„Impozite indirecte – Majorari de capital – Aplicarea unei taxe de 1,5 % pe cesiunea sau pe emiterea de actiuni intr un serviciu de compensare de operatiuni («clearance service»)”

HOTARAREA CURTII DE JUSTITIE A COMUNITATII EUROPENE
(Camera a doua)

1 octombrie 2009
In cauza C 569/07,
avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 234 CE de Special Commissioners of Income Tax, London (Regatul Unit), prin decizia din 19 decembrie 2007, primita de Curte la 24 decembrie 2007, in procedura
HSBC Holdings plc,
Vidacos Nominees Ltd
impotriva
The Commissioners of Her Majesty’s Revenue & Customs,
CURTEA (Camera a doua),
compusa din domnul C. W. A. Timmermans, presedinte de camera, domnii J. C. Bonichot, K. Schiemann, J. Makarczyk (raportor) si L. Bay Larsen, judecatori,
avocat general: domnul P. Mengozzi,
grefier: doamna K. Sztranc-Sławiczek, administrator,
avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 15 ianuarie 2009,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru HSBC Holdings plc, de doamna R. Norton, solicitor, precum si de domnii I. Glick, QC, si D. Jowell, barrister;
– pentru guvernul Regatului Unit, de doamnele M. Hall si I. Rao, precum si de domnul R. Thomas, in calitate de agenti;
– pentru Comisia Comunitatilor Europene, de domnul R. Lyal si de doamna M. Afonso, in calitate de agenti,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 18 martie 2009,
pronunta prezenta
Hotarare
1. Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolelor 10 si 11 din Directiva 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorarii capitalului (JO L 249, p. 25, Editie speciala, 9/vol. 1, p. 9), astfel cum a fost modificata prin Directiva 85/303/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985 (JO L 156, p. 23, Editie speciala, 9/vol. 1, p. 75, denumita in continuare „directiva”), precum si a articolelor 43 CE, 49 CE sau 56 CE sau a oricarei alte dispozitii de drept comunitar.
2. Aceasta cerere a fost prezentata in cadrul unui litigiu intre HSBC Holdings plc (denumita in continuare „HSBC”) si Vidacos Nominees Ltd, pe de o parte, si Commissioners of Her Majesty’s Revenue & Customs (autoritatile fiscale britanice), pe de alta parte, referitor la aplicarea unei taxe numite „stamp duty reserve tax” (denumita in continuare „SDRT”), in temeiul articolului 96 din Legea finantelor din 1986 (Finance Act 1986, denumita in continuare „LF 1986”).
Cadrul juridic
Dreptul comunitar
3. Potrivit primului si celui de al saselea considerent ale directivei:
„intrucat obiectivul tratatului este de a crea o uniune economica ale carei caracteristici sa fie similare cu cele ale unei piete interne si intrucat una dintre conditiile esentiale de realizare a pietei interne este promovarea liberei circulatii a capitalurilor;
[…]
intrucat este inerent, conform conceptului de piata comuna avand caracteristicile unei piete interne, ca taxa aplicata majorarii capitalului in interiorul pietei comune de catre o societate sau firma sa fie prelevata o singura data, iar nivelul sau sa fie acelasi in toate statele membre pentru a nu afecta circulatia capitalurilor;”
4. Articolul 4 din directiva stabileste lista operatiunilor care pot fi supuse impozitului pe capital, in care figureaza, printre altele, infiintarea unei societati de capital si cresterea capitalului unei asemenea societati prin aporturi de active de orice fel.
5. Articolul 10 din directiva interzice aplicarea, pentru operatiunile prevazute la articolul 4 din aceasta, a oricarui alt impozit in afara impozitului pe capital.
6. Potrivit articolului 11 din directiva:
„Statele membre nu aplica nicio forma de impozitare pentru:
(a) crearea, emiterea, admiterea in vederea cotarii la bursa de valori, punerea in circulatie sau tranzactionarea actiunilor sau a altor titluri de valoare de acelasi tip sau a certificatelor reprezentand astfel de titluri de valoare, indiferent de emitent;
(b) imprumuturile, inclusiv obligatiunile guvernamentale contractate prin emiterea de obligatiuni sau de alte titluri de valoare negociabile, indiferent de emitent sau alte formalitati aferente sau crearea, emiterea sau admiterea la bursa de valori, punerea in circulatie sau tranzactionarea acestor obligatiuni sau a altor titluri de valoare negociabile.”
