Fiscalitate – TVA – Principiul neutralitatii fiscale – Rambursarea catre un furnizor a taxei platite, in cazul refuzului dreptului de deducere opus destinatarului unei operatiuni scutite

hotarare„Fiscalitate – TVA – Directiva 2006/112/CE – Articolul 203 – Principiul neutralitatii fiscale – Rambursarea catre un furnizor a taxei platite, in cazul refuzului dreptului de deducere opus destinatarului unei operatiuni scutite”

HOTARAREA CURTII (Camera a cincea)

11 aprilie 2013

In cauza C 138/12,
avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad Varna (Bulgaria), prin decizia din 6 martie 2012, primita de Curte la 15 martie 2012, in procedura

Rusedespred OOD
impotriva
Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” – Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite,

CURTEA (Camera a cincea),

compusa din domnul T. von Danwitz (raportor), presedinte de camera, domnii A. Rosas, E. Juhász, D. Šváby si C. Vajda, judecatori,
avocat general: domnul P. Cruz Villalón,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
avand in vedere procedura scrisa,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” – Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite, de S. Zlateva, in calitate de agent;
– pentru guvernul bulgar, de T. Ivanov si de D. Drambozova, in calitate de agenti;
– pentru Comisia Europeana, de L. Lozano Palacios si de D. Roussanov, in calitate de agenti,
avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,
pronunta prezenta

Hotarare
1 Cererea de decizie preliminara priveste interpretarea Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata (JO L 347, p. 1, Editie speciala, 09/vol. 3, p. 7).
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre Rusedespred OOD (denumit in continuare „Rusedespred”), pe de o parte, si Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” – Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite (directorul Directiei „Contestatii si urmarirea executarii” din Varna, din cadrul administratiei centrale a Agentiei Nationale a Veniturilor Bugetare, denumit in continuare „Direktor”), pe de alta parte, cu privire la refuzul acestuia din urma de a rambursa Rusedespred taxa pe valoarea adaugata (denumita in continuare „TVA”) pe care a facturat o clientului sau, dupa ce administratia fiscala i a refuzat acestuia din urma dreptul de deducere a TVA ului respectiv pentru motivul ca prestatia in cauza nu era impozabila.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3 Potrivit articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2006/112:
„Urmatoarele operatiuni sunt supuse TVA:
(a) livrarea de bunuri efectuate cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare;
[…]
(c) prestarea de servicii efectuata cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare;
[…]”
4 Articolul 203 din directiva mentionata prevede:
„TVA este datorata de orice persoana ce mentioneaza aceasta taxa pe o factura.”

Dreptul bulgar

5 Articolul 12 alineatul 1 din Legea privind taxa pe valoarea adaugata (Zakon za danak varhu dobavenata stoynost, denumita in continuare „ZDDS”) prevede:
„Constituie operatiuni impozabile orice livrare de bunuri sau orice prestare de servicii in sensul articolelor 6 si 9, in masura in care aceasta a fost realizata de o persoana impozabila in sensul prezentei legi, iar locul operatiunii se afla pe teritoriul national, precum si orice livrare de bunuri sau prestare de servicii efectuata de o persoana impozabila careia i se aplica cota zero de TVA, daca prin prezenta lege nu se prevede altfel.”
6 Potrivit articolului 45 alineatul 3 din ZDDS:
„Constituie […] operatiuni scutite livrarea unei cladiri sau a unor parti ale unei cladiri, care nu sunt noi, livrarea terenului pe care se afla cladirea, precum si constituirea si transmiterea altor drepturi reale asupra acestora.”
7 In temeiul articolului 70 alineatul 5 din ZDDS, nu exista niciun drept de deducere a TVA ului achitat in amonte in cazul in care acesta a fost facturat fara a fi fost datorat.
8 Potrivit articolului 85 din aceasta lege, obligatia de plata revine oricarei persoane care mentioneaza TVA ul pe o factura si/sau pe o nota in sensul articolului 112.
9 Articolul 116 din aceeasi lege prevede:
„(1) Rectificarile si adaugirile la facturi sau la notele aferente acestora nu sunt permise. Documentele intocmite sau rectificate gresit trebuie anulate si se intocmesc documente noi.
[…]
(3) Sunt de asemenea documente intocmite gresit facturile si notele privind facturi pe care s a mentionat TVA ul, desi nu trebuia mentionat.
(4) In cazul in care documentele intocmite sau rectificate gresit sunt inscrise in registrele contabile ale furnizorului, respectiv ale prestatorului sau ale destinatarului livrarilor de bunuri sau al prestarilor de servicii, anularea acestora va fi adusa la cunostinta fiecarei parti printr un proces verbal care va cuprinde urmatoarele:
1. motivul anularii;
2. numarul si data documentului anulat;
3. numarul si data documentului nou intocmit;
4. semnaturile persoanelor care au intocmit procesul verbal pentru fiecare dintre parti.
(5) Toate exemplarele documentelor anulate trebuie pastrate la emitent; contabilizarea acestora de catre furnizorul sau de catre prestatorul de servicii si de catre cumparatorul sau de catre beneficiarul bunurilor se realizeaza conform normelor de aplicare a prezentei legi.”
10 Rambursarea sumelor platite cu titlu de impozit fara a fi datorate este reglementata de articolele 128 si 129 din Codul de procedura privind impozitele si asigurarile (danachno osiguritelen protsesualen kodeks).

