Masuri pentru finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada comunista

In M.Of. nr. 85 din 2 februarie 2015 a fost publicata DCC nr. 1/2015 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind aprobarea OUG nr. 115/2013 pentru instituirea unui nou termen in care sa se finalizeze situatia prevazuta la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, precum si pentru prorogarea unor termene.

Din cuprins:
1. Pe rol se afla solutionarea obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 115/2013 pentru instituirea unui nou termen in care sa se finalizeze situatia prevazuta la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, precum si pentru prorogarea unor termene, obiectie formulata de Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu, la data de 11 decembrie 2014.

2. Obiectia de neconstitutionalitate a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 5.892 din 12 decembrie 2014 si constituie obiectul Dosarului nr. 1.302A/2014.

3. In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate se arata ca Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 115/2013 cuprinde un articol – respectiv art. IV – care a fost introdus in legea mentionata in urma formularii unei cereri de reexaminare a legii de catre Presedintele Romaniei; or, acest text nu are legatura nici cu aspectele ridicate prin cererea de reexaminare si nici cu obiectul de reglementare al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 115/2013 din moment ce acesta modifica o alta ordonanta, respectiv Ordonanta Guvernului nr. 89/2000 privind unele masuri pentru autorizarea operatorilor si efectuarea inscrierilor in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

4. In consecinta, autorul sesizarii apreciaza ca modificarea si completarea unui alt act normativ decat cel care facea obiectul de reglementare al legii in forma initiala, cu ocazia reexaminarii, constituie o practica neconstitutionala. In acest sens este invocata Decizia nr. 991 din 1 octombrie 2008, prin care Curtea a statuat ca autoritatea legiuitoare se poate pronunta, cu ocazia reexaminarii legilor la cererea Presedintelui Romaniei, asupra textelor cuprinse in cererea de reexaminare si a celor care au legatura cu acestea daca este necesara corelarea tehnico-legislativa a dispozitiilor din lege. Or, in cazul de fata, se constata ca intre aspectele solicitate prin cererea de reexaminare si continutul art. IV nu exista nicio legatura care sa justifice o astfel de practica legislativa.

5. De asemenea, se arata ca introducerea acestui text legal de catre Camera decizionala, fara dezbaterea si votul prealabil al acestei modificari de catre prima Camera sesizata, contravine art. 76 alin. (2) din Constitutie, precum si principiului bicameralismului. Mai mult, art. IV din lege, introdus ca amendament cu ocazia reexaminarii, vizeaza un alt act normativ si o alta situatie juridica decat cele care faceau obiectul legii initiale, astfel ca „el capata natura juridica a unei propuneri legislative, care, in acest caz, ar fi adoptata cu incalcarea prevederilor art. 74 din Constitutie”. Or, adoptarea unei propuneri legislative pe calea amendarii proiectelor cu ocazia reexaminarii, fara dezbaterea si adoptarea sa de catre ambele Camere ale Parlamentului, incalca atat principiul bicameralismului, cat si dreptul constitutional al Presedintelui Romaniei de a solicita reexaminarea legilor inainte de promulgare, conform art. 77 alin. (2) din Constitutie.

6. Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 2/81 din 9 ianuarie 2015, punctul sau de vedere, prin care apreciaza ca obiectia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

7. In acest sens se arata ca Ordonanta Guvernului nr. 89/2000 a fost completata, prin introducerea art. 1^1, anterior reexaminarii Legii de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 115/2013, iar aceasta completare a fost mentinuta si in urma dezbaterii cererii de reexaminare formulate de catre Presedintele Romaniei. Asadar, contrar sustinerilor autorului obiectiei de neconstitutionalitate, aceasta completare a legii nu a fost realizata in urma cererii de reexaminare, astfel incat nu se poate retine incalcarea art. 74, art. 76 alin. (2) si art. 77 alin. (2) din Constitutie.

8. Presedintele Senatului si Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra obiectiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile legii criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

9. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 1, art. 10, art. 15 si art. 18 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze obiectia de neconstitutionalitate.

