Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice este neconstitutionala
In M. Of. nr. 758 din 6 noiembrie 2009 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1257/2009 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice.
Prezentam in continuare continutul deciziei:
Cu Adresa nr. 51/3.663 din 26 iunie 2009, secretarul general al Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice, formulata de un numar de 63 de deputati, si anume: Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Cornel Pieptea, Adriana Diana Tusa, Cristian Mihai Adomnitei, Cristian-Ion Burlacu, Cristina-Ancuta Pocora, Bogdan Olteanu, Alina-Stefania Gorghiu, Mihaita Calimente, Adrian George Scutaru, Dan Bordeianu, Gigel-Sorinel Stirbu, Virgil Pop, Ionel Palar, Ciprian Minodor Dobre, Dan Pasat, Tudor-Alexandru Chiuariu, Dan Ilie Morega, Mihai Alexandru Voicu, Horea-Dorin Uioreanu, Viorel-Vasile Buda, Titi Holban, Viorel Palasca, Ionut-Marian Stroe, Gratiela Leocadia Gavrilescu, Gheorghe-Mirel Talos, Mihai Banu, Daniel-Stamate Budurescu, Gheorghe Coroama, Emil Bostan, Florin Turcanu, Ion Tabugan, George Ionut Dumitrica, Horia Cristian, Pavel Horj, Nini Sapunaru, Gheorghe Dragomir, Marin Almajanu, Mihai Lupu, Dan-Stefan Motreanu, Gheorghe Gabor, Andrei Dominic Gerea, Gabriel Plaiasu, Kerekes Karoly, Marton Arpad-Francisc, Farago Petru, Palfi Mozes Zoltan, Mate Andras-Levente, Derzsi Akos, Peto Csilla-Maria, Beres Stefan Vasile, Kelemen Hunor, Farkas Anna-Lili, Erdei Doloczki Istvan, Lakatos Petru, Edler Andras Gyorgy, Seres Denes, Varga Attila, Pal Arpad, Kelemen Atilla Bela-Ladislau, Borbely Laszlo, Antal Istvan, Olosz Gergely.
Sesizarea a fost formulata in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie, al art. 11 alin. (1) lit. A.a) si al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. J3132 din 26 iunie 2009 si constituie obiectul Dosarului nr. 5.109A/2009.
Inainte de a prezenta motivele pentru care inteleg sa conteste constitutionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, autorii obiectiei expun situatia de fapt premergatoare adoptarii acestei legi. Astfel, Biroul permanent al Camerei Deputatilor a fost sesizat pe data de 17 iunie 2009 asupra initiativei legislative venite de la Senat, ca prima Camera sesizata. Precizeaza ca aceasta are caracter organic, iar, in forma venita de la Senat, proiectul legislativ avea un singur articol, prin care se aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 fara nicio modificare. La Camera Deputatilor, care este Camera decizionala, proiectul a suferit insa mai multe modificari.
In motivarea sesizarii, autorii acesteia formuleaza deopotriva critici de neconstitutionalitate extrinseca si intrinseca, pe care le structureaza astfel:
A. Critici de neconstitutionalitate extrinseca
1. Autorii obiectiei sustin ca a fost incalcat art. 61 alin. (2) din Constitutie care consacra principiul bicameralismului Parlamentului Romaniei. In argumentarea acestei afirmatii arata ca Senatul a votat proiectul legii de aprobare a ordonantei de urgenta astfel cum a fost propus, in timp ce Camera Deputatilor a introdus o serie de modificari, printre cele mai importante fiind cea referitoare la remunerarea si celelalte drepturi ale persoanelor ce ocupa functiile prevazute in ordonanta, cea constand in eliminarea unor institutii publice de pe lista serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si cea referitoare la introducerea in textul legii de aprobare a ordonantei de urgenta a unui nou articol, II, care stabileste reguli derogatorii de la art. 22 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale.
2. In ceea ce priveste procedura de adoptare a legii, autorii obiectiei sustin incalcarea art. 76 alin. (3) din Constitutie, intrucat nu au fost respectate termenele stabilite prin art. 69 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputatilor pentru imprimarea si difuzarea catre deputati a raportului comisiei permanente sesizate in fond. Totodata, autorii sesizarii precizeaza ca, potrivit deciziei Biroului permanent al Camerei Deputatilor, erau necesare si avizul Comisiei pentru munca si protectie sociala si cel al Comisiei juridice, de disciplina si imunitati. Aceste avize nu au fost insa prezentate la redactarea raportului, intrucat nu au fost trimise de catre cele doua comisii, desi au fost solicitate de Biroul permanent.