7. Cu toate acestea, in temeiul articolului 12 alineatul (1) litera (a) din aceeasi directiva, statele membre pot, prin derogare de la dispozitiile articolelor 10 si 11 din aceasta, sa impuna „taxe pe cesionarea de titluri de valoare, impozitate sau nu la o cota unitara”.
8. In temeiul articolului 7 alineatul (1) din directiva, aceste state trebuie sa scuteasca de impozitul pe capital operatiunile care, la 1 iulie 1984, erau scutite sau impozitate cu o cota mai mica sau egala cu 0,50 %. In ceea ce priveste celelalte operatiuni pentru care poate fi aplicat un impozit pe capital in temeiul directivei, acestea pot fi fie scutite, fie supuse unei cote unice care nu depaseste 1 %.
Dreptul national
9. In temeiul articolului 87 alineatul 1 din LF 1986, orice cesiune cu titlu oneros de actiuni sau de alte valori mobiliare impozabile este supusa SDRT la cota de 0,5 % din valoarea titlurilor sau a pretului cesiunii. SDRT nu se aplica in situatia in care transferul proprietatii actiunilor se face prin intermediul unui formular timbrat corespunzator, conform articolului 92 din LF 1986.
10. Articolul 87 alineatul 1 din LF 1986 nu se aplica decat operatiunilor de cesiune de „titluri de valoare impozabile”. Notiunea de „titluri de valoare impozabile” este definita la articolul 99 din legea mentionata si vizeaza actiunile emise de societati stabilite in Regatul Unit sau actiunile emise de societati straine daca aceste din urma actiuni sunt inscrise intr un registru din Regatul Unit sau „cuplate” cu actiuni emise de societati stabilite in Regatul Unit, precum si anumite drepturi la si asupra unor asemenea actiuni. Articolul 86 alineatul 4 din LF 1986 prevede ca taxa este datorata indiferent de locul operatiunii si de locul unde partile au resedinta.
11. Articolul 96 alineatele 1 si 2 din LF 1986 prevede:
„1. Sub rezerva […] articolelor 97 si 97 bis de mai jos, SDRT este datorat, in temeiul prezentului articol, atunci cand:
a) o persoana A, a carei activitate consta, exclusiv sau neexclusiv, in prestarea de servicii de compensare in operatiunile de achizitionare si de cesiune de titluri de valoare impozabile a incheiat un acord cu un tert pentru a i furniza asemenea servicii; si
b) conform acestui acord, titluri de valoare impozabile sunt emise sau transferate in favoarea unui tert, a carui activitate consta, exclusiv sau neexclusiv, in detinerea de titluri de valoare impozabile in numele lui A.
2. […] taxa datorata in temeiul prezentului articol este de 1,5 %:
a) din pretul de emisiune, daca titlurile de valoare fac obiectul unei emisiuni;
b) din pretul cesiunii, daca proprietatea asupra titlurilor de valoare este transferata cu titlu oneros;
c) din valoarea titlurilor de valoare, in celelalte cazuri.”
12. Notiunea de „serviciu de compensare” nu este definita de lege. Potrivit manualului administratiei fiscale privind taxele de timbru, aceasta notiune trebuie inteleasa dupa cum urmeaza:
„14.10 Serviciile de compensare constau in general intr un sistem de detinere a valorilor mobiliare si de gestiune a operatiunilor cu asemenea valori prin intermediul unor acorduri scrise. Valorile mobiliare pot fi detinute pe termen nelimitat in sistem, in pofida unor schimbari de titular; acestea sunt detinute de societatea care gestioneaza sistemul de compensare sau de mandatarul acesteia si pot face obiectul unor operatiuni fara intocmirea unor acte care sa ateste transferul de proprietate.
14.11 Serviciile de compensare sunt larg raspandite pe continentul european. Se intampla frecvent ca actiunile sa fie la purtator, iar sistemul sa asigure securitatea fizica (certificatele la purtator fiind depuse in seifuri), facilitand totodata operatiunile cu valori mobiliare si platile aferente.
