Taxa clawback. DCC nr. 668/2014. Opinie separata

In M.Of. nr. 93 din 4 februarie 2015 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 668/2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor OUG nr. 77/2011 privind stabilirea unei contributii pentru finantarea unor cheltuieli in domeniul sanatatii, astfel cum a fost modificata si completata de OG nr. 17/2012 privind reglementarea unor masuri fiscal-bugetare.

Din cuprins:
Cu participarea, in sedinta publica din data de 14 octombrie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contributii pentru finantarea unor cheltuieli in domeniul sanatatii, astfel cum a fost modificata si completata de Ordonanta Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor masuri fiscal-bugetare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Romastru Trading” – S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 7.636/2/2013 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 483D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 14 octombrie 2014, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si a reprezentantilor partilor, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand, in temeiul dispozitiilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 si ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, aprobat prin Hotararea Plenului Curtii Constitutionale nr. 6/2012, Curtea a dispus amanarea pronuntarii pentru data de 15 octombrie 2014, apoi, in temeiul dispozitiilor art. 57 si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 11 noiembrie 2014, iar, in temeiul prevederilor art. 57 si ale art. 58 din Legea nr. 47/1992, pentru data de 12 noiembrie 2014, data la care este pronuntata prezenta decizie.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

3. Prin Incheierea din 7 mai 2014, pronuntata in Dosarul nr. 7.636/2/2013, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contributii pentru finantarea unor cheltuieli in domeniul sanatatii, astfel cum a fost modificata si completata de Ordonanta Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor masuri fiscal-bugetare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Romastru Trading” – S.R.L. din Bucuresti intr-o cauza intemeiata pe dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2011.

4. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, in esenta, ca prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum au fost modificate si completate prin Ordonanta Guvernului nr. 17/2012, sunt contrare dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (5), art. 44 si art. 56 alin. (2). In acest sens arata ca, potrivit dispozitiilor legale criticate, taxa clawback sau „contributia trimestriala” trebuie sa se calculeze prin raportare la valoarea totala a vanzarilor fiecarui platitor de contributie. Ca atare, baza de calcul al acestei taxe (care, in mod neconstitutional, include si taxa pe valoarea adaugata, chiar si ulterior pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 39 din 5 februarie 2013) trebuie sa fie data, exclusiv, de valoarea consumului efectiv de medicamente pentru fiecare detinator de autorizatie de punere pe piata a medicamentelor, in parte. Insa valoarea vanzarilor/consumului de medicamente nu se calculeaza prin raportare la pretul medicamentelor astfel cum acestea sunt puse pe piata de detinatorul autorizatiei – respectiv valoarea aferenta preturilor practicate de detinatorul autorizatiei de punere pe piata a medicamentelor, ci, in mod nejustificat, se calculeaza prin raportare la pretul final al medicamentelor, respectiv pretul practicat de ultimul operator economic din lantul de vanzare. Asadar, valoarea vanzarilor/consumului de medicamente prin raportare la care se calculeaza taxa clawback este valoarea totala suportata din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate si din bugetul Ministerului Sanatatii in legatura cu respectivele medicamente, valoare care include, pe langa taxa pe valoarea adaugata, si adaosul comercial de distributie, precum si adaosul comercial de farmacie, asupra carora platitorul contributiei nu are niciun fel de control si, astfel, baza de calcul al contributiei trimestriale este majorata in mod artificial, rezultand o valoare a taxei datorate care depaseste suportabilitatea taxei de catre contribuabil. Aceasta modalitate de calcul al taxei clawback este profund neconstitutionala si contravine prevederilor art. 56 alin. (2) din Constitutie, care este sediul principiului egalitatii in materie fiscala.

5. In continuare arata ca este necesara crearea unui sistem de asigurari de sanatate functional, iar nevoia populatiei pentru medicamente compensate/pe baza de prescriptie medicala trebuie sa prevaleze si sa fie satisfacuta in mod prioritar, insa nu trebuie realizata in detrimentul unor persoane fizice sau juridice cu finalitatea suprimarii activitatii acestora.

6. Prin stabilirea bazei de calcul al taxei clawback cu includerea adaosurilor comerciale din lantul de distributie se incalca principiul certitudinii impunerii prevazut de Codul fiscal, intrucat baza de calcul al acesteia include sume variabile stabilite arbitrar de ceilalti participanti din lantul de distributie si comercializare a medicamentelor. Mai mult, procentul „p” in baza caruia se calculeaza taxa clawback este individualizat cu caracter retroactiv, deoarece legea nu prevede momentul la care trebuie sa fie comunicat acest procent, permitand, astfel, ca acest indicator sa fie comunicat detinatorilor de autorizatie de punere pe piata a medicamentelor ulterior perioadei in care acestia pun efectiv pe piata medicamentele, nefiind in masura sa isi ajusteze activitatea economica prin raportare la acesta, aflandu-se, astfel, in imposibilitate de a previziona din punct de vedere economico-financiar cursul activitatii societatii.

