Exceptie de neconstitutionalitate admisa. Art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006

In M. Of. nr. 296 din 23 mai 2013 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 164/2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, în redactarea de la data intrarii în vigoare a acestora si pana la modificarile ce le-au fost aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 93/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) lit. e) raportate la dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. a) – d) si f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, în forma anterioara modificarii acestor dispozitii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 93/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, exceptie ridicata de Alexandra Cristina Pana în Dosarul nr. 74.649/3/CA/2011 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si care constituie obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 6D/2013.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 5 martie 2013 si au fost consemnate în încheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 12 martie 2013.

CURTEA,
avand în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Încheierea din 5 decembrie 2012, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) lit. e) raportate la dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. a) – d) si f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, în forma anterioara modificarii acestor dispozitii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 93/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii.
Exceptia a fost ridicata de Alexandra Cristina Pana cu prilejul solutionarii unei cauze în contencios administrativ avand ca obiect anularea deciziei de impunere a contributiei de asigurari sociale de sanatate emise de Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti.
În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata, în esenta, ca prevederile de lege criticate sunt discriminatorii si încalca principiul constitutional al asezarii juste a sarcinii fiscale. În acest sens, arata ca art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006, în forma anterioara modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 93/2008, obliga la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate asupra veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobanzi, din drepturi de proprietate intelectuala realizate în mod individual si/sau într-o forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit numai acele persoane care nu realizeaza venituri de natura celor prevazute la lit. a) – d) din acelasi articol de lege. Între persoanele exceptate de la plata contributiei prevazute de art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 nu se regasesc însa si cele care obtin venituri din pensii. Astfel, titularii dreptului la pensie sunt discriminati în raport cu persoanele care realizeaza veniturile prevazute la art. 257 alin. (2) lit. a) – d) din Legea nr. 95/2006, întrucat, spre deosebire de acestia, sunt obligati sa plateasca atat contributia aferenta veniturilor din pensii, cat si cea aferenta veniturilor prevazute la lit. e) din acelasi articol.
Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este întemeiata, prevederile de lege criticate contravenind dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 56 alin. (2) din Constitutie.
În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile de lege criticate sunt neconstitutionale. În acest sens, arata ca tratamentul diferentiat pe care îl instituie textul de lege criticat în ceea ce îi priveste pe pensionari este nejustificat si nu tine cont de capacitatea contributiva a acestora, respectiv de necesitatea asezarii obligatiilor fiscale în asa fel încat sa se tina seama de necesitatea de protectie a categoriilor sociale cele mai dezavantajate, luand în considerare elementele ce caracterizeaza situatia individuala si sarcinile sociale ale contribuabililor. De asemenea, considera ca este încalcat principiul egalitatii în drepturi a cetatenilor, întrucat calitatea de pensionar nu reprezinta un criteriu obiectiv si nici rezonabil pentru a considera ca pensionarii se afla într-o situatie diferita fata de celelalte categorii de persoane prevazute de art. 257 alin. (2) lit. a) – d) din Legea nr. 95/2006.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. e) raportate la dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. a) – d) si f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, în forma anterioara modificarii acestor dispozitii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 93/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, ordonanta de urgenta publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 484 din 30 iunie 2008.
În realitate, Curtea constata ca neconstitutionalitatea invocata de autorul exceptiei se refera doar la dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006, în redactarea de la intrarea în vigoare a acestora si pana la modificarile ce le-au fost aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 93/2008. Celelalte texte de lege au fost invocate doar pentru a evidentia categoriile de persoane în functie de ale caror venituri se creeaza o pretinsa discriminare.
Art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, în redactare criticata de autorul exceptiei, avea urmatorul cuprins: „(2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;
c) veniturilor din agricultura supuse impozitului pe venit si veniturilor din silvicultura, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator si nu se încadreaza la lit. b);
d) indemnizatiilor de somaj;
e) veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala realizate în mod individual si/sau într-o forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizeaza venituri de natura celor prevazute la lit. a) – d), dar nu mai putin de un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;
f) veniturilor realizate din pensii.”
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca prevederile de lege criticate sunt contrare urmatoarelor texte din Constitutie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetatenilor si art. 56 alin. (2) privind asezarea justa a sarcinilor fiscale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta priveste dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 în redactarea avuta de acestea de la intrarea în vigoare a acestei legi si pana la modificarile suferite odata cu intrarea în vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 93/2008.