3. O a treia critica de neconstitutionalitate extrinseca este formulata prin raportare la dispozitiile art. 111 alin. (1) teza finala din Constitutie, privind obligativitatea informarii in cazul initiativelor legislative care implica modificarea bugetului de stat sau al asigurarilor sociale de stat. In acest sens, autorii sesizarii sustin ca modificarile aduse de Camera Deputatilor asupra acelor prevederi din ordonanta de urgenta care au consecinte asupra salarizarii puteau fi adoptate numai dupa ce Guvernul ar fi informat Parlamentul cu privire la influentele modificarii asupra bugetului de stat. Arata ca presedintele comisiei nu si-a indeplinit insa obligatia de a solicita Guvernului o astfel de informare la momentul la care au fost depuse amendamentele ce impun modificarea bugetului de stat.
4. Totodata, se mai sustine incalcarea art. 79 din Constitutie, avizul Consiliului Legislativ fiind obligatoriu. Arata ca era necesar sa se fi solicitat punctul de vedere al acestei institutii, intrucat avizul dat initial se referea la proiectul adoptat de Senat, adica la aprobarea ordonantei de urgenta fara nicio modificare, or, textul aprobat de Camera Deputatilor are o forma total diferita fata de textul aprobat de Senat.
B. Critici de neconstitutionalitate intrinseca
1. Autorii exceptiei sustin ca Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, in forma adoptata de Camera Deputatilor, contravine prevederilor art. 11 din Constitutie, intrucat nu corespunde exigentelor privind accesibilitatea si previzibilitatea normei juridice, stabilite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa. Se arata ca, prin formularile neclare, care pot genera arbitrariul in procesul de aplicare a legii, este afectata securitatea raporturilor juridice. Sub acest aspect, autorii sesizarii au in vedere confuzia dintre notiunile de “descentralizare” si “deconcentrare”, definitia serviciilor publice deconcentrate si lipsa de sens a exceptarii institutiei prefectului din definitia serviciilor publice deconcentrate.
2. Autorii sesizarii sustin ca au fost incalcate prevederile art. 115 alin. (4) din Constitutie. Considera ca nu era justificata emiterea unei ordonante de urgenta, intrucat nu exista o situatie extraordinara care sa reclame o reglementare pe calea unui astfel de act normativ. Arata ca nota de fundamentare a ordonantei de urgenta contine o reluare a dispozitiilor art. 115 din Constitutie, ceea ce nu reprezinta o motivare a urgentei. In plus, la momentul emiterii acestei ordonante de urgenta de catre Guvern, Parlamentul adoptase deja un act normativ cu continut identic, si anume Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, act aflat in procedura controlului de constitutionalitate anterior promulgarii exercitat de Curtea Constitutionala.
3. In continuare, autorii sesizarii sustin si nesocotirea dispozitiilor art. 115 alin. (6) din Constitutie, apreciind ca se aduce atingere unor drepturi fundamentale, precum dreptul la munca, si se afecteaza grav activitatea tuturor institutiilor publice ale statului vizate prin acest act normativ. In argumentarea acestei sustineri, arata ca, desi principiul enuntat de ordonanta de urgenta este acela al “eficientizarii activitatii institutiilor publice (…) in conditiile reducerii cheltuielilor bugetare”, in fapt, prevederile acesteia produc haos in activitatea institutiilor publice. In acest sens, arata ca nu se poate vorbi despre eficientizarea cheltuielilor, cata vreme prin acest act normativ se realizeaza o demitere in bloc a tuturor conducatorilor institutiilor publice deconcentrate si ai celorlalte institutii la care se face referire, fara a respecta dispozitiile legale privitoare la concediere, iar la nivelul tarii se creeaza mii de posturi noi, in conditiile in care toate posturile din administratia publica sunt blocate. In acest fel, este grav afectat dreptul la munca si se genereaza procese si cheltuieli care vor fi suportate de la bugetul de stat.
Autorii obiectiei sustin ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 aduce atingere dreptului fundamental la munca, reglementat de art. 41 alin. (1) din Constitutie, fiind afectate atat dreptul la salariu, cat si dreptul la conditii rezonabile de viata al persoanelor la care se refera prevederile ordonantei de urgenta. Se invoca, in acelasi sens, si incalcarea art. 2, 7 si art. 21 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si ale prevederilor Pactului International cu privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale, sub aspectul dreptului la munca, si ale Directivei 2000/78/CE privind egalitatea la locul de munca.
