Raspunderea persoanei juridice in solidar cu debitorul insolvabil. Conditii.

Sunt indeplinite conditiile raspunderii solidare, potrivit dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, in cazul in care cota de participare a asociatului majoritar la cele doua societati este aceeasi, exista identitate a obiectului de activitate, cel putin jumatate din angajatii debitoarei insolvabile se regasesc pe lista cu angajatii celeilalte societati comerciale, si cand exista  raporturi comerciale cu cel putin jumatate din clientii cu care a avut raporturi comerciale si societatea debitoare.
Codul de procedura fiscala instituie raspunderea solidara conform art.27, ca modalitate de recuperare numai a creantelor bugetare, iar Legea nr. 85/2006 a avut ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, in cadrul careia poate fi creditor si statul pentru creantele la bugetul de stat neachitate. Dispozitiile Legii nr. 85/2006 nu exclud procedura atragerii raspunderii solidare reglementata de art. 27 din Codul de procedura fiscala, specifica recuperarii creantelor bugetare de la debitorul declarat insolvabil, statul avand la dispozitie mai multe proceduri de recuperare a creantelor sale.
I.C.C.J,  Sectia contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 1070 din 26 februarie 2009

Prin actiunea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Oradea – sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, prin declinare de competenta de la Tribunalul Bihor, reclamanta S.C. „OC” S.R.L. Oradea a solicitat, in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice Bihor – Comisia pentru aplicarea procedurii de angajare a raspunderii solidare, anularea Deciziei nr.345 din 31.08.2007 emisa de parata si restabilirea situatiei anterioare angajarii raspunderii solidare pentru societatea reclamanta.

Ulterior, s-a solicitat si suspendarea Deciziei nr.345/2007.

In motivarea actiunii s-a aratat ca S.C. „O” S.A. a fost o societate pe actiuni, infiintata conform Legii nr.31/1990 si dizolvata ca urmare a nemajorarii capitalului social. In aceasta situatie, angajatilor li s-a desfacut contractul de munca, iar contractele incheiate cu beneficiarii serviciilor S.C. „O” S.A. au fost reziliate.

S-a mai aratat ca angajatii disponibilizati s-au angajat la o alta societate – S.C. „OC” S.R.L., dar acest fapt nu poate constitui o preluare a angajatilor de la o societatea la alta, ci o incetare a raporturilor de munca dintre un angajator si angajat, respectiv nasterea unui nou si individual raport de munca. S-a sustinut, de asemenea, ca derularea contractelor de prestari servicii intre S.C. „OC” S.R.L. si fostii beneficiari ai serviciilor ce au fost prestate de S.C. „O” S.A. este un simplu act de optiune si libertate economica, ce nu poate fi asimilat drept cauza a raspunderii solidare si crearea unei situatii impovaratoare pentru persoana juridica reclamanta.

Prin sentinta nr.172/CA – P.I. din 13 octombrie 2008, Curtea de Apel Oradea – Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamanta S.C. „O” S.R.L.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin Decizia nr.281 din 11 iulie 2007 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice Bihor – Comisia pentru Aplicarea Raspunderii Solidare s-a dispus, in temeiul prevederilor art.27 si 28 coroborat cu art.172 din Codul de procedura fiscala, atragerea raspunderii solidare a S.C „OC” S.R.L. pentru datoriile S.C. „O” SA in suma de 1.036.632 lei. A mai retinut ca prin decizia nr.345 din 31.08.2007, parata D.G.F.P. Bihor a respins contestatia formulata de reclamanta S.C. „OC” S.R.L. impotriva primei decizii, cu motivarea ca sunt respectate prevederile Codului de procedura fiscala, respectiv art.27 pct.2 lit.b) si c) si pct.3 lit a).

Prin incheierea nr.55/CA/2008 din camera de consiliu din 23.10.2008, s-a dispus restituirea cautiunii, retinandu-se in considerentele acesteia ca prin solutionarea actiunii principale cererea de suspendare a ramas fara obiect, impunandu-se restituirea cautiunii in cuantum de 5000 lei.

A retinut prima instanta ca potrivit datelor primite de la O.R.C. de pe langa Tribunalul Bihor, cotele de participare ale administratorului MF la S.C. „O” S.A. si la S.C. „OC” S.R.L. sunt in proportie de 90%, iar cele doua societati au acelasi COD CAEN: 7460 – activitati de investigatie si protectie a bunurilor si persoanelor si, mai mult, au acelasi sediu.

