DCC nr. 41/2014 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Parlamentului Romaniei nr. 75/2013 privind constatarea incetarii mandatului Avocatului Poporului si preluarea atributiilor acestei functii de catre un adjunct al Avocatului Poporului.

 

Opinii separate

In M. Of. nr. 105 din 12 februarie 2014 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 41/2014 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Parlamentului Romaniei nr. 75/2013 privind constatarea incetarii mandatului Avocatului Poporului si preluarea atributiilor acestei functii de catre un adjunct al Avocatului Poporului.

Din cuprins:

Pe rol se afla solutionarea sesizarii de neconstitutionalitate a dispozitiilor Hotararii Parlamentului Romaniei nr. 75/2013 privind constatarea incetarii mandatului Avocatului Poporului si preluarea atributiilor acestei functii de catre un adjunct al Avocatului Poporului, sesizare formulata de grupurile parlamentare ale Partidului Democrat Liberal din Camera Deputatilor si din Senat, precum si de grupul parlamentar al Partidului Poporului – Dan Diaconescu din Camera Deputatilor.

Sesizarea de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 4.912 din 30 decembrie 2013 si constituie obiectul Dosarului nr. 907L/2/2013.

La sesizare s-au anexat listele cuprinzand, in total, semnaturile a 50 de deputati si 23 de senatori. Potrivit acestor liste, autorii sesizarii de neconstitutionalitate sunt urmatorii: Tinel Gheorghe, Mircea-Nicu Toader, Roberta Alma Anastase, Vasile Gudu, Claudia Boghicevici, Iulian Vladu, Elena Gabriela Udrea, Ion Balan, Maria-Andreea Paul, Cornel-Mircea Samartinean, Constantin Dascalu, Cristian-Constantin Roman, Alin Florin Popoviciu, Florin Aurelian Popescu, Stefan-Bucur Stoica, Petru Movila, Vasile Iliuta, Danut Culetu, George Ionescu, Camelia-Margareta Bogdanici, Gheorghe Udriste, Lucian Militaru, Mircea Man, Romeo Radulescu, Dan-Cristian Popescu, Florian Daniel Geanta, Dragos-Ionel Gunia, Eusebiu-Manea Pistru-Popa, Gheorghe Ialomitianu, Florin Mihail Secara, Catalin Florin Teodorescu, Florin Gheorghe, Raluca Turcan, Mircia Muntean, Costica Canacheu, Ion Ariton, Viorel Riceard Badea, Marius Balu, Vasile Blaga, Anca-Daniela Boagiu, Gigi Christian Chiru, Marinica Dinca, Daniel Cristian Florian, Gheorghe Flutur, Gavrila Ghilea, Traian Constantin Igas, Marius Ovidiu Isaila, Dan Mihai Marian, Dumitru Oprea, Emil Marius Pascan, Alexandru Peres, Nicolae-Vlad Popa, Cristian Radulescu, Mihai-Ciprian Rogojan, Alin Paunel Tise, Valeriu Todirascu, Mihai Razvan Ungureanu, Andrei-Liviu Volosevici, Catalin Daniel Fenechiu, Tudor Ciuhodaru, Cristian-George Sefer, Adrian-Nicolae Diaconu, Stefan-Petru Dalca, Niculina Mocioi, Dumitru Niculescu, Monica Maria Iacob Ridzi, Ioana-Jenica Dumitru, Liliana Ciobanu, Liliana Minca, Cornel-George Comsa, Stefan Burlacu, Gabriela-Lola Anghel, Mario-Ernest Caloianu.

In motivarea sesizarii se arata ca, prin hotararea criticata, cele doua Camere ale Parlamentului au stabilit ca atributiile de Avocat al Poporului sa fie preluate de unul dintre adjunctii acestuia, si anume Ecaterina-Gica Teodorescu, care, insa, nu indeplineste conditiile constitutionale si legale in acest sens.

Astfel, conform prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, poate fi numit Avocat al Poporului orice cetatean roman care indeplineste conditiile de numire prevazute pentru judecatorii Curtii Constitutionale. Aceste conditii sunt reglementate de art. 143 din Constitutie si sunt urmatoarele: pregatire juridica superioara, inalta competenta profesionala si o vechime de cel putin 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul juridic superior.

Autorii sesizarii precizeaza ca niciuna dintre aceste conditii nu este indeplinita de Ecaterina-Gica Teodorescu, care este economist si nu are, ca atare, inalta competenta profesionala in domeniul juridic.

Arata ca o eventuala sustinere in sensul ca aceasta ar fi fost desemnata doar pentru preluarea atributiilor Avocatului Poporului nu are niciun suport constitutional sau legal, intrucat Legea nr. 35/1997 nu prevede institutia interimatului sau pe cea a delegarii atributiilor unui Avocat al Poporului demisionat – care a fost desemnat de ambele Camere ale Parlamentului – unui adjunct al Avocatului Poporului.