Odata cu intrarea în vigoare a acestui din urma act normativ, solutia legislativa criticata a fost îndepartata, art. I pct. 53 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 93/2008 prevazand ca: „La articolul 257 alineatul (2), literele e) si f) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
<<e) veniturilor din pensiile care depasesc limita supusa impozitului pe venit;
f) veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala realizate în mod individual si/sau într-o forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizeaza venituri de natura celor prevazute la lit. a) – e), alin. 2^1 si art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai putin de un salariu de baza minim brut pe tara, lunar.>>”
Astfel, în urma acestor modificari, persoanele care datoreaza contributia de asigurari sociale de sanatate asupra veniturilor din pensii au fost incluse în categoria celor exceptate de la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate asupra veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobanzi, din drepturi de proprietate intelectuala realizate în mod individual si/sau într-o forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit.
În mod asemanator, în prezent, în urma modificarilor si completarilor ulterioare aduse Legii nr. 95/2006 prin dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor masuri financiare în domeniul asigurarilor sociale de sanatate si al finantelor publice, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 306 din 8 mai 2012, art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 are urmatoarea redactare: „(2) Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum si orice alte venituri realizate din desfasurarea unei activitati dependente;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfasoara activitati independente care se supun impozitului pe venit; daca acest venit este singurul asupra caruia se calculeaza contributia, aceasta nu poate fi mai mica decat cea calculata la un salariu de baza minim brut pe tara, lunar;
c) veniturilor din agricultura supuse impozitului pe venit si veniturilor din silvicultura, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator si nu se încadreaza la lit. b);
d) indemnizatiilor de somaj;
e) abrogata;
f) veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala realizate în mod individual si/sau într-o forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizeaza venituri de natura celor prevazute la lit. a) – d), alin. (2^1) si (2^2) si art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai putin de un salariu de baza minim brut pe tara, lunar.”
Dispozitiile din Legea nr. 95/2006 referitoare la contributiile datorate asupra veniturilor din pensii se regasesc, în prezent, în cuprinsul alin. (2^2) al art. 257 în urmatoarea redactare: „Pensionarii ale caror venituri din pensii depasesc 740 lei datoreaza contributia lunara pentru asigurarile sociale de sanatate calculata potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.”
Desi solutia legislativa criticata nu mai este în vigoare, avand în vedere cele retinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum si împrejurarea ca dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006, în redactarea avuta de acestea de la intrarea în vigoare a acestei legi si pana la modificarile aduse odata cu intrarea în vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 93/2008, sunt aplicabile în cauza în care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala urmeaza a se pronunta asupra constitutionalitatii acestor dispozitii de lege, asa cum a fost sesizata de instanta de judecata.
Examinand dispozitiile art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, Curtea constata ca acestea enumera veniturile asupra carora se datoreaza contributia de asigurari sociale de sanatate. Între acestea, art. 257 alin. (2) lit. e), în redactarea criticata prin exceptia de neconstitutionalitate, prevedea obligatia de a plati contributia asupra veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobanzi, din drepturi de proprietate intelectuala realizate în mod individual si/sau într-o forma de asociere si altor venituri care se supuneau impozitului pe venit, dar numai în masura în care contribuabilul nu platea contributia pentru asigurarile sociale de sanatate asupra veniturilor realizate din salarii sau asimilate salariilor care se supuneau impozitului pe venit, veniturilor impozabile obtinute din desfasurarea unor activitati independente si care se supuneau impozitului pe venit, veniturilor din agricultura supuse impozitului pe venit, veniturilor din silvicultura ori indemnizatiilor de somaj. Prin urmare, era exclusa plata cumulativa a contributiilor datorate în temeiul art. 257 alin. (2) lit. e), pe de o parte, si a celor datorate potrivit dispozitiilor lit. a) – d) din acelasi articol, pe de alta parte.
Dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 nu excludeau însa de la acest cumul si contributiile datorate asupra veniturilor din pensii, prevazute la lit. f) din acelasi articol de lege.
Prin urmare, se crea o diferenta de tratament juridic între persoanele care realizau veniturile enumerate în art. 257 alin. (2) lit. a) – d) din Legea nr. 95/2006 fata de cele care realizau venituri din pensii.