In argumentarea sustinerilor de mai sus, se arata ca unei largi categorii de functii publice din administratia publica centrala si locala i se substituie o categorie restransa, alcatuita exclusiv din coordonatorii serviciilor publice deconcentrate. Regimul ambiguu al functiilor nou-infiintate poate cauza grave disfunctionalitati in toate institutiile publice carora li se aplica ordonanta de urgenta.
Se afirma ca desfiintarea posturilor detinute de functionari publici, respectiv directori executivi si directori executivi adjuncti, si crearea, in locul acestora, a unor functii de demnitate publica, de directori coordonatori si adjuncti ai acestora, constituie o discriminare nepermisa, pe criterii politice, avand in vedere ca functionarii publici se subordoneaza doar legii si nu programelor politice ale partidelor. Or, art. 16 alin. (1) din Constitutie garanteaza egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, iar combaterea discriminarii constituie un principiu al statului de drept si sta la baza acestuia, asa cum se arata in art. 1 alin. (3) din Legea fundamentala. Aceasta discriminare conduce, in opinia autorilor sesizarii, si la situatii anacronice pentru functionarea administratiei publice centrale, iar lipsa de consecventa creeaza haos si lipsa de coerenta la nivelul administratiei publice.
Autorii sesizarii precizeaza ca infiintarea, la nivelul intregii tari, a aproape 1.000 de posturi de directori coordonatori si retrogradarea altor aproximativ 1.000 de fosti directori executivi, sefi ai serviciilor publice deconcentrate, au la baza, asa cum rezulta din expunerea de motive a initiativei legislative, doar criteriul apartenentei directorilor executivi la categoria functionarilor publici si pretinsa imposibilitate de implementare la nivel de judet a politicilor publice impuse politic, adica de organele ierarhic superioare, in speta ministerele si alte organe ale administratiei centrale de resort. Autorii sesizarii apreciaza ca aceasta constituie o ingradire flagranta a dreptului la munca. Mai arata ca proiectul legii de aprobare a ordonantei de urgenta creeaza o incompatibilitate intre calitatea de functionar public si cea de director coordonator al serviciului deconcentrat, deoarece acest din urma post poate fi ocupat abia dupa renuntarea la calitatea de functionar public, ceea ce reprezinta, de asemenea, o limitare a dreptului la munca.
4. In opinia autorilor sesizarii, legea criticata contravine, totodata, prevederilor art. 54 din Constitutie. In acest sens, precizeaza ca legea prevede expres eliminarea conducatorilor serviciilor deconcentrate din categoria functionarilor publici, de unde rezulta ca, in conceptia legii, functia de director coordonator al serviciului public deconcentrat nu este o functie publica. Arata ca functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite in temeiul legii in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia centrala si locala. In plus, coordonarea unui serviciu public deconcentrat, deci a unui serviciu public de interes national la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, este, prin definitie, o activitate ce presupune exercitarea unor atributii si responsabilitati in realizarea unor prerogative de putere publica. Prin urmare, legea criticata incredinteaza o functie publica persoanei care ocupa functia de coordonator al unui serviciu public, dar fara respectarea imperativului de fidelitate stabilit de art. 54 alin. (1) din Constitutie, exprimat prin depunerea juramantului. Totodata, raspunderea acestei persoane va fi una contractuala, si nu legala, asa cum impun dispozitiile art. 54 alin. (2) din Legea fundamentala.
Mai arata ca sunt, de asemenea, nesocotite prevederile constitutionale ale art. 120 alin. (1) care instituie principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice ca principii de baza ale administratiei publice locale, intrucat deconcentrarea unui serviciu public nu presupune preluarea conducerii acestuia de catre o persoana privata, serviciul public fiind supus regimului juridic de drept public. Printr-o interpretare per a contrario, autorii sesizarii precizeaza ca “a sustine ca activitatea de conducere a unui serviciu public deconcentrat nu este o functie publica, echivaleaza cu transferul acelei activitati din sfera dreptului public in cea a dreptului privat, situatie care nu poate fi conceputa in cadrul constitutional actual”.
C. In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si prezenta punctele lor de vedere.
Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale punctul sau de vedere, cu Adresa nr. 51/3.847 din 6 iulie 2009, in care se apreciaza ca Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 este constitutionala.