Autorii sesizarii apreciaza ca intr-o asemenea situatie, in lipsa unor reglementari corespunzatoare in Legea nr. 35/1997, Avocatul Poporului care a demisionat ar fi trebuit sa isi indeplineasca atributiile in continuare, pana la numirea unui nou Avocat al Poporului. Sustin, de asemenea, autorii sesizarii ca, daca Parlamentul ar fi dorit sa desemneze un adjunct care nu indeplineste conditiile de numire ca Avocat al Poporului, ar fi trebuit sa modifice sau sa completeze Legea nr. 35/1997, ceea ce nu a facut, fiind astfel incalcat principiul constitutional al statului de drept, precum si obligatia constitutionala de respectare a legii prevazuta in art. 1 alin. (5) din Constitutie.

Considera ca este firesc si obligatoriu ca adjunctul Avocatului Poporului desemnat sa realizeze atributiile Avocatului Poporului, sa indeplineasca conditiile cerute pentru cel care poate fi numit Avocat al Poporului. Arata ca o asemenea reglementare restrictiva nu exista pentru adjunctii Avocatului Poporului, care pot avea si alta pregatire decat cea juridica, dar numai cei cu pregatire juridica pot indeplini functia de Avocat al Poporului, chiar si temporar.

In concluzie, autorii sesizarii solicita Curtii Constitutionale sa constate ca hotararea contestata este neconstitutionala, fiind contrara prevederilor din Constitutie cuprinse la art. 1 alin. (3) in care sunt enumerate caracteristicile statului roman, art. 1 alin. (5) care consacra obligativitatea respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor si art. 143 care instituie conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a fi numita judecator la Curtea Constitutionala, coroborate cu prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 35/1997, care stabilesc ca poate fi numit Avocat al Poporului orice cetatean roman care indeplineste conditiile de numire prevazute pentru judecatori la Curtea Constitutionala.

In conformitate cu dispozitiile art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea de neconstitutionalitate a fost comunicata presedintilor Senatului si Camerei Deputatilor pentru a exprima punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului si al Biroului permanent al Camerei Deputatilor asupra acesteia.

Presedintele Camerei Deputatilor, prin Adresa nr. 1/66/vz din 14 ianuarie 2014, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 124 din 14 ianuarie 2014, a comunicat punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputatilor, prin care considera ca sesizarea de neconstitutionalitate este neintemeiata si solicita respingerea acesteia. Se precizeaza, in sustinerea punctului de vedere aratat, ca Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 75/2013 nu incalca principiul constitutional al statului de drept si nici obligatia constitutionala prevazuta la art. 1 alin. (5), deoarece prin aceasta s-a constatat incetarea mandatului Avocatului Poporului, iar pana la numirea noului Avocat al Poporului unul dintre adjunctii acestuia preia tranzitoriu atributiile acestei functii. Referitor la critica de neconstitutionalitate raportata la dispozitiile art. 143 din Constitutie, se apreciaza in punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputatilor ca nu poate fi retinuta, intrucat prin hotararea criticata „este numit un adjunct al Avocatului Poporului, care va indeplini atributiile acestuia pana la numirea de facto a Avocatului Poporului, fapt pentru care conditiile de numire reglementate la nivel constitutional nu sunt aplicabile in situatia de fata”.

Presedintele Senatului nu a transmis Curtii Constitutionale punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului asupra prezentei sesizari.

 

CURTEA,

examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputatilor, raportul intocmit de judecatorul-raportor, Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 75/2013 privind constatarea incetarii mandatului Avocatului Poporului si preluarea atributiilor acestei functii de catre un adjunct al Avocatului Poporului, prin raportare la prevederile Constitutiei si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala, in temeiul prevederilor art. 146 lit. l) din Constitutie si al dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost sesizata sa se pronunte asupra constitutionalitatii Hotararii Parlamentului nr. 75/2013. Sesizarea a fost formulata de grupurile parlamentare ale Partidului Democrat Liberal din Camera Deputatilor si din Senat, precum si de grupul parlamentar al Partidului Poporului – Dan Diaconescu din Camera Deputatilor, fiind semnata de liderii acestora, domnii Mircea-Nicu Toader, Cristian Radulescu si, respectiv Catalin Daniel Fenechiu, conform art. 14 alin. (2) lit. c) din Regulamentul Camerei Deputatilor si art. 18 alin. (1) lit. o) din Regulamentul Senatului, semnaturile celorlalti deputati, respectiv senatori prezentate in anexe avand rolul de a sprijini actiunea grupului parlamentar reprezentata de liderul acestuia (a se vedea Decizia nr. 924 din 1 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 787 din 22 noiembrie 2012).

