DCC nr. 251/2013. Exceptie de neconstitutionalitate. Art. 142 alin. (4) din Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 433 din 16 iulie 2013 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 251/2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 142 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins:
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 142 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Crucea Nordului” – S.R.L. din Poiana Stampei, judetul Suceava, in Dosarul nr. 1.423/334/2012 al Judecatoriei Vatra Dornei. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 134D/2013.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neintemeiata, sens in care face referire la Decizia nr. 827/2012.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 6 februarie 2013, pronuntata in Dosarul nr. 1.423/334/2012, Judecatoria Vatra Dornei a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 142 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Crucea Nordului” – S.R.L. din Poiana Stampei, judetul Suceava, cu ocazia solutionarii unei contestatii la executare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia arata ca perimarea este o sanctiune de drept civil prin care este sanctionata pasivitatea creditorului ce nu staruie in executarea silita, lasand-o in nelucrare o perioada de timp prea mare, efectul perimarii fiind desfiintarea executarii silite. Desi aceasta institutie a fost creata pentru a asigura stabilitatea circuitului civil si securitatea raporturilor juridice, prin faptul ca executarea silita fiscala nu se perimeaza, se acorda posibilitatea organelor fiscale sa lase aceste executari silite in nelucrare perioade lungi de timp si a emite acte de executare la intervale mari de timp, pentru ca ulterior sa culeaga niste creante fiscale oneroase, insotite de multe accesorii (penalitati, dobanzi si majorari de intarziere), ceea ce contravine art. 56 din Constitutie. Se poate ajunge in situatia ca un debitor fiscal sa suporte o raspundere fiscala mai grea decat un infractor, care poarta o raspundere penala de care, la un moment dat, dupa implinirea termenului de prescriptie, poate fi exonerat. Interesul general da posibilitatea statului sa instituie reguli derogatorii de la dreptul comun, acest drept al statului fiind deja valorificat de acesta in materia raspunderii fiscale prin prelungirea cu doi ani a termenului general de prescriptie al creantelor fiscale, care este, potrivit normelor in materie, de 5 ani, fata de 3 ani, cat este termenul general de prescriptie potrivit dreptului comun.
Judecatoria Vatra Dornei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Prin dispozitiile criticate se instituie, in materia executarii creantelor fiscale, un regim derogatoriu de la dreptul comun, prin aceea ca se prevede neperimarea executarii silite a acestor creante. Aceasta derogare este in deplin acord cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia „competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege”. Legiuitorul este indreptatit sa stabileasca norme de procedura derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situatii speciale. In cazul de fata, situatia speciala a fost determinata de faptul ca obiectul executarii silite il constituie incasarea creantelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezinta un interes general.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, face referire la Decizia nr. 424 din 13 septembrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.029 din 21 noiembrie 2005, si la Decizia nr. 432 din 21 octombrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.176 din 13 decembrie 2004, prin care Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 142 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 sunt constitutionale.
Avocatul Poporului apreciaza ca nu poate fi retinuta critica de neconstitutionalitate, intrucat plata impozitelor sau a contributiilor reprezinta o indatorire atat a persoanelor fizice, cat si a persoanelor juridice. In considerarea unor situatii deosebite legiuitorul poate institui reguli speciale de procedura care deroga de la regulile generale. Este indiscutabil faptul ca incasarea impozitelor si taxelor constituie sursa principala de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apararii intereselor nationale pe plan financiar. Doar in cazul in care dispune de aceste resurse bugetare, statul isi va putea indeplini obligatiile sale fata de cetateni si agentii economici.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 142 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu urmatorul continut: „Executarea silita a creantelor fiscale nu se perimeaza.”
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii, autoarea exceptiei invoca prevederile constitutionale ale art. 56 alin. (2) referitor la asezarea justa a sarcinilor fiscale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, prin Decizia 283 din 11 martie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2008, a retinut ca neperimarea executarii silite a creantelor fiscale, reglementare derogatorie de la dreptul comun, este in deplin acord cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, in temeiul caruia legiuitorul este indreptatit sa stabileasca norme de procedura derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situatii speciale. In cazul de fata, situatia speciala a fost determinata de faptul ca obiectul executarii silite il constituie incasarea creantelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezinta un interes general.
Totodata, prin Decizia nr. 513 din 8 mai 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, Curtea a constatat ca existenta unei obligatii exprese a fiecarui cetatean de a contribui prin impozite si taxe la cheltuielile publice, prevazuta la art. 56 alin. (1) din Constitutie, si a unei obligatii a statului de a proteja interesele nationale in activitatea financiara, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constitutie, este justificata de necesitatea asigurarii certitudinii in constituirea ritmica a resurselor financiare ale statului. Astfel, este in afara de orice indoiala ca incasarea impozitelor si taxelor constituie sursa principala de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apararii intereselor nationale pe plan financiar. Numai daca dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi in masura sa isi indeplineasca obligatiile sale fata de cetateni si agentii economici, care au fost stabilite in art. 135 alin. (2) lit. a) si b) din Constitutie.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice reconsiderarea jurisprudentei in materie, solutia si considerentele deciziilor amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala „Crucea Nordului” – S.R.L. din Poiana Stampei, judetul Suceava, in Dosarul nr. 1.423/334/2012 al Judecatoriei Vatra Dornei si constata ca dispozitiile art. 142 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Judecatoriei Vatra Dornei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 21 mai 2013.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close