10. Obiectul controlului de constitutionalitate il constituie dispozitiile Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 115/2013 pentru instituirea unui nou termen in care sa se finalizeze situatia prevazuta la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, precum si pentru prorogarea unor termene. Analizand critica de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textul criticat punctual, care ar imprima un caracter neconstitutional intregii legi, il reprezinta art. IV al legii, care are urmatorul cuprins:
„Dupa articolul 1 al Ordonantei Guvernului nr. 89/2000 privind unele masuri pentru autorizarea operatorilor si efectuarea inscrierilor in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 423 din 1 septembrie 2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 298/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 1^1, cu urmatorul cuprins:
<<Art. 1^1. – (1) Nu poate dobandi calitatea de operator autorizat/agent imputernicit si nu poate efectua inregistrarea formularelor de aviz de inscriere in A.E.G.R.M. persoana care este parte in contractul/operatiunile asimilate care sta/stau la baza inscrierii sau in avizul de inscriere, dupa cum urmeaza:
a) operatorul autorizat si/sau agentul imputernicit al acestuia;
b) societatea comerciala la care operatorul autorizat si/sau agentul imputernicit al acestuia detin participatii ori care este controlata, indirect, de operatorul autorizat si/sau agentul imputernicit al acestuia;
c) asociatia sau fundatia constituita de operatorul autorizat/agentul imputernicit al acestuia.
(2) Intelegerile dintre operatori sau agenti privind inregistrarea exclusiva si reciproca in A.E.G.R.M. sunt considerate practici anticoncurentiale si sunt interzise.>>”

11. Textele constitutionale invocate in sustinerea obiectiei de neconstitutionalitate sunt cele ale art. 74 privind initiativa legislativa, art. 76 alin. (2) cu privire la adoptarea legilor ordinare si art. 77 alin. (2) privind reexaminarea legii. Curtea constata ca referirea la art. 74 din Constitutie are in vedere de fapt o chestiune care tine de obiectul de reglementare al actului normativ, astfel incat, in realitate, autorul obiectiei vizeaza art. 1 alin. (5), art. 74 alin. (3) si (5) si art. 115 alin. (7) din Constitutie cu referire la Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificarile si completarile ulterioare. De asemenea, art. 76 alin. (2) cu privire la adoptarea legilor ordinare este invocat in contextul principiului bicameralismului, astfel incat, cu privire la acest aspect, ca si norme de referinta, Curtea va retine atat art. 76 alin. (2), cat si art. 61 alin. (2) din Constitutie. Asadar, Curtea urmeaza sa retina ca norme de referinta invocate dispozitiile art. 1 alin. (5), art. 74 alin. (3) si (5) si art. 115 alin. (7) din Constitutie, pe de o parte, si art. 61 alin. (2) coroborat cu art. 76 alin. (2), precum si art. 77 alin. (2) din Constitutie, pe de alta parte.

(1) Admisibilitatea obiectiei de neconstitutionalitate
12. Curtea constata ca sesizarea formulata indeplineste conditiile de admisibilitate prevazute de art. 146 lit. a) teza intai din Constitutie atat sub aspectul obiectului sau, fiind vorba despre o lege adoptata si nepromulgata inca, cat si sub aspectul titularului dreptului de sesizare, aceasta fiind semnata de Presedintele Romaniei in functie, domnul Traian Basescu, la data formularii sale.