In consecinta, Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. l) din Constitutie si ale art. 1, 3, 27 si 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sa se pronunte asupra constitutionalitatii Hotararii Parlamentului Romaniei nr. 75/2013 privind constatarea incetarii mandatului Avocatului Poporului si preluarea atributiilor acestei functii de catre un adjunct al Avocatului Poporului.

Obiectul sesizarii il constituie Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 75/2013 privind constatarea incetarii mandatului Avocatului Poporului si preluarea atributiilor acestei functii de catre un adjunct al Avocatului Poporului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 815 din 20 decembrie 2013, care are urmatorul continut:

„Art. 1. – Parlamentul Romaniei ia act de hotararea Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputatilor si Senatului privind constatarea demisiei domnului Atanasiu Crisu din functia de Avocat al Poporului.

Art. 2. – Pana la numirea unui nou Avocat al Poporului, doamna Ecaterina-Gica Teodorescu, adjunct al Avocatului Poporului, va indeplini atributiile functiei de Avocat al Poporului”.

Cu privire la obiectul sesizarii, Curtea observa ca art. 1 al hotararii citate cuprinde o eroare materiala, fiind in mod gresit mentionat domnul „Atanasiu Crisu”, desi este vorba despre domnul Anastasiu Crisu, numit de Parlamentul Romaniei Avocat al Poporului prin Hotararea nr. 3/2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2013.

In opinia autorilor sesizarii, hotararea contestata contravine prevederilor din Constitutie cuprinse la art. 1 alin. (3) in care sunt enumerate caracteristicile statului roman, art. 1 alin. (5) care consacra obligativitatea respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor si art. 143 care instituie conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a fi numita judecator la Curtea Constitutionala, coroborate cu prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, care stabilesc ca poate fi numit Avocat al Poporului orice cetatean roman care indeplineste conditiile de numire prevazute pentru judecatori la Curtea Constitutionala.

In vederea solutionarii prezentei sesizari, Curtea procedeaza, mai intai, la verificarea admisibilitatii acesteia. In acest sens, retine ca, in jurisprudenta sa, a constatat ca, in ceea ce priveste exercitarea controlului de constitutionalitate, art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferentiere intre hotararile cu caracter normativ sau individual adoptate de plenul Camerei Deputatilor, de plenul Senatului si de plenul celor doua Camere reunite ale Parlamentului. Asadar, toate aceste hotarari sunt susceptibile a fi supuse controlului de constitutionalitate, in virtutea regulii de interpretare ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012).

In cauza de fata, hotararea criticata are caracter individual, dar, in considerarea celor statuate de Curte prin jurisprudenta mai sus citata, rezulta ca acest caracter individual nu se constituie intr-o cauza de inadmisibilitate a sesizarii.

Instanta de control constitutional a mai statuat, prin deciziile nr. 53 si 54 din 25 ianuarie 2011, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, ca pot fi supuse controlului de constitutionalitate numai hotararile Parlamentului care afecteaza valori, reguli si principii constitutionale sau, dupa caz, organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional.

Prin deciziile mentionate, Curtea a facut o distinctie clara intre hotararile care sunt criticate din perspectiva valorilor, regulilor si principiilor constitutionale, pe de o parte, si hotararile care prin obiectul lor vizeaza organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional, pe de alta parte.

Astfel, referitor la hotararile care sunt criticate din perspectiva valorilor, regulilor si principiilor constitutionale, instanta constitutionala a stabilit, in mod expres, ca, pentru a fi admisibila sesizarea de neconstitutionalitate astfel formulata, norma de referinta trebuie sa fie de rang constitutional pentru a se putea analiza daca hotararile mentionate respecta exigentele procedurale si substantiale impuse prin dispozitiile Constitutiei.

In schimb, in privinta hotararilor care, prin obiectul lor, vizeaza organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional, Curtea a retinut ca norma prin raportare la care urmeaza sa fie exercitat controlul de constitutionalitate poate fi si de nivel infraconstitutional, tinand cont de dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie. In acest sens, Curtea a aratat ca o atare orientare este data de domeniul de maxima importanta in care intervin aceste hotarari – autoritati si institutii de rang constitutional -, astfel incat si protectia constitutionala oferita autoritatilor sau institutiilor fundamentale ale statului trebuie sa fie una in consecinta. Prin urmare, hotararile plenului Camerei Deputatilor, plenului Senatului si plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului care vizeaza organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional pot fi supuse controlului de constitutionalitate chiar daca actul normativ pretins incalcat are valoare infraconstitutionala.

In cauza de fata, Avocatul Poporului este o institutie de rang constitutional, fiind reglementata in cap. IV al titlului II din Legea fundamentala, astfel ca hotararea criticata poate fi verificata si prin prisma prevederilor cuprinse in Legea nr. 35/1997, invocate de autorii sesizarii.

Asadar, avand in vedere concluziile de principiu desprinse din jurisprudenta Curtii Constitutionale mai sus prezentata, Curtea constata ca sesizarea de neconstitutionalitate ce formeaza obiectul prezentului dosar indeplineste conditiile de admisibilitate, urmand sa fie examinata pe fondul sau.