Astfel, mai intai, se arata ca principiul bicameralismului Parlamentului a fost respectat, intrucat modificarile si completarile adoptate de Camera Deputatilor, in calitatea sa de Camera decizionala, s-au raportat la materia avuta in vedere de Guvern, ca initiator al proiectului, si la forma si continutul adoptate de prima Camera. Aceste modificari si completari nu fac decat sa adauge reguli necesare pentru punerea in aplicare a ordonantei de urgenta, devenita lege, fiind adoptate in temeiul dreptului propriu de decizie, pe care il are Camera Deputatilor, in virtutea Constitutiei.
In ceea ce priveste critica prin raportare la prevederile art. 76 alin. (3) din Constitutie, presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca este neintemeiata, intrucat ordonantele de urgenta se adopta, potrivit art. 115 alin. (5) din Constitutie, de ambele Camere, in mod obligatoriu, in procedura de urgenta.
Cu privire la pretinsa incalcare a art. 111 alin. (1) din Legea fundamentala considera ca nu este intemeiata, intrucat legea de aprobare a ordonantei de urgenta in cauza nu implica modificari ale bugetelor. In plus, avandu-se in vedere ca initiativa legislativa a apartinut Guvernului, solicitarea nu era necesara si nici obligatorie.
In ceea ce priveste art. 79 din Constitutie, invocat de autorii sesizarii, arata ca acesta reglementeaza caracterul consultativ al avizelor Consiliului Legislativ, iar lipsa acestora nu produce efecte asupra constitutionalitatii unui text de lege.
In continuare, presedintele Camerei Deputatilor precizeaza ca, desi autorii critica neclaritatea, lipsa de accesibilitate si previzibilitate a normelor din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, acestia nu arata in ce constau aceste lipsuri.
Considera ca nu au fost nesocotite dispozitiile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentala, simplul fapt ca autorii sesizarii nu considera ca cele prezentate in preambulul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 ar constitui situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata nu poate avea niciun efect asupra existentei urgentei si a situatiei extraordinare.
Apreciaza ca nici prevederile art. 115 alin. (6) din Constitutie nu au fost incalcate, intrucat prin masurile adoptate de Guvern prin Ordonanta de urgenta nr. 37/2009 “nu a fost afectat niciun drept subiectiv” si, desi se invoca si afectarea regimului institutiilor fundamentale ale statului, nu se motiveaza aceasta afirmatie.
In fine, arata ca nicio dispozitie din Constitutie nu se opune inlocuirii unui tip de raspundere cu altul, in speta, a raspunderii legale cu o raspundere contractuala, rezultata din contractele de management ce vor fi incheiate, potrivit prevederilor ordonantei de urgenta. Textul constitutional al art. 54 alin. (2) nu se refera la raspunderea persoanelor carora le sunt incredintate functii publice sau militare, “chiar daca efectul incalcarii juramantului este raspunderea”.
Mai arata ca reglementarea contractului de management nu este de domeniul dreptului constitutional, iar regimul public la care se refera autorii sesizarii nu este in contradictie cu conducerea unui serviciu public de catre o entitate privata, pe baza unui contract de management. In opinia sa, aceasta modalitate de conducere pe baza unui contract de management nu echivaleaza cu transferarea activitatii din sfera dreptului public in cea a dreptului privat, pentru ca serviciul nu isi pierde caracterul de serviciu public, indiferent de cine este condus. De aceea, apreciaza ca nu au fost nesocotite nici prevederile art. 120 din Constitutie.
Guvernul a transmis, cu Adresa nr. 5/4.852/E.B. inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 9.903 din 7 iulie 2009, punctul sau de vedere prin care apreciaza ca sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 este neintemeiata. Argumentele aduse in sprijinul acestei opinii sunt urmatoarele:
Considera ca nu a fost incalcat principiul bicameralismului cu prilejul adoptarii legii atacate, intrucat fiecare dintre cele doua Camere s-a exprimat cu privire la proiectul de lege, potrivit competentelor constitutionale si celor stabilite prin regulamentele lor de organizare si functionare.
In ceea ce priveste criticile referitoare la nerespectarea regulilor de adoptare a proiectului de lege cu procedura de urgenta, apreciaza ca acestea vizeaza pretinse deficiente in procedura formala de adoptare a legii care tin de modul de aplicare a dispozitiilor regulamentelor Parlamentului, ceea ce excedeaza competentei Curtii Constitutionale.
