CEDO: Cauza Cutean impotriva Romaniei

 

In M. Of. nr. 261 din 20 aprilie 2015 a fost publicata Hotararea CEDO din  2 decembrie 2014 in Cauza Cutean impotriva Romaniei.

Din cuprins:

Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute la art. 44 & 2 din Conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma.

In Cauza Cutean impotriva Romaniei,

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din Josep Casadevall, presedinte, Luis Lopez Guerra, Dragoljub Popoviae, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Gritco, Iulia Antoanella Motoc, judecatori, si Stephen Phillips, grefier de sectie,

dupa ce a deliberat in camera de consiliu la 13 noiembrie 2014,

pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

 

PROCEDURA

 

  1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 53.150/12 indreptata impotriva Romaniei, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Vasile Emilian Cutean (reclamantul), a sesizat Curtea la 3 august 2012, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
  2. Reclamantul este reprezentat de R. Chirita, avocat in Cluj-Napoca. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
  3. Reclamantul a sustinut, in special, ca in cauza i-au fost incalcate drepturile garantate de art. 3 si art. 6 din Conventie datorita conditiilor fizice ale detentiei sale din arestul Politiei Municipiului Bucuresti, din Penitenciarul-Spital Jilava si din penitenciarele Jilava si Rahova, conditiilor de transport la sedintele de judecata si caracterului inechitabil al proceselor penale pornite impotriva sa, in masura in care el si martorii nu au fost audiati in mod direct de instantele nationale care l-au condamnat.
  4. La 7 mai 2013, cererea a fost comunicata Guvernului.

 

IN FAPT

 

  1. Circumstantele cauzei
  2. Reclamantul s-a nascut in 1965 si este in prezent detinut in Penitenciarul Jilava.

 

  1. Contextul cauzei
  2. Prin decizie a prim-ministrului Romaniei, in perioada 29 noiembrie 2002 – 20 decembrie 2004, reclamantul a ocupat functia de secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 (Secretariatul de Stat).
  3. La 7 decembrie 2002, ca urmare a numirii sale in functia de secretar de stat, reclamantul si-a delegat atributiile de presedinte al Asociatiei Revolutionarilor „Club 22” (Asociatia) vicepresedintelui respectivei organizatii. In conformitate cu dispozitiile acordului semnat la aceeasi data, acesta nu si-a delegat dreptul de semnatura referitor la contul bancar si alte numeroase obligatii de importanta majora pentru organizatie si membrii sai, acestea urmand sa fie stabilite de comun acord la o data ulterioara.
  4. Prin Hotararea din 25 mai 2005, Curtea de Conturi a Romaniei a analizat raportul de control redactat dupa inspectia documentelor financiare si a activitatii Secretariatului de Stat pe anul 2004. S-a observat inter alia ca, desi reclamantul a fost eliberat din functie la 20 decembrie 2004, acesta a continuat chiar si dupa data respectiva sa semneze si sa autorizeze plati in numele Secretariatului de Stat. Uzand in mod ilegal de atributia sa de a autoriza plati, reclamantul a aprobat plata sumei de 2.907.902.590 RON (aproximativ 75.190 euro) din fonduri publice sub forma unei subventii pentru Asociatie care sa acopere cheltuielile acesteia cu chiria si cu utilitatile, in pofida lipsei unui angajament legal cu sus-mentionata Asociatie, asa cum prevedea legea. Prin urmare, Curtea de Conturi a trimis cauza Curtii de Apel Bucuresti si Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea efectuarii de cercetari cu privire la raspunderea administrativa si, respectiv, penala a reclamantului.

 

