Suspendarea executarii actului administrativ. Principii

Actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, care la randul sau se bazeaza pe prezumtia autenticitatii si veridicitatii, fiind el insusii titlu executoriu.
Principiul legalitatii actelor administrative presupune insa, atat ca autoritatile administrative sa nu incalce legea, cat si ca toate deciziile lor sa se intemeieze pe lege. El impune, in egala masura, ca respectarea acestor exigente de catre autoritati sa fie in mod efectiv asigurata.
Prin urmare, in procesul executarii din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum si anumite garantii de echitate pentru particulari, intrucat actiunile autoritatilor publice nu pot fi discretionare, iar legea trebuie sa furnizeze individului o protectie adecvata impotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executarii actelor administrative trebuie considerata ca fiind in realitate, un eficient instrument procedural aflat la indemana autoritatii emitente sau a instantei de judecata, pentru a asigura respectarea principiului legalitatii, fiind echitabil ca atata timp cat autoritatea publica sau judecatorul se afla in proces de evaluare, acestea sa nu-si produca efectele asupra celor vizati.
In considerarea celor doua principii incidente in materie – al legalitatii actului administrativ si al executarii acestuia din oficiu – suspendarea executarii constituie insa, o situatie de exceptie, aceasta putand fi dispusa numai in cazurile si in conditiile expres prevazute de lege.

I.C.C.J,  Sectia contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 2199 din 14 aprilie 2009