14.12 SDRT nu este aplicabila contractelor privind transferul proprietatii asupra valorilor mobiliare detinute de un serviciu de compensare.”
13. Dupa plata taxei initiale, articolul 90 alineatul 5 din LF 1986 scuteste de taxa datorata in mod normal in temeiul articolului 87 din legea mentionata operatiunile de transfer de proprietate realizate in cadrul unui serviciu de compensare.
14. Articolul 97 bis din LF 1986 prevede ca operatorul serviciului de compensare, cu acordul administratiei impozitelor directe, poate opta ca taxa de timbru si SRDT sa fie aplicate conform articolului mentionat. Optarea pentru articolul 97 bis din LF 1986 devine efectiva in ziua in care administratia impozitelor directe notifica operatorului serviciului de compensare acordul sau. Cata vreme aceasta optiune este in vigoare, taxa de timbru si SDRT sunt aplicate, in cadrul serviciilor de compensare pentru care s a facut optiunea (de exemplu, pentru orice cesiune sau emitere in temeiul articolului 96 alineatul 1 din LF 1986), astfel cum ar fi fost aplicate in lipsa aplicarii articolului 96 din LF 1986. In consecinta, daca o astfel de optiune este exercitata si aprobata, operatiunile efectuate in cadrul serviciului de compensare sunt taxate cu cota normala de 0,5 % si nu se datoreaza nicio taxa la admiterea valorilor mobiliare respective in serviciul de compensare.
15. Articolul 97 alineatul 4 din LF 1986 scuteste de taxa prevazuta la articolul 96 din LF 1986 emiterile de actiuni in schimbul altor actiuni detinute in cadrul unui „regim de serviciu de compensare” daca emitentul fie detine controlul celeilalte societati, fie il va detine in urma ofertei de schimb. Efectul articolului 97 alineatul 6 din LF 1986 este ca acest regim nu este aplicabil decat daca si celelalte actiuni sunt titluri de valoare impozabile.
Actiunea principala si intrebarea preliminara
16. Din decizia de trimitere rezulta ca, la 7 iunie 2000, HSBC, societate constituita si rezidenta din punct de vedere fiscal in Regatul Unit, a lansat o oferta publica de cumparare a totalitatii actiunilor Crédit commercial de France (denumita in continuare „CCF”), societate pe actiuni constituita si rezidenta din punct de vedere fiscal in Franta, ale carei actiuni erau cotate la Bursa din Paris.
17. Oferta era formulata in termeni de achizitie cu plata in numerar a actiunilor CCF, insa aceasta prevedea si posibilitatea unui schimb de actiuni intre cele doua societati, la nivelul de treisprezece actiuni ale HSBC pentru o actiune a CCF. Pentru a face aceasta ultima posibilitate atractiva pentru actionarii CCF cu resedinta in Franta, HSBC a obtinut cotarea la Bursa din Paris. In urma acestei cotari, HSBC a trebuit sa deschida in nume propriu un cont la Societatea Interprofesionala pentru Compensarea Valorilor Mobiliare (Sicovam), si anume sistemul de compensare francez care detinea, la data faptelor din actiunea principala, monopolul in materie pentru actiunile negociate la Bursa din Paris. Prin urmare, existau trei cai de a obtine actiuni ale HSBC in schimbul actiunilor CCF:
– prin intermediul Sicovam, sistemul francez de compensare pentru actiunile cotate la Bursa din Paris;
– prin intermediul CREST, sistemul britanic de decontare pentru actiunile dematerializate;
– prin inscrierea lor nominala in registrul actionarilor HSBC, cu emiterea unui certificat reprezentativ.
18. HSBC a acceptat sa plateasca orice SDRT care ar fi fost datorata pentru actiunile negociate prin intermediul Sicovam. Altfel, oferta ar fi fost dezavantajoasa din punct de vedere financiar si, in consecinta, neinteresanta pentru numerosi actionari francezi.
