DCC nr. 33/2015

In M.Of. nr. 144 din 26 februarie 2015 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 33/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 120^1 alin. (1), alin. (2) lit. c) si alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins:

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 120^1 alin. (1), alin. (2) lit. c) si alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Cristina-Gabriela Rachita in Dosarul nr. 30.879/3/2013 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 819D/2014.
2. La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, mentionand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.

CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
4. Prin Incheierea din 27 martie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 30.879/3/2013, Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 120^1 alin. (1), alin. (2) lit. c) si alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Cristina-Gabriela Rachita intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.
5. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, in esenta, ca prevederile criticate sunt contrare dispozitiilor constitutionale referitoare la justa asezare a sarcinilor fiscale, intrucat obligarea contribuabililor de a plati atat dobanzi, cat si penalitati pentru achitarea cu intarziere a obligatiilor fiscale reprezinta o dubla sanctiune pentru aceeasi fapta si o sarcina fiscala injusta, disproportionata si abuziva. Totodata, sustine ca procentul penalitatilor de intarziere de 15%, perceput pentru o intarziere mai mare de 60 de zile, este excesiv si inechitabil, neputandu-se justifica o diferenta importanta intre plata in termenul de 60 de zile de la scadenta, pentru care este prevazuta o penalitate de 5%, si plata in a 61-a zi, pentru care penalitatea creste brusc la 15%.
6. Tribunalul Bucuresti – Sectia a II-a contencios administrativ si fiscal opineaza in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, arata ca, in ceea ce priveste cumularea dobanzii cu penalitatile pentru plata cu intarziere a obligatiilor fiscale, nu se incalca dispozitiile constitutionale, dobanda si, respectiv, penalitatea vizand obiective diferite – prima de a proteja valoarea reala a platilor reprezentand impozite, taxe sau alte sume datorate bugetului, iar cea de-a doua avand rol sanctionator si fiind menita sa descurajeze neconformarea la plata voluntara, sens in care este si jurisprudenta Curtii Constitutionale.
7. De asemenea, mentioneaza ca nici instituirea unor penalitati de intarziere intr-un cuantum fix de 15% din valoarea datorata pentru intarzieri de plata mai mari de 60 de zile nu pune probleme de constitutionalitate; acest cuantum nu poate fi considerat ca excesiv, fiind in masura sa atinga efectul disuasiv urmarit de legiuitor, iar in situatia concreta a reclamantei aplicarea acestei dispozitii nu a dus la consecinte impovaratoare. Totodata, arata ca legiuitorul este in drept sa stabileasca politica fiscala a statului, iar prin dispozitiile legale criticate acesta nu a depasit marja in care poate actiona, fara a pune in discutie principiile sau drepturile statuate prin Constitutie.
8. Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
9. Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat, avand in vedere ca cele doua sanctiuni instituite de textul legal criticat au finalitati diferite, aplicarea cumulativa a acestora nu poate fi considerata ca fiind de natura a incalca principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale. Totodata, se mentioneaza ca instituirea obligatiei de plata a dobanzilor si a penalitatilor de intarziere este de natura a asigura cadrul legal necesar pentru ca statul sa isi poata indeplini obligatiile stabilite in cuprinsul art. 135 alin. (2) lit. a) si lit. b) din Constitutie, sens in care mentioneaza jurisprudenta Curtii Constitutionale.
10. Avocatul Poporului considera ca dispozitiile criticate sunt constitutionale. Dispozitiile legale criticate reprezinta masuri de politica fiscala pe care legiuitorul le-a instituit in vederea sanctionarii conduitei culpabile pe care contribuabilul o are prin neachitarea la termenul de scadenta a obligatiilor de plata. Stabilirea de catre legiuitor a unor dobanzi, penalitati sau majorari de intarziere pentru fiecare zi de intarziere nu are relevanta constitutionala, iar ratiunea pentru care acestea au fost instituite a fost aceea de a obliga debitorii obligatiilor de plata sa isi execute intru totul si pana la termenul scadent obligatiile pe care le au in raporturile de natura fiscala, Curtea Constitutionala neputand sa modifice nivelul acestora sau sa introduca anumite criterii pentru determinarea nivelului acestora. Ca atare, fiind vorba de intrebuintarea resurselor financiare ale statului, legiuitorul are deplina competenta de a stabili conditiile si criteriile de acordare a acestora, in temeiul art. 137 alin. (1) din Constitutie.
11. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
12. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
13. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum reiese din incheierea de sesizare, il constituie dispozitiile art. 120^1 alin. (1), alin. (2) lit. c) si alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Prevederile art. 120^1 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2013 privind reglementarea unor masuri fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 320 din 3 iunie 2013. Avand insa in vedere Decizia Curtii Constitutionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmeaza a exercita controlul de constitutionalitate asupra prevederilor criticate in forma in vigoare la data la care si-au produs efectele fata de autoarea exceptiei de neconstitutionalitate, respectiv in forma nemodificata, potrivit principiului tempus regit actum, care au urmatorul cuprins:
– Art. 120^1: Penalitati de intarziere
„(1) Plata cu intarziere a obligatiilor fiscale se sanctioneaza cu o penalitate de intarziere datorata pentru neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale principale.
(2) Nivelul penalitatii de intarziere se stabileste astfel:
a) daca stingerea se realizeaza in primele 30 de zile de la scadenta, nu se datoreaza si nu se calculeaza penalitati de intarziere pentru obligatiile fiscale principale stinse;
b) daca stingerea se realizeaza in urmatoarele 60 de zile, nivelul penalitatii de intarziere este de 5% din obligatiile fiscale principale stinse; […]
c) dupa implinirea termenului prevazut la lit. b), nivelul penalitatii de intarziere este de 15% din obligatiile fiscale principale ramase nestinse.
(3) Penalitatea de intarziere nu inlatura obligatia de plata a dobanzilor.”
14. In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale sunt invocate prevederile constitutionale ale art. 56 – Contributii financiare.
15. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca atat asupra constitutionalitatii prevederilor criticate, cat si asupra solutiei legislative s-a mai pronuntat, sens in care este, spre exemplu, Decizia nr. 878 din 23 octombrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2013, sau Decizia nr. 561 din 16 octombrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 923 din 18 decembrie 2014, prin care Curtea a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate.
16. Cu acele prilejuri, Curtea a retinut ca instituirea dobanzilor, penalitatilor de intarziere sau a majorarilor de intarziere reprezinta o masura de politica fiscala pe care legiuitorul a reglementat-o in vederea sanctionarii conduitei culpabile pe care contribuabilii o au prin neachitarea la termenul de scadenta a obligatiilor de plata. De asemenea, s-a aratat ca stabilirea de catre legiuitor a acestora intr-un anumit cuantum pentru fiecare zi de intarziere nu are relevanta constitutionala din moment ce o atare valoare nu este excesiva, ci este stabilita intr-un cuantum rezonabil, dar suficient de disuasiv pentru a nu isi pierde ratiunea pentru care au fost instituite, si anume de a obliga debitorii obligatiilor fiscale sa isi execute intru totul si pana la termenul scadent obligatiile pe care le au in raport cu bugetul de stat.
17. Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atat solutia, cat si considerentele cuprinse in aceste decizii isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.
18. In ceea ce priveste sustinerea referitoare la faptul ca prevederile criticate reprezinta o dubla sanctiune pentru aceeasi fapta, se constata ca cele doua sanctiuni sunt diferite, cu finalitati diferite, respectiv plata cu intarziere a obligatiilor fiscale se sanctioneaza cu o penalitate de intarziere datorata pentru neachitarea la scadenta a obligatiilor fiscale principale, iar dobanzile reprezinta echivalentul prejudiciului creat titularului creantei fiscale ca urmare a neachitarii de catre debitor a obligatiilor de plata la scadenta.

19. Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Cristina-Gabriela Rachita in Dosarul nr. 30.879/3/2013 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a contencios administrativ si fiscal si constata ca dispozitiile art. 120^1 alin. (1), alin. (2) lit. c) si alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a contencios administrativ si fiscal si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 3 februarie 2015.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close