A mai constatat ca in ultimii trei ani, principalii clienti ai ambelor societati au fost aceiasi, iar potrivit borderourilor depuse de societate, care evidentiaza salariatii celor doua societati, angajati in ultimii trei ani, arata ca salariatii S.C. „O” S.A. sunt in prezent angajatii S.C. „OC” S.R.L.

Fata de aceasta situatie, instanta de fond a concluzionat ca parata Directia Generala a Finantelor Publice Bihor a facut aplicarea corecta a prevederilor art.27 pct.2 lit. b) si c) si pct.3 lit. a) din Codul de procedura fiscala, prin emiterea deciziei de atragere a raspunderii solidare, neputand fi vorba de un abuz de drept din partea autoritatii parate, fiind evident ca neobtinandu-se avizele solicitate, din cauza datoriilor acumulate, s-a preferat infiintarea unei noi societati cu acelasi actionar/ asociat in cote de 90%, desfasurand aceeasi activitate.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal, reclamanta S.C. „OC” SRL, care, invocand dispozitiile art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila, sustine ca hotararea atacata este nelegala si netemeinica.

In motivarea recursului, in temeiul art.304 pct.9 Cod procedura civila, recurenta-reclamanta a aratat ca au fost gresit aplicate dispozitiile art.27 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, intrucat potrivit dispozitiilor Legii nr.85/2006, atat pentru S.C. „O” SA, cat si pentru S.C. „OC” SRL s-a dispus de Tribunalul Bihor deschiderea procedurii insolventei, la cererea Directiei Generale a Finantelor Publice Bihor, astfel ca nu i se pot aplica dispozitiile speciale din cele doua acte normative.

Se invoca si faptul ca S.C. „O” SA a fost dizolvata de drept, ca urmare a nemajorarii capitalului social, conform dispozitiilor Legii nr.359/2004, modificata si completata prin O.U.G. nr.75/2004, astfel ca nu mai poate raspunde solidar.

Recurenta-reclamanta a apreciat ca in mod gresit au fost interpretate si aplicate dispozitiile art.27 alin. (2) lit. b) si c) coroborate cu alin. (3) din Codul de procedura fiscala, deoarece aceste prevederi nu pot ingradi dreptul de a munci si de a alege locul de munca, libertatea contractuala, in sensul de a incheia contracte cu oricine. De asemenea, arata ca S.C. „O” SA nu detine nici o calitate in S.C. „OC” SRL si nici invers.

S-a sustinut si faptul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra cererii sale de suspendare si nu a dispus asupra cautiunii achitate.

Directia Generala a Finantelor Publice Bihor, prin intampinarea formulata a solicitat respingerea recursului.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, analizand recursul formulat in raport de motivele invocate, de inscrisurile care exista la dosarul cauzei cat si prin prisma dispozitiilor legale aplicabile, apreciaza ca acesta este nefondat, neputand fi retinute prevederile art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila, pentru urmatoarele considerente.

Potrivit dispozitiilor art.27 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, persoana juridica raspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil, in conditiile prezentului cod, sau declarat insolvent daca, direct sau indirect, controleaza, este controlata sau se afla sub control comun cu debitorul, sau desfasoara efectiv aceeasi activitate sau aceleasi activitati cu debitorul, si daca este indeplinita cel putin una din conditiile enumerate la lit. a) – c).

In sarcina recurentei-reclamante au fost retinute ca fiind incidente dispozitiile art.27 alin. (2) lit. b) si c) din Codul de procedura fiscala care se refera la existenta raporturilor comerciale contractuale cu clientii si/ sau furnizorii, altii decat cei de utilitati, care, in proportie de cel putin jumatate au avut raporturi contractuale cu debitorul cat si la existenta raporturilor de munca sau civile de prestari servicii cu cel putin jumatate dintre angajatii sau prestatorii de servicii ai debitorului, coroborate cu alin. (3) lit. a), unde este redata semnificatia termenului de control ca reprezentand majoritatea dreptului de vot fie in adunarea generala a societatii comerciale, fie in consiliul de administratie al acesteia.

Starea de insolvabilitate a S.C. „O” SA nu a fost contestata.

Cota de participare a asociatului majoritar, MF, la cele doua societati, identitatea obiectului de activitate, prezenta a cel putin jumatate din angajatii debitoarei insolvabile pe lista cu angajati ai S.C. „OC” SRL, precum si existenta raporturilor comerciale ale S.C. „OC” SRL cu cel putin jumatate din clientii cu care a avut raporturi comerciale si debitoarea S.C. O S.A., sunt aspecte retinute in decizia contestata, cat si prin hotararea recurata, in raport de informatiile emise de la O.R.C. de pe langa Tribunalul Bihor, cat si potrivit inscrisurilor de la dosar.