1. Examinand sesizarea de neconstitutionalitate formulata, Curtea observa, mai intai, ca, potrivit art. 58 alin. (1) din Constitutie, Avocatul Poporului este numit pe o durata de 5 ani pentru apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice. Mandatul Avocatului Poporului poate inceta si inainte de expirarea acestui termen, in situatiile mentionate in art. 9 alin. (1) din Legea nr. 35/1997, printre care se numara si demisia. Acelasi articol din Legea nr. 35/1997 stabileste, la alin. (3), ca demisia se constata de catre birourile permanente ale celor doua Camere ale Parlamentului, in cel mult 10 zile de la aparitia cauzei care determina incetarea mandatului Avocatului Poporului.

La data de 19 decembrie 2013 a fost inregistrata la Camera Deputatilor demisia domnului Anastasiu Crisu din functia de Avocat al Poporului, functie in care acesta fusese numit prin Hotararea Parlamentului nr. 3/2013.

Prin art. 1 din Hotararea nr. 75/2013, criticata in cauza de fata, Parlamentul a luat act de hotararea birourilor permanente reunite ale Camerei Deputatilor si Senatului privind constatarea demisiei domnului Anastasiu Crisu din functia de Avocat al Poporului si a dispus, prin art. 2 din aceeasi hotarare, ca doamna Ecaterina-Gica Teodorescu, adjunct al Avocatului Poporului, sa indeplineasca atributiile functiei de Avocat al Poporului, pana la numirea unui nou Avocat al Poporului.

2. Autorii criticii analizate de Curtea Constitutionala in prezenta cauza au contestat constitutionalitatea Hotararii Parlamentului nr. 75/2013, pe doua considerente principale: pe de o parte, intrucat Parlamentul nu avea competenta de a delega atributiile Avocatului Poporului unei alte persoane, acest lucru putand fi realizat doar de catre insusi Avocatul Poporului, pe o perioada de timp determinata, si, pe de alta parte, pentru ca persoana pe care Parlamentul a desemnat-o pentru a exercita atributiile Avocatului Poporului, pana la numirea unui nou Avocat al Poporului, nu intruneste conditiile de numire impuse de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 35/1997, coroborate cu art. 143 din Constitutie.

2.1. Cu privire la prima dintre aceste doua critici, este de observat ca, potrivit art. 65 alin. (2) lit. i) din Constitutie si art. 6 alin. (1) din Legea nr. 35/1997, Avocatul Poporului este numit de Parlament, in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului. In cazul imposibilitatii temporare de exercitare a functiei de Avocat al Poporului, atributiile acestuia vor fi indeplinite, potrivit art. 10 alin. (3) si art. 12^1 lit. e) din Legea nr. 35/1997, de catre adjunctii sai, in ordinea stabilita de acesta. Curtea remarca faptul ca ipoteza imposibilitatii definitive de exercitare a functiei nu este reglementata insa prin nicio norma constitutionala sau legala. Asadar, posibilitatea atribuirii exercitiului prerogativelor functiei de Avocat al Poporului unei alte persoane in situatia demisiei titularului functiei, situatie care a generat prezenta sesizare de neconstitutionalitate, nu este reglementata printr-o prevedere expresa nici in Legea fundamentala, nici in legea organica de organizare si functionare a institutiei Avocatului Poporului. Autorii sesizarii sustin ca, pentru a satisface exigentele art. 1 alin. (3) si (5) din Constitutie, referitoare la statul de drept si obligativitatea respectarii legii, Parlamentul ar fi trebuit, mai intai, sa completeze Legea nr. 35/1997 cu un text care sa ii permita acestuia sa acopere si situatia ivita prin speta de fata.

Curtea observa ca aceasta ar fi fost o varianta posibila si, in acelasi timp, dezirabila, dar adoptarea unei legi de completare a Legii nr. 35/1997, care implica parcurgerea obligatorie a unei anumite proceduri legislative, cuprinzand elaborarea unui proiect de lege, dezbaterea si adoptarea acestuia in cele doua Camere ale Parlamentului, ar fi presupus un interval de timp considerabil in care functionarea legala a institutiei Avocatului Poporului ar fi fost afectata.

Prin hotararea criticata, Parlamentul a dispus ca atributiile functiei de Avocat al Poporului sa fie exercitate temporar de o alta persoana, pana la numirea unui nou Avocat al Poporului. Solutia la care a recurs Parlamentul pentru a mentine functionala institutia Avocatului Poporului, institutie indispensabila in cadrul democratiei constitutionale, cu un rol determinant in protectia drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor fizice, este o consecinta logica a prevederilor constitutionale, intrucat, de vreme ce Legea fundamentala ii confera competenta de a numi Avocatul Poporului, acesta are, implicit, si posibilitatea de a reglementa interimatul functiei, prin aplicarea regulii de interpretare qui potest plus, potest minus. Prin urmare, daca are dreptul – si, in acelasi timp, obligatia – de a numi o persoana in functia de Avocat al Poporului, cu atat mai mult se poate sustine ca Parlamentul are deplina indreptatire de a desemna o persoana care sa indeplineasca, cu caracter provizoriu, atributiile functiei pana la numirea unui titular, in conditiile art. 65 alin. (2) lit. i) din Constitutie.