  1. Procesul penal impotriva reclamantului
  2. La 25 ianuarie 2006, Directia Nationala Anticoruptie a inceput urmarirea penala impotriva reclamantului si a coinculpatei pentru folosirea influentei si a unor informatii ce nu sunt destinate publicitatii, obtinute in virtutea functiei, in scopul obtinerii unor foloase materiale necuvenite pentru sine sau pentru alte persoane. S-a retinut ca la 21 si 22 decembrie 2004 reclamantul, desi eliberat din functia de secretar de stat, a autorizat plati in cuantum de aproximativ 75.000 EUR din contul Secretariatului in cel al Asociatiei al carei presedinte era. Desi legea impunea acest lucru, nu a fost semnat niciun angajament legal intre cele doua organizatii si, desi nu era inregistrat ca locatar, reclamantul locuia in cladirea unde se aflau birourile Asociatiei.
  3. La o data nespecificata, Directia Nationala Anticoruptie i-a trimis in judecata pe reclamant si coinculpata, retinand in sarcina acestora faptul ca au exploatat influenta si informatiile obtinute in virtutea functiei pentru obtinerea unui folos material necuvenit.
  4. La termenele din 31 mai si 23 octombrie 2006, Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a examinat o parte din sustinerile reclamantului si ale partilor referitoare la aspecte de procedura.
  5. La termenul din 1 noiembrie 2006, completul de judecata format din 3 judecatori l-a audiat pe reclamant cu privire la acuzatiile care ii erau aduse. In plus, a incuviintat cererea reclamantului de efectuare a unei expertize financiare si depunerea de documente la dosar ca mijloace de proba.
  6. La termenele din 29 noiembrie 2006, 21 februarie, 21 martie, 23 aprilie si 26 septembrie 2007 au fost audiati martorii din dosar. Au fost audiati, in special, C.C., G.M., G.N.V., F.Z., G.B., D.H., M.L.N., C.G., N.R. si T.M. De asemenea, instanta a examinat sustinerile partilor si cererile acestora de administrare de probe si a retinut ca au fost depuse la dosar documente, inclusiv raportul de expertiza solicitat de reclamant.
  7. Reclamantul a fost prezent la termenul din 29 noiembrie 2006, cand a fost audiat martorul G.N.V.
  8. In perioada 26 octombrie 2007 – 20 noiembrie 2008 au avut loc inca sase sedinte de judecata la ICCJ, in care instanta a examinat diferitele argumente ale partilor, a admis obiectiunile partilor la raportul de expertiza depus la dosar, a dispus efectuarea unei noi expertize financiare dupa ce expertul a raspuns obiectiunilor initiale si a incuviintat obiectiunile suplimentare formulate la noul raport de expertiza.
  9. Prin Incheierea din 12 ianuarie 2009, ICCJ a declinat competenta de solutionare a cauzei catre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, intrucat mandatul reclamantului de membru al Parlamentului Romaniei expirase, iar instanta suprema nu mai avea competenta pentru examinarea cauzei.
  10. Niciunul dintre judecatorii care au facut parte din completul de la ICCJ care a examinat cauza reclamantului anterior declinarii competentei de solutionare nu mai putea continua sa ii judece cauza dupa acest moment.
  11. In perioada 23 martie – 1 iunie 2009 judecatoria, in complet format din judecator unic, a analizat in patru sedinte de judecata unele cereri ale partilor cu privire la aspecte legate de procedura, le-a permis partilor sa analizeze raspunsul expertului la obiectiunile lor suplimentare, s-a pronuntat cu privire la cererea reclamantului referitoare la necesitatea unor explicatii suplimentare din partea expertului si a analizat documente necesare pentru clarificarea concluziilor raportului de expertiza. La 1 iunie 2009 instanta a declarat terminata cercetarea judecatoreasca si a amanat solutionarea cauzei pentru ca partile sa depuna concluzii pe fondul cauzei si pentru dezbateri.
  12. La 4 iunie 2009, in etapa dezbaterilor, judecatoria, in complet format dintr-un judecator unic, a ascultat concluziile partilor pe fondul cauzei. De asemenea, i-a acordat reclamantului ultimul cuvant. Instanta a ramas in pronuntare si a amanat pronuntarea pana la 15 iunie 2009.
  13. Prin Hotararea din 15 iunie 2009, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, in complet format din judecator unic, l-a condamnat pe reclamant la 5 ani de inchisoare pentru savarsirea infractiunilor de efectuare a unor operatiuni financiare incompatibile cu functia, utilizand informatiile obtinute in virtutea functiei, in scopul obtinerii unor foloase materiale necuvenite, precum si pentru abuz in serviciu, la 5 ani de inchisoare, fara a-i audia pe reclamant sau pe martori in mod direct. In baza documentelor disponibile, a facturilor fiscale si a prevederilor legale, instanta a retinut ca, in scopul de a acoperi cheltuielile Asociatiei cu chiria si cu utilitatile, reclamantul si coinculpata au creat in mod ilegal un program coordonat si finantat de catre stat pentru a sprijini toate organizatiile similare cu Asociatia, care au intampinat greutati in achitarea utilitatilor. Ulterior, acesta a aprobat cererea Asociatiei de finantare si a dispus plati din fondurile publice disponibile catre respectiva organizatie. Reclamantul si coinculpata au aprobat si au dispus platile, stiind ca nu exista niciun angajament legal incheiat cu Asociatia si ca nu fusesera depuse facturi care sa justifice cererea pentru finantare a Asociatiei.
  14. Instanta a retinut ca C.C. si F.Z. au depus marturie si cu privire la modalitatile de plata a fondurilor, afirmand ca Asociatia fusese singura organizatie care aplicase pentru finantare si ca era necesar un angajament legal sau un contract pentru ca aceasta sa acceseze fondurile in cauza. Aceeasi concluzie a fost prezentata si de cel de-al doilea raport de expertiza, care a constatat ca declaratia facuta de G.N.V. in numele Asociatiei nu echivala cu un angajament contractual. Mai mult, coinculpata a declarat, cu ocazia confruntarii cu reclamantul, ca ea il avertizase pe acesta cu privire la lipsa unui angajament legal, dar ca i s-a cerut sa semneze ordinele de plata pe motiv ca declaratia lui G.N.V. echivala cu un astfel de angajament.
  15. Instanta a afirmat, in continuare, ca, in circumstante obisnuite, disponibilitatea unor fonduri publice trebuia sa fie mediatizata, astfel incat toate organizatiile vizate sa le poata accesa. Totusi, reclamantul nu a facut acest lucru. Tinand seama de acest aspect, instanta a considerat relevanta marturia lui T.M., conform careia nu a fost la curent cu existenta programului, iar reclamantul a negat existenta fondurilor, atunci cand martorul l-a intrebat despre acest lucru. Instanta a retinut ca marturia lui T.M. a fost confirmata de C.G. si de G.B. In acelasi timp, in baza marturiilor lui G.N.V. si G.M., a observat ca reclamantul a initiat programul ca urmare a solicitarii lui G.N.V. de asistenta in numele Asociatiei.
