Imprumuturi intre persoane juridice afiliate – dificultati in rezolvarea dublei impuneri rezultate din aplicarea limitelor de deductibilitate si a regulilor privind preturile de transfer

Raluca Mihaila Georgiana Gheorghe
Raluca Mihaila
Manager, Servicii de
consultanta fiscala, PwC
Georgiana Gheorghe
Consultant senior, Servicii
de consultanta fiscala, PwC

.

.
.

.

.
.
.

.
.
Articolul lunii in Curierul fiscal nr. 3/2013

Tematica preturilor de transfer continua sa se bucure de o atentie deosebita atat in randul contribuabililor, cat si al inspectorilor fiscali, atentie care deriva si din Strategia ANAF pe termen mediu care prezinta ca obiectiv strategic pentru perioada 2012-2016 intensificarea actiunilor de control ale persoanelor afiliate si preturilor de transfer.

In acest context, am considerat ca un subiect de interes il reprezinta deductibilitatea cheltuielilor cu dobanzile aferente imprumuturilor contractate de la persoane afiliate. Acest subiect este cu atat mai interesant cu cat se afla la intrepatrunderea dintre regulile specifice de deductibilitate si legislatia privind preturile de transfer.

I. Contextul international

La nivel international, exista o gama variata de masuri si practici in ceea ce priveste limitarea deductibilitatii cheltuielilor cu dobanzile. Prevederile legale in acest sens sunt vazute ca masuri anti-abuz menite sa ajute statele sa-si protejeze baza impozabila si sa previna erodarea nejustificata a acesteia.

Insa, astfel de masuri anti-abuz genereaza dezbateri intense ca urmare a obstacolelor pe care le pot genera pentru contribuabilii „de buna-credinta”. Mai exact, implementarea de astfel de masuri poate sa dea nastere la situatii de dubla impunere – de exemplu, cand doua state diferite impoziteaza acelasi venit/ aceeasi afacere. Astfel de situatii de dubla impunere pot afecta negativ dezvoltarea comertului international si competitia pe piata.

Desi recunosc efectele negative pe care dubla impunere le poate avea, majoritatea statelor invoca suveranitatea fiscala si implicit dreptul lor de a stabili reguli fiscale nationale, nefiind dispuse sa renunte la acest drept.

In aceste conditii, organismele internationale au urmarit identificarea unor mecanisme prin care sa se rezolve cazurile de dubla impunere, respectand in acelasi timp suveranitatea fiscala a statelor.

In acest sens, Organizatia pentru Dezvoltare si Cooperare Economica (ODCE) a elaborat „Conventia Model cu privire la impozitele pe venit si impozitele pe capital”, care recomanda o abordare unitara in ceea ce priveste: drepturile de impozitare ale statelor membre implicate, dar si pentru rezolvarea cazurilor de dubla impunere, acolo unde acestea nu pot fi prevenite. Statele se bucura in continuare de libertatea de a negocia propriile aranjamente prin intermediul „Conventiilor de evitare a dublei impuneri” pe care le incheie, insa gasesc o baza de plecare comuna in acesta Conventie Model.

In practica, mecanismele prevazute in Conventii de evitare a dublei impuneri nu garanteaza rezolvarea cazurilor de dubla impunere, iar procedurile se pot dovedi ca fiind de lunga durata, intrucat negocierile intre autoritati pot tergiversa ani de zile pana la incheierea unui acord sau chiar exista situatii in care statele nu reusesc sa ajunga la o intelegere.

Prin urmare, cu intentia de a institui un instrument eficient de rezolvare a cazurilor de dubla impunere, la nivelul Uniunii Europene a fost adoptata Conventia de Arbitraj. Unicitatea acestei Conventii de Arbitraj consta in faptul ca autoritatile competente sunt chemate sa rezolve cazul de dubla impunere supus discutiei intr-un orizont de timp definit. Practic, in mod etapizat, intr-o perioada de maxim doi ani, rezolvarea cazului de dubla impunere ar fi garantata, cu anumite exceptii (de exemplu: contribuabilul care a solicitat initierea procedurii de arbitraj a facut in prealabil subiectul unor penalitati severe).

Corelarea regulilor privind limitele de deductibilitate cu regulile privind preturile de transfer in Romania

Ne propunem in cele ce urmeaza sa facem o trecere in revista a prevederilor din legislatia romaneasca menite sa limiteze deductibilitatea cheltuielilor cu dobanzile in cazul imprumuturilor intre persoane juridice afiliate, precum si a unor probleme pe care le genereaza aceste prevederi legislative.

Reguli privind deductibilitatea cheltuielilor cu dobanzile aferente imprumuturilor intre persoane juridice afiliate

Deductibilitatea cheltuielilor cu dobanzile si cu pierderea neta din diferentele de curs valutar aferente acestor imprumuturi, cu exceptia dobanzilor si a diferentelor de curs valutar aferente creditelor contractate de la institutii de credit, institutii financiare nebancare sau alte entitati care acorda credite in conditiile legii, se supune criteriilor de limitare incluse in Codul fiscal.

Astfel, deductibilitatea cheltuielilor cu dobanzile si cu pierderile nete din diferentele de curs valutar inregistrate in legatura cu imprumuturi cu scadenta de peste un an, se supune testului referitor la gradul de indatorare. Daca gradul de indatorare al unei societati este mai mare decat trei sau in cazul in care capitalul propriu al societatii este negativ, cheltuielile cu dobanzile si cu pierderea neta din diferentele de curs valutar, referitoare la imprumuturile cu scadenta de peste un an, sunt nedeductibile. Totusi, cheltuielile considerate nedeductibile ca urmare a aplicarii acestei reguli se pot reporta in anii fiscali urmatori si devin deductibile in primul an in care gradul de indatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei.

In plus, deductibilitatea cheltuielilor cu dobanzile este limitata prin raportare la un nivel maxim al dobanzii, situat in prezent la:
6% pentru imprumuturile in valuta, stabilita prin Hotarare de Guvern;
5,25% pentru imprumuturi in lei, reprezentand rata de referinta a dobanzii comunicate de Banca Nationala a Romaniei (BNR).

Dupa aplicarea regulilor de mai sus, trebuie avute in vedere si prevederile specifice privind preturile de transfer.

Mai exact, in conformitate cu prevederile actuale ale Codului fiscal „Tranzactiile intre persoane afiliate se realizeaza conform principiului pretului pietei libere […]”, iar „in cadrul unei tranzactii intre persoane romane si persoane nerezidente afiliate, precum si intre persoane afiliate romane, autoritatile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricareia dintre persoane, dupa cum este necesar, pentru a reflecta pretul de piata al bunurilor sau al serviciilor furnizate in cadrul tranzactiei”.

Totodata, in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala si cele ale Ordinului nr. 222/2008 , „In vederea stabilirii preturilor de transfer, contribuabilii care desfasoara tranzactii cu persoane afiliate au obligatia ca, la solicitarea organului fiscal competent, sa intocmeasca si sa prezinte in termenele stabilite de acesta dosarul preturilor de transfer”.

In acest context legislativ, rezulta ca dobanda stabilita in cazul imprumuturilor intre persoane juridice afiliate trebuie sa respecte principiul valorii de piata, iar partile implicate sa fie in masura sa demonstreze acest lucru prin intocmirea dosarului preturilor de transfer. Daca dobanda nu este la valoare de piata, autoritatile fiscale din Romania pot efectua ajustari ceea ce ar conduce la situatii de dubla impunere.

in extras

.Puteti citi articolul integral achizitionand revista tiparita pe


sau abonandu-va la revista in format electronic pe

 

.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close