In acest context, Curtea remarca lacunele cadrului normativ infraconstitutional in ce priveste asigurarea continuitatii activitatii institutiei Avocatului Poporului in situatia in care mandatul persoanei numite de Parlament pentru a indeplini aceasta functie inceteaza inainte de termen prin art. 9 alin. (1) din Legea nr. 35/1997.

Astfel, in lege ar trebui prevazute in mod expres competenta Parlamentului de a desemna o persoana care sa exercite cu titlu temporar atributiile functiei de Avocat al Poporului, conditiile pe care aceasta ar trebui sa le indeplineasca si durata exercitarii acestor atributii.

Textul art. 8 alin. (4) din Legea nr. 35/1997, potrivit caruia mandatul Avocatului Poporului dureaza pana la depunerea juramantului de catre noul Avocat al Poporului, este aplicabil doar in ipoteza in care mandatul a luat sfarsit prin expirarea termenului pentru care acesta a fost acordat, asa cum rezulta din pozitionarea sa in corpul legii. Dar mandatul acestuia poate inceta si inainte de termen, in anumite cazuri prevazute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 35/1997, si anume in caz de demisie, revocare din functie, incompatibilitate cu alte functii publice sau private, imposibilitate de a-si indeplini atributiile mai mult de 90 de zile, constatata prin examen medical de specialitate, ori in caz de deces. In mod evident prelungirea mandatului fostului Avocat al Poporului nu poate avea loc in niciuna dintre aceste situatii.

Astfel, demisia reprezinta un act unilateral, iar autorul acesteia nu poate fi obligat sa continue mandatul impotriva vointei sale, pana la un moment nedeterminat in timp si a carui stabilire ii este complet exterioara. De asemenea, in cazul revocarii din functie, ar fi inacceptabila indeplinirea, cu caracter temporar, a atributiilor functiei de Avocat al Poporului chiar de catre persoana cu privire la care Parlamentul a apreciat ca nu si-a desfasurat activitatea in limitele stabilite de Constitutie si lege. Tot astfel, incompatibilitatea cu alte functii publice sau private reprezinta o stare ce nu poate fi mentinuta pana la numirea unui nou Avocat al Poporului. In fine, decesul sau chiar si numai imposibilitatea de a-si indeplini atributiile mai mult de 90 de zile, constatata prin examen medical de specialitate, reprezinta situatii in care, in mod obiectiv, persoana initial numita ca Avocat al Poporului nu poate sa continue in mod tranzitoriu exercitarea mandatului pana la numirea noului Avocat al Poporului.

Ca atare, Curtea constata ca, pentru a evita aparitia disfunctionalitatilor la nivelul unei institutii fundamentale a statului al carei scop il reprezinta apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice in raporturile acestora cu autoritatile publice, Parlamentul a procedat, in cazul de fata, la asigurarea interimatului functiei de Avocat al Poporului prin nominalizarea unuia dintre adjunctii sai pentru indeplinirea atributiilor acestei functii, pana la numirea unui nou Avocat al Poporului. Eventuala inactiune a Parlamentului, in conditiile lipsei unui cadru legislativ explicit, ar fi fost de natura sa puna sub semnul indoielii eficacitatea institutiei Avocatului Poporului pana la data numirii unui titular pentru aceasta functie.

2.2. Referitor la cea de-a doua critica de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, potrivit art. 11 alin. (1^6) din Legea nr. 35/1997, pot indeplini functia de adjunct al Avocatului Poporului absolventi ai facultatilor cu profil juridic, dar si ai altor facultati cu un alt profil decat cel juridic. De asemenea, in art. 7 din Regulamentul de organizare si functionare a institutiei Avocatul Poporului, aprobat prin Hotararea Biroului permanent al Senatului nr. 5/2002, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 27 octombrie 2011, cu modificarile ulterioare, sunt precizate conditiile pentru numirea in functia de adjunct al Avocatului Poporului. Astfel, in ce priveste studiile, acesta trebuie sa fie absolvent, cu diploma de licenta, al unei facultati de stiinte juridice, stiinte administrative, stiinte politice sau stiinte economice si sa aiba vechime de cel putin 8 ani in specialitatea studiilor absolvite.

