea titlului I al Legii 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale 215/2001 si a Legii 393/2004 privind Statutul alesilor locali.
2.10. Cu acel prilej, Curtea a retinut in mod critic frecventele modificari ale legislatiei electorale, observand ca „Legea 35/2008 fost modificata, la doua luni de la adoptarea de catre Parlament prin Ordonanta de urgenta a Guvernului 66/2008, […], si la 5 luni de la adoptare prin Ordonanta de urgenta a Guvernului 97/2008, […]. Prin aceasta din urma ordonanta au fost aduse 92 de modificari si completari legii, in conditiile in care legea adoptata initial de Parlament cu respectarea art. 75 si art. 76 alin. (1) din Constitutie cuprindea 76 de articole si o anexa referitoare la circumscriptiile electorale”.
2.11. Totodata, statuand ca „dreptul la alegeri libere impune respectarea unor exigente, intre care si aceea a stabilitatii normelor juridice in domeniul electoral”, respectiv ca „stabilitatea acestor norme constituie o expresie a principiului securitatii juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constitutie”, si observand ca modificarea legislativa intempestiva „poate fi de natura sa creeze dificultati suplimentare autoritatilor insarcinate cu aplicarea sa, sub aspectul adaptarii la procedura nouinstituita si operatiunile de ordin tehnic pe care aceasta le presupune”, respectiv ca „aceasta reglementare este de natura sa determine dificultati in exercitarea dreptului de vot, dificultati care pot avea ca efect, in cele din urma, restrangerea exercitiului acestui drept”, Curtea a constatat neconstitutionalitatea legii criticate. Considerentele deciziei au avut in vedere si Codul bunelor practici in materie electorala adoptat de catre Comisia de la Venetia, act in care se arata faptul ca stabilitatea dreptului este un element important al credibilitatii procesului electoral, iar modificarea frecventa a normelor si caracterul lor complex pot dezorienta alegatorul, respectiv ca ceea ce trebuie evitat nu este atat modificarea sistemelor de scrutin, ci modificarea lor frecventa sau cu putin timp (mai putin de un an) inainte de alegeri.
2.12. Referindu-se la considerentele Deciziei 61/2010, Curtea a aratat din nou ca „actuala reglementare a sistemului electoral romanesc prezinta o serie de imperfectiuni, […], si, ca atare, se impune o reconsiderare a acesteia din perspectiva alegerilor parlamentare din anul 2012, care sa asigure sub toate aspectele organizarea si desfasurarea unor alegeri democratice in Romania”, subliniind „necesitatea ca intreaga legislatie electorala referitoare la alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, a Presedintelui Romaniei, alegerile pentru Parlamentul European, precum si la alegerea autoritatilor administratiei publice locale sa fie reexaminata, urmand a fi concentrata intr-un cod electoral, ale carui dispozitii comune si speciale sa asigure, in concordanta cu principiile constitutionale, organizarea unui scrutin democratic, corect si transparent”.
2.13. Astfel cum a retinut si Curtea Constitutionala in jurisprudenta invocata, Codul bunelor practici in materie electorala – Linii directoare si raport explicativ, adoptat de Comisia Europeana pentru Democratie prin Drept in cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Venetia, 18 – 19 octombrie 2002), accentueaza stabilitatea unor reguli ale dreptului electoral, „in special cele care reglementeaza sistemul electoral propriu-zis, componenta comisiilor electorale si constituirea teritoriala a circumscriptiilor”. In acelasi document se mai statueaza ca „ar fi necesar a se evita, nu atat modificarea sistemelor de scrutin – ele pot fi intotdeauna imbunatatite – ci modificarea lor frecventa sau cu putin timp (cel putin un an) inainte de alegeri. Chiar in absenta unei intentii de manipulare, modificarile vor fi dictate de interesele iminente ale partidului politic”.
2.14. Subliniind aceleasi principii, Raportul asupra calendarului si inventarului criteriilor politice de evaluare a alegerilor adoptat de Consiliul pentru alegeri democratice cu ocazia celei de-a 34-a Reuniuni (Venetia, 14 octombrie 2010) retine, totodata, ca „orice reforma care vizeaza legislatia electorala care urmeaza sa se aplice unor alegeri trebuie sa aiba loc suficient de devreme pentru a putea fi cu adevarat aplicabila”. Cu toate acestea, in anumite situatii, „pot fi acceptate exceptii de la regula de un an, de exemplu, daca este necesar sa fie remediate pe cale legislativa probleme neprevazute, sau pentru a rectifica legislatia electorala, acolo unde aceasta ar aduce atingere drepturilor recunoscute la nivel international”.