(2) Analiza pe fond a obiectiei de neconstitutionalitate

(2.1.) Procesul legislativ al Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 115/2013
13. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 115/2013 pentru instituirea unui nou termen in care sa se finalizeze situatia prevazuta la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, precum si pentru prorogarea unor termene, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 835 din 24 decembrie 2013, a instituit prin art. I un nou termen de 180 de zile, calculat de la data intrarii in vigoare a acestui act normativ, pentru finalizarea situatiei terenurilor agricole, cu sau fara investitii, si forestiere, aflate in domeniul public sau privat al statului ori, dupa caz, al unitatii administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritoriala, avand in vedere iminenta implinirii termenului initial prevazut de Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 278 din 18 mai 2013, respectiv a celui de 180 de zile de la data constituirii Comisiei locale pentru inventarierea terenurilor. Asadar, termenul reglementat prin ordonanta de urgenta urma sa expire incepand cu 22 iunie 2014. Art. II al aceleiasi ordonante de urgenta a prorogat alte doua termene cuprinse in Legea nr. 165/2013, respectiv cele prevazute de art. 10 alin. (1) privitor la termenul in care Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara va realiza, pentru fiecare judet si la nivel national, situatia comparativa a cererilor si disponibilului de teren, si de art. 20 alin. (4) privitor la termenul in care Agentia Domeniilor Statului publica pe pagina sa de internet si transmite Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor lista imobilelor din Fondul national al terenurilor agricole si al altor imobile, administrat de Agentia Domeniilor Statului. In fine, art. III din ordonanta de urgenta analizata a prorogat termenul in care casele de asigurari sociale transmit Agentiei Nationale de Administrare Fiscala o copie a titlurilor in care sunt individualizate contributiile sociale, termen initial fixat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011, si, ulterior, prorogat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2013 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societatile nationale, companiile nationale si societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum si la regiile autonome si pentru prorogarea unui termen, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 388 din 28 iunie 2013.

14. Pe data de 24 iunie 2014, Parlamentul a adoptat legea de aprobare a acestei ordonante de urgenta, care, printre alte modificari si completari operate in privinta ordonantei de urgenta, prelungea termenul initial cuprins in art. I al ordonantei de urgenta cu inca 90 de zile, desi se implinise pe data de 21 iunie 2014. Aceasta forma a legii adoptate continea art. III, articol care reglementa solutia legislativa cuprinsa in actualul art. IV. Cu privire la art. III al legii, Curtea retine ca acesta a fost introdus in cuprinsul proiectului de lege printr-un amendament adoptat de catre Comisia juridica, de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor la data de 16 iunie 2014, iar Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala, a adoptat legea in aceasta forma la data de 24 iunie 2014.

15. Pe data de 10 iulie 2014, Presedintele Romaniei a formulat o cerere de reexaminare, aratand ca termenul pentru finalizarea situatiei terenurilor agricole expirase, astfel incat acesta nu putea fi prelungit, in caz contrar incalcandu-se art. 15 alin. (2) din Constitutie referitor la principiul neretroactivitatii.

16. Pe data de 25 noiembrie 2014, Parlamentul a adoptat legea de aprobare a ordonantei de urgenta si, totodata, a admis solicitarile Presedintelui Romaniei astfel cum ele au fost formulate in cererea de reexaminare, a eliminat dispozitia referitoare la prelungirea termenului prevazut de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 115/2013 si a realizat corelarile legislative necesare ca urmare a adoptarii cu intarziere a legii. Curtea constata, pe de o parte, ca Senatul – ca prima Camera sesizata – a respins cererea de reexaminare a legii formulate de Presedintele Romaniei, mentinand forma legii adoptata de catre Camera Deputatilor la data de 24 iunie 2014, si, pe de alta parte, ca textul cuprins in art. III a fost mentinut si a devenit, in urma renumerotarii articolelor din lege, art. IV, cuprinzand aceeasi solutie legislativa.

17. Pe data de 11 decembrie 2014, Presedintele Romaniei a formulat prezenta obiectie de neconstitutionalitate, considerand ca art. IV a fost introdus in cadrul procedurii de reexaminare a legii.

(2.2.) Analiza constitutionalitatii Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 115/2013 in raport cu art. 77 alin. (2) din Constitutie

18. Curtea constata ca intreaga critica de neconstitutionalitate are la baza o eroare de apreciere a Presedintelui Romaniei cu privire la derularea procedurii legislative. Acesta apreciaza ca solutia legislativa cuprinsa in art. IV a fost introdusa in faza de solutionare a cererii de reexaminare a legii, si anume dupa 10 iulie 2014. Totusi, acesta porneste de la o premisa falsa, intrucat solutia legislativa cuprinsa in momentul de fata in art. IV era reglementata la un moment anterior formularii cererii de reexaminare, aceasta regasindu-se in art. III al legii in forma sa initiala. Ca urmare a admiterii cererii de reexaminare si a renumerotarii articolelor cuprinse in lege, art. III a devenit art. IV, cu mentinerea in forma identica a solutiei legislative initiale.