Litigiul principal si intrebarile preliminare

11 La 15 august 2009, Rusedespred a emis catre Esi Trade EOOD (denumita in continuare „Esi Trade”) o factura pentru vanzarea si renovarea unei cladiri. Pe aceasta factura se mentiona pretul cladirii si al renovarii, cuantumul impozitului la achizitionare si al taxei de timbru, precum si valoarea TVA ului.
12 Intrucat vanzarea cladirii mentionate era considerata ca fiind scutita de TVA, taxa a fost calculata pe baza celorlalte trei elemente ale facturii mentionate, si anume costul renovarii, impozitul la achizitionare si taxa de timbru.
13 Ulterior, Rusedespred a inclus aceeasi factura in declaratia sa fiscala aferenta perioadei in cauza, in timp ce Esi Trade si a exercitat dreptul de deducere a TVA ului facturat.
14 In cursul anului 2010, Esi Trade a fost supusa unui control al administratiei fiscale, care, printr o decizie rectificativa din 18 iunie 2010, a refuzat acestei societati dreptul de deducere a TVA ului mentionat pe factura in discutie. Potrivit administratiei, toate operatiunile facturate erau scutite, astfel incat mentionarea TVA ului pe factura nu era justificata. Aceasta decizie rectificativa a devenit definitiva la 4 aprilie 2011.
15 La 9 mai 2011, Rusedespred a introdus o cerere de rambursare a sumei facturate gresit la administratia fiscala, care a dispus efectuarea unui control la aceasta societate si, printr o decizie rectificativa din 2 iunie 2011, a refuzat rambursarea solicitata pentru motivul ca nu se impunea constatarea unor plati de TVA nedatorate. Astfel, conform articolului 85 din ZDDS, TVA ul mentionat pe factura emisa la 15 august 2009 ar fi fost datorat de Rusedespred in calitatea sa de persoana care a mentionat taxa pe aceasta factura.
16 Intrucat Direktor a confirmat respectiva decizie rectificativa din 2 iunie 2011 printr o decizie din 25 august 2011, Rusedespred a formulat o actiune la Administrativen sad Varna, aratand ca administratia fiscala refuzase in mod gresit rambursarea TVA ului platit fara sa fi fost datorat in temeiul livrarii scutite, dat fiind ca, anterior, printr o decizie rectificativa definitiva, aceasta refuzase destinatarului facturii dreptul de deducere a taxei mentionate.
17 In cursul procedurii principale, Direktor a sustinut ca taxa mentionata pe factura in litigiu era datorata in temeiul articolului 85 din ZDDS. Potrivit acestuia, in ipoteza in care persoana impozabila ar considera ca a savarsit o eroare cu ocazia emiterii facturii mentionate, ar avea posibilitatea, conform articolului 116 din ZDDS, sa o corecteze.
18 Instanta de trimitere arata ca, in speta, dreptul de deducere a TVA ului facturat a fost refuzat societatii Esi Trade printr o decizie rectificativa definitiva. Aceasta apreciaza ca trebuie sa se considere ca riscul de pierdere a TVA ului care rezulta din dreptul de deducere este „complet si indiscutabil” eliminat. In consecinta, potrivit instantei de trimitere, obligarea furnizorului in cauza la plata respectivei taxe in temeiul articolului 85 din ZDDS ar fi contrara principiului neutralitatii fiscale.