Considera ca sunt nefondate si criticile privind incalcarea art. 111 alin. (1) teza finala si art. 79 din Constitutie prin omisiunea de a se solicita, pe de o parte, informatii de la Guvern si, pe de alta parte, avizul Consiliului Legislativ la forma modificata a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009. Arata ca aceste critici se refera la aspecte procedurale care tin, de asemenea, de modul de aplicare a regulamentelor Parlamentului.
Cu privire la pretinsa incalcare a prevederilor art. 115 alin. (4) din Legea fundamentala, referitoare la delegarea legislativa, precizeaza ca, in considerarea atributiilor sale de a exercita conducerea generala a administratiei publice, Guvernul are dreptul constitutional de a recurge, in situatii extraordinare, a caror reglementare nu poate fi amanata, la procedura de legiferare prin ordonanta de urgenta, cu obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul ordonantei. Mai arata ca, din jurisprudenta Curtii Constitutionale rezulta ca, in exercitarea atributiilor mai sus mentionate, Guvernul dispune de un drept de apreciere asupra masurilor pe care trebuie sa le ia. Or, in momentul adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, Guvernul s-a aflat intr-o situatie extraordinara – care, potrivit afirmatiilor acestuia, persista si in prezent -, situatie care a impus masuri urgente de politica legislativa in vederea asigurarii si protejarii interesului public, menite sa consolideze activitatea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ teritoriale, in scopul imbunatatirii actului managerial in contextul necesitatii reducerii cheltuielilor bugetare.
Considera ca nu au fost incalcate nici prevederile art. 115 alin. (6) din Constitutie, intrucat nu este afectata substanta dreptului fundamental la munca, apreciind, de altfel, ca toate sustinerile autorilor sesizarii referitoare la acest aspect tin de interpretarea si aplicarea solutiilor legale propuse, si nu de neconstitutionalitatea acestora.
Apreciaza ca nu este nesocotit principiul nediscriminarii, intrucat conditiile stabilite prin legea criticata se aplica, in egala masura, tuturor celor vizati de ipoteza normei criticate.
In ceea ce priveste principiului securitatii raporturilor juridice arata ca, in opinia sa, acesta nu are nicio legatura cu reglementarile cuprinse in legea atacata.
Considera ca nu poate fi retinuta nici critica referitoare la incalcarea art. 54 alin. (2) din Constitutie.
In fine, precizeaza ca prevederile art. 120 alin. (1) din Legea fundamentala dispun asupra principiilor de organizare a administratiei publice din unitatile administrativ teritoriale si nu asupra naturii juridice a functiilor prin intermediul carora se realizeaza conducerea serviciilor publice deconcentrate din unitatile administrativ-teritoriale. In plus, arata ca nicio dispozitie din cuprinsul legii criticate nu are in vedere preluarea conducerii serviciilor publice deconcentrate de catre o persoana privata, dupa cum nicio prevedere din Legea fundamentala nu interzice ca aceste servicii sa fie conduse de persoane care au alta calitate decat cea de functionari publici.
Ulterior, prin Adresa nr. 5/4.852/E.B. inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 13.455 din 7 octombrie 2009, Guvernul a instiintat Curtea Constitutionala ca, in sedinta din data de 6 octombrie 2009, a adoptat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 privind unele masuri in domeniul functiei publice, precum si pentru intarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local. Totodata, precizeaza ca isi mentine punctul de vedere asupra obiectiei de neconstitutionalitate a Legii de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, transmis la data de 7 iulie 2009.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
D. La termenul din 8 iulie 2009, Curtea a dispus amanarea solutionarii sesizarii pentru data de 9 iulie 2009 si apoi pentru 14 iulie 2009, cand, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, obiectia de neconstitutionalitate a fost dezbatuta pe baza raportului prezentat de judecatorul-raportor si a celorlalte documente aflate la dosar. Dezbaterile au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amanarea pronuntarii pentru data de 16 septembrie 2009. La aceasta data, pronuntarea a fost din nou amanata, pentru 7 octombrie 2009, ca urmare a imposibilitatii constituirii legale a completului de judecata.
CURTEA,
examinand obiectia de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, documentele privind initierea si desfasurarea procesului legislativ, raportul intocmit de judecatorul-raportor, Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice, raportata la dispozitiile Constitutiei, precum si prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
I. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992, sa se pronunte asupra obiectiei de neconstitutionalitate formulate de un numar de 63 de deputati.