  16. S-a mai retinut, in baza actelor aflate la dosar, precum si a declaratiilor reclamantului si ale coinculpatei, ca acesta a continuat sa caute fonduri suplimentare prin redirectionarea fondurilor destinate altor programe in scopul de a acoperi toate datoriile Asociatiei. Cu toate acestea, numai o parte din fondurile atribuite Asociatiei au fost folosite pentru achitarea chiriei. Restul fondurilor au fost redirectionate intr-un cont bancar administrat de reclamant.
  17. Instanta a considerat – in baza contractelor de inchiriere disponibile si a declaratiilor reclamantului – ca reclamantul locuia in cladirea unde se aflau birourile Asociatiei. Bazandu-se pe marturia lui G.N.V., instanta a respins sustinerile reclamantului ca acesta nu era singurul membru al Asociatiei care locuia in cladire. Instanta a considerat ca circumstantele privind domiciliul reclamantului erau relevante, pentru ca acestea clarificau motivatia acestuia pentru actiunile sale. Reclamantul a formulat apel.
  18. La 19 aprilie 2010, acesta a cerut Tribunalului Bucuresti sa ii audieze din nou pe martorii T.M., C.G. si G.N.V. A motivat ca nu fusese prezent cand cei trei martori au fost audiati de instanta. In plus, era necesar ca cei trei martori sa fie audiati din nou, pentru a clarifica faptele, intrucat instanta de fond a schimbat sensul marturiilor lor. Mai mult, reclamantul a aratat ca a formulat o plangere penala impotriva lui T.M. pentru marturie mincinoasa.
  19. La acelasi termen, reclamantul a solicitat Tribunalului Bucuresti sa audieze trei martori noi. El a motivat ca acesti trei martori puteau sa clarifice modul in care reprezentantii celorlalte organizatii si ai expertilor financiari au interpretat actele administrative depuse de reclamant, iar acest lucru ar fi dovedit ca nu a inselat autoritatile statului atunci cand a initiat programul si ca toate documentele redactate sau semnate de el au fost facute publice si au fost general accesibile. De asemenea, noii martori ar fi putut clarifica anumite circumstante cu privire la acordul redactat de G.N.V. in numele Asociatiei.
  20. La acelasi termen, Tribunalul Bucuresti a respins cererile reclamantului. Reclamantul a fost informat ca putea oferi instantei informatii cu privire la derularea cercetarilor fata de T.M. In plus, instanta a hotarat ca cererea reclamantului referitoare la primii trei martori privea de fapt interpretarea dovezilor, dat fiind ca declaratiile martorilor si motivarea instantei de fond erau disponibile in scris. Instantele de apel si recurs aveau sarcina de a interpreta probele. Prin urmare, nu era nevoie de noi declaratii ale martorilor, avand in vedere ca declaratiile disponibile erau date si semnate sub juramant. Cei trei martori au fost audiati in cursul urmaririi penale si in fata primei instante, unde reprezentantul legal al reclamantului le-ar fi putut pune intrebari in scopul clarificarii circumstantelor cauzei.
  21. In ceea ce priveste cererea reclamantului referitoare la audierea a trei noi martori, instanta a considerat ca aceasta nu era utila solutionarii cauzei, intrucat niciun martor nu ar putea sa evalueze si sa clarifice interpretarea expertilor sau a reprezentantilor celorlalte organizatii.
  22. In cadrul dezbaterilor, la 21 februarie 2011, reclamantul a solicitat Tribunalului Bucuresti sa verifice daca, la termenul la care au avut loc dezbaterile in cauza, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti ii acordase intr-adevar ultimul cuvant.
  23. La acelasi termen, tribunalul a respins cererea reclamantului, pe motiv ca dovezile de la dosar aratau ca acestuia i se acordase ultimul cuvant in fata judecatoriei. In plus, acesta a putut sa se adreseze instantei de apel pe fondul cauzei.
  24. Prin Hotararea din 1 aprilie 2011, dupa ce a examinat afirmatiile si argumentele reclamantului, Tribunalul Bucuresti a respins apelul ca nefondat. Martorii si reclamantul nu au fost audiati in mod direct de tribunal. S-a retinut inter alia ca plangerea penala impotriva lui T.M. pentru marturie mincinoasa nu era suficient de relevanta, avand in vedere probele covarsitoare care sustineau acuzatiile aduse impotriva reclamantului. In plus, natura confidentiala a informatiei folosite de reclamant nu a fost un factor care i-a influentat condamnarea, avand in vedere natura acuzatiilor impotriva acestuia. Reclamantul a formulat recurs impotriva hotararii, invocand din nou faptul ca nu i s-a permis sa aiba ultimul cuvant in fata judecatoriei.
  25. Prin Hotararea definitiva din 7 februarie 2012, dupa ce a analizat afirmatiile si argumentele pe care reclamantul si-a intemeiat recursul si fara a-l audia pe el sau pe martori, Curtea de Apel Bucuresti a respins recursul ca nefondat. A retinut inter alia ca, potrivit normelor de procedura penala, inculpatul are dreptul de a avea ultimul cuvant in fata instantei inainte de incheierea dezbaterilor. In timpul pledoariei sale, inculpatului nu i se pot pune intrebari pentru a-i permite sa prezinte toate argumentele pe care doreste sa le aduca in sprijinul apararii sale. Prin urmare, drepturile reclamantului la aparare nu au fost incalcate, dat fiind ca instanta, in timp ce se afla in pronuntare, i-a permis sa depuna concluzii scrise inainte de pronuntarea hotararii. Reclamantul a formulat contestatie in anulare impotriva hotararii. El a argumentat ca, desi a fost audiat de Inalta Curte de Casatie si Justitie la 1 noiembrie 2006, niciuna dintre instantele care l-au condamnat nu l-a ascultat in mod direct, desi erau obligate prin lege sa faca acest lucru.
  26. La 24 februarie 2012 Curtea de Apel Bucuresti a respins contestatia in anulare. S-a retinut ca nu se putea constata faptul ca reclamantul nu a fost ascultat de instanta de fond, avand in vedere ca a fost audiat de Inalta Curte de Casatie si Justitie si ca – in conformitate cu normele relevante de procedura penala – instanta in favoarea careia a fost declinata competenta de solutionare a cauzei putea folosi documentele si masurile luate de instanta de trimitere. Mai mult, reclamantul a fost prezent si a fost asistat de un reprezentant legal inaintea instantei de apel. Prin urmare, conform normelor de procedura penala, instanta de recurs nu era obligata sa il asculte.

