DCC nr. 55/2013. Exceptie de neconstitutionalitate. Art. 253 alin. (6) din Codul fiscal coroborate cu art. 249 alin. (3) din acelasi act normativ

In M. Of. nr. 209 din 12 aprilie 2013 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 55/2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale art. 249 alin. (3) din acelasi act normativ.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale art. 249 alin. (3) din acelasi act normativ, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Cornelius Hotel Hospitality” – S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 11.661/3/2011 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 35D/2012.
La apelul nominal se prezinta, pentru autorul exceptiei, domnul Dan Stoicescu, cu imputernicire la dosar, care depune note scrise in sensul admiterii exceptiei de neconstitutionalitate. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibila, a exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 23 noiembrie 2012, pronuntata in Dosarul nr. 11.661/3/2011, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale art. 249 alin. (3) din acelasi act normativ, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Cornelius Hotel Hospitality” – S.R.L. din Bucuresti cu ocazia solutionarii unei contestatii impotriva unui act administrativ fiscal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia considera ca dispozitiile de lege criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 56 alin. (2), deoarece “sarcina fiscala penalizatoare, in procent de 10%, este impusa unei persoane juridice care este in imposibilitatea de a efectua reevaluarea, dar este si in situatia de a fi evacuata din imobil, prin oprirea furnizarii utilitatilor (…) inainte de a se pronunta justitia”.
Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 118/2011.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, notele scrise depuse de autorul exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale art. 249 alin. (3) din acelasi act normativ, lege publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.
Dispozitiile art. 253 alin. (6) au urmatorul continut: “In cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata, cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti intre:
a) 10% si 20% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta;
b) 30% si 40% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinta.”
Dispozitiile art. 249 alin. (3) au urmatorul continut: “Pentru cladirile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, dupa caz, persoanelor juridice, altele decat cele de drept public, se stabileste taxa pe cladiri, care reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz, in conditii similare impozitului pe cladiri.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autorul exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 56 alin. (2) referitor la asezarea justa a sarcinilor fiscale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca autoarea acesteia sustine ca textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece “sarcina fiscala penalizatoare, in procent de 10%, este impusa unei persoane juridice care este in imposibilitatea de a efectua reevaluarea, dar este si in situatia de a fi evacuata din imobil, prin oprirea furnizarii utilitatilor (…) inainte de a se pronunta justitia”.
Analizand aceste motive, Curtea constata ca autoarea exceptiei nu a formulat o veritabila critica de neconstitutionalitate, ci aduce in sustinerea exceptiei chestiuni de fapt ce tin eventual de aplicarea legii.
In aceste conditii, Curtea constata ca aspectele invederate de autoarea exceptiei nu intra in competenta de solutionare a instantei de contencios constitutional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal coroborate cu cele ale art. 249 alin. (3) din acelasi act normativ, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Cornelius Hotel Hospitality” – S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 11.661/3/2011 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 februarie 2013.

Adauga comentariu

*