Obiectul controlului de constitutionalitate il constituie Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice. Din formularea si motivarea sesizarii rezulta explicit vointa autorilor acesteia de a supune controlului de constitutionalitate, pe langa legea de aprobare, insasi ordonanta de urgenta. Sub acest aspect, in jurisprudenta sa, Curtea a stabilit ca ordonantele Guvernului aprobate de Parlament prin lege inceteaza sa mai fie acte normative de sine statatoare si devin, ca efect al aprobarii de catre autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar daca, din ratiuni de tehnica legislativa, alaturi de datele legii de aprobare, conserva si elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de catre Guvern.
Dispozitiile din Legea fundamentala pretins incalcate sunt urmatoarele: art. 1 alin. (3) si (5) privind Statul roman, art. 11 care reglementeaza raporturile dintre dreptul international si dreptul intern, art. 16 alin. (1) care consacra principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, art. 20 alin. (1) referitor la principiul interpretarii si aplicarii dispozitiilor constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte, art. 41 alin. (1) potrivit carora dreptul la munca nu poate fi ingradit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera, art. 54 alin. (2) cu referire la cetatenii carora le sunt incredintate functii publice, precum si militarilor, care raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin, scop in care depun juramantul cerut de lege, art. 61 alin. (2) care instituie principiul bicameralismului Parlamentului, art. 76 alin. (3) referitoare la adoptarea legilor cu procedura de urgenta, art. 79 privind Consiliul Legislativ, art. 111 alin. (1) teza finala care prevede ca in cazul in care o initiativa legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor sociale de stat este obligatorie solicitarea informarii, art. 115 alin. (4) si (6) care stabileste conditiile in care pot fi adoptate ordonante de urgenta si art. 120 alin. (1) care consacra principiile de baza ale administratiei publice locale.
De asemenea, sunt invocate Declaratia Universala a Drepturilor Omului si, in special, art. 2, 7 si art. 21 pct. 2 din aceasta, Pactul International cu privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general in favoarea tratamentului egal privind ocuparea fortei de munca si conditiile de munca.
II. In cursul dezbaterii obiectiei de neconstitutionalitate au fost puse in discutie unele probleme legate de admisibilitatea sesizarii, si anume:
a) daca Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 a ramas fara obiect, avand in vedere ca, in ziua precedenta solutionarii de catre Curtea Constitutionala a prezentei sesizari de neconstitutionalitate, Guvernul a emis o ordonanta de urgenta prin care a abrogat in mod expres Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009;
b) daca instanta de contencios constitutional nu ar trebui sa isi extinda controlul si asupra Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2009, tinand seama de faptul ca aceasta a preluat in integralitatea lor prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 pe care a abrogat-o.
Intrucat aceste probleme au caracterul unor obstacole dirimante in examinarea obiectiei de neconstitutionalitate, se impune ca ele sa fie rezolvate inainte de cercetarea motivelor de neconstitutionalitate invocate in sesizare.
In acest scop, Curtea observa ca in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 668 din 6 octombrie 2009, a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 privind unele masuri in domeniul functiei publice, precum si pentru intarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local. Dispozitiile art. XIV alin. (1) din acest act normativ au urmatorul cuprins: “Pe data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, se abroga.”
Asadar, Curtea observa ca, in timp ce era sesizata cu obiectia de neconstitutionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice, avand termen de solutionare la data de 7 octombrie 2009, Guvernul a adoptat, la 6 octombrie 2009, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009, care a fost depusa in aceeasi zi la Senat, ca prima Camera sesizata, si a fost publicata tot pe 6 octombrie 2009 in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 668.
Prin aceasta din urma ordonanta de urgenta, Guvernul a intervenit sub doua aspecte asupra Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, aprobata de Parlament prin legea care a fost supusa controlului de constitutionalitate:
a) in cuprinsul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 a preluat in integralitatea sa reglementarea cuprinsa in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009;
b) a abrogat aceasta ordonanta de urgenta prin art. XIV alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009.
Curtea constata ca aceste interventii ale Guvernului asupra Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, in timp ce legea de aprobare a acesteia se afla la Curtea Constitutionala in vederea exercitarii controlului de constitutionalitate a priori, inainte de promulgarea acesteia, impun cateva consideratii:
Parlamentul a aprobat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 cu unele modificari prevazute la art. I punctele 1 – 7 si a introdus la art. II o noua reglementare cu privire la ocuparea unor posturi cuprinse in lege.
Curtea considera ca abrogarea unei ordonante de urgenta aprobate prin lege nu constituie un impediment in ceea ce priveste examinarea sesizarii de neconstitutionalitate.