 

  1. Conditiile fizice de detentie si de transport
  2. In primele sale scrisori, reclamantul s-a plans Curtii ca, in arestul Politiei Municipiului Bucuresti, in Penitenciarul-Spital Jilava si in Penitenciarul Rahova, camerele de detentie erau supraaglomerate si neseparate de spatiile sanitare. In plus, in Penitenciarul Jilava camerele de detentie erau supraaglomerate, iar el a fost obligat sa stea in pat in mod constant, din cauza lipsei de spatiu; conditiile de igiena erau necorespunzatoare, iar functionarea instalatiilor sanitare defectuoasa; nu a beneficiat niciodata de apa calda si i s-a permis sa se spele numai de doua ori pe saptamana impreuna cu alte o suta de persoane; activitatea fizica in exterior a fost limitata la numai o ora pe zi, iar hrana a fost necorespunzatoare. In fine, autoritatile penitenciare l-au transportat in mod regulat timp de aproximativ o ora pentru a ajunge la sedintele de judecata, impreuna cu alte persoane lipsite de libertate, in vehicule care nu aveau geamuri sau lumina artificiala si nicio alta forma de ventilatie.
  3. La 2 august 2013, dupa ce cauza a fost comunicata Guvernului, reclamantul a informat Curtea ca doreste sa renunte la pretentiile lui referitoare la presupusa incalcare a art. 3 din Conventie.

 

  1. Dreptul intern relevant
  2. Art. 42 alin. 2 din vechiul Cod de procedura penala prevedea ca instanta careia i s-a trimis cauza poate folosi actele indeplinite si poate mentine masurile dispuse de instanta care a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei.
  3. Art. 292 alin. 2 si 3 din acelasi cod prevedeau ca, pe durata procesului, completul de judecata trebuia sa ramana acelasi. Cand acest lucru nu era posibil, completul putea fi schimbat pana la inceperea dezbaterilor. Daca compunerea completului se schimba dupa inceperea dezbaterilor, acestea trebuiau reluate.

 

IN DREPT

 

  1. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 3 din Conventie
  2. Reclamantul s-a plans Curtii cu privire la conditiile materiale ale detentiei sale in arestul Politiei Municipiului Bucuresti, in Penitenciarul-Spital Jilava si in Penitenciarul Rahova, precum si de conditiile de transport la sedintele de judecata. Acesta a invocat art. 3 din Conventie, care prevede:

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”

 

  1. Argumentele partilor
  2. Guvernul, facand referire la scrisoarea reclamantului din 2 august 2013, a solicitat Curtii sa respinga capatul de cerere, in temeiul art. 3 si art. 37 & 1 lit. a) din Conventie.
  3. Reclamantul nu a prezentat observatii in aceasta privinta.

 

  1. Motivarea Curtii
  2. Curtea retine ca, prin scrisoarea din 2 august 2013, dupa ce au fost comunicate Guvernului cateva dintre capetele sale de cerere, reclamantul a informat Curtea ca doreste sa renunte la capatul de cerere referitor la pretinsa incalcare a art. 3 din Conventie.
  3. In aceste circumstante si in temeiul art. 37 & 1 lit. a) din Conventie, Curtea considera ca examinarea acestui capat de cerere nu mai este justificata. Mai mult, conform art. 37 & 1 in fine, Curtea nu identifica circumstante speciale referitoare la respectarea drepturilor omului asa cum sunt definite in Conventie si in protocoalele sale, care impun examinarea in continuare al acestui capat de cerere al reclamantului.
  4. In consecinta, acest capat de cerere al reclamantului trebuie sa fie scos de pe rol.

 

  1. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 din Conventie
  2. Reclamantul s-a plans ca procesul penal impotriva sa a fost inechitabil, mai ales in masura in care nici el, nici martorii nu au fost audiati in mod direct de catre instantele care l-au condamnat. Acesta a invocat art. 6 din Conventie, care, in partile sale relevante, prevede:

„1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil […] a cauzei sale, de catre o instanta […], care va hotari […] asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. […]

  1. Orice persoana acuzata de o infractiune are urmatoarele garantii minime: […]
  2. sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el […]
  3. sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;”.

 

  1. Cu privire la admisibilitate
  2. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 & 3 lit. a) din Conventie. In continuare, constata ca nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.

 

  1. Cu privire la fond

 