19 In ceea ce priveste posibilitatea Rusedespred de a corecta factura gresita, instanta de trimitere arata ca, spre deosebire de opinia administratiei fiscale, o astfel de posibilitate nu exista in speta. Procedura rectificarii documentelor intocmite in mod eronat, reglementata de articolul 116 din ZDDS, ar impune anularea documentului fiscal gresit intocmit. Or, o astfel de anulare a facturii nu ar fi permisa, dat fiind ca livrarea a facut deja obiectul unui control fiscal si ca deducerea TVA ului facturat ar fi fost refuzata cumparatorului sau destinatarului serviciilor printr o decizie rectificativa definitiva.
20 In aceste imprejurari, instanta de trimitere ridica problema daca persoana impozabila isi poate intemeia dreptul la rambursarea TVA ului facturat in mod eronat pe principiile dreptului Uniunii care guverneaza sistemul comun al TVA ului. Apreciind ca solutionarea litigiului principal depinde de interpretarea dreptului Uniunii, Administrativen sad Varna a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) O persoana impozabila are dreptul sa solicite, conform principiului neutralitatii TVA ului, in termenul de prescriptie prevazut, rambursarea TVA ului nedatorat si facturat in mod eronat in cazul in care, potrivit legislatiei nationale, operatiunea pentru care s a calculat taxa este scutita, riscul pierderii unor venituri fiscale este inlaturat, iar dispozitia privind rectificarea facturilor prevazuta de legea nationala nu este aplicabila?
2) Sistemul comun al TVA ului, precum si principiile neutralitatii, efectivitatii si egalitatii de tratament se opun refuzului organului competent pentru colectarea veniturilor, intemeiat pe o dispozitie nationala de transpunere a articolului 203 din Directiva 2006/112, de a rambursa unei persoane impozabile TVA ul mentionat de aceasta pe o factura, in cazul in care acest impozit nu este datorat intrucat este vorba despre o operatiune scutita, dar care a fost facturat, calculat si platit in mod eronat, in masura in care cumparatorului sau destinatarului serviciilor li s a refuzat deja dreptul de deducere a TVA ului cu privire la aceeasi operatiune printr o decizie rectificativa definitiva pentru motivul ca furnizorul sau prestatorul serviciilor a calculat taxa in mod nelegal?
3) Persoana impozabila poate invoca in mod direct principiile care guverneaza sistemul comun al TVA ului, in mod concret principiile neutralitatii fiscale si efectivitatii, pentru a se opune unei reglementari nationale sau aplicarii acesteia de catre autoritatile fiscale sau de catre instante, respectiv pentru a se opune inexistentei unei dispozitii legislative nationale, de natura sa incalce principiile mentionate?”

