Stakeholders versus shareholders

Gh. Piperea Petre Piperea
Gheorghe Piperea
Partener Piperea & Asociatii
Petre Piperea
Partener Piperea & Asociatii

.

.
.

.

.
.
.

.
.

Intreprinderea, sintetic definita, este o afacere organizata. Afacerea este o activitate continua, sistematica, orientata intr-un scop specific, dar care releva un risc asumat. In actualul context socio-economic, caracterizat prin interconectare si interdependenta, intreprinderea nu este un simplu vehicul concurential sau o ”masina de facut bani” pentru manageri sau actionari, ci si un centru vital, in jurul caruia graviteaza o multitudine de interese, altele decat cele ale actionarilor.

In teoria guvernarii corporatiste, persoanele interesate de supravietuirea intreprinderii sunt denumite, sugestiv, stakeholders, adica actionari indirecti ai intreprinderii, in contrapozitie cu actionarii directi, respectiv shareholders.

Intreprinderea este o sursa de locuri de munca, o sursa de venituri la bugetul statal sau la cel local, un client pentru furnizorii de utilitati, un client pentru banci, un client pentru diversi producatori de marfuri sau prestatori de servicii etc. Intreprinderea este centrul unei vaste retele de raporturi juridice si interese economice, sociale si chiar politice. Disparitia intreprinderii ar insemna disparitia unor locuri de munca, cresterea ratei somajului, pierderea unui contribuabil, a unui client etc., astfel ca salariatii, statul, comunitatile locale, bancile sau chiar simplii creditori chirografari sunt interesati in supravietuirea intreprinderii, iar aceste interese trebuie protejate, uneori chiar impotriva titularului intreprinderii sau a unora dintre creditori.

In ipoteza disparitiei intreprinderii, actionarii directi (shareholders) isi pot pierde investitia, dar se poate intampla ca investitia sa fi fost deja amortizata, iar actionarii directi sa fi obtinut anterior dividende sau alte avantaje consistente. Oricare ar fi rezultatul pecuniar al disparitiei intreprinderii pentru actionarii directi, este clar ca acestia si-au asumat riscul pierderii investitiei prin implicarea in afacerea respectiva. Insa, disparitia intreprinderii reprezinta invariabil o pierdere pentru actionarii indirecti (stakeholders). Astfel, salariatii isi pierd locurile de munca, dispare si sursa de finantare a cheltuielilor familiale sau personale, inclusiv cele care sunt purtatoare de TVA (principala sursa de alimentare a bugetului public).

Insolventa titularului intreprinderii ii poate afecta pe toti acesti actionari, directi sau indirecti, mai ales ca, in Romania, majoritatea covarsitoare a cazurilor de insolventa inseamna faliment, adica disparitia debitorului si, in consecinta, disparitia intreprinderii.

Preventia insolventei inseamna lupta pentru supravietuirea intreprinderii, care inseamna si supravietuirea drepturilor si intereselor actionarilor sai, directi sau indirecti.

Nenumaratele falimente din ultimii ani – cauzate de administrarea defectuoasa sau frauduloasa, contextul economic nefavorabil etc. – au afectat serios interesele comunitatilor locale si ale partenerilor contractuali. Astfel, in unele cazuri, localitati sau regiuni intregi au devenit spatii lipsite de orice perspective, iar locuitorii lor au ramas cu optiunea ”exodului” sau optiunea apelarii la diferite forme de asistenta sociala.

Un exemplu dramatic in acest sens il constituie orasul Detroit – USA, care, ca urmare a falimentelor General Motors si Chrysler si a inchiderii fabricilor din acest oras, s-a confruntat cu probleme serioase in asigurarea unor servicii publice importante cum ar fi transportul public, apararea persoanelor si a bunurilor, interventiile de urgenta ale serviciilor de ambulanta, iluminatul stradal etc. Mai mult, populatia s-a redus substantial, iar autoritatile orasului s-au vazut nevoite sa ceara, in cele din urma, declansarea procedurii falimentului … orasului Detroit.

Tot in caz de faliment, creditorii pot fi pusi in situatia de a-si vedea creanta redusa sau chiar stearsa.

In fine, comunitatea locala pierde un angajator, adica o sursa de locuri de munca, iar statul pierde un contribuabil, precum si o infinitate de platitori de TVA (o taxa care se suporta, la finalul ciclului economic, de consumator, adica de salariatii intreprinderii si comunitatea din care acestia fac parte).

Insolventa, cu corelativul sau – pierderea inerenta suferita de debitor si de ”shareholderii” ori ”stakeholderii” sai – poate fi consecinta unor conjuncturi economice nefavorabile sau rezultatul deficientelor manageriale si, uneori, chiar al fraudelor acestora.

Daca intreprinderea este viabila, indiferent de cauza insolventei, multiplele interese ce graviteaza in jurul intreprinderii impun necesitatea incercarii de salvgardare a ei, fie sub controlul acelorasi manageri (daca insolventa este cauzata de conjuncturile economice nefavorabile), fie prin separarea intreprinderii de titularul sau de managerii initiali (daca insolventa este cauzata de incompetenta sau frauda managerilor). O intreprindere viabila sau redresabila poate sa functioneze daca va fi separata de managerii sai incompetenti sau fraudulosi si va fi incredintata unor manageri capabili si onesti, care sa faca fata rigorilor competitiei economice.
Restrictiile de drepturi sau prejudiciile aduse ”stakeholderilor” sunt consecinte ale insolventei, care, la randul sau, daca este cauzata de culpa, incompetenta sau frauda managerilor debitorului, poate antrena raspunderea patrimoniala si, uneori, chiar penala a acestora.

Asadar, se impune responsabilizarea actionarilor directi (shareholders) si a actionarilor indirecti (stakeholders) pentru a atinge rezultatul dorit: win-win situation.

Desigur, pentru atingerea rezultatului propus, autoritatile nu trebuie sa-si mai neglijeze obligatiile, in special pe acelea de a asigura un cadru concurential normal si o protectie adecvata a consumatorilor.

Lectia invatata de la americani in acesti ani grei de criza ne determina sa afirmam categoric: greed is not good, ba, mai mult, este un pacat capital(ist)!

Nota: In 09-10.05.2014 va fi organizata la Facultatea de Drept din Bucuresti a zecea editie a conferintei „Dreptul afacerilor”, o editie aniversara. Pe parcursul acestor 10 ani au participat la conferinta „Dreptul afacerilor”, ca speakeri sau ca invitati speciali, reputati specialisti ai dreptului afacerilor, romani sau straini. In cadrul conferintei s-au „inovat” si „consolidat” concepte si institutii juridice inedite pentru o practica juridica traditionalista. Una dintre temele deosebit de interesante tratate in cadrul conferintei din anul 2007 a avut ca subiect „actionarii indirecti” ai intreprinderii, desemnati in doctrina prin conceptul anglo-saxon de stakeholders.

.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close