2.15. Cu privire la forta juridica a dispozitiilor Codului bunelor practici in materie electorala, elaborat de Comisia de la Venetia, invocat de autorii sesizarii, Curtea a retinut, prin Decizia 51/2010, ca „intr-adevar acest act nu are un caracter obligatoriu, insa recomandarile sale constituie coordonate ale unui scrutin democratic, in raport cu care statele – care se caracterizeaza ca apartinand acestui tip de regim – isi pot manifesta optiunea libera in materie electorala, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, in general, si a dreptului de a fi ales si de a alege, in special”.
2.16. De altfel, Codul bunelor practici in materie electorala este retinut ca document international relevant si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotararea pronuntata in Cauza Petkov si altii impotriva Bulgariei din 11 iunie 2009 sau Hotararea pronuntata in Cauza Grosaru impotriva Romaniei din 2 martie 2010).
2.17. Autorii sesizarii invoca si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a statuat cu privire la cerintele accesibilitatii si previzibilitatii legii, respectiv reperele pe care legiuitorul trebuie sa le aiba in vedere pentru asigurarea acestor exigente (hotararile pronuntate in cauze precum Sunday Times contra Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, 1979, Rekvenyi contra Ungariei, 1999, Rotaru impotriva Romaniei, 2000, Amman impotriva Elvetiei, 2005).
2.18. Jurisprudenta si documentele examinate releva instabilitatea legislatiei romanesti in materie electorala, in contradictie cu principiile statului de drept, existenta unor deficiente ale sistemului electoral actual, necesitatea modificarii legislatiei electorale si faptul ca aceasta trebuie sa aiba o solida fundamentare, respectiv sa se concretizeze intr-un act complex – un cod electoral, precum si faptul ca modificarea trebuie sa respecte principiul securitatii juridice, respectiv sa nu intervina (cu unele exceptii admisibile) cu mai putin de un an inainte de alegeri.
2.19. Examinand legea criticata, Curtea constata ca aceasta modifica, in principal, tipul de scrutin stabilit de reglementarea electorala actuala in materie, in incercarea de a corecta unele dintre deficientele acesteia. Astfel, potrivit expunerii de motive care insoteste proiectul de lege, modificarile aduse Legii 35/2008 „vizeaza eliminarea elementelor discriminatorii, prin reglementarea atribuirii mandatului de parlamentar candidatilor care au obtinut numarul cel mai mare de voturi valabil exprimate in colegiul uninominal in care au candidat […].”
2.20. Demersul legiuitorului nu este insa fundamentat in sensul retinut de Curte in jurisprudenta sa (in raport cu realitatile economice, politice si sociale ale tarii, rolul partidelor politice in procesul electoral, necesitatea rationalizarii Parlamentului), aspect criticat de autorii sesizarii cu referire la dispozitiile art. 147 alin. (4) din Constitutie, care consacra caracterul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale.
2.21. Curtea constata in acest sens ca dispozitiile art. 6 din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 260 din 21 aprilie 2010, cu modificarile si completarile ulterioare, instituie obligatia fundamentarii actelor normative. Potrivit alin. (1) al art. 6 din Legea 24/2000, solutiile pe care proiectul de act normativ le cuprinde „[…] trebuie sa fie temeinic fundamentate, luandu-se in considerare interesul social, politica legislativa a statului roman si cerintele corelarii cu ansamblul reglementarilor interne si ale armonizarii legislatiei nationale cu legislatia comunitara si cu tratatele internationale la care Romania este parte, precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului”, iar, potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, „pentru fundamentarea noii reglementari se va porni de la dezideratele sociale prezente si de perspectiva, precum si de la insuficientele legislatiei in vigoare”.
2.22. Lipsa unei fundamentari temeinice a actului normativ in discutie determina, pentru motivele aratate, incalcarea prevederilor din Constitutie cuprinse in art. 1 alin. (5), potrivit carora, „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”, precum si ale art. 147 alin. (4) potrivit carora deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii.