19. Actiunile HSBC emise in schimbul titlurilor de valoare ale CCF erau valori mobiliare impozabile in sensul articolului 99 alineatul 3 din LF 1986. Cu ocazia emiterii acestora in favoarea unui serviciu de compensare, si anume, in actiunea principala, Vidacos Nominees Ltd, mandatarul Sicovam pentru Regatul Unit, SDRT era datorata, in temeiul articolului 96 alineatele 1 si 2 din LF 1986, la cota de 1,5 % din pretul sau din valoarea acestor actiuni. In schimb, in ceea ce priveste celelalte doua optiuni, nicio taxa de timbru si nicio SDRT nu era datorata cu ocazia emiterii acestor actiuni. O taxa la cota de 0,5 % era aplicata numai cu ocazia transferului ulterior al actiunilor.
20. Din decizia de trimitere reiese ca actionarii CCF au ales sa primeasca 255 607 131 de actiuni ale HSBC prin intermediul Sicovam. Dintre aceste actiuni, aproximativ 105 milioane, respectiv 41 %, au fost retrase de la Sicovam si negociate intr un termen de doua saptamani la Bursa din Londra. Transferurile ulterioare ale actiunilor mentionate in cadrul CREST au fost supuse SDRT la cota normala de 0,5 %.
21. In plus, HSBC, ale carei actiuni sunt cotate inca la Bursa din Paris, ofera actionarilor sai posibilitatea de a primi dividendele mai degraba in actiuni decat in numerar. Cu toate acestea, cand actiunile HSBC care dau dreptul la dividende sunt detinute de Sicovam, actiunile emise cu titlu de dividende sunt emise in favoarea Sicovam, deoarece acestea sunt, in cadrul acestui sistem, inregistrate pe numele acestei ultime societati. Intrucat pentru aceste actiuni s a platit SDRT la cota de 1,5 %, costul acestei sarcini fiscale este repercutat asupra actionarilor francezi ai HSBC care detin actiuni prin intermediul Sicovam, astfel incat acesti actionari primesc cu 1,5 % mai putine actiuni decat ceilalti actionari.
22. HSBC a introdus o cerere de rambursare a SDRT platite la cota de 1,5 % pentru actiunile emise in favoarea Sicovam. In urma respingerii acestei cereri de catre administratia fiscala, HSBC a introdus o actiune la Special Commissioners.
23. In aceste imprejurari, Special Commissioners a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarea intrebare preliminara:
„Articolele 10 sau 11 din directiva […] sau articolele 43 CE, 49 CE sau 56 CE sau orice alta dispozitie din dreptul comunitar interzic aplicarea de catre un stat membru (denumit in continuare «primul stat membru») a unei taxe de 1,5 % pe cesiunea sau pe emiterea de actiuni intr un serviciu de compensare in cazul in care:
a) o societate (denumita in continuare «societatea A») stabilita in primul stat membru lanseaza o oferta de achizitionare a actiunilor cotate si negociate la bursa ale unei societati (denumita in continuare «societatea B») stabilita intr un alt stat membru (denumit in continuare «al doilea stat membru») in schimbul unor actiuni ale societatii A care urmeaza a fi emise la bursa de valori in al doilea stat membru;
b) actionarii societatii B au optiunea de a primi noile actiuni ale societatii A:
– fie in forma materializata;
– fie in forma dematerializata, prin intermediul unui sistem de decontare in primul stat membru;
– fie in forma dematerializata, prin intermediul unui serviciu de compensare in cel de al doilea stat membru;
c) in esenta, legislatia primului stat membru prevede ca:
– in cazul emiterii de actiuni in forma materializata (sau in forma dematerializata in cadrul sistemului de decontare a actiunilor dematerializate in primul stat membru), nu se impoziteaza emiterea actiunilor, ci fiecare cesiune subsecventa a actiunilor, la o cota de 0,5 % din pretul cesiunii, dar
– la transmiterea sau la emiterea de actiuni dematerializate catre operatorul unui serviciu de compensare, impozitul este aplicat (in cazul emiterii de actiuni) la o cota de 1,5 % din pretul de emitere sau (in cazul transmiterii actiunilor cu titlu oneros) la o cota de 1,5 % din pretul sau valoarea cesiunii sau (in celelalte cazuri) la o cota de 1,5 % din valoarea actiunilor, niciun alt impozit nefiind aplicat ulterior asupra cesiunii actiunilor (sau asupra drepturilor la sau asupra acestor actiuni) realizate in cadrul serviciului de compensare;
– operatorul unui serviciu de compensare poate opta, cu acordul autoritatii fiscale competente, in sensul neimpozitarii cesiunii sau a emiterii actiunilor in cadrul serviciului sau de compensare, ci al impozitarii fiecarei cesiuni a actiunilor in cadrul serviciului de compensare, la o rata de 0,5 % din pretul cesiunii. Autoritatea fiscala competenta poate impune (si face acest lucru in prezent), drept conditie pentru aprobarea acestei optiuni, ca operatorul serviciului de compensare care doreste sa aplice aceasta optiune sa instituie si sa mentina proceduri (pe care autoritatea fiscala le considera satisfacatoare) in scopul aplicarii impozitului in cadrul serviciului de compensare si al respectarii sau al asigurarii respectarii reglementarii aferente.