Cu privire la intrebarile preliminare

Cu privire la prima si la a doua intrebare

21 Prin intermediul primei si al celei de a doua intrebari, care trebuie analizate impreuna, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca principiul neutralitatii TVA ului, astfel cum este concretizat prin jurisprudenta referitoare la articolul 203 din Directiva 2006/112, trebuie interpretat in sensul ca se opune ca, in temeiul unei dispozitii nationale care are ca scop transpunerea articolului mentionat, administratia fiscala sa refuze furnizorului unei prestatii scutite rambursarea TVA ului facturat in mod eronat clientului sau, pentru motivul ca acest furnizor nu a efectuat o rectificare a facturii gresite, in timp ce administratia i a refuzat definitiv acestui client dreptul de deducere a TVA ului respectiv, refuzul definitiv avand drept consecinta faptul ca regimul de rectificare prevazut de legea nationala nu mai este aplicabil.
22 Pentru a raspunde la aceste intrebari, trebuie, in primul rand, sa se arate ca articolul 203 din Directiva 2006/112 prevede ca orice persoana care mentioneaza TVA ul pe factura este obligata sa plateasca taxa mentionata pe aceasta factura.
23 In aceasta privinta, reiese din jurisprudenta Curtii ca aceste persoane sunt platitoare ale TVA ului mentionat pe o factura in mod independent de orice obligatie de plata ca urmare a unei operatiuni supuse TVA ului (a se vedea Hotararea din 18 iunie 2009, Stadeco, C 566/07, Rep., p. I 5295, punctul 26 si jurisprudenta citata, si Hotararea din 31 ianuarie 2013, Stroy trans, C 642/11, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 29).
24 Prevazand ca TVA ul inclus pe factura este datorat, articolul 203 din Directiva 2006/112 urmareste eliminarea riscului de pierdere a unor venituri fiscale care poate fi generat de dreptul de deducere prevazut la articolul 167 si urmatoarele din directiva mentionata (a se vedea in acest sens Hotararile Stadeco, punctul 28, si Stroy trans, punctul 32, citate anterior). In aceasta privinta, rezulta din decizia de trimitere ca un astfel de risc nu exista in cauza principala, intrucat administratia fiscala i a refuzat in mod definitiv destinatarului facturii in litigiu dreptul de deducere.
25 In al doilea rand, in ceea ce priveste rambursarea TVA ului facturat in mod eronat, trebuie amintit ca Directiva 2006/112 nu prevede nicio dispozitie referitoare la regularizarea de catre emitentul facturii a TVA ului facturat fara a fi datorat si ca, in aceste conditii, statele membre sunt, in principiu, cele care trebuie sa determine conditiile in care TVA ul facturat fara a fi datorat poate fi regularizat (a se vedea in acest sens Hotararea din 19 septembrie 2000, Schmeink & Cofreth si Strobel, C 454/98, Rec., p. I 6973, punctele 48 si 49, si Hotararea Stadeco, citata anterior, punctul 35).
26 Curtea a statuat ca, pentru a asigura neutralitatea TVA ului, este de competenta statelor membre sa prevada, in ordinea lor juridica interna, posibilitatea regularizarii oricarei taxe facturate fara a fi datorata, cu conditia ca emitentul facturii sa demonstreze buna sa credinta (a se vedea Hotararea din 13 decembrie 1989, Genius, C 342/87, Rec., p. 4227, punctul 18, si Hotararea Stadeco, citata anterior, punctul 36).
27 Cu toate acestea, atunci cand emitentul facturii a eliminat complet, in timp util, riscul de pierdere a unor venituri fiscale, principiul neutralitatii TVA ului impune ca taxa facturata fara a fi datorata sa poata fi regularizata fara ca o astfel de regularizare sa poata fi conditionata de statele membre de buna credinta a emitentului facturii respective. Aceasta regularizare nu poate depinde de puterea discretionara de apreciere a administratiei fiscale (a se vedea Hotararea Schmeink & Cofreth si Strobel, punctele 58 si 68, si Hotararea Stadeco, punctele 37 si 38, citate anterior).