2.23. Se constata, totodata, ca modificarea Legii 35/2008 – in esenta acesteia, cata vreme modificarea priveste tipul de scrutin reglementat de actuala legislatie – intervine cu aproximativ 6 luni inaintea alegerilor, ceea ce, astfel cum sustin si autorii sesizarii in motivarea acesteia, incalca principiile statuate de Curtea Constitutionala in aplicarea art. 1 alin. (5) din Constitutie, interpretat in concordanta cu dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, cu raportare si la Codul bunelor practici in materie electorala adoptat de Comisia de la Venetia.
2.24. Curtea constata ca si legislatia electorala actuala a fost modificata cu mai putin de un an inainte de alegeri. Spre deosebire insa de situatiile in care a avut a examina prevederi ale acestei legislatii, situatii cand nu a fost sesizata cu critici in acest sens, in prezenta cauza Curtea a fost sesizata si trebuie sa se pronunte cu privire la modificarea intempestiva a legislatiei electorale din perspectiva consecintelor pe care aceasta le produce – la fel ca in precedentul solutionat prin Decizia 51/2012 -, precum si cu privire la nerespectarea dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie, care consacra caracterul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale.
2.25. Pentru a raspunde acestor critici, Curtea trebuie sa aiba in vedere evolutia legislatiei electorale si a problemelor de constitutionalitate pe care aceasta le-a ridicat de-a lungul timpului, reflectate in jurisprudenta sa in materie, jurisprudenta care a incorporat, in raport cu aceasta evolutie, prin receptarea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, o serie de principii statuate in documente internationale de referinta.
2.26. Astfel, de-a lungul timpului, instabilitatea legislativa in materie electorala, determinata de modificarea acestei legislatii, cu precadere, in anii electorali, s-a relevat a fi nu doar un factor de incertitudine juridica, ci si o cauza a deficientelor acestei legislatii, constatate cu prilejul aplicarii sale. De aceea, Curtea a constatat si a subliniat in repetate randuri necesitatea fundamentarii actului de legiferare, precum si a realizarii unui demers legislativ complex in materie electorala – a unei reexaminari „de ansamblu” a Legii 35/2008. Ceea ce a sanctionat Curtea prin Decizia 51/2012, invocata de autorii sesizarii, nu a fost doar modificarea legislatiei electorale intr-un an in care au loc alegeri. Retinand incalcarea, prin legea criticata, a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constitutie, Curtea a analizat consecintele acestei modificari: „dificultati suplimentare autoritatilor insarcinate cu aplicarea sa, sub aspectul adaptarii la procedura nou instituita si operatiunile de ordin tehnic pe care aceasta le presupune”, „dificultati in exercitarea dreptului de vot, dificultati care pot avea ca efect, in cele din urma, restrangerea exercitiului acestui drept”.
2.27 Sunt astfel incalcate dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (3) si (5), precum si ale art. 2.

3. Punctul 16 din legea ce face obiectul sesizarii, respectiv alin. (11^2) introdus la art. 48 din Legea 35/2008, incalca prevederile constitutionale ale art. 2 – Suveranitatea, art. 4 – Unitatea poporului si egalitatea intre cetateni, art. 16 – Egalitatea in drepturi, art. 61 alin. (1) teza intai potrivit caruia „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman […]” si art. 62 alin. (1) potrivit caruia „Camera Deputatilor si Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale”.
3.1. In opinia autorilor sesizarii, alin. (11^2) al art. 48 din Legea 35/2008 incalca principiul egalitatii in drepturi, al reprezentativitatii si echilibrului politic, legea, in ansamblul ei, afectand ideea reprezentativitatii prevazute de Legea fundamentala.
3.2. Fata de aceste sustineri, Curtea constata, mai intai, ca pun in discutie modul de atribuire a mandatelor de deputati si senatori, asadar tipul de scrutin reglementat de lege. In principiu, optiunea pentru un anume tip de scrutin apartine legiuitorului, solutie care rezulta din dispozitiile art. 62 din Constitutie care obliga la alegerea prin vot a Parlamentului, lasand legiuitorului posibilitatea de a stabili prin lege tipul sistemului electoral, precum si modalitatile concrete de organizare si desfasurare a scrutinului.
3.3. In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 3 din Protocolul 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Cu privire la aceste dispozitii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca stabilesc obligatia statelor contractante de a derula alegeri „libere”, „la intervale rezonabile”, „prin scrutin secret”, „in conditii care sa asigure libera exprimare a vointei poporului”, fara a impune introducerea unui sistem determinat de vot, cum ar fi votul proportional sau cel majoritar, cu unul sau doua tururi de scrutin (Hotararea pronuntata in Cauza Mathieu-Mohin si Clerfayt impotriva Belgiei, din 2 martie 1987, paragraful 54).