7. Referitor la incalcarea dreptului de proprietate privata, arata ca, potrivit prevederilor constitutionale, acesta este garantat de statul roman, indiferent de titularul sau, atat timp cat acest drept are un obiect licit, ca atare, dreptul de proprietate asupra patrimoniului unei societati comerciale, drept nascut si actual, este ocrotit. Or, prin instituirea obligatiei de plata a taxei clawback, aceasta se vede nevoita sa plateasca din propriul patrimoniu o suma de bani excesiv de mare, disproportionata fata de activitatea economica efectiv desfasurata in calitatea de detinator de autorizatie de punere pe piata a medicamentelor, fapt ce echivaleaza cu o micsorare nelegala a patrimoniului. Mai mult, cuantumul taxei clawback, calculata in modalitatea prezentata de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, depaseste cu mult profitul net al detinatorilor autorizatiilor de punere pe piata a medicamentelor, ceea ce conduce si la afectarea posibilitatii de reinvestire si dezvoltare a afacerii.

8. Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal opineaza in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens arata ca, referitor la pretinsa incalcare a prevederilor art. 6 alin. (2) din prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 si, in mod special, cele referitoare la modul de calcul al contributiei respective, au fost modificate si completate prin Ordonanta Guvernului nr. 17/2012 care prevede in mod explicit ca formula de calcul nu include si taxa pe valoarea adaugata, revenind la solutia legislativa anterioara modificarii aduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 110/2011. De asemenea, se retine ca, prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca sintagma „care include si taxa pe valoarea adaugata” din cuprinsul art. 3^1 alin. (5) al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative in domeniul sanatatii si protectiei sociale, este neconstitutionala. Fata de celelalte critici aduse, acestea nu pot fi considerate incalcari ale art. 56 alin. (2) din Constitutie.

9. Referitor la pretinsa incalcare a prevederilor art. 44 din Constitutie, apreciaza ca este neintemeiata, deoarece achitarea unui impozit sau a unei taxe prevazute de lege nu reprezinta o ingerinta asupra proprietatii private.

10. Cu privire la invocarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constitutie, mentioneaza ca autoarea exceptiei de neconstitutionalitate nu a indicat in concret criticile de neconstitutionalitate a legii, urmand ca acestea sa fie avute in vedere coroborat cu art. 44 si art. 56 alin. (2) din Constitutie.

11. Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

12. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, notele scrise depuse, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

13. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.

14. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contributii pentru finantarea unor cheltuieli in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, astfel cum a fost modificata si completata de Ordonanta Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor masuri fiscal-bugetare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012. Ulterior pronuntarii incheierii de sesizare, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/2014 privind stabilirea unor masuri financiare in domeniul sanatatii si pentru modificarea unor acte normative, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 807 din 5 noiembrie 2014, insa, avand in vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmeaza sa analizeze dispozitiile legale criticate astfel cum a fost sesizata de catre instanta de judecata, respectiv asupra Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contributii pentru finantarea unor cheltuieli in domeniul sanatatii, astfel cum a fost modificata si completata de Ordonanta Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor masuri fiscal-bugetare.

15. In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale sunt mentionate prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectarii Constitutiei si a legilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privata si art. 56 alin. (2) potrivit carora „Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale”.

16. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata, pentru motivele ce se vor arata in continuare.

17. Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate in raport cu critici similare, astfel ca, in ceea priveste pretinsa incalcare a prevederilor art. 44 din Constitutie, prin Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014. Curtea a observat ca, potrivit art. 34 din Constitutie, dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat, statul fiind obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice, sens in care organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor medicale si a activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc prin lege.

18. Politicile si programele nationale de sanatate se realizeaza prin Ministerul Sanatatii Publice, precum si prin alte entitati, cum ar fi, spre exemplu, Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale sau Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. In acest context, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 s-a instituit obligatia legala pentru detinatorii autorizatiilor de punere pe piata a medicamentelor sau reprezentantii legali de a plati o contributie trimestriala, in conditiile stabilite in aceasta ordonanta de urgenta, iar in ceea ce-i priveste pe „ceilalti actori de pe lantul de distributie”, acestia au obligatii contractuale.

19. Totodata, Curtea a retinut ca masurile instituite prin dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate in continutul Legii fundamentale cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sanatatii si, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 si 44 din Constitutie, precum si celor ale art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol aditional la Conventie, referitor la protectia proprietatii. Ca atare, legitimitatea masurilor instituite prin actul normativ criticat isi are fundamentul in prevederile constitutionale.