  1. Argumentele partilor
  2. Reclamantul a argumentat ca dreptul de a se apara in persoana i-a fost incalcat, intrucat nu a fost ascultat in mod direct de niciunul dintre judecatorii care l-au condamnat. Desi a fost audiat de Inalta Curte de Casatie si Justitie inainte de declinarea competentei de solutionare a cauzei, niciunul dintre judecatorii care l-au ascultat nu a facut parte din completul care l-a condamnat.
  3. Reclamantul a afirmat si ca jurisprudenta Curtii invocata de Guvern – in care s-a constatat o incalcare a art. 6 din Conventie, pentru ca o instanta de recurs a condamnat un inculpat fara a asculta in mod direct marturia lui – este aplicabila in acest caz. In special, daca garantiile stabilite de art. 6 din Conventie au fost incalcate in cazurile sus-mentionate, faptul ca toate instantele care au condamnat un inculpat nu l-au audiat in mod direct ar justifica si mai mult existenta unei incalcari a art. 6 din Conventie.
  4. Reclamantul a sustinut ca, desi normele de procedura penala ii permit instantei in favoarea careia s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei sa foloseasca actele indeplinite si sa mentina masurile dispuse de instanta desesizata, aceste norme nu scutesc instanta careia i s-a trimis cauza de obligatia de a garanta dreptul inculpatului de a se apara. Mai mult, normele de procedura penala aplicabile in cauza nu impun o astfel de obligatie instantelor nationale, ci mai degraba le permit sa evalueze ce parte din masurile luate de celelalte instante pot fi mentinute. Cu toate acestea, cerintele referitoare la un proces echitabil trebuie respectate, iar in cazul reclamantului acest lucru nu a fost realizat, avand in vedere ca el si martorii nu au fost audiati in mod direct de instantele care l-au condamnat.
  5. Reclamantul a aratat ca, desi in cauza de fata a existat un motiv obiectiv pentru declinarea competentei de solutionare a cauzei, nu a existat niciun motiv pentru care noul complet care l-a condamnat nu ar fi putut sa ii audieze pe acesta si pe martori in mod direct.
  6. Reclamantul a sustinut ca, in prezenta cauza, spre deosebire de cauzele Karjalainen impotriva Finlandei, nr. 30.519/96, Decizia Comisiei din 16 aprilie 1998, nepublicata, si P.K. impotriva Finlandei (dec.), nr. 37.442/97, 9 iulie 2002, a fost schimbat intregul complet de judecatori care i-a ascultat pe reclamant si pe martori in mod direct. De asemenea, desi sedintele de judecata ale instantelor nationale erau in mod normal inregistrate, declaratiile martorilor nu au fost transcrise cuvant cu cuvant, iar presedintele de sedinta i-a dictat declaratia grefierului. Acest din urma argument a fost chiar mai relevant, dat fiind ca reclamantul a solicitat in mod expres instantei de apel sa ii asculte din nou pe trei dintre martori, pretinzand ca exista o problema cu privire la interpretarea marturiilor lor. In plus, reclamantul a contestat in mod constant veridicitatea declaratiilor lui T.M. si a depus plangere penala impotriva lui pentru marturie mincinoasa. Mai mult, spre deosebire de situatia din Karjalainen, procedura impotriva reclamantului a fost penala, si nu civila. Prin urmare, respectarea de catre autoritati a cerintelor art. 6 din Conventie trebuia sa fie analizata mai strict. Cauzele mentionate anterior si invocate de Guvern au vizat situatii in care martori importanti nu au fost ascultati in mod direct de noile instante, dar niciuna dintre acestea nu a analizat o situatie in care chiar inculpatul nu a fost ascultat in mod direct de instantele care l-au condamnat. Prin urmare, aceste cauze nu pot fi folosite ca justificare pentru o instanta nationala care a condamnat o persoana fara a o asculta inainte de pronuntarea hotararii.
  7. Reclamantul a sustinut ca, desi documentele si rapoartele de expertiza au fost luate in considerare de instantele nationale cand l-au condamnat, declaratiile martorilor au jucat un rol decisiv in condamnare. In special, instanta de fond a stabilit lipsa angajamentului legal cerut, care reprezenta unul dintre elementele infractiunii, bazandu-se pe declaratiile mai multor martori. In plus, intemeindu-se pe declaratiile martorilor C.G. si T.M., instanta a concluzionat ca reclamantul nu a pus la dispozitia celorlalte organizatii informatiile cu privire la existenta fondurilor cu scopul favorizarii propriei organizatii si a actionat cu rea-credinta. Mai mult, instanta a stabilit ca reclamantul a obtinut foloase in urma comiterii infractiunii, bazandu-se pe declaratia lui G.N.V., care a afirmat ca reclamantul era singura persoana care locuia in cladirea unde se aflau birourile Asociatiei. Chiar daca a contestat declaratiile martorilor mentionati anterior, instantele nationale au refuzat sa ii audieze din nou.
