Decizie a Curtii Constitutionale referitoare la Codul de procedura fiscala

   In M. Of. nr. 270 din 24 aprilie 2009 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 422/2009 prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 190 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
   Din cuprins:
   In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca textele de lege criticate incalca “dreptul constitutional la respectarea prezumtiei de nevinovatie” si nesocotesc “principiul statului de drept”, deoarece contravenientului ii revine sarcina de a-si proba nevinovatia in fata instantei de judecata, in timp ce agentul constatator este scutit de orice sarcina a probarii acuzatiilor si sanctiunilor indreptate impotriva contravenientului, “desi constitutional este ca agentul constatator sa ii dovedeasca vinovatia”. Este indicata, in sensul celor sustinute, Hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Anghel impotriva Romaniei, 2007, precum si Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, prin care Curtea Constitutionala a sanctionat, prin admiterea exceptiei, existenta unei jurisdictii extraordinare, astfel cum a fost caracterizata activitatea specifica desfasurata de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii.
   Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca in realitate critica de neconstitutionalitate contine referiri generale asupra procedurii de constatare si sanctionare a contraventiei, precum si asupra procedurii specifice de judecata in solutionarea plangerilor contraventionale, astfel cum este reglementata de Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, in ansamblul sau. Sustinerile autorului exceptiei nu se raporteaza strict la continutul normativ al dispozitiilor art. 30 din aceasta ordonanta si nici la cel al art. 190 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
   Asa fiind, Curtea constata ca s-a pronuntat in numeroase randuri asupra criticilor de neconstitutionalitate asemanatoare celor formulate in prezenta cauza, referitoare, in principal, la incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin procedura de constatare si sanctionare a contraventiei, reglementata de Ordonanta Guvernului nr. 2/2001. De exemplu, prin Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, sau Decizia nr. 99 din 20 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 119 din 26 februarie 2009, Curtea, pentru argumentele acolo aratate, a stabilit ca prevederile art. 15, 21, 24 si 30 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor nu contravin dispozitiilor art. 20, 21, 23, 24, 124 si 126 alin. (6) din Constitutie.
   Pentru identitate de ratiune, Curtea retine ca atat solutia pronuntata prin deciziile indicate, cat si considerentele care au fundamentat-o se mentin si in prezenta cauza.
   De asemenea, in contextul argumentelor invederate mai sus si avand in vedere motivarea autorului exceptiei, Curtea constata ca nici critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala nu poate fi retinuta.
   In plus, autorul exceptiei invoca prevederile art. 16 din Constitutie, referitoare la principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice. Curtea nu poate primi insa aceasta critica, deoarece textele de lege atacate se aplica, in egala masura, tuturor celor vizati de ipoteza normei juridice, fara privilegii si fara discriminari. In sfarsit, deoarece Curtea nu a constatat restrangerea exercitiului unui drept sau al unei libertati fundamentale, rezulta ca nu sunt intemeiate nici sustinerile de neconstitutionalitate raportate la dispozitiile art. 53 din Legea fundamentala.