In acest sens, Curtea retine ca, dupa aprobarea ordonantei de urgenta de catre Parlament, controlul de constitutionalitate se exercita fata de legea de aprobare, al carei continut este chiar ordonanta guvernamentala. Altfel spus, legea de aprobare integreaza in totalitate prevederile din ordonanta de urgenta aprobata, iar, prin aprobare, ordonanta de urgenta inceteaza sa mai existe ca act juridic normativ distinct; aprobarea da nastere, insa, unui act normativ nou, care a absorbit si ordonanta de urgenta. Ca atare, Curtea considera ca, intrucat devin parte integranta a legii de aprobare, dispozitiile ordonantei de urgenta pot fi supuse controlului de constitutionalitate in conditiile art. 146 lit. a) din Legea fundamentala.
Prin Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, Curtea a statuat ca problema admisibilitatii controlului constitutionalitatii legilor si ordonantelor iesite din vigoare – fie prin ajungere la termen, in cazul legilor cu caracter temporar, fie prin abrogare – nu se pune decat in cazul controlului posterior, prevazut de art. 146 lit. d) din Constitutie, nu si atunci cand, in baza art. 146 lit. a) din Constitutie, Curtea Constitutionala “se pronunta asupra constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea acestora”. Aceasta, deoarece este evident ca in acest caz nu poate fi vorba de un act normativ iesit din vigoare, ci de o lege care, adoptata fiind de Parlament, urmeaza sa fie supusa promulgarii de catre Presedintele Romaniei, in baza art. 77 din Constitutie, si publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, pentru ca, potrivit art. 78 din Legea fundamentala, sa intre in vigoare “la 3 zile de la data publicarii sau de la o data ulterioara prevazuta in textul ei”.
Asa fiind, in situatia in care, prin legea supusa controlului inainte de promulgare se aproba o ordonanta abrogata, nu se poate retine existenta unui caz de inadmisibilitate ca urmare a faptului ca s-ar exercita controlul de constitutionalitate al unei legi iesite din vigoare. Obiectul direct al controlului nu il constituie constitutionalitatea prevederilor ordonantei de urgenta iesite din vigoare, ci constitutionalitatea legii de aprobare a acesteia, adica de validare a continutului ei normativ prin actul de vointa al Parlamentului.
Astfel cum a observat instanta de contencios constitutional prin decizia mai sus amintita, a decide altfel ar insemna sa se admita ca o lege prin care s-a aprobat o ordonanta de urgenta neconstitutionala iesita din vigoare sa nu poata fi supusa controlului Curtii Constitutionale in vederea restabilirii ordinii de drept consacrate prin Legea fundamentala si, pe cale de consecinta, ca prevederile Constitutiei nu sunt obligatorii. Tinand seama de prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei, conform carora “In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”, o asemenea solutie este absolut inacceptabila.
Totodata, Curtea constata ca, in prezent, proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 se afla in dezbaterea Parlamentului. Atat timp cat procedura legislativa de adoptare a acestei legi este in desfasurare, Curtea Constitutionala nu poate sa isi extinda controlul de constitutionalitate asupra ordonantei de urgenta mentionate.
Fata de cele invederate, Curtea constata ca nu exista niciun motiv de inadmisibilitate a sesizarii de neconstitutionalitate cu care a fost investita si nici de a-si extinde controlul cu privire la constitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2009.
Curtea observa, insa, ca solutia aleasa de Guvern de a emite, chiar in ziua premergatoare celei in care Curtea Constitutionala urma sa se pronunte asupra constitutionalitatii Legii de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, o noua ordonanta de urgenta prin care abroga ordonanta de urgenta aprobata prin lege de Parlament, dar preia integral continutul acesteia, pune in discutie comportamentul constitutional de ordin legislativ al Executivului fata de Parlament si, nu in cele din urma, fata de Curtea Constitutionala.
III. Examinand sesizarea de neconstitutionalitate, Curtea constata ca obiectia de neconstitutionalitate este intemeiata sub aspectul incalcarii prevederilor art. 115 alin. (6) din Constitutie, pentru urmatoarele considerente:
Autorii sesizarii sustin ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 afecteaza grav activitatea tuturor institutiilor publice ale statului vizate de acest act normativ, ceea ce contravine dispozitiilor art. 115 alin. (6) din Constitutie, potrivit carora “Ordonantele de urgenta (…) nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului (…)”.