19. In aceste conditii, Curtea constata ca intreaga critica de neconstitutionalitate raportata la art. 77 alin. (2) din Constitutie nu are niciun fundament in fapt sau in drept si urmeaza a fi respinsa ca atare.

(2.3.) Analiza constitutionalitatii Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 115/2013 in raport cu art. 61 alin. (2) si art. 76 alin. (2) din Constitutie

20. In privinta criticilor cu privire la pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 61 alin. (2) si art. 76 alin. (2) din Constitutie cu referire la principiul bicameralismului, Curtea, in jurisprudenta sa, a stabilit doua criterii esentiale pentru a se determina cazurile in care prin procedura legislativa se incalca principiul bicameralismului (a se vedea, Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, sau Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012). Aceste criterii esentiale cumulative sunt, pe de o parte, existenta unor deosebiri majore de continut juridic intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului si, pe de alta parte, existenta unei configuratii deosebite, semnificativ diferite, intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului.

21. Din analiza comparata a documentelor privind initierea si desfasurarea procesului legislativ in cauza, respectiv a proiectului de lege depus de Guvern, a formei adoptate de Senat, ca prima Camera sesizata, si a celei adoptate de Camera Deputatilor, in calitate de Camera decizionala, a formei legii adoptate de cele doua Camere ca urmare a cererii de reexaminare formulate, Curtea constata ca modificarile operate initial de catre Camera Deputatilor au fost insusite, in mod implicit, de Senat, care a adoptat legea in aceeasi forma ca urmare a formularii cererii de reexaminare de catre Presedintele Romaniei (a se vedea, in acest sens, paragraful 16). In consecinta, Curtea constata ca legea analizata nu incalca principiul bicameralismului, respectiv art. 61 alin. (2) si art. 76 alin. (2) din Constitutie.

(2.4.) Analiza constitutionalitatii Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 115/2013 in raport cu art. 1 alin. (5), art. 74 alin. (3) si (5) si art. 115 alin. (7) din Constitutie

22. Cu privire la criticile care vizeaza art. 1 alin. (5), art. 74 alin. (3) si (5) si art. 115 alin. (7) din Constitutie, Curtea constata ca autorul obiectiei de neconstitutionalitate se refera la incalcarea acestor texte constitutionale prin prisma faptului ca art. IV din legea supusa analizei Curtii nu putea fi integrat in continutul normativ al acestei legi de aprobare a ordonantei de urgenta, intrucat obiectul de reglementare al acestora difera in mod esential, astfel incat promovarea de catre senatori sau deputati a solutiei legislative cuprinse in acest articol trebuia realizata pe calea unei propuneri legislative distincte.

23. Potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, „Titlul actului normativ cuprinde denumirea generica a actului, in functie de categoria sa juridica si de autoritatea emitenta, precum si obiectul reglementarii exprimat sintetic”. In lipsa unor dispozitii generale ale legii care sa orienteze reglementarea, obiectul acesteia este dat chiar prin titlu (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014). In cauza de fata, Curtea constata ca titlul legii este cel care califica obiectul sau de reglementare, si anume Lege de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 115/2013, ceea ce inseamna ca, potrivit art. 115 alin. (7) din Constitutie, pe de o parte, ordonanta de urgenta ar urma sa inceteze sa mai fie un act normativ de sine statator si sa devina, ca efect al aprobarii de catre autoritatea legiuitoare, act normativ cu caracter de lege, chiar daca, din ratiuni de tehnica legislativa, alaturi de datele legii de aprobare conserva si elementele de identificare atribuite la adoptarea sa de catre Guvern (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 21 august 2009, sau Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 25 februarie 2014), iar, pe de alta parte, legea astfel adoptata va viza numai obiectul de reglementare al ordonantei de urgenta si masurile conexe, de corelare sau de politica legislativa, ce au legatura cu domeniul astfel determinat. In consecinta, o atare lege fie aproba pur si simplu ordonanta de urgenta, fie aproba ordonanta de urgenta, cu modificarea, completarea, abrogarea sau chiar suspendarea unor dispozitii ale acesteia; in ambele cazuri insa legiuitorul este competent sa adopte masuri de corelare a solutiilor legislative preconizate cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislatiei. De altfel, in privinta celor anterior expuse, sunt aplicabile mutatis mutandis prevederile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, potrivit caruia „evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelasi nivel sau de nivel superior, avand ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar si prin alte acte normative ulterioare care, in principal, reglementeaza o anumita problematica, iar ca masura conexa dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor doua acte normative interferente”.