  8. Reclamantul a sustinut ca, desi la 21 februarie 2011 s-a plans instantei de apel ca nu a fost ascultat in mod corespunzator de instanta de fond, plangerea sa nu a primit niciun raspuns. Mai mult, desi si-a reiterat plangerea inaintea instantei de recurs, aceasta a respins-o, pe motiv ca i s-a permis sa depuna concluzii scrise.
  9. Reclamantul a argumentat ca faptul ca i s-a permis sa depuna concluzii scrise nu echivala cu a fi ascultat in mod direct de instanta in timpul procesului, pentru ca, in timpul unei audieri, un inculpat isi putea prezenta propria versiune a faptelor, putea sa se apere, iar instanta putea in mod direct si personal sa ii evalueze credibilitatea si veridicitatea afirmatiilor. In plus, instanta putea sa puna intrebari cu privire la circumstantele cauzei care erau neclare sau contestate.
  10. Guvernul a aratat ca procesul penal impotriva reclamantului a indeplinit cerintele impuse de dreptul la un proces echitabil, iar caracterul echitabil general al procedurii nu a fost afectat de faptul ca instantele nationale nu i-au ascultat in mod direct pe reclamant si pe martori.
  11. Guvernul a sustinut ca – spre deosebire de Cauza Constantinescu impotriva Romaniei, nr. 28.871/95, 27 iunie 2000 – in cauza de fata Inalta Curte de Casatie si Justitie i-a ascultat pe reclamant si pe martori pe larg cu privire la acuzatiile aduse. Prin urmare, reclamantul nu s-a putut plange ca nu a fost respectat principiul unui proces echitabil in ancheta penala impotriva acestuia. Atat ICCJ, cat si Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti au jucat rolul de instante de fond. In plus, normele de procedura penala relevante i-au permis instantei in favoarea careia s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei sa foloseasca actele indeplinite si sa mentina masurile dispuse de instanta desesizata. Mai mult, componenta completului de judecatori putea fi schimbata inainte sa inceapa dezbaterile pe fondul cauzei. Prin urmare, chiar daca aceasta cauza ar fi fost examinata de la inceput de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, reclamantul ar fi putut totusi sa fie in situatia de a fi condamnat de un complet de judecatori care nu l-a ascultat in mod direct.
  12. Invocand cauzele Karjalainen si P.K. impotriva Finlandei, citate supra, Guvernul a sustinut ca principiul nemijlocirii nu poate fi interpretat ca o interdictie permanenta a unei schimbari in alcatuirea unui complet de judecatori, in timpul unui proces, si ca ar putea aparea factori de natura administrativa sau procedurala care ar putea face ca participarea unui judecator intr-un proces sa devina imposibila.
  13. In cazul reclamantului, declinarea competentei de solutionare a cauzei a fost necesara conform normelor de procedura penala relevante. De asemenea, procesele-verbale in care au fost consemnate declaratiile reclamantului si ale martorilor au ramas atasate la dosar. Mai mult, faptul ca aceste procese-verbale au reflectat in mod corect declaratiile a ramas necontestat. In plus, conform rationamentului instantelor nationale, documentele disponibile si rapoartele de expertiza au fost decisive in condamnarea reclamantului, mai mult decat declaratia unui martor important. In acest sens, Guvernul a subliniat ca, potrivit instantelor nationale, declaratia lui T.M. nu a fost suficient de relevanta, avand in vedere probele covarsitoare care au sustinut acuzatiile aduse reclamantului. De asemenea, solicitarea reclamantului de reaudiere a martorilor C.G. si G.N.V. a fost respinsa pentru ca fusese respectat principiul procedurii contradictorii. In plus, reclamantul a fost prezent la sedinta de judecata din 29 noiembrie 2006, cand a fost ascultat martorul G.N.V. Mai mult, solicitarea reclamantului de administrare de noi probe in fata instantelor de apel si recurs a demonstrat faptul ca declaratiile lui si ale martorilor nu fusesera importante in contextul probelor disponibile la dosar. De asemenea, reclamantul nu a solicitat instantelor nationale in nicio faza a procesului sa fie ascultati din nou el sau toti martorii.
  14. Guvernul mai sustine ca reclamantul a fost asistat de unul sau de mai multi reprezentanti legali in timpul procedurii. Acesta a negat ca ar fi savarsit infractiunea, inca de la inceputul urmaririi penale, si a avut ocazia de a examina martori si de a obtine citarea si audierea martorilor in aparare, in aceleasi conditii ca martorii in acuzare.
  15. Guvernul a aratat si ca, desi reclamantul nu a fost reaudiat de instante, el a avut ocazia de a-si sustine cauza prin concluzii, note si alte documente. De asemenea, reclamantul nu a depus probe care sa sugereze ca ar fi fost relevanta reaudierea sa sau a martorilor.

