DCC nr. 624/2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. XI alin. (1) din OG nr. 30/2011 pentru modificarea Codului fiscal. Opinie concurenta

 

In M. Of. nr. 25 din 13 ianuarie 2015 a fost publicata DCC nr. 624/2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. XI alin. (1) din OG nr. 30/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale.

Din cuprins:

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.

 

  1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XI alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de S.C. „Scandic Distilleries” – S.A. din comuna Draganesti, judetul Bihor, in Dosarul nr. 144/35/2012 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 452D/2014.
  2. La apelul nominal se prezinta pentru autoarea exceptiei domnul Ciprian Popa, consilier juridic, cu delegatie depusa la dosar, si domnul avocat Gheorghe Piperea din Baroul Bucuresti, cu imputernicire avocatiala depusa la dosar, lipsind cealalta parte. Procedura de citare este legal indeplinita.
  3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantilor autoarei exceptiei care solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate. Acestia arata ca dispozitiile legale criticate sunt neclare, lasand loc pentru interpretari nefavorabile din partea organelor fiscale. Se arata ca sensul legii a fost deturnat prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 2.604/2011. De asemenea se descrie detaliat situatia de fapt din dosar.
  4. In continuare, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate. Acesta arata ca autoarea exceptiei de neconstitutionalitate doreste, de fapt, completarea textului. Se mai mentioneaza jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv Deciziile nr. 141 din 13 martie 2014 si nr. 214 din 15 aprilie 2014.

 

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

  1. Prin Incheierea din 24 martie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 144/35/2012, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XI alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie invocata de S.C. „Scandic Distilleries” – S.A. din comuna Draganesti, judetul Bihor, intr-un dosar avand ca obiect anularea unei decizii de impunere.
  2. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea exceptiei arata, in esenta, ca, in masura in care s-ar interpreta ca prin notiunea „obligatii fiscale restante” utilizata de art. XI alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 30/2011 s-ar intelege doar obligatiile fiscale principale, s-ar aduce atingere principiului suprematiei legii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei, principiu care impune respectarea, de catre autoritatile publice si de catre instantele judecatoresti, a normelor juridice valabil edictate. Or, in acest sens, aplicarea art. XI alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 30/2011 nu poate fi conditionata de o interpretare pro causa a organului fiscal, preluata tale quale de instanta.
  3. Se mai arata ca textul art. XI alin. (I) nu distinge intre „obligatii fiscale principale” si „obligatii fiscale accesorii”, ci face vorbire doar despre „obligatii fiscale restante”. Or, potrivit normelor generale de tehnica legislativa, atunci cand legiuitorul doreste sa limiteze sfera de aplicare a unor facilitati fiscale trebuie sa elaboreze o norma juridica expresa in acest sens, nefiind ingaduit ca o asemenea limitare sa fie facuta de interpret.
  4. Autoarea exceptiei a invocat, de asemenea, principiul securitatii juridice, care implica: accesul la legislatia aplicabila si previzibilitatea acestei legislatii, obligatia administratiei fiscale de a-si defini in mod clar exigentele si de a-si respecta angajamentele si dreptul la interpretarea unitara a legii.
  5. In opinia autoarei, interpretarea criticata este discriminatorie prin prisma prevederilor acestui text constitutional, efectul interpretarii fiind acela de a crea o categorie privilegiata de contribuabili. De asemenea, interpretarea notiunii de „obligatii fiscale restante” utilizata de art. XI alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 30/2011, in sensul de obligatii fiscale principale, aduce atingere prevederilor art. 44 din Constitutie, fiind inlaturata „speranta legitima” a societatii de a beneficia de facilitatile fiscale.
  6. Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal si-a exprimat opinia potrivit careia exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, putandu-se constata existenta unei discriminari sau inechitati in sensul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei intre categoriile de contribuabili care pot beneficia de facilitatile fiscale prevazute de acest text legal.
  7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
  8. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

