DCC 430/2012. Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor OUG nr. 59/2010 pentru modificarea Codului fiscal

In M. Of. nr. 461 din 9 iulie 2012 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 430/2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2, art. II si art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Jurgen Knobel in Dosarul nr. 5.435/102/2010 al Tribunalului Mures – Sectia contencios administrativ si fiscal. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.314D/2011.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Presedintele dispune sa se faca apelul si in Dosarul nr. 1.325D/2011, avand ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Platon Corina Sanda, Munteanu Ovidiu Lazar si Biroul Notarial Public „Platon Corina si Munteanu Ovidiu” in Dosarul nr. 50.444/3/CA/2010 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea, avand in vedere obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in dosarele nr. 1.314D/2011 si nr. 1.325D/2011, pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii dosarelor.
Curtea, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.325D/2011 la Dosarul nr. 1.314D/2011, care este primul inregistrat.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 17 octombrie 2011, pronuntata in Dosarul nr. 5.435/102/2010, Tribunalul Mures – Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2, art. II si art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Jurgen Knobel intr-o cauza avand ca obiect solutionarea contestatiei impotriva deciziei prin care s-a stabilit in sarcina reclamantului o diferenta de impozit auto, aferent anului 2010.
Prin Incheierea din 19 octombrie 2011, pronuntata in Dosarul nr. 50.444/3/CA/2010, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Platon Corina Sanda, Munteanu Ovidiu Lazar si Biroul Notarial Public „Platon Corina si Munteanu Ovidiu” intr-o cauza ce are ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia arata ca dispozitiile ordonantei de urgenta contravin prevederilor art. 115 alin. (4), (5) si (7) si art. 139 alin. (2) din Constitutie, deoarece nu a fost aprobata prin lege de catre Parlament. De asemenea, sustin ca in cuprinsul ordonantei de urgenta nu este justificata situatia extraordinara ce a determinat adoptarea acesteia, ceea ce contravine prevederilor constitutionale invocate. Totodata, se sustine ca dispozitiile ordonantei de urgenta incalca dreptul de proprietate privata, principiul egalitatii in drepturi si afecteaza in mod grav nivelul de trai, deoarece „impune sarcini mai mari pe cei care au mai multe proprietati”. Ordonanta de urgenta contravine prevederilor constitutionale ale art. 73 alin. (3) lit. m) si art. 115 alin. (1) si (4) deoarece reglementeaza in domeniul legii organice. In final, sustin ca dispozitiile criticate contravin prevederilor Codului fiscal si principiilor de drept fiscal.
Tribunalul Mures – Sectia contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata. In acest sens, arata ca prevederile art. III din ordonanta de urgenta sunt neconstitutionale, in conditiile in care prin aplicarea acesteia se produce o modificare a regulilor fiscale in mijlocul anului fiscal, prin introducerea unor noi obligatii fiscale, ceea ce exclude ideea de stabilitate a raporturilor juridice fiscale. De asemenea, considera ca sunt incalcate si prevederile constitutionale ale art. 139 alin. (1), deoarece ordonanta de urgenta a fost emisa in domeniul impozitelor si taxelor, adica intr-un domeniu in care se precizeaza expres „legea” ca instrument de legiferare.
In ceea ce priveste invocarea prevederilor constitutionale ale art. 73 alin. (3) lit. m) si ale art. 78, apreciaza ca acestea nu au incidenta in cauza.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il reprezinta dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 442 din 30 iunie 2010. Ordonanta de urgenta a fost aprobata prin Legea nr. 88/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 411 din 10 iunie 2011.
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, autorii exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale, art. 11 referitoare la dreptul international si dreptul intern, art. 16 referitoare la egalitatea in drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privata, art. 47 referitoare la nivelul de trai, art. 56 alin. (2) referitoare la justa asezare a sarcinilor fiscale, art. 73 alin. (3) lit. m) referitoare la regimul juridic general al proprietatii si al mostenirii, art. 78 referitoare la intrarea in vigoare a legii, art. 115 alin. (1), (4), (5) si (7) referitoare la delegarea legislativa si art. 139 referitoare la impozite, taxe si alte contributii. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 14 din Conventie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, potrivit normei constitutionale a art. 115 alin. (1), interdictia de a reglementa in domeniul legilor organice priveste ordonantele simple, si nu ordonantele de urgenta. De altfel, prin Decizia nr. 619 din 12 mai 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 583 din 17 august 2011, Curtea a aratat ca Guvernul poate emite ordonante de urgenta in domeniile legilor organice, prevazute la art. 73 alin. (3) din Constitutie, in conditiile art. 115 alin. (4) – (6) din Legea fundamentala. Interdictia Guvernului de a reglementa in aceste domenii se refera, in mod expres, numai la ordonantele emise in temeiul legilor speciale de abilitare, in conditiile alin. (1) – (3) ale aceluiasi art. 115, nu si la ordonantele de urgenta.
In ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, Curtea retine ca, in jurisprudenta sa, a statuat ca situatiile extraordinare exprima un grad mare de abatere de la obisnuit sau comun, aspect intarit si prin adaugarea sintagmei „a caror reglementare nu poate fi amanata” (Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005). Curtea a mai aratat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, ca pentru indeplinirea cerintelor prevazute de art. 115 alin. (4) din Constitutie este necesara existenta unei stari de fapt obiective, cuantificabile, independente de vointa Guvernului, care pune in pericol un interes public.
Cu privire la criteriul obiectiv necesar pentru aprecierea situatiei extraordinare, Curtea a statuat, cu prilejul pronuntarii Deciziei nr. 255 din 11 mai 2005, ca „invocarea elementului de oportunitate, prin definitie de natura subiectiva, caruia i se confera o eficienta contributiva determinanta a urgentei, ceea ce, implicit, il converteste in situatie extraordinara, impune concluzia ca aceasta nu are, in mod necesar si univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie si unor factori subiectivi, de oportunitate (…). Intrucat insa asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existentei situatiei extraordinare, in temeiul lor sau prin convertirea lor intr-o asemenea situatie, confera acesteia un caracter arbitrar, de natura sa creeze dificultati insurmontabile in legitimarea delegarii legislative. S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de constitutionalitate – situatia extraordinara -, a carui respectare este prin definitie supusa controlului Curtii, sa fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil”.
Raportat la cauza de fata, Curtea observa ca Guvernul a motivat urgenta ca fiind determinata de:
– nivelul veniturilor bugetare, care a fost profund afectat de criza economica si financiara;
– necesitatea realizarii unui echilibru intre nivelul veniturilor si al cheltuielilor, corelat cu obiectivele macroeconomice;
– necesitatea implementarii unor masuri de largire a bazei de impozitare, precum si de majorare a unor impozite in domeniul impozitelor si taxelor locale;
– necesitatea indeplinirii obligatiilor asumate de Romania prin semnarea acordurilor de imprumut cu organismele internationale, absolut necesare pentru asigurarea finantarii cheltuielilor publice si a mentinerii increderii investitorilor in climatul socioeconomic romanesc.
Avand in vedere jurisprudenta sa cu privire la art. 115 alin. (4) din Constitutie, precum si motivele invocate de Guvern, Curtea retine ca exista o stare de fapt obiectiva, cuantificabila si independenta de vointa Guvernului. Pentru aceste motive, Curtea constata ca reglementarea criticata indeplineste exigentele urgentei prevazute in art. 115 alin. (4) din Constitutie.
In ceea ce priveste celelalte critici de neconstitutionalitate referitoare la dreptul de proprietate privata, principiul egalitatii in drepturi si afectarea in mod grav a nivelului de trai, Curtea constata ca nici acestea nu pot fi retinute.
Astfel, regula generala in materia impozitelor si taxelor este cuprinsa in art. 139 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia „Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. De asemenea, potrivit art. 56 din Constitutie, contributia cetatenilor la cheltuielile publice constituie o indatorire fundamentala a acestora, neputandu-se retine, in consecinta, ca prin stabilirea pe cale legala a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.
Din aceste reglementari constitutionale rezulta ca stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat intra in competenta exclusiva a legiuitorului, acesta avand dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor si taxelor si de a opta pentru acordarea unor exceptari sau scutiri de la aceste obligatii in favoarea anumitor categorii de contribuabili si in anumite perioade de timp, in functie de situatiile conjuncturale, dar, evident, si in raport cu situatia economico-financiara a tarii in perioadele respective.
Intrucat stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat, precum si a conditiilor de impozitare intra in competenta exclusiva a legiuitorului, adoptand reglementarea criticata, Guvernul, in calitatea sa de legiuitor delegat, a actionat in limitele acestei competente, neputandu-se retine ca astfel ar fi contravenit principiului asezarii juste a sarcinilor fiscale.
In continuare, Curtea constata ca nu poate fi primita nici critica potrivit careia se realizeaza o neconcordanta intre prevederile legale ale Codului fiscal si cele ale ordonantelor de urgenta criticate. Astfel, in jurisprudenta sa constanta, instanta de contencios constitutional a statuat ca examinarea constitutionalitatii unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale intre ele si raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparatie la dispozitii ori principii ale Constitutiei.
Referitor la sustinerea potrivit careia dispozitiile ordonantei de urgenta criticate contravin prevederilor art. 115 alin. (4), (5) si (7) si art. 139 alin. (2) din Constitutie, deoarece nu a fost aprobata prin lege de catre Parlament, Curtea constata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2010 a fost aprobata prin Legea nr. 88/2011.
In ceea ce priveste prevederile constitutionale ale art. 73 alin. (3) lit. m) referitoare la regimul juridic general al proprietatii si al mostenirii si ale art. 78 referitoare la intrarea in vigoare a legii, Curtea constata ca acestea nu au relevanta in cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Jurgen Knobel in Dosarul nr. 5.435/102/2010 al Tribunalului Mures – Sectia contencios administrativ si fiscal si de Platon Corina Sanda, Munteanu Ovidiu Lazar si Biroul Notarial Public „Platon Corina si Munteanu Ovidiu” in Dosarul nr. 50.444/3/CA/2010 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 3 mai 2012.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close