20. Referitor la pretinsa incalcare a prevederilor referitoare la asezarea justa a sarcinilor fiscale, prin Decizia nr. 344 din 24 septembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 678 din 5 noiembrie 2013, pronuntata intr-o cauza in care exceptia a fost ridicata chiar de autoarea prezentei exceptii de neconstitutionalitate, Curtea a retinut ca taxa de clawback este o taxa parafiscala, stabilita potrivit prevederilor art. 139 din Constitutie, in virtutea carora „Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. Asadar, taxele parafiscale reprezinta o categorie distincta, speciala, de venituri care sunt legal dirijate in beneficiul institutiilor si/sau organismelor carora statul considera oportun sa le asigure realizarea, pe aceasta cale, a unor venituri complementare.

21. De asemenea, prin Decizia nr. 268 din 7 mai 2014 Curtea a retinut ca in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca un stat contractant, mai ales atunci cand elaboreaza si pune in practica o politica in materie fiscala, se bucura de o marja larga de apreciere, cu conditia existentei unui „just echilibru” intre cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotararea din 23 februarie 2006, pronuntata in Cauza Stere si altii impotriva Romaniei, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie sa dispuna, la punerea in aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale si economice, de o marja de apreciere pentru a se pronunta atat asupra existentei unei probleme de interes public care necesita un act normativ, cat si asupra alegerii modalitatilor de aplicare a acestuia, care sa faca „posibila mentinerea unui echilibru intre interesele aflate in joc” (Hotararea din 4 septembrie 2012, pronuntata in Cauza Dumitru Daniel Dumitru si altii impotriva Romaniei, paragrafele 41 si 49).

22. Reglementarea criticata a fost determinata de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neintrerupt al populatiei la medicamentele cu si fara contributie personala acordate in ambulatoriu, in cadrul programelor nationale de sanatate, si tinand cont de necesitatea implementarii unui sistem de contributie sustenabil pentru suplimentarea in continuare a surselor de finantare a sistemului public de sanatate in regim de urgenta, in vederea asigurarii asistentei medicale a populatiei. In acest context si pentru realizarea unui just echilibru intre interesul general aratat si drepturile particularilor vizati prin reglementarea criticata, modul de calcul al contributiei stabilite prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat in considerarea regimului juridic distinct al detinatorilor de autorizatii de punere pe piata a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori si farmaciile care se interpun in circuitul comercial al medicamentelor compensate, detinatorii de autorizatii de punere pe piata a medicamentelor au exclusivitatea punerii pe piata a medicamentelor, au certitudinea vanzarii si incasarii contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar in sarcina acestora suportarea contributiei in discutie, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici mentionate, care nu beneficiaza de aceste avantaje. Formula identificata de legiuitor pentru calculul contributiei da expresie, asadar, acestui just echilibru intre interesul general care a determinat stabilirea acesteia si avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv detinatorilor de autorizatii de punere pe piata a medicamentelor. (Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 833 din 14 noiembrie 2014).

23. Detinatorii autorizatiilor de punere pe piata a medicamentelor nu pot invoca faptul ca nu cunosc intinderea contributiei trimestriale reglementate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta intrucat, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificarile si completarile ulterioare, „Ministerul Sanatatii Publice stabileste, avizeaza si aproba, prin ordin al ministrului sanatatii publice, preturile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizatie de punere pe piata in Romania, cu exceptia medicamentelor care se elibereaza fara prescriptie medicala (OTC).” In aplicarea prevederilor legale de referinta este stabilit asadar modul de calcul al preturilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al pretului cu amanuntul maximal, respectiv cota maxima a adaosului de distributie si cota maxima a adaosului de farmacie (in prezent, prin Ordinul ministrului sanatatii nr. 75/2009 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al preturilor la medicamentele de uz uman, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 62 din 2 februarie 2009). Or, cata vreme detinatorii autorizatiilor de punere pe piata a medicamentelor solicita includerea medicamentelor pe care le vand in lista medicamentelor pentru care platesc contributia, cunoscand preturile maximale ale medicamentelor, precum si influenta maxima a adaosurilor ce pot fi practicate de subiectii care se interpun in circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezulta ca si-au asumat ca vor plati o contributie raportata nu doar la pretul de producator. In acest cadru legal este la aprecierea detinatorilor de autorizatii de punere pe piata a medicamentelor negocierea de adaosuri cat mai mici cu intermediarii, cu consecinta platii unei contributii intr-un cuantum cat mai redus (Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 833 din 14 noiembrie 2014).

24. Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atat solutia, cat si considerentele cuprinse in deciziile mentionate isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.

25. Avand in vedere cele prezentate, Curtea nu poate retine nici incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5) din Constitutie.

26. Distinct de cele retinute in jurisprudenta sa, Curtea constata ca, potrivit art. 5 alin. (3) teza intai din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/2014, stabilirea, calculul si declararea contributiei trimestriale se efectueaza de catre persoanele obligate la plata acestei contributii, dupa deducerea TVA-ului de catre acestea din valoarea aferenta consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate.

27. Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala „Romastru Trading” – S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 7.636/2/2013 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si constata ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contributii pentru finantarea unor cheltuieli in domeniul sanatatii, astfel cum a fost modificata si completata de Ordonanta Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor masuri fiscal-bugetare, sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 12 noiembrie 2014.
OPINIE SEPARATA

In dezacord cu opinia majoritara, consideram ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala „Romastru Trading” – S.R.L. din Bucuresti trebuia admisa si constatata neconstitutionalitatea art. 3 si art. 3^1 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contributii pentru finantarea unor cheltuieli in domeniul sanatatii prin raportare la prevederile art. 56 alin. (2) din Constitutie, care consacra justa asezare a sarcinilor fiscale.
Aceste prevederi din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 reglementeaza modul cum se calculeaza contributia trimestriala (taxa clawback) pe care detinatorii autorizatiilor de punere pe piata a medicamentelor, precum si reprezentantii legali ai acestora trebuie sa o plateasca. Astfel, aceasta taxa se calculeaza prin aplicarea unui procent „p” asupra valorii consumului de medicamente, suportata din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate si din bugetul Ministerului Sanatatii, consum aferent vanzarilor fiecarui platitor de contributie.
Potrivit art. 3^1 alin. (3) din ordonanta de urgenta, valoarea vanzarilor de medicamente individuale trimestriale de referinta ale fiecarui platitor de contributie, suportate din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate si din bugetul Ministerului Sanatatii, se stabileste de catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate pe fiecare platitor de contributie. Stabilirea, calculul si declararea contributiei trimestriale se efectueaza de catre persoanele obligate la plata acesteia, pe baza valorii aferente consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Valoarea decontata cuprinde insa, pe langa valoarea vanzarilor proprii fiecarui detinator de autorizatie de punere pe piata a medicamentelor, si adaosul comercial de distributie si de farmacie.
In acest fel, detinatorii de autorizatii de punere pe piata suporta, in plus, in afara de taxa clawback aferenta veniturilor realizate din propria activitate si taxa clawback aferenta adaosurilor comerciale practicate de ceilalti operatori economici implicati in lantul de distributie al medicamentelor, respectiv distribuitorii si farmacistii.
Prin Decizia nr. 344 din 24 septembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 678 din 5 noiembrie 2013, Curtea a retinut ca taxa clawback este o taxa parafiscala, stabilita potrivit art. 139 din Constitutie, conform caruia „Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si al bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”, precum si ca taxele parafiscale reprezinta o categorie distincta de venituri care sunt legal dirijate in beneficiul institutiilor sau al organismelor carora statul le asigura realizarea, pe aceasta cale, a unor venituri complementare. In acord cu aceasta apreciere a Curtii, constatam ca taxa clawback, fiind stabilita prin lege, este integrata sistemului legal de impuneri la care face referire art. 56 alin. (2) din Constitutie, sistem care cuprinde toate impozitele, taxele, contributiile si sarcinile fiscale specifice fiecarei tari si fiecarei etape istorice.
Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure, insa, asezarea justa a sarcinilor fiscale, cerinta expresa a art. 56 alin. (2) din Constitutie. Aceasta dispozitie constitutionala reflecta principiul egalitatii in materie fiscala. Prin urmare, un contribuabil poate fi obligat sa suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activitati ori propriilor beneficii. Or, taxa clawback pe care detinatorul autorizatiei de punere pe piata este obligat sa o plateasca nu se calculeaza prin raportare la valoarea medicamentelor in momentul in care acestea sunt puse pe piata de catre contribuabil, ci, in mod nejustificat, se raporteaza la valoarea totala suportata din bugetul Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate si din bugetul Ministerului Sanatatii, care include si adaosul comercial de distributie si adaosul comercial de farmacie, adaosuri pe care detinatorul de autorizatie de punere pe piata nu le incaseaza si asupra carora nu are niciun fel de control.
O atare modalitate de stabilire si calcul al contributiei trimestriale (taxa clawback) incalca si principiul certitudinii impunerii fiscale, prevazut de art. 3 lit. b) din Codul fiscal, intrucat baza de calcul al contributiei trimestriale include sume variabile, stabilite de ceilalti participanti din lantul de distributie si de comercializare a medicamentelor.
Fara a nega dreptul statului de a impune taxa clawback si obligatia detinatorilor de autorizatie de punere pe piata de a plati aceasta taxa (Curtea a decis deja cu privire la aceste aspecte), consideram ca niciun contribuabil nu poate fi obligat sa suporte sarcini fiscale aferente activitatilor si beneficiilor altor contribuabili fara a se incalca exigenta constitutionala prevazuta de art. 56 alin. (2).

Judecator,
Daniel-Marius Morar

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close