3.4. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut, de asemenea, ca exista numeroase moduri de a organiza si de a face sa functioneze sistemele electorale, dupa cum se constata existenta unei multitudini de diferente intre statele contractante in aceasta materie, datorate evolutiei lor istorice, diversitatii culturale si de gandire politica, astfel ca fiecare stat va „incorpora” aceste elemente in propria viziune despre democratie (Hotararea pronuntata in Cauza Hirst impotriva Regatului Unit, din 6 octombrie 2005, paragraful 61).
3.5. Aceeasi Curte a mai statuat ca, pentru a raspunde scopurilor art. 3, orice sistem electoral are a fi apreciat in functie de evolutia politica a unui stat, incat detalii inacceptabile in cadrul unui sistem determinat pot sa apara ca justificate in altul, cerinta esentiala ramanand aceea ca sistemul adoptat sa indeplineasca, in esenta, conditiile asigurarii liberei exprimari a vointei poporului in alegerea corpului legislativ (Hotararea pronuntata in Cauza Mathieu-Mohin si Clerfayt impotriva Belgiei, din 2 martie 1987, paragraful 54). Astfel, niciuna dintre conditiile impuse, daca este cazul, nu trebuie sa impiedice libera exprimare a poporului cu privire la alegerea corpului legislativ – cu alte cuvinte, ele trebuie sa reflecte sau sa nu contracareze preocuparea de a mentine integritatea si eficienta unei proceduri electorale ce urmareste sa determine vointa poporului prin intermediul sufragiului universal (Hotararea pronuntata in Cauza Yumak si Sadak impotriva Turciei, din 8 iulie 2008, paragraful 109). Aceasta alegere, dictata de considerente de ordin istoric si politic care ii sunt proprii, tine in principiu de domeniul de competenta exclusiva a statului (Hotararea pronuntata in Cauza Podkolzina impotriva Letoniei, din 9 aprilie 2002, paragraful 34).
3.6. Indiferent de sistemul electoral sau tipul de scrutin pentru care opteaza legiuitorul, Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte daca sunt respectate, in reglementarea acestora, principiile si dispozitiile Constitutiei.
3.7. Curtea constata in acest sens ca, daca alin. (11) al art. 48 din Legea 35/2008, astfel cum a fost modificata, prevede un scrutin majoritar uninominal, potrivit caruia mandatele de deputati si senatori se atribuie candidatilor care au obtinut cel mai mare numar de voturi in cadrul colegiilor uninominale, alin. (11^2) al aceluiasi articol, introdus ca urmare a admiterii unui amendament formulat la Camera Deputatilor, prevede reguli suplimentare de atribuire a mandatelor de deputat.
3.8. Astfel, in plus fata de mandatele rezultate din alegerea prin scrutin majoritar uninominal, la nivelul fiecarui judet „in care locuitorii apartinand comunitatii romanesti sau unei minoritati nationale depasesc, conform datelor oficiale finale ale ultimului recensamant al populatiei, 7% din totalul locuitorilor judetului”, „se acorda un mandat in Camera Deputatilor candidatului cel mai bine plasat al competitorilor electorali apartinand acelei comunitati” in cazul in care „niciun candidat al competitorilor electorali apartinand acelei comunitati nu a obtinut mandat conform alin. (11)”.
3.9. Asadar, la numarul de mandate stabilite pe baza normei de reprezentare reglementate de art. 5 din Legea 35/2008, se va adauga un numar de mandate variabil in functie de doua criterii: ponderea unei minoritati nationale, respectiv comunitati romanesti in populatia unui judet si optiunea alegatorilor din judetul respectiv (care il poate plasa ori nu pe unul sau mai multi reprezentanti ai minoritatii/comunitatii printre cei alesi pe baza scrutinului uninominal). Astfel, in afara mandatelor de deputati si senatori ce rezulta direct din scrutin, poate exista un numar de mandate de deputati rezultate indirect din scrutin, altele decat cele la care se refera dispozitiile art. 62 alin. (2) teza a doua din Constitutie (a carei aplicare este realizata in legea electorala de un alt text – art. 9 din Legea 35/2008).