Ca atare, avand in vedere ca pentru numirea in functia de adjunct al Avocatului Poporului nu sunt prevazute aceleasi conditii cu cele stabilite pentru numirea in functia de Avocat al Poporului, rezulta ca Parlamentul nu era tinut de nicio obligatie constitutionala sau legala de a nominaliza exclusiv o persoana care sa indeplineasca aceste conditii. Cu atat mai mult cu cat, in mod obiectiv, este posibil ca niciunul dintre adjunctii Avocatului Poporului sa nu le indeplineasca, situatie in care, daca s-ar urma rationamentul autorilor sesizarii, ar fi cu neputinta sa fie asigurat interimatul functiei si ar fi, in acest mod, blocata activitatea unei institutii prevazute de Legea fundamentala.

De asemenea, Curtea constata ca, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 35/1997, in caz de imposibilitate temporara a exercitarii functiei, Avocatul Poporului stabileste ordinea in care adjunctii vor indeplini atributiile sale. Or, de vreme ce legea permite ipoteza ca insusi Avocatul Poporului sa delege exercitarea atributiilor unui adjunct care nu are studii juridice, atunci nici Parlamentului nu i se poate nega un asemenea drept. De altfel, adjunctii Avocatului Poporului sunt numiti, potrivit art. 11 alin. (1) teza intai din aceeasi lege, de catre birourile permanente ale Camerei Deputatilor si Senatului, la propunerea Avocatului Poporului, cu avizul comisiilor juridice ale celor doua Camere ale Parlamentului.

Asadar, faptul ca persoana desemnata, potrivit hotararii criticate, sa preia atributiile functiei de Avocat al Poporului nu indeplineste conditiile pentru numirea in functia de Avocat al Poporului, nu este de natura sa infranga niciun text constitutional sau legal.

 

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. l) din Constitutie, al art. 1, 3, 10 si 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neintemeiata, sesizarea de neconstitutionalitate formulata de Grupurile Parlamentare ale Partidului Democrat Liberal din Camera Deputatilor si din Senat, precum si de Grupul Parlamentar al Partidului Poporului – Dan Diaconescu din Camera Deputatilor si constata ca dispozitiile Hotararii Parlamentului Romaniei nr. 75/2013 privind constatarea incetarii mandatului Avocatului Poporului si preluarea atributiilor acestei functii de catre un adjunct al Avocatului Poporului sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica presedintelui Camerei Deputatilor si presedintelui Senatului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Pronuntata in sedinta din 22 ianuarie 2014.

 

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

 

Magistrat-asistent,

Valentina Barbateanu

 

*

 

OPINIE SEPARATA 1

la Decizia Curtii Constitutionale nr. 41 din 22 ianuarie 2014

 

In dezacord cu opinia majoritara, consideram ca sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea Hotararii Parlamentului nr. 75 din 20 decembrie 2013 privind constatarea incetarii mandatului Avocatului Poporului si preluarea atributiilor acestei functii de catre un adjunct al Avocatului Poporului, formulata de Grupurile parlamentare Partidului Democrat-Liberal din Camera Deputatilor si din Senat, precum si de Grupul parlamentar al Partidului Poporului – Dan Diaconescu din Camera Deputatilor, in temeiul dispozitiilor art. 146 lit. l) din Constitutia Romaniei si al art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, trebuia admisa si constatata neconstitutionalitatea dispozitiilor criticate, pentru urmatoarele motive:

 

I. Obiectul controlului de constitutionalitate

Din examinarea criticilor de neconstitutionalitate si a temeiurilor constitutionale invocate, rezulta ca, desi in mod formal autorii critica Hotararea Parlamentului nr. 75 din 20 decembrie 2013, in integralitatea sa, sesizarea vizeaza doar dispozitiile art. 2 al hotararii, potrivit carora „Pana la numirea unui nou Avocat al Poporului, doamna Ecaterina-Gica Teodorescu, adjunct al Avocatului Poporului, va indeplini atributiile functiei de Avocat al Poporului”.

Prin urmare, analiza de constitutionalitate a Curtii Constitutionale trebuie sa se limiteze doar la aceste dispozitii ale Hotararii Parlamentului nr. 75 din 20 decembrie 2013.

 

II. Temeiurile constitutionale si legale ale controlului de constitutionalitate

Dispozitiile art. 58 – 60 cuprinse in cap. IV al titlului II – Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale consacra statutul constitutional al institutiei Avocatului Poporului. Potrivit art. 58 – Numirea si rolul, Avocatul Poporului este numit pe o durata de 5 ani pentru apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice, iar adjunctii sai sunt specializati pe domenii de activitate. Organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organica, respectiv Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004.

