„Libertatea de stabilire si libera circulatie a capitalurilor – Impozit pe profit – Dobandirea de parti sociale ale unei societati de capitaluri – Conditiile luarii in considerare, la momentul determinarii bazei de impozitare a dobanditorului, a diminuarii valorii partilor sociale rezultate din distribuirea de dividende”

HOTARAREA CURTII DE JUSTITIE A COMUNITATII EUROPENE
(Camera intai)

17 septembrie 2009
In cauza C 182/08,
avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 234 CE de Bundesfinanzhof (Germania), prin decizia din 23 ianuarie 2008, primita de Curte la 30 aprilie 2008, in procedura
Glaxo Wellcome GmbH & Co. KG
impotriva
Finanzamt München II,
CURTEA (Camera intai),
compusa din domnul P. Jann, presedinte de camera, domnii M. Ilešič, A. Borg Barthet, E. Levits (raportor) si J. J. Kasel, judecatori,
avocat general: domnul Y. Bot,
grefier: doamna R. Șeres, administrator,
avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 2 aprilie 2009,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru Glaxo Wellcome GmbH & Co KG., de H. M. Pott si T. Englert, Rechtsanwälte;
– pentru guvernul german, de domnii M. Lumma si C. Blaschke, in calitate de agenti;
– pentru Comisia Comunitatilor Europene, de domnii R. Lyal si W. Mölls, in calitate de agenti,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 9 iulie 2009,
pronunta prezenta
Hotarare
1. Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 52 din Tratatul CE (devenit, dupa modificare, articolul 43 CE) si a articolului 73b din Tratatul CE (devenit articolul 56 CE).
2. Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre Glaxo Wellcome GmbH & Co. KG, societate in comandita simpla de drept german, ai carei asociati comanditati sunt o serie de societati cu raspundere limitata, pe de o parte, si Finanzamt München II (denumit in continuare „Finanzamt”), pe de alta parte, referitor la determinarea profiturilor acestei societati corespunzatoare anilor 1995-1998.
Cadrul juridic
Reglementarea nationala
3. In cadrul sistemului de impozitare cunoscut sub numele de sistemul de „deducere integrala”, care era in vigoare in Germania la momentul producerii faptelor din actiunea principala, evitarea dublei impuneri economice a profiturilor distribuite de societatile stabilite in Germania contribuabililor rezidenti in Germania era realizata, potrivit articolului 36 alineatul 2 punctul 3 din Legea privind impozitul pe venit (Einkommensteuergesetz, denumita in continuare „EStG”) si articolului 49 din Legea privind impozitul pe profit (Körperschaftsteuergesetz, denumita in continuare „KStG”), prin recunoasterea dreptului acestor contribuabili de a deduce integral, din impozitul lor pe venit sau din impozitul lor pe profit, impozitul pe profit platit de societatile care au realizat distribuirea.
4. In temeiul articolului 36 alineatul 4 al doilea paragraf din EStG, dreptul la deducerea impozitului pe profit, de care beneficia asociatul rezident, se transforma intr un drept de a obtine o rambursare in masura in care propria datorie fiscala era inferioara prelevarii in amonte, asupra sumei distribuite, a impozitului pe profit. Din articolul 20 alineatul 1 punctul 3 din EStG rezulta ca acest drept era considerat el insusi o parte a veniturilor.
5. In temeiul articolului 6 alineatul 1 punctul 1 din EStG, in cazul in care participatia detinuta in cadrul unei persoane juridice facea parte din capitalul de exploatare al contribuabilului rezident, acesta din urma putea reduce, la momentul primirii dividendelor, valoarea partilor sociale in bilantul sau fiscal. Aceasta depreciere, desemnata prin expresia „amortisment aplicat asupra valorii partiale a partilor sociale”, se intemeia pe ideea ca distribuirea nu constituie decat o substituire de active. Astfel, valoarea unei parti era redusa cu valoarea dividendelor distribuite aferente acelei parti sociale.