3.10. Aceasta reglementare este neconstitutionala prin:
a) lipsa de legitimitate si reprezentativitate a unui mandat astfel stabilit si obtinut;
b) incompatibilitatea cu dispozitiile art. 62 alin. (2) teza intai din Constitutie, potrivit carora „organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, au dreptul la cate un loc de deputat, in conditiile legii electorale”;
c) incompatibilitatea cu dispozitiile constitutionale a conceptului de „comunitate romaneasca” cu referire la populatia unui judet al Romaniei.
3.11. Astfel, mandatele atribuite in conformitate cu regula stabilita de alin. (11^2) al art. 48 din Legea 35/2008 rezulta indirect din scrutin, iar numarul voturilor pe care il obtin persoanele carora li se atribuie aceste mandate, in raport cu numarul voturilor competitorilor electorali care obtin mandate prin scrutin majoritar uninominal la nivel de colegiu, respectiv circumscriptie electorala, determina o reprezentare incorecta si inegala a voturilor cetatenilor in Parlamentul Romaniei, in contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 2 – Suveranitatea, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului si art. 62 alin. (1) potrivit caruia „Camera Deputatilor si Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, potrivit legii electorale”.
3.12. Acest numar de mandate nu se stabileste in functie de principiul reprezentativitatii, ci in raport cu ponderea minoritatilor nationale sau a comunitatii romanesti in cadrul circumscriptiei electorale, care poate sau nu depasi pragul minim de 7% stabilit in mod aleatoriu de catre legiuitor. Se observa ca stabilirea acestui prag nu are niciun temei constitutional sau legal. De altfel, reglementarea sa nu este motivata nici in Raportul intocmit de Comisia juridica de disciplina si imunitati din Camera Deputatilor, acolo unde amendamentul a fost introdus.
3.13. Curtea Constitutionala a retinut in jurisprudenta sa (Decizia 53 din 12 februarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 240 din 18 martie 2004) ca in Romania „insasi Constitutia confera un regim special organizatiilor apartinand minoritatilor nationale, care sa le permita acestora reprezentarea politica in cadrul autoritatii legiuitoare”. Acest regim special este reglementat prin dispozitiile art. 62 alin. (2).
3.14. Textul de lege criticat este in contradictie cu dispozitiile art. 62 alin. (2) din Constitutie, intrucat, in temeiul sau, organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament pot dobandi mai multe locuri de deputat, in functie de numarul circumscriptiilor electorale aflate in ipoteza reglementata de textul de lege. Or, potrivit art. 62 alin. (2) din Constitutie, aceste organizatii aflate in ipoteza prevazuta de norma constitutionala (aceeasi cu a textului legal criticat) „au dreptul la cate un loc de deputat, in conditiile legii electorale”. „Conditiile legii electorale” la care face trimitere dispozitia citata se refera la reglementarea modului de atribuire a acestui loc si nu poate fi interpretat in sensul ca, prin legea electorala, organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament ar putea dobandi un numar mai mare de locuri de deputat intr-un alt mod decat prin vot „universal, egal, direct, secret si liber exprimat”.
3.15. O reprezentare diferita in Parlament in raport cu structura etnica a circumscriptiilor electorale (judetele tarii) – in sensul ca la un numar identic sau apropiat de alegatori, carora, potrivit normei de reprezentare, le revine un numar identic de mandate de parlamentari, va exista, in realitate, un numar diferit de mandate rezultate in mod diferit – direct sau indirect din scrutin – corespunzator structurii etnice a judetelor in cauza, contravine principiilor constitutionale enuntate si, totodata, incalca prevederile art. 4 alin. (1) din Legea fundamentala, potrivit carora „statul are ca fundament unitatea poporului roman […]”.
3.16. Curtea constata, totodata, ca dispozitiile alin. (11^2) al art. 48 din Legea 35/2008 determina o dubla reglementare a situatiei minoritatilor nationale care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, cata vreme Legea 35/2008 stabileste, in art. 9 alin. (1), ca „(1) Organizatiile cetatenilor apartinand unei minoritati nationale definite potrivit art. 2 pct. 29, legal constituite, care nu au obtinut in alegeri cel putin un mandat de deputat sau de senator au dreptul, potrivit art. 62 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata, la un mandat de deputat, daca au obtinut, pe intreaga tara, un numar de voturi egal cu cel putin 10% din numarul mediu de voturi valabil exprimate pe tara pentru alegerea unui deputat”.