  1. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
  2. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. XI alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 627 din 2 septembrie 2011, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 209/2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 772 din 15 noiembrie 2012, prevederi care au urmatorul continut: „(1) Pentru obligatiile fiscale restante la 31 august 2011, penalitatile de intarziere se anuleaza sau se reduc, astfel:
  3. a) penalitatile de intarziere se anuleaza daca obligatiile principale si dobanzile aferente acestora se sting prin plata voluntara sau compensare pana la 31 decembrie 2011;
  4. b) penalitatile de intarziere se reduc cu 50% daca obligatiile principale si dobanzile aferente acestora se sting prin plata voluntara sau compensare pana la 30 iunie 2012.”
  5. Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca aceste texte de lege aduc atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea in fata legii si ale art. 44 privind dreptul de proprietate.
  6. Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca autoarea acesteia este, in realitate, nemultumita de modul in care dispozitiile legale criticate au fost interpretate printr-un ordin al ministrului finantelor publice, respectiv Ordinul nr. 2.604/2011, autoarea exceptiei solicitand, practic, modificarea prevederilor legale in sensul dorit de ea. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala, in calitate de legislator negativ, nu poate modifica sau completa prevederea legala supusa controlului si nici nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 162 din 13 martie 2003).
  7. Curtea retine, totodata, ca aspectele invederate de autoarea exceptiei de neconstitutionalitate vizeaza interpretarea si aplicarea legii; or, aceste chestiuni, neintrand in sfera contenciosului constitutional, tin de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti. Astfel, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XI alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 30/2011 este inadmisibila.

 

  1. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. XI alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de S.C. „Scandic Distilleries” – S.A. din comuna Draganesti, judetul Bihor, in Dosarul nr. 144/35/2012 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Pronuntata in sedinta din data de 4 noiembrie 2014.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

 OPINIE CONCURENTA

 

Fara a contesta solutia de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. XI alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale care, in principiu, este o solutie corecta, apreciem ca aceasta ar fi trebuit respinsa ca neintemeiata si nu ca inadmisibila, pentru considerentele ce se vor arata in continuare.

  1. Solutia de respingere ca inadmisibila se intalneste in diferite situatii, respectiv cele prevazute expres de lege (lipsa legaturii textului criticat cu cauza dedusa judecatii, textul sa fi fost declarat anterior neconstitutional de catre Curte, lipsa motivarii pretinsei contrarietati cu textul constitutional de referinta etc.) sau acolo unde textul criticat poate primi mai multe interpretari. Or, in ceea ce priveste atat interpretarea, cat si aplicarea textului de lege la o speta anume, Curtea s-a pronuntat in sensul ca este atributul instantei de judecata pe rolul careia se afla cauza respectiva.

In alte situatii, spre exemplu in cele in care este invocata exceptia de neconstitutionalitate a unor prevederi legale prin prisma solutiilor date de Inalta Curte de Casatie si Justitie care asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale, Curtea a statuat ca aceasta interpretare trebuie sa se situeze in limitele Constitutiei, astfel incat numai o interpretare in acord cu prevederile constitutionale poate deveni obligatorie pentru toate instantele judecatoresti. Pe acest considerent, Curtea Constitutionala, in mai multe randuri, a statuat ca este competenta sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate intemeiate pe textul de lege a carui interpretare a fost data de catre Inalta Curtea de Casatie si Justitie prin recursurile in interesul legii, sens in care este, spre exemplu, Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011.

In situatia in care, insa, textul de lege nu lasa loc la mai multe interpretari, instanta de contencios constitutional poate si trebuie sa examineze din punct de vedere constitutional prevederile criticate, cum sunt de altfel si prevederile art. XI alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 30/2011, criticate in cauza de fata. Respingand exceptia ca inadmisibila, Curtea nu a mai examinat textul criticat prin raportare la norma constitutionala de referinta, consecinta fiind usor de anticipat – existand riscul pronuntarii unei solutii bazate pe o interpretare neconstitutionala a unui text constitutional.

Afirmatia este intarita chiar de opinia exprimata de catre instanta de judecata, care apreciaza ca „textul incalca art. 16 din Constitutie si, prin urmare, contribuabilul in speta ar trebui sa beneficieze si el de aplicarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 30/2011”.

