DCC nr. 214/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 218 alin. (2) din Codul de procedura fiscala

 

In M.Of. nr. 338 din 18 mai 2015 a fost publicata DCC nr. 214/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 218 alin. (2) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.

Din cuprins:

  1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea „Comsid” – S.R.L. din Deva, in Dosarul nr. 2.798/2/2014 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal. Exceptia de neconstitutionalitate formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1192D/2014.
  2. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 12 martie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga, si in prezenta reprezentantului autoarei exceptiei de neconstitutionalitate, avocat Ovidiu Serban, fiind consemnate in incheierea din acea data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, in temeiul prevederilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, a amanat pronuntarea pentru data de 31 martie 2015.

 

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

  1. Prin Incheierea din 11 noiembrie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 2.798/2/2014, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Societatea „Comsid” – S.R.L. din Deva, intr-o cauza avand ca obiect anularea unui act administrativ.
  2. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, in esenta, ca interpretarea corecta din punct de vedere constitutional a prevederilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala trebuie sa fie aceea ca, indiferent de solutia primita in raspunsul la plangerea prealabila (contestatie), partea vatamata are dreptul sa se adreseze instantei de contencios administrativ care este investita cu judecarea pe fond a cauzei, in intregul sau. Apreciaza ca accesul la justitie nu trebuie conditionat de existenta sau nu a unui raspuns pe fondul cauzei dupa depasirea termenului legal de solutionare a contestatiei, iar concluzia ca aceasta este singura interpretare permisa de lege si de Constitutie, in opinia sa, rezulta din dispozitiile cuprinse in art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum si din cele ale art. 52 alin. (1) si art. 126 alin. (6) teza intai din Constitutie.
  3. Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal opineaza in sensul respingerii, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate. In acest sens, invoca jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, concretizata prin deciziile nr. 409 din 12 octombrie 2004 si nr. 1.236 din 18 noiembrie 2008, prin care s-a retinut ca textul legal criticat nu incalca art. 21 din Legea fundamentala. De asemenea, instanta de judecata arata ca, prin Decizia nr. 449 din 26 octombrie 2004, Curtea, in mod principial, a statuat ca „nu se poate sustine existenta unei ingradiri a dreptului de acces liber la justitie, textul de lege oferindu-i contestatorului posibilitatea de a supune controlului instantei judecatoresti inclusiv decizia de suspendare a solutionarii contestatiei pe cale administrativa”.
  4. In conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
  5. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

 

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, sustinerile partii prezente, notele scrise si concluziile depuse la dosar, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