Asa cum a aratat în mod constat Curtea Constitutionala în jurisprudenta sa, „principiul egalitatii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite”. Instanta de contencios constitutional a precizat însa ca „un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, în respectul principiului egalitatii cetatenilor în fata legii si a autoritatilor publice”. În acest sens este Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, de asemenea, ca nu orice diferenta de tratament semnifica, în mod automat, încalcarea dispozitiilor art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminarii. Astfel, pentru ca o asemenea încalcare sa se produca, „trebuie stabilit ca persoane plasate în situatii analoage sau comparabile, în materie, beneficiaza de un tratament preferential si ca aceasta distinctie nu-si gaseste nicio justificare obiectiva sau rezonabila”. Aceasta justificare presupune existenta unui „scop legitim” si a unui „raport de proportionalitate rezonabil între scopul urmarit si mijloacele utilizate pentru utilizarea lui”. În acest sens pot fi amintite Hotararea din 18 februarie 1991, pronuntata în Cauza Fredin contra Suediei, Hotararea din 23 iunie 1993, pronuntata în Cauza Hoffman contra Austriei, Hotararea din 28 septembrie 1995, pronuntata în Cauza Spadea si Scalabrino contra Italiei, ori Hotararea din 23 iulie 1968, pronuntata în Cauza Affaire liguistique belge contra Belgiei.
Prin urmare, pentru a aprecia daca în cauza a fost încalcat principiul egalitatii în drepturi a cetatenilor, Curtea urmeaza a stabili daca tratamentul juridic diferentiat instituit de textul de lege ce face obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate avea o justificare obiectiva sau rezonabila, altfel spus, daca se întemeia pe un scop legitim si respecta un raport de proportionalitate rezonabil între scopul urmarit si mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.
Curtea constata ca diferenta de tratament juridic instituita de dispozitiile de lege analizate a avut în vedere tipul de venit asupra caruia se datora contributia de asigurari sociale de sanatate. Astfel, persoanele care realizau venituri din salarii sau orice alte venituri realizate din desfasurarea unei activitati dependente ori independente supuse impozitului pe venit, venituri din agricultura ori silvicultura sau obtineau indemnizatii de somaj erau scutite de la plata contributiei asupra veniturilor prevazute la art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006. De aceasta scutire nu beneficiau însa si persoanele care realizau venituri din pensii.
Desigur, în anumite circumstante, provenienta veniturilor ar putea justifica instituirea unui tratament juridic diferit. Din perspectiva dispozitiilor art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 însa Curtea apreciaza ca diferenta de tratament juridic nu a fost justificata decat partial.
Astfel, dispozitiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, în redactarea avuta în vedere de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, prevedeau ca „Pentru pensionari contributia datorata de acestia se aplica numai la veniturile din pensiile care depasesc limita supusa impozitului pe venit, se calculeaza pentru diferenta între cuantumul pensiei si aceasta limita si se vireaza odata cu plata drepturilor banesti asupra carora se calculeaza de catre cei care efectueaza plata acestor drepturi.”
Legea facea, astfel, o diferenta între pensionari sub aspectul obligatiei de plata a contributiei la asigurarile sociale de sanatate, stabilind ca erau tinuti de aceasta obligatie doar acei pensionari care realizau venituri „care depasesc limita supusa impozitului pe venit”. Prin urmare, persoanele care realizau venituri sub aceasta limita nu datorau contributia de asigurari sociale de sanatate, suma aferenta acestei contributii fiind suportata de la bugetul de stat, începand cu 1 ianuarie 2007.
Pentru aceste din urma persoane, Curtea apreciaza ca diferenta de tratament juridic instituita de art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 era justificata.
Astfel, sistemul asigurarilor sociale de sanatate reglementat de Legea nr. 95/2006 asigura persoanelor accesul la un pachet de servicii medicale în temeiul contributiei pe care acestea o realizeaza la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate. Exista, asadar, o stransa legatura între obligatia de contributie la acest sistem de asigurari si dreptul de a beneficia de serviciile pe care acesta le ofera. În acest sens, art. 208 alin. (3) lit. e) din legea amintita enumera printre principiile care stau la temeiul acestui sistem „participarea obligatorie la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate”.
În acelasi timp, Curtea a aratat ca „obligativitatea asigurarii si a contributiei la sistemul asigurarilor sociale de sanatate trebuie analizata în legatura cu un alt principiu ce sta la baza acestui sistem, anume cel al solidaritatii. Astfel, datorita solidaritatii celor care contribuie, acest sistem îsi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minim de asistenta medicala pentru populatie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se afla în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurari de sanatate”. Prin urmare, aceasta obligatie reprezinta „o expresie a prevederilor constitutionale care reglementeaza ocrotirea sanatatii si a celor care consacra obligatia statului de a asigura protectia sociala a cetatenilor”. În acest sens, pot fi amintite Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Decizia nr. 775 din 12 mai 2009, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, ori Decizia nr. 343 din 10 martie 2011, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011.