28 In al treilea rand, trebuie amintit ca statele membre au, desigur, posibilitatea sa adopte masuri in vederea colectarii exacte a taxei si a prevenirii evaziunii fiscale (a se vedea Hotararea Stadeco, citata anterior, punctul 39). In special, conditia potrivit careia o factura gresita trebuie rectificata inainte de a putea obtine rambursarea TVA ului facturat in mod eronat poate, in principiu, sa asigure eliminarea riscului de pierdere a unor venituri fiscale (a se vedea Hotararea Stadeco, citata anterior, punctul 42).
29 Totusi, aceste masuri nu trebuie sa depaseasca ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor astfel urmarite si nu pot, asadar, sa fie utilizate in asa fel incat sa puna in discutie neutralitatea TVA ului, care constituie un principiu fundamental al sistemului comun al TVA ului instituit de dreptul Uniunii in materie (a se vedea Hotararea Stadeco, citata anterior, punctul 39 si jurisprudenta citata).
30 In consecinta, daca rambursarea TVA ului devine imposibila sau excesiv de dificila in functie de conditiile in care pot fi exercitate solicitarile de restituire a unor taxe, principiul neutralitatii si principiul efectivitatii pot impune ca statele membre sa prevada instrumentele si modalitatile procedurale necesare pentru a permite persoanei impozabile sa recupereze taxa facturata fara a fi datorata (a se vedea Hotararea Stadeco, citata anterior, punctul 40 si jurisprudenta citata).
31 In ceea ce priveste cauza principala, din decizia de trimitere reiese ca dreptul bulgar prevede, in principiu, posibilitatea de a obtine rambursarea TVA ului facturat in mod eronat, dar exercitarea acestui drept este conditionata de rectificarea in prealabil a facturii gresite. Astfel cum s a aratat la punctul 28 din prezenta hotarare, o astfel de cerinta poate sa asigure eliminarea riscului de pierdere a unor venituri fiscale.
32 Or, rezulta de asemenea din decizia de trimitere ca, potrivit dreptului national aplicabil, Rusedespred nu mai dispune de posibilitatea de a corecta factura in litigiu dupa ce administratia fiscala i a refuzat definitiv destinatarului facturii dreptul de deducere a valorii TVA ului mentionat pe aceasta.
33 In plus, astfel cum arata instanta de trimitere, intrucat administratia fiscala i a refuzat definitiv destinatarului facturii in litigiu dreptul de deducere, riscul unor pierderi fiscale legat de exercitarea acestui drept este complet eliminat.
34 In asemenea imprejurari, trebuie sa se considere ca faptul de a supune regularizarea TVA ului mentionat in mod gresit pe o factura conditiei ca aceasta din urma sa fi facut obiectul unei rectificari, conditie devenita imposibil de indeplinit, depaseste ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul urmarit de articolul 203 din Directiva 2006/112, care consta in eliminarea riscului de pierdere a unor venituri fiscale.
35 Avand in vedere ansamblul consideratiilor de mai sus, trebuie sa se raspunda la prima si la a doua intrebare ca principiul neutralitatii TVA ului, astfel cum este concretizat prin jurisprudenta referitoare la articolul 203 din Directiva 2006/112, trebuie interpretat in sensul ca se opune ca, in temeiul unei dispozitii nationale care are ca scop transpunerea articolului mentionat, administratia fiscala sa refuze furnizorului unei prestatii scutite rambursarea TVA ului facturat in mod eronat clientului sau, pentru motivul ca acest furnizor nu a efectuat o rectificare a facturii gresite, in timp ce administratia i a refuzat definitiv acestui client dreptul de deducere a TVA ului respectiv, refuzul definitiv avand drept consecinta faptul ca regimul de rectificare prevazut de legea nationala nu mai este aplicabil.