In privinta hotararilor care prin obiectul lor vizeaza organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional, Curtea a retinut ca norma de referinta, in cadrul controlului de constitutionalitate exercitat, poate fi atat o dispozitie de rang constitutional, cat si una infraconstitutionala, tinand cont de dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie*1). O atare orientare a Curtii este data de domeniul de maxima importanta in care intervin aceste hotarari – autoritati si institutii de rang constitutional -, astfel incat si protectia constitutionala oferita autoritatilor sau institutiilor fundamentale ale statului trebuie sa fie una in consecinta. Prin urmare, hotararile plenului Camerei Deputatilor, plenului Senatului si plenului celor doua Camere reunite ale Parlamentului care vizeaza organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor de rang constitutional pot fi supuse controlului de constitutionalitate chiar daca actul normativ pretins incalcat are doar valoare infraconstitutionala. Cu alte cuvinte, regimul de protectie instituit pe cale jurisprudentiala de catre Curtea Constitutionala este unul sporit in domeniul acestui tip de hotarari ale Parlamentului.

————

*1) A se vedea deciziile nr. 53 si 54 din 25 ianuarie 2011, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011 sau Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 690 din data de 8 octombrie 2012.

 

Prin urmare, apreciem ca Legea nr. 35/1997, act normativ cu valoare infraconstitutionala, constituie, in temeiul art. 1 alin. (5) din Constitutie, reperul fundamental in analiza controlului de constitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Hotararea Parlamentului nr. 75 din 20 decembrie 2013.

Potrivit dispozitiilor cuprinse in art. 1 si 2 din lege, institutia Avocatul Poporului este autoritate publica autonoma si independenta fata de orice alta autoritate publica si are drept scop apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice in raporturile acestora cu autoritatile.

Dispozitiile art. 6 – 9 ale cap. II – Mandatul Avocatului Poporului prevad conditiile si procedura de numire, precum si durata si cazurile de incetare a mandatului:

– Art. 6: „(1) Avocatul Poporului este numit pe o durata de 5 ani de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna. Mandatul Avocatului Poporului poate fi reinnoit o singura data.

(2) Poate fi numit Avocat al Poporului orice cetatean roman care indeplineste conditiile de numire prevazute pentru judecatori la Curtea Constitutionala.”;

– Art. 7: „(1) Propunerile de candidati se fac de catre birourile permanente ale Camerei Deputatilor si Senatului, la recomandarea grupurilor parlamentare din cele doua Camere ale Parlamentului.

(2) Candidatii vor fi audiati de comisiile juridice din Camera Deputatilor si Senat. In vederea audierii, fiecare candidat va depune actele din care rezulta indeplinirea conditiilor prevazute de Constitutie si de prezenta lege pentru a fi numit Avocat al Poporului. Candidatii vor fi prezenti la dezbateri.

(3) Este numit ca Avocat al Poporului candidatul care a intrunit cel mai mare numar de voturi ale deputatilor si senatorilor prezenti.”;

– Art. 8: „(1) Mandatul de Avocat al Poporului se exercita de la data depunerii, in fata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, a urmatorului juramant: […]

(3) Refuzul depunerii juramantului impiedica intrarea in functie a Avocatului Poporului si deschide procedura pentru numirea in functie a altei persoane.

(4) Mandatul Avocatului Poporului dureaza pana la depunerea juramantului de catre noul Avocat al Poporului.”;

– Art. 9: „(1) Mandatul Avocatului Poporului inceteaza inainte de termen in caz de demisie, revocare din functie, incompatibilitate cu alte functii publice sau private, imposibilitate de a-si indeplini atributiile mai mult de 90 de zile, constatata prin examen medical de specialitate, ori in caz de deces.

(2) Revocarea din functie a Avocatului Poporului, ca urmare a incalcarii Constitutiei si a legilor, se face de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor prezenti, la propunerea birourilor permanente ale celor doua Camere ale Parlamentului, pe baza raportului comun al comisiilor juridice ale celor doua Camere ale Parlamentului.

(3) Demisia, incompatibilitatea, imposibilitatea de indeplinire a functiei sau decesul se constata de catre birourile permanente ale celor doua Camere ale Parlamentului, in cel mult 10 zile de la aparitia cauzei care determina incetarea mandatului Avocatului Poporului. […]”

Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 35/1997, poate fi numita in functia de Avocat al Poporului persoana care indeplineste conditiile de numire pentru functia de judecator la Curtea Constitutionala, conditii prevazute de art. 143 din Constitutie: „Judecatorii Curtii Constitutionale trebuie sa aiba pregatire juridica superioara, inalta competenta profesionala si o vechime de cel putin 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul juridic superior.”

 

III. Criticile formulate vizeaza doua aspecte:

– intrucat Legea nr. 35/1997 nu prevede institutia interimatului sau a delegarii de atributii in cazul incetarii mandatului de Avocat al Poporului prin demisie, desemnarea unui adjunct al Avocatului Poporului care sa indeplineasca atributiile functiei de Avocat al Poporului incalca dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie si Legea nr. 35/1997;

– persoana desemnata de Parlament pentru a exercita atributiile functiei de Avocat al Poporului nu intruneste conditiile de numire impuse de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 35/1997 coroborate cu art. 143 din Constitutie.