Cu toate acestea, legiuitorul, avand în vedere situatia deosebita în care se gasesc anumite persoane, a prevazut dreptul acestora de a beneficia de pachetul de servicii medicale fara plata contributiei ori cu plata contributiei din alte surse. În acest caz se încadreaza, spre exemplu, persoanele enumerate la art. 213 din lege. Aceasta situatie reprezinta însa o exceptie, regula fiind aceea a obligatiei de a contribui.
Aceasta regula a fost avuta în vedere de legiuitor atunci cand a prevazut obligatia de plata a contributiei asupra veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobanzi, din drepturi de proprietate intelectuala realizate în mod individual si/sau într-o forma de asociere si altor venituri care se supuneau impozitului pe venit, dar doar în masura în care persoana nu realiza veniturile prevazute de dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. a) – d) din Legea nr. 95/2006, în redactarea criticata de autorul exceptiei. Altfel spus, în masura în care o persoana nu realiza venituri constante, de tipul celor mentionate în aceste din urma dispozitii de lege, ea putea totusi contribui la sistemul asigurarilor de sanatate prin plata contributiei asupra veniturile prevazute la art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006, care nu aveau caracter constant, dar care justificau si îndreptateau accesul acesteia la pachetul de servicii medicale oferit de acest sistem, dandu-se expresie principiilor contributivitatii si solidaritatii pe care acesta este întemeiat.
Pe de alta parte, legiuitorul a urmarit ca obligatia de contributie instituita prin textul de lege analizat sa nu dobandeasca un caracter împovarator si a dispus ca aceasta sa nu se cumuleze cu contributia pentru celelalte tipuri de venit. Astfel, obligatia prevazuta la art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006, în redactarea criticata de autorul exceptiei, poate fi privita ca avand, mai degraba, un caracter subsidiar, intervenind numai în masura în care nu se datora contributia asupra altor venituri, caracter pe care îl pastreaza si art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 în actuala reglementare.
În concluzie, Curtea retine ca, în ceea ce priveste titularii dreptului la pensie care nu plateau contributia de asigurari sociale de sanatate, diferenta de tratament juridic criticata a fost justificata în mod obiectiv, întrucat pensionarii care realizau venituri sub limita supusa impozitului pe venit nu plateau contributia de asigurari sociale de sanatate, fiind într-o situatie diferita fata de cei care plateau contributii aferente veniturilor prevazute la art. 257 alin. (2) lit. a) – d) din Legea nr. 95/2006, dar într-o situatie identica celor care se încadrau în ipoteza lit. e) din acelasi articol. În acelasi timp, masura impusa de legiuitor a avut un caracter rezonabil, respectiv a urmarit respectarea principiilor de baza ale sistemului de asigurari sociale de sanatate: participarea obligatorie la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru formarea Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, pe de o parte, si solidaritatea si subsidiaritatea în constituirea si utilizarea fondurilor, pe de alta parte.
Nu aceleasi concluzii pot fi retinute si în ceea ce priveste situatia persoanelor care, în perioada în care solutia legislativa criticata a fost în vigoare, au realizat venituri din pensii asupra carora au platit contributia de asigurari sociale de sanatate. Astfel, din perspectiva acestor persoane, diferenta de tratament juridic dintre pensionari, pe de o parte, si celelalte persoane care au realizat veniturile prevazute la art. 257 alin. (2) lit. a) – d) din Legea nr. 95/2006, de cealalta parte, apare nu doar ca fiind contrara principiului egalitatii în drepturi a cetatenilor, dar si principiului asezarii juste a sarcinilor fiscale.
Astfel, Curtea Constitutionala, în jurisprudenta sa, a statuat ca „fiscalitatea trebuie sa fie nu numai legala, ci si proportionala, rezonabila, echitabila si sa nu diferentieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetateni. Prin urmare, asezarea justa a sarcinilor fiscale trebuie sa reflecte însusi principiul egalitatii cetatenilor în fata legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situatii identice si sa tina cont, în acelasi timp, de capacitatea contributiva a contribuabililor, luand în considerare elementele ce caracterizeaza situatia individuala si sarcinile sociale ale acestora”. În acest sens sunt Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994, Decizia nr. 1.394 din 26 octombrie 2010, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 863 din 23 decembrie 2010, sau Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012.