Atat in jurisprudenta Curtii Constitutionale, cat si in doctrina s-a considerat ca sunt institutii fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constitutie, in mod detaliat ori macar sub aspectul existentei lor, in mod explicit sau doar generic (institutiile cuprinse in titlul III din Constitutie, precum si autoritatile publice prevazute in alte titluri ale Legii fundamentale).
Printre institutiile fundamentale ale statului si care fac obiectul criticii de neconstitutionalitate a Legii de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 se identifica si “serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale”, prin raportare la art. 123 alin. (2) din Constitutie, conform caruia “Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale”.
In sensul art. 2 lit. j) din Legea-cadru a descentralizarii nr. 195/2006, “deconcentrarea” presupune “redistribuirea de competente administrative si financiare de catre ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale catre propriile structuri de specialitate din teritoriu”. Serviciile publice deconcentrate reprezinta, asa cum se mentioneaza in doctrina, “prelungiri in teritoriu ale ministerelor”. Serviciile publice deconcentrate sunt structuri care indeplinesc atributii de putere publica.
Cat priveste intelesul sintagmei “afectare a regimului institutiilor fundamentale ale statului”, se au in vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora – structura organizatorica, functionarea, competentele, resursele materiale si financiare, numarul si statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adopta etc.
Cu privire la sensul dispozitiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentala, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, ca “ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate daca “afecteaza”, daca au consecinte negative, dar, in schimb, pot fi adoptate daca, prin reglementarile pe care le contin, au consecinte pozitive in domeniile in care intervin”.
Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, asa cum a fost aprobata prin lege de catre Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce ii atrage neconstitutionalitatea, pentru cele ce se vor arata in continuare.
Astfel, prin modificarile aduse de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 articolului 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si anexei la aceasta lege, au fost eliminate din categoria functionarilor publici de conducere functiile de “director executiv si director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale”.
Potrivit art. III din aceasta ordonanta de urgenta, functiile publice, functiile publice specifice si posturile incadrate in regim contractual, care confera calitatea de conducator al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale, precum si adjunctii acestuia se desfiinteaza. In locul acestor functii este instituita functia “director coordonator al serviciului public deconcentrat”, care va fi ajutat de unul sau mai multi adjuncti, in limita numarului de posturi care se desfiinteaza. Persoanele care urmeaza sa ocupe aceste functii sunt numite prin “act administrativ” al ordonatorului principal de credite in subordinea, in coordonarea sau sub autoritatea caruia functioneaza serviciul public deconcentrat respectiv si isi vor exercita functiile in baza unui “contract de management” incheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioada de maximum 4 ani, contract asimilat “contractului individual de munca”.
Aceasta constructie juridica deficitara si confuza ridica problema statutului juridic al “directorului coordonator” si a naturii juridice a “contractului de management”.
Prin reglementarile sale, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 “afecteaza” statutul juridic al unor functionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, adoptata de Parlament in conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentala, potrivit carora statutul functionarilor publici se reglementeaza prin lege organica.
De altfel, prin intreg continutul reglementarii, Guvernul a intervenit intr-un domeniu pentru care nu avea competenta materiala, incalcand, astfel, dispozitiile art. 115 alin. (6) din Constitutie.
Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in jurisprudenta sa ca viciul de neconstitutionalitate a unei ordonante simple sau ordonante de urgenta emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de catre Parlament a ordonantei respective. In consecinta, legea care aproba o ordonanta de urgenta neconstitutionala este ea insasi neconstitutionala.
Tinand cont de existenta viciului de neconstitutionalitate extrinseca evidentiat mai sus, constand in emiterea de catre Guvern a unei ordonante de urgenta intr-un domeniu care, potrivit art. 115 alin. (6) din Constitutie, este sustras competentei sale, Curtea constata ca examinarea celorlalte critici de neconstitutionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 nu mai este necesara.
Pentru aceste motive, Curtea constata ca Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 este neconstitutionala.
Totodata, Curtea observa ca, prin dispozitiile sale, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 exprima o tendinta de politizare a structurilor guvernamentale din unitatile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul judetelor, si pune in discutie regimul constitutional si legal actual al functiei publice.
Avand in vedere considerentele expuse in prezenta decizie, dispozitiile art. 146 lit. a) si ale art. 147 alin. (2) si (4) din Constitutie, precum si ale art. 11 alin. (1) lit. A.a), ale art. 15 si ale art. 18 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Constata ca Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice este neconstitutionala.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Dezbaterile au avut loc la datele de 14 iulie 2009 si 7 octombrie 2009 si la acestea au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader si Augustin Zegrean, judecatori.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Barbateanu
—————