d) procedurile in vigoare aplicabile bursei de valori in al doilea stat membru impun ca toate actiunile emise in cadrul acesteia sa fie detinute in forma dematerializata prin intermediul unui serviciu unic de compensare stabilit in acest al doilea stat membru, al carui operator nu a exercitat optiunea mentionata mai sus?”
Cu privire la intrebarea preliminara
24. Prin intermediul intrebarii adresate, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca articolele 10 si 11 din directiva, precum si articolele 43 CE, 49 CE sau 56 CE sau orice alta dispozitie a dreptului comunitar se opun aplicarii unei taxe precum cea din actiunea principala cu ocazia emiterii de actiuni intr un serviciu de compensare.
25. Cu titlu introductiv, trebuie amintit ca directiva efectueaza o armonizare completa a situatiilor in care statele membre pot supune majorarea capitalului unor impozite indirecte (a se vedea in acest sens Hotararea din 7 iunie 2007, Comisia/Grecia, C 178/05, Rep., p. I 4185, punctul 31).
26. Or, astfel cum Curtea a statuat deja, atunci cand o chestiune face obiectul unei armonizari la nivel comunitar, masurile nationale aferente trebuie sa fie apreciate in lumina prevederilor acelei masuri de armonizare, si nu a celor din Tratatul CE (a se vedea in acest sens Hotararea din 13 decembrie 2001, DaimlerChrysler, C 324/99, Rec., p. I 9897, punctul 32, si Hotararea din 24 ianuarie 2008, Roby Profumi, C 257/06, Rep., p. I 189, punctul 14).
27. Rezulta ca, pentru a raspunde la intrebarea preliminara, Curtea trebuie sa se limiteze la interpretarea directivei.
28. Trebuie subliniat de la bun inceput ca, astfel cum reiese din preambulul sau, directiva urmareste promovarea liberei circulatii a capitalurilor, considerata esentiala pentru crearea unei uniuni economice avand caracteristici similare cu cele ale unei piete interne. Realizarea unui astfel de scop presupune, in ceea ce priveste impozitarea majorarii de capital, desfiintarea impozitelor indirecte in vigoare pana la acel moment in statele membre si inlocuirea lor cu un impozit aplicat o singura data in cadrul pietei comune, al carui nivel sa fie acelasi in toate statele membre.
29. In aceasta privinta, directiva prevede in special, conform ultimului considerent, desfiintarea taxelor indirecte avand caracteristici similare impozitului pe capital sau taxei de timbru aplicate titlurilor de valoare, a caror mentinere poate deturna scopurile urmarite de directiva. Aceste taxe indirecte, a caror aplicare este interzisa, sunt enumerate la articolele 10 si 11 din directiva.
30. Prevederile articolului 12 alineatul (1) din directiva stabilesc o lista exhaustiva a taxelor si a impozitelor, altele decat impozitul pe capital, care, prin derogare de la articolele 10 si 11 mentionate, pot fi aplicate societatilor de capital cu ocazia operatiunilor prevazute de aceste din urma dispozitii (a se vedea Hotararea din 2 februarie 1988, Investeringsforeningen Dansk Sparinvest, 36/86, Rec., p. 409, punctul 9). Articolul 12 din directiva prevede, printre altele, la alineatul (1) litera (a), „taxele pe cesionarea de titluri de valoare, impozitate sau nu la o cota unitara”.