  1. Chiar prin motivarea data de autoarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textele criticate sunt neconstitutionale in masura in care s-ar interpreta ca prin notiunea „obligatii fiscale restante” utilizata de art. XI alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 30/2011 s-ar intelege doar obligatiile fiscale principale, situatie in care s-ar aduce atingere principiului suprematiei legii, desi textul criticat nu distinge intre „obligatii fiscale principale” si „obligatii fiscale accesorii”, ci face vorbire doar despre „obligatii fiscale restante”. Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca interpretarea data de organele fiscale care disting intre „obligatii fiscale principale” si „obligatii fiscale accesorii” ar fi neconstitutionala si, prin urmare, Curtea ar trebui sa dea interpretarea constitutionala a textului criticat. Asadar, intreaga problematica se circumscrie ideii de interpretare constitutionala a textului criticat, care este atributia instantei de contencios constitutional, si nu numai de aplicare si de interpretare a acestuia in concret la speta dedusa judecatii, situatie in care competenta ar reveni instantei de judecata.
  2. Prevederile supuse controlului de constitutionalitate, in opinia noastra, sunt suficient de clare, acestea fiind adoptate de legiuitorul delegat in scopul de a stimula operatorii economici sa isi achite obligatiile fiscale restante, instituind pentru acestia anumite facilitati fiscale, concrete. Astfel, prevederile criticate statueaza ca pentru obligatiile fiscale restante la 31 august 2011, penalitatile de intarziere se anuleaza sau se reduc, astfel:
  3. a) penalitatile de intarziere se anuleaza daca obligatiile principale si dobanzile aferente acestora se sting prin plata voluntara sau compensare pana la 31 decembrie 2011;
  4. b) penalitatile de intarziere se reduc cu 50% daca obligatiile principale si dobanzile aferente acestora se sting prin plata voluntara sau compensare pana la 30 iunie 2012.

Este lesne de observat ca, desi in enuntul de principiu al art. XI alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 30/2011 se vorbeste despre obligatii fiscale restante, ceea ce ar conduce la concluzia ca textul se refera la orice obligatie fiscala restanta si nu doar la obligatiile fiscale principale, cele doua ipoteze, respectiv cele prevazute la lit. a) si lit. b) din normele criticate, statueaza expresis verbis ca penalitatile de intarziere se anuleaza si, respectiv, se reduc, in ipoteza in care obligatiile principale si dobanzile aferente se sting prin plata voluntara pana la 31 decembrie 2011 si, respectiv, 30 iunie 2012.

  1. Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate este nemultumita de faptul ca, desi a fost un bun contribuabil, achitandu-si o parte din obligatiile fiscale principale inainte de aparitia Ordonantei Guvernului nr. 30/2011, organele fiscale ii refuza beneficiul aplicarii textului de lege pentru penalitatile aferente acestora. Prezenta in instanta a recunoscut ca pentru obligatiile fiscale principale restante la data intrarii in vigoare a Ordonantei a beneficiat de aplicarea prevederilor acesteia. In concluzie, apreciaza contestatoarea, prin interpretarea data de organele fiscale este discriminata in raport cu alti operatori economici care, desi nu au fost la fel de buni platnici, au beneficiat de clementa legiuitorului.
  2. Pentru a se constata incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, trebuie ca persoanele respective sa se afle in aceeasi situatie juridica, ceea ce nu se confirma in cauza de fata, ordonanta fiind adoptata tocmai in scopul de a stimula plata obligatiilor fiscale de catre operatorii economici ce inregistrau restante la data intrarii in vigoare a acesteia.

Mai mult, Ordonanta reglementeaza situatia unor persoane juridice si, ca atare, in acest context, prevederile art. 16 alin. (1) nu au incidenta in cauza, contrar opiniei exprimate de instanta de judecata, intrucat aceste dispozitii constitutionale au in vedere egalitatea intre cetateni si nu intre persoane juridice.

In consecinta, fiind vorba de acordarea unor facilitati fiscale, in considerarea unei anumite situatii, este apanajul legiuitorului sa stabileasca intinderea si aplicarea in concret a acestora si deci sa decida ce obligatii fiscale anuleaza sau reduce, atat timp cat aceste facilitati se aplica tuturor contribuabililor aflati in ipoteza normei legale.

 

 Judecator,

Petre Lazaroiu

 Judecator,

Daniel-Marius Morar

 Judecator,

Toni Grebla

 

 

 

 

 

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close