Prin actiunea in contencios administrativ formulata de S.C. T S.A. Suceava in contradictoriu cu  Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili s-a solicitat anularea deciziei nr. 84/7 noiembrie 2007 prin care s-a respins contestatia formulata de reclamanta impotriva actului administrativ fiscal nr. 81892/19 iulie 2007 continand  comunicarea pierderii de catre S.C. T S.A. Suceava a facilitatilor acordate in baza O.U.G. nr. 37/2004 si a actului administrativ fiscal nr. 82689/26 iulie 2003 prin care reclamanta a fost informata ca la data de 30 iunie 2007 inregistra obligatii fiscale restante la bugetul de stat.
S-a solicitat, de asemenea, anularea celor doua acte administrative fiscale cu nr. 81892/19 iulie 2007 si nr. 82689/26 iulie 2007.
Prin cererea completatoare depusa la termenul din 1 septembrie 2008 reclamanta a solicitat  suspendarea  executarii actului administrativ fiscal  nr. 81892/19 iulie 2007 emis de Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili precum si a  actului administrativ fiscal nr. 82689/26 iulie 2007 emis de aceeasi Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili.
In motivarea cererii a aratat ca  este indeplinita conditia cazului bine justificat, intrucat potrivit certificatului  de atestare fiscala nr. 51776/18 august 2006, la  data de 31 iulie 2006 nu figura in evidentele fiscale cu obligatii de plata curente restante catre buget.
De asemenea, prin raportul de inspectie fiscala generala nr. 47/31 martie 2006 s-a constatat ca pana la data de  31 decembrie 2005 reclamanta si-a achitat obligatiile fiscale curente.
Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, prin  incheierea din 29 septembrie 2009 a admis aceasta cerere,  dispunand suspendarea executarii actelor administrativ fiscale nr. 81892 din 19 iulie 2007 si nr. 82689/26 iulie 2007 emise de parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
Pentru a dispune astfel instanta a retinut ca cererea de suspendare este intemeiata, fiind indeplinite cumulativ cele doua conditii prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat si iminenta producerii unei pagube.
Referitor la  prima conditie, s-a retinut ca aceasta este  indeplinita, in raport de imprejurarea ca parata a eliberat  reclamantei certificatul de atestare fiscala nr. 51776/18 august 2006 in care se  mentiona ca la data de  31 iulie 2006  nu figura  in evidentele fiscale cu obligatii curente restante catre buget, pentru ca ulterior, prin actul administrativ nr. 82689 din 26 iulie 2007, sa i se aduca la cunostinta, ca la data de  23 iulie 2007, din obligatiile restante la bugetul asigurarilor  sociale de stat si la bugetul asigurarilor de somaj, mai are de plata sumele mentionate in acest act.
Fata de continutul certificatului eliberat la 18 august 2006 Curtea a retinut ca este creata o  indoiala serioasa in privinta legalitatii actelor, de natura sa justifice suspendarea executarii acestora.
Raportat la  cuantumul ridicat al sumei pretins datorate si la specificul activitatii reclamantei, s-a concluzionat ca este indeplinita si conditia  iminentei producerii unei pagube.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala , solicitand modificarea ei in sensul respingerii cererii de suspendare a executarii actelor contestate, ca  fiind intemeiata.
A fost invocat motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct.9 Cod procedura civila, in dezvoltarea caruia s-a sustinut, in esenta, ca in speta nu sunt indeplinite cumulativ cele doua conditii  impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune  suspendarea  executarii actelor contestate, instanta de  fond concluzionand, totodata, in mod gresit, ca in cauza nu se impune stabilirea unei  cautiuni, intrucat  cererea este intemeiata pe dispozitiile art. 15 din aceeasi lege.
Astfel, sustine recurenta, dupa cum rezulta din insasi definitia data prin lege cazului bine justificat, pentru ca masura suspendarii executarii unui act administrativ sa fie  admisibila  este necesar ca societatea sa faca dovada existentei unor motive bine intemeiate, care sa creeze o indoiala serioasa asupra legalitatii  acestuia.
Or, din actele analizate de organele fiscale a rezultat ca societatea si-a achitat intr-adevar debitele restante, insa cu depasirea datei la care acestea erau scadente, astfel incat  certificatul de atestare nr. 517776/18 august 2006, avut in vedere de prima instanta, nu este de natura sa justifice indeplinirea acestei conditii, mentionand doar faptul ca la data emiterii lui societatea nu mai inregistra astfel de obligatii.
In ceea ce priveste a doua conditie impusa de lege, este necesar ca reclamanta sa fie amenintata cu producerea unei pagube iminente si ireparabile, precum si sa faca dovada acestui aspect, instanta suprema retinand, in  cauze similare, ca simpla mentionare a creantei contestate si a valorii ei nu duce, de facto, la constatarea ca exista o asemenea paguba.
In speta, motivarea instantei de fond  se bazeaza pe simple afirmatii ale reclamantei si pe  simple supozitii, care nu sunt de natura a face dovada indeplinirii acestei  conditii.
S-a invederat  si faptul ca avand in vedere  cifra de afaceri inregistrata de reclamanta in  2007 (118.223.691 lei), suma datorata organelor fiscale (6.938.399 lei) nu poate afecta activitatea acesteia.
Recursul nu este fondat.
Actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, care la randul sau se bazeaza pe prezumtiile autenticitatii si veridicitatii fiind el insusi titlu executoriu.
Principiul legalitatii actelor administrative presupune insa atat ca autoritatile  administrative  sa nu incalce legea, cat si ca toate deciziile lor sa se intemeieze pe lege. El impune, in egala masura, ca respectarea acestor  exigente de catre autoritati sa fie in mod  efectiv asigurata.
Prin urmare, in procesul  executarii din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum si  anumite garantii de echitate pentru particulari, intrucat actiunile  autoritatilor publice nu pot fi  discretionare, iar legea trebuie sa furnizeze individului o protectie adecvata impotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executarii actelor  administrative trebuie considerata ca fiind, in realitate, un  eficient instrument procedural aflat la indemana autoritatii emitente sau a instantei de judecata pentru a sigura respectarea principiului legalitatii, fiind echitabil ca atat timp cat  autoritatea publica sau judecatorul se afla  in proces de evaluare, acestea sa nu-si produca efecte asupra celor vizati.
In considerarea celor doua principii incidente in materie – al legalitatii actului si al executarii acestuia din oficiu –  suspendarea executarii  constituie insa o situatie de exceptie, aceasta putand fi dispusa numai in cazurile si in conditiile  expres prevazute de lege.
In plan intern, suspendarea executarii actului administrativ este reglementata prin art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004, putand fi dispusa numai in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente.
In sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezinta acele imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului  administrativ, iar paguba iminenta consta in  prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit.t) si s).
Preocupari, in plan juridic, cu privire la suspendarea  executarii actelor administrative au existat  si la nivel european, prin perspectiva acestora (ex. R(89)/8, referitoare la  protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa) instanta putand acorda asemenea masuri, in raport cu ansamblul circumstantelor si intereselor prezente, atunci cand executarea actului este de natura a cauza pagube grave, dificil de reparat si  cand exista un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.
In speta, examinand sumar actele dosarului, fara a fi posibila antamarea fondului in aceasta etapa a procedurii, prima instanta a concluzionat in mod corect ca este  indeplinita conditia cazului bine justificat impusa de art. 14 din Legea nr. 554/2004,  in raport de continutul  raportului de inspectie fiscala generala din 21 martie 2006, a certificatului de atestare fiscala eliberat  reclamantei la 18 august 2006, anterior emiterii acelor contestate si de  existenta unor cereri de restituire/compensare a unor sume incasate necuvenit la bugetul de stat.
Actele dosarului si ansamblul circumstantelor cauzei atesta, totodata, indeplinirea conditiei privind  iminenta pagubei, raportat la  cuantumul sumei in discutie si specificul  activitatii  societatii reclamante executarea silita care a fost declansata putand genera dificultati reale in executarea obligatiilor contractuale asumate, sistarea serviciilor, precum si grave probleme sociale.
Cerinta depunerii unei cautiuni pentru judecata la fond a fost indeplinita  in recurs, societatea reclamanta conformandu-se obligatiilor stabilite in acest sens in sarcina sa pin incheierea din 3 martie 2009.
Recursul a fost respins asadar, ca nefondat.
Sursa: site-ul Inaltei Curti de Casatie si Justitie