  1. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1) si (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
  2. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora, „Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.”
  3. In sustinerea neconstitutionalitatii acestor prevederi legale, autoarea exceptiei invoca incalcarea dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) – (3) privind accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 52 referitor la dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica, precum si celor ale art. 20 intitulat Tratatele internationale privind drepturile omului, prin raportare la art. 6 paragraful 1 teza intai din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra dreptul la un proces echitabil.
  4. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca prevederile criticate din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, care fac parte din titlul IX intitulat „Solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale” si care prevad posibilitatea atacarii deciziilor emise in solutionarea contestatiilor la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, au mai facut obiect al controlului de constitutionalitate, din perspectiva unor critici similare, iar prin deciziile pronuntate Curtea a constatat, de fiecare data, ca acestea nu contravin art. 21 din Legea fundamentala.
  5. In contextul criticilor formulate in prezenta cauza, Curtea retine ca, potrivit art. 205 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii, aceasta contestatie reprezentand o cale administrativa de atac care nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. Asa cum rezulta din coroborarea acestor prevederi cu cele ale art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, Curtea constata ca procedura de contestare a actelor administrativ fiscale reprezinta o procedura administrativa prealabila, cu caracter obligatoriu, si nu o jurisdictie speciala administrativa.
  6. In jurisprudenta sa in materie, exemplu fiind Decizia nr. 877 din 23 octombrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2013, Curtea a statuat ca prevederile cuprinse in titlul IX al Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, „reglementeaza proceduri de recurs administrativ, prin care se lasa posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra masurilor luate. Asemenea proceduri, in care solutionarea plangerilor si a contestatiilor este atribuita insusi organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu intrunesc elementele definitorii ale activitatii de jurisdictie – caracterizata prin solutionarea de catre un organ independent si impartial a litigiilor privind existenta, intinderea sau exercitarea drepturilor subiective -, ele fiind specifice functiei administrative.” De asemenea, prin Decizia nr. 703 din 27 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2015, paragraful 20, Curtea Constitutionala a constatat ca „instituirea recursului prealabil sau gratios reprezinta o modalitate simpla, rapida si scutita de taxa de timbru, prin care persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica are posibilitatea de a obtine recunoasterea dreptului pretins sau a interesului sau legitim direct de la organul emitent. Se realizeaza astfel, pe de o parte, protectia persoanei vatamate si a administratiei, iar, pe de alta parte, degrevarea instantelor judecatoresti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi solutionate pe cale administrativa, dandu-se expresie principiului celeritatii. De asemenea, Curtea a retinut ca nicio dispozitie constitutionala nu interzice ca prin lege sa se instituie o procedura administrativa prealabila, fara caracter jurisdictional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ gratios sau a celui ierarhic. In plus, s-a aratat ca dreptul de acces liber la justitie nu este un drept absolut, el putand fi supus anumitor conditionari.”
  7. Prin Decizia nr. 50 din 12 februarie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 165 din 27 martie 2013, pronuntandu-se cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 218 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, Curtea, facand referire la jurisprudenta sa, a retinut ca „prin procedurile de recurs administrativ reglementate de textul de lege criticat se lasa posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra masurilor luate sau de a le redimensiona in limitele prevazute de lege”, si, ca atare, „actele de solutionare de catre organele administrative a contestatiilor, respectiv a reclamatiilor formulate potrivit dispozitiilor din Codul de procedura fiscala, nu sunt acte de jurisdictie, ci acte administrative supuse cenzurii instantei de judecata. Asa fiind, Curtea a retinut ca textul legal criticat nu incalca art. 21 din Constitutie.”
  8. Referitor la criticile privind procedura de solutionare a contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale, prin Decizia nr. 406 din 24 martie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2009, Curtea a retinut ca dispozitiile Codului de procedura fiscala „prevad un drept al contribuabilului de a contesta temeinicia unui act administrativ fiscal, de cele mai multe ori sub aspectul existentei si intinderii obligatiei fiscale”, iar „parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fara caracter jurisdictional nu ingradeste dreptul de acces liber la justitie, atat timp cat decizia organului administrativ poate fi atacata in fata unei instante judecatoresti.”
  9. Prin Decizia nr. 95 din 1 februarie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 320 din 10 mai 2011, Curtea a retinut ca impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale, cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia poate formula contestatie, iar potrivit art. 210 alin. (1) si (2) din Codul de procedura fiscala, in solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie, dupa caz. Totodata, Curtea a observat ca, potrivit art. 70 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cererile depuse de catre contribuabil se solutioneaza de catre organul fiscal in termen de 45 de zile de la inregistrare.
  10. Referitor la modalitatea de solutionare a contestatiei formulate impotriva unui act administrativ fiscal, prin Decizia nr. 50 din 12 februarie 2013, precitata, Curtea a retinut ca trebuie distins intre mai multe ipoteze, dupa cum urmeaza:
  11. a) Organul fiscal competent nu a solutionat contestatia, deoarece a suspendat, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa; sau a suspendat, prin decizie motivata, solutionarea cauzei, deoarece aceasta depinde, in tot ori in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.
  12. b) O a doua ipoteza este aceea in care organul fiscal competent nu a solutionat contestatia in termenul legal prevazut de art. 70 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, fara a exista vreun motiv de suspendare. Avand in vedere prevederile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, precum si cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea a retinut ca aceasta situatie se circumscrie nesolutionarii in termenul legal a cererii de catre organul fiscal. Intr-o atare imprejurare, cel care se considera lezat in drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instantei de judecata pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de solutionare a contestatiei.
  13. c) A treia ipoteza este atunci cand organul fiscal competent a solutionat contestatia in termenul de 45 de zile prevazut de art. 70 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, pronuntand o decizie in acest sens.
  14. Referitor la posibilitatea organului fiscal competent de a suspenda, prin decizie motivata, solutionarea contestatiei, ipoteza incidenta in speta de fata, Curtea retine ca adoptarea acestei masuri este conditionata de inraurirea hotaratoare pe care o are constatarea de catre organele competente a elementelor constitutive ale unei infractiuni asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa. Intr-o atare situatie este firesc ca procedura administrativa privind solutionarea contestatiei formulate impotriva actelor administrative fiscale sa fie suspendata fie pana la incetarea motivului care a determinat suspendarea, fie la un termen stabilit de organul fiscal competent prin decizia de suspendare. In momentul incetarii motivului care a determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de organul de solutionare competent, indiferent daca motivul care a determinat suspendarea a incetat ori nu, procedura administrativa este reluata, fiind emisa o decizie privind solutionarea contestatiei. In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 95 din 1 februarie 2011, precitata.
  15. Curtea retine ca, in toate cazurile, ulterior pronuntarii deciziei de catre organul fiscal, contestatorul nemultumit poate ataca aceasta decizie la instanta de contencios administrativ competenta. In solutionarea cererii, instanta de contencios administrativ este competenta, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sa se pronunte si asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.
  16. Curtea subliniaza totodata ca, asa cum s-a procedat si in prezenta cauza, impotriva deciziei organului fiscal competent de suspendare a solutionarii contestatiei, contestatorul se poate adresa instantei de contencios administrativ. In acest sens, este Decizia nr. 617 din 6 mai 2010, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 390 din 14 iunie 2010, prin care Curtea a statuat ca „nu se poate sustine existenta unei ingradiri a dreptului de acces liber la justitie, textul de lege mentionat oferindu-i contestatorului posibilitatea de a supune controlului instantei judecatoresti inclusiv decizia de suspendare a solutionarii contestatiei pe cale administrativa”.
  17. Curtea mai retine faptul ca, potrivit art. 215 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal. Aceasta imprejurare nu aduce insa atingere dreptului contribuabilului care poate cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal, in temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, iar instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate, iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in bani, o cautiune de pana la 2.000 lei. De asemenea, impotriva titlului executoriu partea poate formula contestatie la executarea silita, in conditiile prevazute de art. 172 – 174 din Codul de procedura fiscala.
  18. Avand in vedere toate aceste motive, Curtea constata ca prevederile art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala nu contravin normelor constitutionale si conventionale invocate in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate.

 

  1. Pentru argumentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

 

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

 

Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea „Comsid” – S.R.L. din Deva, in Dosarul nr. 2.798/2/2014 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si constata ca prevederile art. 218 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Pronuntata in sedinta din data de 31 martie 2015.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adauga comentariu

*

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării presupune că ești de acord cu utilizarea cookie-urilor. Informații suplimentare

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close