Prin urmare, in mod corect, prima instanta a statuat ca prin decizia contestata s-a facut aplicarea corecta a dispozitiilor art.27 alin. (2), lit.b) si c), alin. (3) lit.a) din Codul de procedura fiscala, fiind indeplinite conditiile raspunderii solidare a persoanei juridice S.C. „OC” SRL cu debitoarea S.C. „O” SA.

Este adevarat ca, urmare a nemajorarii capitalului social debitoarea a fost dizolvata conform prevederilor art.228 lit.b) din Legea nr.31/1990(R) insa, potrivit art.233, dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii lichidarii, astfel ca dizolvarea nu impiedica recuperarea de la debitoare a creantelor datorate bugetului de stat.

Legea nr.85/2006 a avut ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, in cadrul careia poate fi creditor si statul, pentru creantele la bugetul de stat neachitate.

Codul de procedura fiscala instituie raspunderea solidara conform art.27, ca modalitate de recuperare numai a creantelor bugetare.

Legea nr.31/1990(R), Legea nr.85/2006 si Codul de procedura fiscala nu contin dispozitii exprese referitoare la aplicarea cu prioritate a unora sau altora din normele pe care le edicteaza, cu incidenta in ceea ce priveste recuperarea creantelor bugetare.

Faptul ca la cererea D.G.F.P. Bihor, Tribunalul Bihor a dispus deschiderea procedurii insolventei fata de cele doua societati nu reprezinta un motiv care sa faca inaplicabile dispozitiile art.27 Cod procedura fiscala, intrucat dispozitiile Legii nr.85/2006 nu exclud procedura atragerii raspunderii solidare, specifica recuperarii creantelor bugetare de la debitorul declarat insolvabil, statul avand la dispozitie mai multe proceduri de recuperare a creantelor sale.

Aceasta concluzie se impune cu atat mai mult cu cat instituirea raspunderii solidare face parte din procedura generala privind raportul de drept material fiscal care impune reglementari fiscale speciale.

In consecinta, cat timp sunt indeplinite conditiile raspunderii solidare atat Decizia nr.281 din 11.07.2007 cat si decizia ne.345 din 31.08.2008 sunt temeinice si legale, instanta de fond pronuntand o hotarare temeinica si legala.

Criticile recurentei-reclamante referitoare la faptul ca se ingradeste dreptul la munca si la alegerea locului de munca, precum si libertatea contractuala nu pot fi retinute, intrucat atragerea raspunderii solidare a persoanelor juridice in cazul neachitarii obligatiilor fiscale datorata insolvabilitatii debitorului, ce poate fi si o alta societate, este determinata nu numai de regimul de drept procesual fiscal in cadrul caruia raporturile dintre cele doua persoane sunt strans legate, ci si de necesitatea evitarii fraudarii legii fiscale, iar dispozitiile speciale se aplica cu prioritate.

Se constata faptul ca recurenta-reclamanta a solicitat restituirea cautiunii achitate in vederea solutionarii cererii de suspendare a actelor administrative fiscale  contestate, aratand ca, urmare a solutionarii dosarului de fond, cererea de suspendare a ramas fara obiect, impunandu-se restituirea sumei de 5000 RON platita cu acest titlu.

Potrivit art.281¹ alin.1 Cod procedura civila, se putea solicita instantei de fond pronuntarea asupra acestui capat de cerere accesoriu, insa recurenta-reclamanta nu a cerut completarea hotararii.

Acest aspect a fost retinut si de prima instanta prin incheierea nr.55/CA/2008 din 23.10.2008, pronuntata in dosarul cauzei, care nu face obiectul recursului.

Astfel, se apreciaza ca a fost acceptata solutia cu privire la acest capat de cerere.

Chiar daca prima instanta nu s-a pronuntat expres prin dispozitivul sentintei recurate, asupra cererii de suspendare, ca urmare a respingerii actiunii pe fond in nici un caz recurenta-reclamanta nu ar fi obtinut o solutie favorabila cererii de suspendare.

Urmare a celor retinute, nici acest motiv de recurs referitor la nepronuntarea asupra cererii de suspendare si a cautiunii, nu poate fi retinut ca fiind fondat.

In consecinta, in raport de considerentele expuse anterior, Inalta Curte, a respins recursul ca nefondat.

Sursa: site-ul Inaltei Curti de Casatie si Justitie