Or, Curtea constata ca, în ceea ce priveste titularii dreptului la pensie care au platit contributia de asigurari de sanatate datorata asupra acestui venit, diferenta de tratament juridic instituita de textul de lege criticat nu mai poate fi justificata de aceleasi ratiuni avute în vedere în situatia pensionarilor care nu plateau aceasta contributie. Astfel, spre deosebire de acestia din urma, situatia pensionarilor contribuabili poate fi asimilata mai degraba celei a persoanelor care au platit contributia asupra veniturilor prevazute la art. 257 alin. (2) lit. a) – d) din Legea nr. 95/2006, impunand un regim juridic asemanator.
Desigur, legiuitorul are libertatea de a stabili contributiile datorate de cetateni si de a prevedea exceptii de la aceste obligatii de contributie, avand în vedere situatia obiectiv diferita în care se gasesc anumite categorii de persoane. De asemenea, legiuitorul poate modifica aceste dispozitii de lege, în functie de necesitatile economico-sociale care se impun la un anumit moment. De altfel, astfel a procedat atunci cand, prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 93/2008, a prevazut exceptarea pensionarilor de la plata contributiei de asigurari sociale de sanatate datorate asupra veniturilor obtinute din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobanzi, din drepturi de proprietate intelectuala realizate în mod individual si/sau într-o forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit, dar a instituit, pe de alta parte, obligatia acestora de a plati cumulat contributia datorata asupra veniturilor din pensii cu cea datorata asupra celorlalte tipuri de venituri prevazute la alin. (2) lit. a) – d), alin. (2^1) si la art. 213 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 95/2006, îndepartand astfel diferentele de tratament juridic anterioare stabilite în functie de tipul de venit avut în vedere.
Cu toate acestea, stabilirea obligatiilor de contributie ori a scutirilor de la acestea trebuie sa nu se faca în mod diferentiat între persoane aflate în mod obiectiv în situatii analoage.
Or, Curtea, raportandu-se la cele retinute mai sus cu privire la caracterul subsidiar al obligatiei stabilite de art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 pentru persoanele care datoreaza contributia de asigurari sociale de sanatate asupra altor tipuri de venituri prevazute de lege, apreciaza ca instituirea unui tratament juridic diferit pentru pensionarii care au platit contributia asupra veniturilor din pensii încalca aceasta exigenta de reglementare si aduce atingere dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 56 alin. (2) din Constitutie, sursa veniturilor obtinute nereprezentand în contextul avut în vedere o justificare obiectiva si rezonabila pentru instituirea unui tratament juridic diferit.
În sfarsit, Curtea statueaza ca, întrucat deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, cele stabilite prin prezenta decizie urmeaza a se aplica de la data publicarii lor în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I; totodata, instantele judecatoresti vor aplica decizia Curtii Constitutionale numai în cauzele pendinte la momentul publicarii acesteia, cauze în care dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006, în redactarea de la data intrarii în vigoare a acestora si pana la modificarile ce le-au fost aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 93/2008, sunt aplicabile, precum si în cauzele în care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate pana la data sus mentionata, în aceasta ultima ipoteza deciziile pronuntate de Curtea Constitutionala constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedura civila din 1865, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, dupa caz.
Asadar, raporturile juridice stabilite între asigurat si stat în legatura cu contributiile la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate deja retinute pana la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale constituie, din perspectiva prezentei decizii, facta praeterita si nu pot face obiectul unor cereri de restituire formulate ulterior publicarii acesteia. O interpretare contrara ar echivala cu aplicarea retroactiva a deciziilor Curtii Constitutionale, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
În numele legii
DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Alexandra Cristina Pana în Dosarul nr. 74.649/3/CA/2011 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si constata ca dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, în redactarea de la intrarea în vigoare a acestora si pana la modificarile ce le-au fost aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 93/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, sunt neconstitutionale în masura în care obliga persoanele ce datoreaza contributia de asigurari sociale de sanatate asupra veniturilor din pensii la plata acestei contributii cumulat cu cea datorata asupra veniturilor obtinute din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobanzi, din drepturi de proprietate intelectuala realizate în mod individual si/sau într-o forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a contencios administrativ si fiscal si se publica în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata în sedinta publica din data de 12 martie 2013.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close