 

  1. Motivarea Curtii
  2. Curtea considera ca un aspect important al unui proces penal echitabil este posibilitatea pe care o are inculpatul de a fi confruntat cu martorii in prezenta judecatorului care, in cele din urma, se pronunta asupra cauzei. Principiul nemijlocirii este o garantie importanta in procesul penal in cadrul caruia observatiile facute de instanta cu privire la comportamentul si credibilitatea unui martor pot avea consecinte importante pentru inculpat (a se vedea Beraru impotriva Romaniei, nr. 40.107/04, pct. 64, 18 martie 2014). Curtea considera ca, avand in vedere importanta procesului penal, considerentele mentionate se aplica si cu privire la audierea directa a inculpatului de catre judecatorul care, in cele din urma, se pronunta asupra cauzei.
  3. Curtea reaminteste ca, potrivit principiului nemijlocirii, intr-un proces penal hotararea trebuie luata de judecatorii care au fost prezenti la procedura si la procesul de administrare a probelor [a se vedea Mellors impotriva Regatului Unit (dec.), nr. 57.836/00, 30 ianuarie 2003]. Totusi, nu se poate considera ca aceasta constituie o interdictie a schimbarii compunerii completului de judecata in timpul unui proces (P.K. impotriva Finlandei, citata anterior). Pot aparea factori administrativi sau procedurali foarte evidenti care sa faca imposibila participarea in continuare a unui judecator intr-un proces. De asemenea, pot fi luate masuri pentru a se asigura ca judecatorii care continua sa judece cauza au inteles in mod corespunzator probele si argumentele, de pilda, prin asigurarea disponibilitatii in forma scrisa a declaratiilor, in cazul in care credibilitatea martorilor in chestiune nu este pusa la indoiala, sau prin noi ascultari ale argumentelor relevante sau ale martorilor importanti inaintea completului nou-format (a se vedea Cauza Mellors, citata anterior, si P.K. impotriva Finlandei, citata anterior).
  4. In cazul de fata, Curtea considera, in baza argumentelor partilor, ca esenta plangerii reclamantului se refera la schimbarea in timpul procesului a compunerii completului de judecata de la instanta de fond, care l-a condamnat fara a-i fi ascultat pe el si pe martorii din cauza. Aceasta concluzie se intemeiaza pe faptul ca reclamantul nu a contestat ca in perioada 1 noiembrie 2006 – 26 septembrie 2007 Inalta Curte de Casatie si Justitie i-a ascultat pe el si pe toti martorii din cauza. In plus, reclamantul nu a negat ca respectiva instanta a actionat in mod legal ca instanta de fond in cazul sau, avand in vedere statutul reclamantului de la acel moment, sau ca a avut competenta de a-i audia pe el si pe martori. In plus, acesta a recunoscut ca declinarea competentei de solutionare a cauzei de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie catre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti s-a facut din motive procedurale obiective si ca ultima instanta mentionata putea sa foloseasca actele indeplinite si sa mentina masurile dispuse de instanta desesizata.
  5. In acest context, Curtea observa ca este necontestat faptul ca a intervenit o modificare a compunerii completului de judecata investit cu solutionarea cauzei in prima instanta. In plus, judecatorul care l-a condamnat nu i-a ascultat nici pe reclamant, nici pe martori in mod direct. De asemenea, nici instantele superioare care au mentinut condamnarea reclamantului nu i-au ascultat in mod direct.
  6. Curtea retine ca niciunul dintre judecatorii din completul initial care i-au ascultat pe reclamant si pe martori la prima instanta nu a continuat examinarea cauzei (a se face comparatia si deosebirea cu P.K. impotriva Finlandei, citata anterior, si Beraru, citata anterior, pct. 66).
  7. Mai mult, desi condamnarea reclamantului nu se intemeia numai pe declaratiile martorilor sau pe propria declaratie, Curtea retine ca instantele nationale si-au intemeiat hotararea de condamnare, intr-o anumita masura, pe probele mentionate. De altfel, reclamantul a contestat credibilitatea declaratiilor a trei dintre martorii pe care s-a bazat instanta de fond pentru a-l condamna si a solicitat fara rezultat ca acestia sa fie ascultati din nou de instanta de apel (spre deosebire de P.K. impotriva Finlandei, citata anterior). Desi nu reiese din probele aflate la dosar daca reclamantul a contestat declaratiile celor trei martori inaintea instantei de recurs sau daca a incercat sa conteste in vreun fel credibilitatea celorlalti martori inaintea instantelor superioare, Curtea nu este convinsa ca o contestare generala si repetata din partea reclamantului ar fi avut mai multe sanse de succes, avand in vedere motivele oferite de instanta de apel atunci cand a respins obiectia acestuia fata de declaratiile celor trei martori.
  8. Mai mult, Curtea retine ca judecatorul ce a alcatuit completul instantei de fond care l-a condamnat pe reclamant avea sarcina de a evalua elementele pretinsei infractiuni, inclusiv elementul subiectiv, si anume intentia reclamantului de a o savarsi. In aceste circumstante, audierea directa a reclamantului devine si mai relevanta, in special pentru ca instantele superioare nu i-au audiat in mod direct nici pe reclamant, nici pe martori.
  9. Curtea retine ca reclamantul nu s-a plans in timpul procesului la instanta de fond de omisiunea celui de-al doilea complet de judecata de a-l audia. Cu toate acestea, o astfel de plangere a fost formulata in fata instantelor superioare si a fost respinsa.
  10. Curtea retine ca reclamantul nu a contestat faptul ca judecatorul care a facut parte din cel de-al doilea complet de judecata din fond a fost si judecatorul care a incheiat dezbaterile pe fondul cauzei si care l-a condamnat. In plus, acelasi judecator a ascultat pledoariile reclamantului in timpul dezbaterilor pe fondul cauzei si a examinat concluziile scrise depuse de reclamant la instanta de fond, dupa inchiderea dezbaterilor. In plus, desi este neclar din probele aflate la dosar daca reclamantului i s-a permis sa aiba ultimul cuvant inaintea instantei de fond, se pare ca acesta a putut sa faca acest lucru inaintea instantelor superioare.
  11. Totusi, Curtea observa ca a decis anterior ca, desi dreptul inculpatului de a avea ultimul cuvant inaintea instantei este cu siguranta important, acesta nu poate fi echivalat cu dreptul sau de a fi ascultat in timpul procesului (a se vedea Constantinescu, citata anterior, pct. 58, si Spinu impotriva Romaniei, nr. 32.030/02, pct. 58, 29 aprilie 2008). Curtea considera ca aceleasi consideratii se aplica si cu referire la concluziile din timpul dezbaterilor pe fondul cauzei si la concluziile scrise depuse de reclamant la instanta de fond, cand aceasta se afla in pronuntare.
  12. Curtea observa ca nu exista probe la dosar care sa sugereze ca membrii completului de la instanta de fond au fost schimbati pentru a influenta rezultatul procesului in defavoarea reclamantului – sau din alte motive necorespunzatoare – ori ca judecatorul care a facut parte din completul de la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti nu a fost independent sau impartial si retine ca acesta a avut la dispozitia sa procesele-verbale din cadrul sedintelor de judecata in care au fost audiati reclamantii si martorii. Cu toate acestea, Curtea retine ca afirmatiile reclamantului si ale martorilor au reprezentat probe relevante pentru condamnarea sa, care nu au fost ascultate in mod direct de judecatorul de la instanta de fond. Prin urmare, Curtea considera ca disponibilitatea in forma scrisa a declaratiilor nu poate compensa neindeplinirea cerintei nemijlocirii in cadrul procesului.
  13. De asemenea, Curtea este constienta ca exista posibilitatea ca o instanta superioara sau instanta suprema sa remedieze, in anumite circumstante, deficientele procesului in prima instanta (a se vedea Beraru, citata anterior, pct. 67). In prezenta cauza, Curtea observa ca instanta de recurs nu numai ca a mentinut hotararea instantei de fond, ci, in plus, si-a intemeiat propria decizie pe probele prezentate in fata primei instante fara sa le examineze direct.
  14. Prin urmare, Curtea constata ca schimbarea completului de judecata la instanta de fond si faptul ca instantele de apel si recurs nu i-au ascultat pe reclamant si pe martori echivaleaza cu privarea reclamantului de dreptul la un proces echitabil.
  15. Prin urmare, a fost incalcat art. 6 din Conventie.

