Fiscalitatea castigurilor si pierderilor din tranzactii cu actiuni proprii, la noi si in lume

   Prevederile fiscale cu privire la determinarea profitului impozabil

   Conform art. 19 alin. (1) C.fisc., „profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau in calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor, potrivit normelor de aplicare”. Conform pct. 12 din Hotararea 44/2004 privind Normele metodologice cu privire la aplicarea Codului fiscal, cu modificarile si completarile ulteriore, veniturile si cheltuielile care se iau in considerare la determinarea profitului impozabil sunt cele inregistrate in contabilitate, potrivit reglementarilor contabile date in baza Legii Contabilitatii nr. 82/1991.

   Din interpretarea acestor prevederi rezulta ca atata timp cat castigurile/pierderile din vanzarea de actiuni proprii nu sunt inregistrate in contabilitate in conturi de venituri si cheltuieli, nu ar trebui luate in considerare la determinarea profitul impozabil.

   Totusi, conform aceluiasi pct. 12 din Normele metodologice, profitul impozabil se ajusteaza cu „orice alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor”. In acest caz, intrebarea care se pune este daca rezultatul unei tranzactii cu actiuni proprii poate fi considerat ca fiind de natura unui element similar veniturilor sau cheltuielilor. Pentru a da un raspuns, am analizat natura exemplelor de elemente similare veniturilor/cheltuielilor indicate la pct. 12 din Norme.

   In urma acestei analize am conchis ca exemplele mentionate se pot clasifica in trei categorii:

• a) Elemente care au fost prezentate din punct de vedere contabil direct in soldul de deschidere al rezultatului reportat, in loc sa fie trecute prin contul de profit si pierdere, cu transfer ulterior in rezultatul reportat.

• b) Cauzele aparitiei unor asemenea diferente sunt retratarile sau erorile contabile materiale. In ambele situatii putem spune ca elementele respective ar fi trebuit de fapt prezentate, intr-o situatie ideala, prin contul de profit si pierdere.

• c) Elemente generate de regimuri fiscale speciale prevazute expres de lege.

• d) Prin natura lor, asemenea elemente se refera la repartizarea diferita in timp, din punct de vedere contabil si fiscal, a castigurilor sau pierderilor aferente unor tranzactii (ex: vanzari cu plata in rate).

• e) Elemente reprezentand recuperarea unor facilitati fiscale in cazul in care conditiile de aplicare a facilitatii respective nu mai sunt respectate.

    Un exemplu il reprezinta distribuirile de rezerve din reevaluare pentru care s-au obtinut deduceri prin amortizarea fiscala a surplusului.

    In opinia noastra, castigurile din vanzarea actiunilor proprii nu sunt de natura niciunuia dintre exemplele mentionate de legiuitor si ca atare incadrarea lor in categoria de alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor nu se justifica.

     (Extras din articolul Fiscalitatea castigurilor si pierderilor din tranzactii  cu actiuni proprii, la noi si in lume, autori Ionut Simion si Ramona Schuster, aparut in nr. 9 al Revistei curierul fiscal. Articolul integral poate fi citit in revista).