Acordurile de pret in avans – optiune din ce in ce mai atractiva pentru contribuabilii romani

Lorena Tudor Andreea Dereli
Ionut Simion Daniela Dinu

.

.
.

.

.
.
.

.
.Articolul lunii in Curierul fiscal nr. 3/2015

Contextul international actual aduce in prim-plan noi dezbateri si proiecte cu impact direct asupra costurilor de raportare si documentare din partea contribuabililor in aria preturilor de transfer. In acelasi timp, discutiile adesea agresive cu inspectorii fiscali in ceea ce priveste completitudinea si justetea metodelor de preturi de transfer alese sporesc incertitudinea modului de finalizare a inspectiei fi scale. Pe cale de consecinta este de asteptat ca acordurile de pret in avans sa castige cat mai mult teren in strategiile avute in vedere de catre contribuabilii romani pentru securizarea tranzactiilor intra-grup.

Pe fondul intensificarii interesului autoritatilor fi scale in aria preturilor de transfer si in contextul in care costurile pe care companiile multinationale trebuie sa le suporte pentru indeplinirea obligatiilor de documentare a preturilor de transfer, gandirea si adoptarea unei strategii cat mai eficiente de raspuns la aceste provocari devine din ce in ce mai necesara. Principala strategie consta in intocmirea dosarului de preturi de transfer, care are marele avantaj de a fi pregatit inainte de inceperea unui control fiscal. Marele dezavantaj il constituie interactiunea cu autoritatile fi scale, care adesea pot fi destul de agresive in ceea ce priveste completitudinea si justetea metodelor alese. In plus, nu exista control asupra rezultatului inspectiei fiscale. Contribuabilii trebuie sa analizeze care sunt costurile si optiunile de raspuns in cazul in care autoritatile fiscale procedeaza la ajustari in aria preturilor de transfer, dar si care sunt caile de eliminare a dublei impuneri in cazul in care o astfel de situatie este generata. Pe de alta parte, daca se are in vedere perioada viitoare, o alta strategie, mai putin folosita acum, este acordul de pret in avans. Avantajul obtinerii unui acord de pret in avans este posibilitatea de a initia o discutie proactiva cu autoritatile fi scale, dar mai ales certitudinea impunerii pe o perioada de cinci ani. Dezavantajul il poate reprezenta efortul de pregatire si timpul investit in negocierea acordului, desi nu cu mult mai mare decat in cazul intocmirii documentatiei de preturi de transfer. In plus, trebuie platit si un onorariu de emitere de catre contribuabili, intre 15.000 si 20.000 euro. In articolul de fata ne propunem sa discutam factorii pe care contribuabilii trebuie sa ii ia in considerare in creionarea unei strategii de abordare a problemelor indicate mai sus.

I. Intensifi carea emiterii acordurilor de pret in avans

Contextul international actual aduce in prim-plan discutiile la nivelul Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD) cu privire la erodarea bazei de impunere in statele membre si nu numai. Acestea se concretizeaza in initiative ce au in vedere o mai mare povara administrativa pentru contribuabili in privinta documentatiei de preturi de transfer si implicit, costuri mai mari pentru acestia. La nivelul Romaniei, se vorbeste despre posibila introducere incepand cu 1 ianuarie 2016 a obligatiei de intocmire a documentatiei contemporane de preturi de transfer, precum si de obligatia completarii unui nou formular in linie cu raportarile OECD („Country-by-country reporting”). In plus fata de acest cost suplimentar, la fel ca si pana acum, optiunea intocmirii documentatiei de preturi de transfer (spre deosebire de acordurile de pret in avans) este dublata de nesiguranta modului de finalizare a controalelor fi scale viitoare. In aceste conditii, este de asteptat ca optiunea acordului de pret in avans sa devina din ce in ce mai atractiva in randul contribuabililor romani. Pe langa certitudinea manierei de impunere si tratare din punct de vedere al preturilor de transfer a tranzactiilor intra-grup supuse acordului, obtinerea unui astfel de acord ofera companiilor posibilitatea sa isi planifi ce mai efi cient investitiile viitoare.

II. Principalii beneficiari ai strategiei centrate pe acordurile de pret in avans

O prima categorie de contribuabili pentru care contemplarea unei strategii centrate pe obtinerea unor acorduri de pret in avans ar fi atractiva o reprezinta societatile care opereaza modele de afaceri centralizate, in care mai multe entitati au profile functionale si de risc similare. Spre exemplu, un model de business tipic ar fi cel care are in centrul modelului o societate cu rol de antreprenor si o serie de entitati cu functii si riscuri limitate. Obtinerea de acorduri de pret in avans in mai multe tari ar aduce cu siguranta un avantaj din perspectiva economiilor de cost obtinute. In plus, un acord de preturi de transfer incheiat intr-o jurisdictie va facilita procesul de negociere a acordurilor in celelalte jurisdictii fiscale.