Cu privire la a treia intrebare

36 Prin intermediul celei de a treia intrebari, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca principiul neutralitatii TVA ului, astfel cum este concretizat prin jurisprudenta referitoare la articolul 203 din Directiva 2006/112, poate fi invocat de o persoana impozabila pentru a se opune unei dispozitii din dreptul national care conditioneaza rambursarea TVA ului facturat in mod eronat de rectificarea facturii gresite, in timp ce dreptul de deducere a TVA ului mentionat a fost definitiv refuzat, acest refuz definitiv avand drept consecinta faptul ca regimul de rectificare prevazut de legea nationala nu mai este aplicabil.
37 Cu titlu introductiv, trebuie amintit ca rezulta dintr o jurisprudenta constanta ca, la aplicarea dreptului intern, instantele nationale sunt obligate, in masura posibilului, sa interpreteze dispozitiile acestuia in lumina textului si a finalitatii directivei in cauza pentru a atinge rezultatul urmarit de aceasta si, prin urmare, sa se conformeze articolului 288 al treilea paragraf TFUE. Aceasta obligatie de interpretare conforma a dreptului national este, astfel, inerenta sistemului Tratatului FUE, in masura in care permite instantelor nationale sa asigure, in cadrul competentelor lor, deplina eficacitate a dreptului Uniunii atunci cand judeca litigiile cu care sunt sesizate (a se vedea in special Hotararea din 24 ianuarie 2012, Dominguez, C 282/10, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 24 si jurisprudenta citata).
38 In ceea ce priveste posibilitatea de a invoca principiul neutralitatii TVA ului impotriva unui stat membru, este necesar sa se arate mai intai ca acest principiu este un principiu fundamental al regimului comun al TVA ului, astfel cum acesta este reglementat, printre altele, prin Directiva 2006/112 (a se vedea in acest sens in special Hotararea Stadeco, citata anterior, punctul 39 si jurisprudenta citata).
39 In continuare, dupa cum rezulta din cuprinsul punctului 35 din prezenta hotarare, principiul neutralitatii TVA ului, astfel cum este concretizat prin jurisprudenta referitoare la articolul 203 din Directiva 2006/112, trebuie interpretat in sensul ca se opune ca administratia fiscala sa refuze furnizorului unei prestatii scutite rambursarea TVA ului facturat in mod eronat clientului sau, pentru motivul ca acest furnizor nu a efectuat o rectificare a facturii gresite, in timp ce administratia i a refuzat definitiv acestui client dreptul de deducere a TVA ului respectiv, refuzul definitiv avand drept consecinta faptul ca regimul de rectificare prevazut de legea nationala nu mai este aplicabil.
40 Potrivit jurisprudentei, principiul neutralitatii TVA ului poate fi eventual invocat de o persoana impozabila impotriva unei dispozitii nationale sau a aplicarii acesteia care nu ar respecta acest principiu (a se vedea in acest sens Hotararea din 10 aprilie 2008, Marks & Spencer, C 309/06, Rep., p. I 2283, punctul 34). In imprejurari precum cele care rezulta din cuprinsul punctului 35 din prezenta hotarare, principiul neutralitatii TVA ului, astfel cum este concretizat prin jurisprudenta referitoare la articolul 203 din Directiva 2006/112, care prevede in sarcina statului membru in cauza o obligatie neconditionata si suficient de precisa, poate fi invocat impotriva unei dispozitii nationale care l ar incalca.
41 Avand in vedere cele de mai sus, trebuie sa se raspunda la a treia intrebare ca principiul neutralitatii TVA ului, astfel cum este concretizat prin jurisprudenta referitoare la articolul 203 din Directiva 2006/112, poate fi invocat de o persoana impozabila pentru a se opune unei dispozitii din dreptul national care conditioneaza rambursarea TVA ului facturat in mod eronat de rectificarea facturii gresite, in timp ce dreptul de deducere a TVA ului mentionat a fost definitiv refuzat, acest refuz definitiv avand drept consecinta faptul ca regimul de rectificare prevazut de legea nationala nu mai este aplicabil.

Cu privire la cheltuielile de judecata

42 Intrucat, in privinta partilor din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declara:
1. Principiul neutralitatii taxei pe valoarea adaugata, astfel cum este concretizat prin jurisprudenta referitoare la articolul 203 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata, trebuie interpretat in sensul ca se opune ca, in temeiul unei dispozitii nationale care are ca scop transpunerea articolului mentionat, administratia fiscala sa refuze furnizorului unei prestatii scutite rambursarea taxei pe valoarea adaugata facturata in mod eronat clientului sau, pentru motivul ca acest furnizor nu a efectuat o rectificare a facturii gresite, in timp ce administratia i a refuzat definitiv acestui client dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata respective, refuzul definitiv avand drept consecinta faptul ca regimul de rectificare prevazut de legea nationala nu mai este aplicabil.
2. Principiul neutralitatii taxei pe valoarea adaugata, astfel cum este concretizat prin jurisprudenta referitoare la articolul 203 din Directiva 2006/112, poate fi invocat de o persoana impozabila pentru a se opune unei dispozitii din dreptul national care conditioneaza rambursarea taxei pe valoarea adaugata facturata in mod eronat de rectificarea facturii gresite, in timp ce dreptul de deducere a respectivei taxe pe valoarea adaugata a fost definitiv refuzat, acest refuz definitiv avand drept consecinta faptul ca regimul de rectificare prevazut de legea nationala nu mai este aplicabil.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close