31. In actiunea principala, faptul generator al SDRT consta in realizarea unei operatiuni specifice privind achizitionarea de titluri de valoare nou emise cu ocazia unei oferte publice de cumparare. In aceasta privinta, astfel cum aminteste avocatul general la punctul 23 din Concluzii, actiunile HSBC introduse in serviciul de compensare pentru a fi schimbate cu actiuni ale CCF erau actiuni noi, care corespundeau unei majorari de capital.
32. Or, trebuie amintit ca a permite aplicarea unui impozit sau a unei taxe pe prima achizitie a unui titlu de valoare nou emis echivaleaza in realitate chiar cu impozitarea emiterii acestui titlu de valoare in masura in care aceasta face parte integranta dintr o operatiune globala referitoare la majorarea capitalului. Astfel, o emitere de titluri de valoare nu constituie un scop in sine, ci are sens numai din momentul in care aceste titluri isi gasesc cumparatori (Hotararea din 15 iulie 2004, Comisia/Belgia, C 415/02, Rec., p. I 7215, punctul 32).
33. Efectul util al articolului 11 litera (a) din directiva presupune, prin urmare, ca „emiterea”, in sensul acestei dispozitii, trebuie sa includa prima achizitionare a titlurilor de valoare care are loc in cadrul emiterii acestora (a se vedea Hotararea Comisia/Belgia, citata anterior, punctul 33).
34. In aceasta privinta, interpretarea termenului „cesiune”, prevazut la articolul 12 alineatul (1) litera (a) din directiva, in sensul preconizat de guvernul Regatului Unit si de Comisia Comunitatilor Europene, si anume ca SDRT la cota de 1,5 % ar fi o taxa pe cesiunile de actiuni care ia forma unui „abonament” (season ticket), ar insemna ca articolul 11 litera (a) din aceasta directiva sa fie privat de efectul sau util si sa se puna in discutie distinctia clara pe care articolul 11 litera (a) si articolul 12 alineatul (1) litera (a) din directiva o stabilesc intre notiunea de „emitere” si cea de „cesiune”. Astfel, o asemenea interpretare ar face sa se poata aplica totusi un impozit sau o taxa operatiunii de emitere, care, desi implica in mod necesar o achizitionare de titluri de valoare nou emise, nu trebuie, conform acestei dispozitii, sa fie supusa niciunui alt impozit si niciunei alte taxe decat impozitul pe capital.
35. Prin urmare, prima achizitionare de titluri de valoare in cadrul emiterii lor nu poate fi considerata o „cesionare” in sensul articolului 12 alineatul (1) litera (a) din directiva si, asadar, o taxa aplicata acestei prime achizitionari nu ar putea intra sub incidenta derogarii prevazute de aceasta dispozitie.
36. In fond, nu se poate considera ca o taxa precum SDRT se aplica, in realitate, unor cesiuni viitoare, in conditiile in care, astfel cum arata avocatul general la punctul 38 din Concluzii, nici baza impozabila, nici persoana impozabila nu sunt stabilite in raport cu asemenea cesiuni viitoare, care, de altfel, sunt ipotetice.
37. Avand in vedere aceste consideratii, trebuie sa se constate ca, in masura in care o taxa precum SDRT este aplicata unor titluri de valoare noi imediat dupa majorarea capitalului, o astfel de taxa constituie un impozit in sensul articolului 11 litera (a) din directiva, a carui aplicare este interzisa de aceasta dispozitie.
38. In consecinta, trebuie sa se raspunda la intrebarea adresata ca articolul 11 litera (a) din directiva trebuie interpretat in sensul ca se opune aplicarii unei taxe, precum cea din actiunea principala, cu ocazia emiterii de actiuni intr un serviciu de compensare.
Cu privire la cheltuielile de judecata
39. Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declara:
Articolul 11 litera (a) din Directiva 69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorarii capitalului, astfel cum a fost modificata prin Directiva 85/303/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985, trebuie interpretat in sensul ca se opune aplicarii unei taxe, precum cea din actiunea principala, cu ocazia emiterii de actiuni intr un serviciu de compensare.
Sursa: site-ul Curtii de Justitie a Comunitatii Europene