 

Pe de alta parte, in baza cerintelor de raportare prevazute in formularul propus la nivelul OECD, dar si in baza cerintelor de documentare prevazute de Ordinul nr. 222/2008, contribuabilii romani trebuie sa furnizeze autoritatilor fi scale romane informatii cu privire la acordurile de pret in avans obtinute in alte jurisdictii. Astfel, acordurile de preturi de transfer obtinute la nivelul grupului de companii multinationale in alte jurisdictii fiscale sunt vizibile la nivelul autoritatilor fi scale romane si au impact direct asupra analizei efectuate de acestea. O alta categorie de factori economici care s-ar califi ca pentru aceasta abordare o constituie grupurile de companii multinationale care trec prin schimbari ale modelelor de afacere. Astfel de schimbari de business aduc cu ele de regula modificari ale politicilor de preturi de transfer si a preturilor de transfer practicate, modificari care atrag la randul lor atentia autoritatilor fiscale si implicit investigatii de preturi de transfer. Adoptarea unei strategii de solicitare si obtinere a unor acorduri de pret in avans cu privire la politicile de pret respective ar permite acestor companii sa abordeze proactiv autoritatile fiscale, sa aiba oportunitatea de a explica schimbarile de business survenite si de a argumenta politicile de preturi de transfer adoptate. In felul acesta, pot fi evitate potentiale dispute cu inspectorii fiscali in cadrul unor inspectii fiscale.

III. Acorduri unilaterale, bilaterale sau multilaterale

Legislatia romaneasca permite obtinerea de acorduri de pret in avans unilaterale, bilaterale si multilaterale. O analiza costbeneficiu inclina balanta in favoarea acordurilor de pret bilaterale sau multilaterale, dat fiind faptul ca informatiile si analizele ce trebuie pregatite in cadrul unei aplicatii depuse intr-un anumit stat pot fi utilizate si in aplicatia depusa in celalalt stat sau celelalte state parte la acord. Atunci cand acordurile de pret in avans sunt negociate cu autoritati fiscale experimentate in astfel de negocieri, din state dezvoltate, procesul poate fi unul foarte eficient. In plus, obtinerea unui acord intr-un stat dezvoltat va avea o anume greutate in negocierile de la nivelul unui stat precum Romania. In acelasi timp, in cadrul acordurilor de pret bilaterale sau multilaterale, autoritatile fiscale mai putin experimentate pot sa beneficieze de pe urma participarii la negocieri simultane cu autoritati fiscale ce au deja o astfel de experienta. In orice caz, atunci cand se are in vedere aplicarea pentru un acord bilateral sau multilateral, trebuie sa fie luata in calcul si perioada de emitere a acestora, atat in Romania, cat si in statul sau statele de rezidenta fiscala a celeilalte/celorlalte parti la acord. Conform legislatiei romanesti, termenul de emitere a unui acord bilateral sau multilateral este de 18 luni, spre deosebire de 12 luni in cazul acordului unilateral. In practica, s-a constatat ca aceste termene sunt de regula mai mari decat cele prevazute de lege, desi in ultimii doi ani procesul de emitere a cunoscut o efi cientizare la nivelul administratiei fiscale. In cazul in care se opteaza pentru un acord bilateral sau multilateral este recomandabil ca procesul sa fie coordonat de la nivel central in cadrul grupurilor de companii multinationale, pentru ca fl uxul de informatii catre autoritatile implicate sa aiba loc in timp util si astfel, negocierile sa avanseze.

IV. Concluzie

In mod particular daca vorbim de tranzactii complexe care ar putea genera ajustari de preturi de transfer semnificative, contribuabilii ar trebui sa analizeze daca obtinerea unui acord de pret in avans sau mai multor acorduri ar reprezenta o modalitate prin care asemenea ajustari sa fie prevenite. Faptul ca un contribuabil opteaza pentru emiterea unui acord de pret in avans denota o abordare proactiva, deschisa, care ajuta totodata la consolidarea relatiei cu autoritatile fiscale, mai ales in cazurile in care au existat eventuale dispute istorice intre acestia. In concluzie, o abordare coordonata si proactiva a problematicii preturilor de transfer la nivelul Romaniei, dar si la nivelul mai multor jurisdictii fiscale in acelasi timp, este avantajoasa atat pentru contribuabili, cat si pentru autoritatile fiscale si este de asteptat ca o astfel de abordare sa fie in centrul strategiei adoptate de grupurile de companii multinationale. O astfel de strategie va crea eficiente in termen de resurse si timp alocate, dar in acelasi timp, pentru a culege pe deplin beneficiile acestei abordari, este necesara o planificare atenta din partea contribuabililor.


Curierul fiscal nr. 3/2015 poate fi achiziționat în format tipărit


sau abonandu-va la revista in format electronic pe

 

.

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close