3.17. Mai mult, textul criticat extinde exceptia prevazuta de Constitutie pentru cetatenii apartinand minoritatilor nationale (definita de Legea 35/2008, in art. 2 pct. 29, ca fiind „acea etnie care este reprezentata in Consiliul Minoritatilor Nationale”) si in ceea ce priveste persoanele de etnie romana, pe care, printr-o sintagma fara niciun suport constitutional, respectiv aceea de „comunitate romaneasca”, le asimileaza, sub acest aspect, minoritatilor nationale.
3.18. Or, sintagma „poporul roman” pe care legiuitorul constituant o foloseste atunci cand, in art. 2 alin. (1) stabileste ca „suveranitatea nationala apartine poporului roman”, implica in mod necesar unitatea si unicitatea poporului, fiind incompatibila cu identificarea, in cadrul poporului roman si pe teritoriul Romaniei, a unor structuri bazate pe apartenenta la etnia romana – „comunitati romanesti”, ai caror membri sa beneficieze, in virtutea unui statut asimilat minoritatilor nationale, de drepturi conferite cetatenilor apartinand unei minoritati nationale in considerarea acestei apartenente. O astfel de reglementare incalca si dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora „cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”.
3.19. In ceea ce priveste reglementarile internationale, Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, ratificata prin Legea 33/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 82 din 4 mai 1995, prevede in preambul „protectia efectiva a minoritatilor nationale si a drepturilor persoanelor apartinand acestora, in cadrul statului de drept, cu respectarea integritatii teritoriale si a suveranitatii nationale”.
3.20. Art. 2 din conventia mentionata stabileste in acest sens obligatia partilor semnatare de a adopta, „daca este cazul, masuri adecvate pentru a promova, in toate domeniile vietii economice, sociale, politice si culturale, egalitatea deplina si efectiva intre persoanele apartinand unei minoritati nationale si cele apartinand majoritatii. Ele vor tine seama in mod corespunzator, in aceasta privinta, de conditiile specifice in care se afla persoanele apartinand minoritatilor nationale”.
3.21. Referitor la raporturile majoritate – minoritate, Conventia statueaza ca „In exercitarea drepturilor si libertatilor decurgand din principiile inscrise in prezenta conventie-cadru, orice persoana apartinand unei minoritati nationale va respecta legislatia nationala si drepturile celorlalti, in special ale persoanelor apartinand majoritatii sau altor minoritati nationale”.
3.22. Unul dintre documentele internationale care trateaza problema reprezentarii minoritatilor nationale, receptat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si evocat chiar in contextul examinarii unei cauze impotriva Romaniei (Hotararea pronuntata in Cauza Grosaru impotriva Romaniei, 2010) il constituie Recomandarile de la Lund cu privire la participarea efectiva a minoritatilor nationale la viata publica.

XIII. In final, Curtea retine ca, intrucat calitatea reprezentarii politice depinde intr-o mare masura de aspecte tehnice precum sistemul electoral, optiunea pentru un anume astfel de sistem trebuie sa reflecte realitatile si situatia specifica a statului, schimbarea tipului de scrutin presupunand nu doar o modificare a modului de atribuire a mandatelor de deputati si senatori, ci o noua conceptie cu privire la intregul sistem electoral.

XIV. Pentru toate aceste considerente, Curtea constata ca legea criticata incalca, in ansamblul sau, dispozitiile Constitutiei cuprinse in art. 1 – Statul roman, art. 2 – Suveranitatea, art. 4 – Unitatea poporului si egalitatea intre cetateni, art. 16 – Egalitatea in drepturi, art. 61 – Rolul si structura (Parlamentului), art. 62 – Alegerea Camerelor si art. 147 alin. (4) privind caracterul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale.
In final, Curtea constata ca, potrivit Deciziei Plenului Curtii Constitutionale 1/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, 16 din 26 ianuarie 1995, „puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina aceasta”. In consecinta, atat Parlamentul, cat si Guvernul, respectiv autoritatile si institutiile publice urmeaza sa respecte atat considerentele, cat si dispozitivul prezentei decizii.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Admite obiectia de neconstitutionalitate si constata ca Legea privind modificarea si completarea Legii 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale 215/2001 si a Legii 393/2004 privind Statutul alesilor locali este neconstitutionala.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 27 iunie 2012 si la aceasta au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan si Tudorel Toader, judecatori.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close