 

IV. Analizand criticile de neconstitutionalitate, apreciem urmatoarele:

1. Procedura de numire a Avocatului Poporului este expres prevazuta de dispozitiile Legii nr. 35/1997 si parcurge urmatoarele etape:

– la recomandarea grupurilor parlamentare din cele doua Camere ale Parlamentului, birourile permanente ale Camerei Deputatilor si Senatului fac propunerile de candidati;

– fiecare candidat va depune actele din care rezulta indeplinirea conditiilor prevazute de Constitutie si de lege pentru a fi numit Avocat al Poporului: cetatenia romana, pregatire juridica superioara, inalta competenta profesionala si o vechime de cel putin 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul juridic superior;

– candidatii vor fi audiati de comisiile juridice din Camera Deputatilor si Senat;

– dezbaterea candidaturilor in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului in prezenta persoanelor care candideaza;

– numirea in calitate de Avocatul al Poporului a candidatului care a intrunit cel mai mare numar de voturi ale deputatilor si senatorilor prezenti, prin hotarare a Parlamentului, adoptata in temeiul art. 76 alin. (2) din Constitutie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Mandatul de Avocat al Poporului se exercita de la data depunerii juramantului, in fata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, pana la data depunerii juramantului de catre noul Avocat al Poporului.

2. Cauzele de incetare a mandatului de Avocat al Poporului sunt urmatoarele:

– expirarea mandatului;

– revocare din functie, ca urmare a incalcarii Constitutiei si a legilor;

– demisie;

– incompatibilitate cu alte functii publice sau private;

– imposibilitate de a-si indeplini atributiile mai mult de 90 de zile, constatata prin examen medical de specialitate;

– deces.

Cu privire la cazurile de incetare a mandatului inainte de termen, legea prevede expres ca revocarea din functie a Avocatului Poporului se face de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor prezenti, la propunerea birourilor permanente ale celor doua Camere ale Parlamentului, pe baza raportului comun al comisiilor juridice ale celor doua Camere ale Parlamentului. Prin urmare, potrivit legii, mandatul de Avocat al Poporului inceteaza la data adoptarii Hotararii Parlamentului prin care se decide cu privire la incalcarea Constitutiei si a legilor de catre persoana care a detinut aceasta functie publica.

Cazurile de demisie, incompatibilitate, imposibilitate de indeplinire a functiei sau deces se constata de catre birourile permanente ale celor doua Camere ale Parlamentului, in cel mult 10 zile de la aparitia cauzei, incetarea mandatului Avocatului Poporului fiind dispusa de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna, prin hotarare a Parlamentului prin care se ia act de cauza care determina incetarea mandatului inainte de expirarea acestuia. De altfel, aceasta este si situatia prezenta, prin art. 1 al Hotararii Parlamentului nr. 75 din 20 decembrie 2013, Parlamentul Romaniei ia act de hotararea Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputatilor si Senatului privind constatarea demisiei domnului Atanasiu Crisu din functia de Avocat al Poporului.

3. In niciunul din cazurile de incetare a mandatului inainte de termen, prin urmare nici in caz de demisie, Legea nr. 35/1997 nu prevede o procedura tranzitorie, care sa stabileasca cu titlu provizoriu persoana care sa indeplineasca atributiile Avocatului Poporului pe perioada vacantei functiei: legea nu reglementeaza numirea in functie a unui Avocat al Poporului interimar si nici delegarea de atributii catre un adjunct al Avocatului Poporului.

Atunci cand intentia legiuitorului a fost de a reglementa situatiile neprevazute care impiedica Parlamentul sa numeasca persoana care va exercita functia publica, aceasta a fost expres si neechivoc prevazuta in continutul actului normativ. Astfel, cu titlu de exemplu sunt dispozitiile art. 21 alin. (3) si (4) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, referitoare la numirea Presedintelui Consiliului de administratie al Societatii Romane de Radiodifuziune, respectiv al Societatii Romane de Televiziune (care sunt directorii generali ai societatilor), dispozitii care prevad in situatia expres reglementata ca „Parlamentul, la propunerea comisiilor permanente de specialitate, numeste un director interimar, cu mandat bine definit”, iar „durata interimatului nu poate fi mai mare de 6 luni.”

Pe de alta parte, reglementari similare Legii nr. 35/1997 sub aspectul procedurii de numire in functia publica sunt cele cuprinse in Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii (art. 23 – 24 prevad procedura numirii Directorului Serviciului Roman de Informatii), Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (art. 19 – 21 stabilesc procedura de alegere de catre Senat a celor 2 reprezentanti ai societatii civile), Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi (art. 46 dispune cu privire la numirea membrilor Curtii de Conturi), Legea nr. 73/1993 pentru infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Legislativ (art. 9 prevede numirea Presedintelui Consiliului Legislativ si a presedintilor de sectii), Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close