 

III. Cu privire la alte pretinse incalcari ale Conventiei

  1. Invocand art. 3 din Conventie, reclamantul s-a plans ca a fost supus la tratamente inumane si degradante din cauza ca a trebuit sa imparta celula cu recidivisti si alti detinuti condamnati pentru infractiuni savarsite cu violenta.
  2. Invocand art. 6 din Conventie, reclamantul s-a plans ca procesul penal impotriva sa a fost inechitabil, in masura in care instantele au apreciat in mod necorespunzator probele si au interpretat in mod gresit dispozitiile legale aplicabile, precum si ca nu au oferit motive pentru respingerea declaratiilor a douazeci de martori, a argumentelor si a rationamentului sau care a stat la baza cailor de atac – inclusiv argumentul cu privire la condamnarea pentru fapte carora le-au lipsit elementele constitutive ale infractiunilor de care a fost acuzat.
  3. Invocand art. 7 din Conventie, reclamantul s-a plans ca a fost condamnat pentru fapte care nu constituiau infractiuni la vremea la care au fost savarsite, atat timp cat faptelor sale le-au lipsit elementele constitutive ale infractiunilor de care a fost acuzat.
  4. Curtea a examinat aceste capete de cerere astfel cum au fost formulate de reclamant. Cu toate acestea, avand in vedere toate elementele de care dispune si in masura in care este competenta sa se pronunte cu privire la capetele de cerere respective, Curtea nu constata nicio aparenta incalcare a drepturilor si a libertatilor stabilite in Conventie sau in protocoalele la aceasta. Rezulta ca aceasta parte a cererii este in mod vadit nefondata si trebuie respinsa in temeiul art. 35 & 3 si 4 din Conventie.

 

  1. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie
  2. Art. 41 din Conventie prevede:

„Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”

 

  1. Prejudiciu
  2. Reclamantul a sustinut ca suferinta extrema si stresul cauzate de incalcarea de catre autoritati a garantiilor Conventiei impun acordarea unei sume de 15.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
  3. Guvernul a sustinut ca suma pretinsa de reclamant cu titlu de prejudiciu moral este excesiva, iar constatarea incalcarii Conventiei ar constitui in sine o reparatie echitabila.
  4. Curtea considera ca, drept urmare a incalcarii constatate, reclamantul a suferit in mod cert un prejudiciu moral care nu poate fi reparat doar prin constatarea unei incalcari.
  5. Pronuntandu-se in echitate, Curtea acorda reclamantului suma de 2.400 EUR cu titlu de prejudiciu moral, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit pentru aceasta.

 

  1. Cheltuieli de judecata
  2. De asemenea, reclamantul a solicitat 3.000 EUR cu titlu de cheltuieli de judecata in fata Curtii. Acesta a depus o copie a contractului de asistenta juridica semnat de sotia sa, prin care il angaja pe avocatul sau sa il reprezinte inaintea Curtii contra unei sume de 3.000 EUR. In plus, a depus mai multe facturi pe numele sotiei sale in cuantum de 7.000 ROL (aproximativ 1.953 EUR), reprezentand o parte din onorariul platit reprezentantului sau legal. Potrivit acestuia, sotia lui nu a putut sa plateasca restul de bani, din cauza situatiei sale financiare in urma condamnarii.
  3. Guvernul a sustinut ca nu exista probe la dosar care sa ateste ca reclamantul a consimtit ca sotia sa sa semneze contractul de asistenta juridica cu reprezentantul sau legal. Statutul sau de persoana lipsita de libertate nu l-ar fi impiedicat sa isi exprime consimtamantul valabil. In plus, reclamantul a depus dovezi referitoare numai la plata partiala a pretinselor costuri si cheltuieli de judecata. Mai mult, cuantumul cerut de reclamant era excesiv.
  4. Guvernul a mentionat ca nu se opune acordarii reclamantului a unei parti din costurile si cheltuielile de judecata inaintea Curtii, dar numai in masura in care s-a demonstrat ca acestea au fost necesare si legate de cauza.
  5. Potrivit jurisprudentei Curtii, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecata numai in masura in care s-a stabilit caracterul real, necesar si rezonabil al acestora. In speta, tinand seama de elementele pe care le detine, imputernicirea semnata de reclamant si care il autoriza pe reprezentantul sau legal sa il reprezinte inaintea Curtii si de criteriile sus-mentionate, Curtea considera rezonabil sa acorde suma de 1.953 EUR pentru cheltuielile de judecata inaintea Curtii.

 

  1. Dobanzi moratorii
  2. Curtea considera necesar ca rata dobanzii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu trei puncte procentuale.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

In unanimitate,

CURTEA:

 

  1. ia nota de dorinta reclamantului de a renunta la capatul de cerere intemeiat pe art. 3 din Conventie, referitor la conditiile fizice de detentie si la conditiile de transport la instantele interne;
  2. decide sa radieze aceasta parte din cerere de pe rol in conformitate cu art. 37 & 1 lit. a) si c) din Conventie;
  3. declara admisibil capatul de cerere intemeiat pe art. 6 din Conventie referitor la neindeplinirea obligatiei instantelor nationale care l-au condamnat de a-i asculta pe el si pe martori si celelalte capete de cerere inadmisibile;
  4. hotaraste ca a fost incalcat art. 6 din Conventie;
  5. hotaraste:
  6. a) ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantului, in termen de trei luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 & 2 din Conventie, urmatoarele sume:

(i) 2.400 EUR (doua mii patru sute de euro), plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, cu titlu de prejudiciu moral;

(ii) 1.953 EUR (o mie noua sute cincizeci si trei de euro), plus orice suma ce poate fi datorata de reclamant cu titlu de impozit, cu titlu de cheltuieli de judecata, in contul bancar indicat de reclamant;

  1. b) ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceste sume trebuie majorate cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu trei puncte procentuale;
  2. respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactata in limba engleza, apoi comunicata in scris, la 2 decembrie 2014, in temeiul art. 77 & 2 si 3 din Regulament.

 

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close