24. In sensul celor de mai sus, Curtea retine ca legea analizata are drept obiect de reglementare aprobarea unei ordonante de urgenta adoptate in domeniul restituirii, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, precum si pentru prorogarea unui termen prevazut initial prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 125/2011, si, ulterior, prorogat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2013, respectiv termenul in care casele de asigurari sociale transmit Agentiei Nationale de Administrare Fiscala o copie a titlurilor in care sunt individualizate contributiile sociale, fiind astfel fixat in mod clar si neechivoc obiectul sau de reglementare. In consecinta, legea de aprobare a ordonantei de urgenta putea sa reglementeze numai in privinta domeniilor anterior enuntate si, eventual, sa asigure masurile conexe de corelare sau de politica legislativa necesare pentru realizarea obiectului sau propriu de reglementare.

25. Asadar, Curtea constata ca titlul legii nu se refera la modificarea Ordonantei Guvernului nr. 89/2000 privind unele masuri pentru autorizarea operatorilor si efectuarea inscrierilor in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 423 din 1 septembrie 2000, acesta fiind cat se poate de clar in privinta stabilirii continutului reglementarii. De asemenea, textul art. IV nu reglementeaza nicio masura conexa celor dispuse prin art. I – III ale legii de aprobare a ordonantei de urgenta, nereferindu-se la procesul de restituire in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania si nici la termenul in care casele de asigurari sociale transmit Agentiei Nationale de Administrare Fiscala o copie a titlurilor in care sunt individualizate contributiile sociale. Rezulta, asadar, ca art. IV nu se integreaza in obiectul de reglementare al Legii de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 115/2013, incalcandu-se, pe de o parte, art. 115 alin. (7) din Constitutie, iar, pe de alta parte, art. 1 alin. (5) din Constitutie, prin raportare la prevederile art. 41 alin. (1) si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 (in acelasi sens, a se vedea Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014).

26. De asemenea, Curtea constata si incalcarea art. 74 alin. (3) si (5) din Constitutie, intrucat textul analizat (art. IV din lege) a denaturat obiectul proiectului de lege transmis de Guvern spre adoptare, contrar art. 74 alin. (3) din Constitutie, si a eludat, astfel, reglementarile cuprinse in art. 74 alin. (5) din Constitutie, referitoare la initiativa legislativa a deputatilor sau senatorilor, care, de principiu, trebuiau sa initieze o propunere legislativa distincta in vederea adoptarii solutiei legislative cuprinse la art. IV din legea analizata, propunere care s-ar fi supus dezbaterii mai intai Camerei competente sa o adopte, ca prima Camera sesizata. Nu in ultimul rand, Curtea retine, fara sa afecteze cele stabilite in legatura cu incalcarea art. 74 alin. (5) din Constitutie, ca un atare text se poate adopta si pe calea unui amendament la un proiect sau propunere legislativa al carui obiect de reglementare se circumscrie autorizarii operatorilor de a inregistra avizele de inscriere in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare si/sau efectuarii inscrierilor in aceasta arhiva, asadar, obiectului de reglementare al Ordonantei Guvernului nr. 89/2000.

27. Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) si al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Admite, in parte, obiectia de neconstitutionalitate formulata si constata ca prevederile art. IV din Legea privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 115/2013 pentru instituirea unui nou termen in care sa se finalizeze situatia prevazuta la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, precum si pentru prorogarea unor termene sunt neconstitutionale.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si prim-ministrului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 14 ianuarie 2015.

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close