6. Din aceasta rezulta ca valoarea bruta a dividendelor distribuite, care includea dreptul, prevazut la articolul 36 din EStG, la deducerea impozitului pe profit, si amortismentul corespunzator aplicat asupra valorii partiale a partii sociale aveau in mod normal acelasi cuantum si se neutralizau.
7. In acest fel, dividendele distribuite nu generau, in final, venituri. In consecinta, nu exista o datorie fiscala corespunzatoare creditului fiscal, care constituia o parte a veniturilor generate de dividendele distribuite. Prin urmare, daca, in anul respectiv, contribuabilul nu dispunea de alte venituri, acest credit fiscal se transforma intr un drept la restituire.
8. Castigul de capital rezultat ca urmare a cesionarii partilor sociale, care consta in diferenta dintre pretul de cumparare si valoarea nominala a partilor sociale, constituia un venit in sensul legislatiei fiscale si era supus, in ceea ce priveste contribuabilii rezidenti, impozitului pe venit, in conformitate cu articolul 17 din EStG, sau impozitului pe profit, in temeiul articolului 8 alineatul 2 din KStG.
9. In ceea ce priveste contribuabilii nerezidenti, veniturile acestora care proveneau din distribuirea profiturilor societatilor rezidente, precum si profiturile determinate de cesiunea de parti sociale detinute in cadrul unor astfel de societati nu erau supuse impozitului pe venit sau impozitului pe profit reglementate de dreptul german.
10. Contribuabilii nerezidenti nu puteau nici sa pretinda aplicarea sistemului de deducere integrala in ceea ce priveste profiturile care le erau distribuite de societati rezidente si, prin urmare, nu puteau beneficia de un credit fiscal egal cu valoarea impozitului platit de societatea rezidenta care efectua distribuirea.
11. Articolul 50c alineatele 1 si 4 din EStG, in versiunea rezultata ca urmare a Legii din 13 septembrie 1993 privind imbunatatirea conditiilor fiscale cu scopul de a asigura ca Germania ramane, in cadrul pietei interne europene, un loc de implantare pentru intreprinderi [Gesetz zur Verbesserung der steuerlichen Bedingungen zur Sicherung des Wirtschaftsstandorts Deutschland im Europäischen Binnenmarkt (Standortsicherungsgesetz), BGBl. 1993 I, p. 1569], avea urmatorul cuprins:
„1) Un contribuabil care beneficiaza de dreptul la deducerea impozitului pe profit, care a dobandit o participare intr o societate de capitaluri […] supusa integral obligatiilor fiscale de la un asociat care nu beneficiaza de un astfel de drept de deducere […], nu poate lua in considerare in cadrul calculului profiturilor scaderile profiturilor ce rezulta
1. din luarea in considerare a valorii partiale inferioare sau
2. din cesiunea sau din prelevarea participatiei,
in anul achizitiei sau in cursul unuia dintre urmatorii 9 ani, in masura in care aceasta luare in considerare a valorii partiale inferioare sau oricare alta scadere a profiturilor nu rezulta decat din distribuirea profiturilor sau din transferuri de profituri efectuate in executarea unor acorduri de control, iar scaderile profiturilor nu depasesc in mod global cuantumul blocat in sensul alineatului 4.
[…]
4) Cuantumul blocat corespunde diferentei dintre costurile de achizitie si valoarea nominala a partii sociale. […]”
12. Legea din 28 octombrie 1994 de modificare a regimului fiscal al transformarilor societatilor (Gesetz zur Änderung des Umwandlungssteuerrechts, BGBl. 1994 I, p. 3267, denumita in continuare „UmwStG”) crease in dreptul german posibilitatea transformarii unei societati de capitaluri in societate de persoane cu pastrarea valorilor fiscale ale activelor imobilizate transmise, fara valorificarea castigurilor de capital latente.
13. In conformitate cu articolul 4 alineatul 4 din UmwStG, in cazul in care patrimoniul unei societati era transmis unei societati de persoane in urma transformarii sale juridice, castigul sau pierderea rezultata din preluare trebuia sa fie determinata la nivelul societatii de persoane prin compararea valorii la care activele imobilizate transmise trebuiau sa fie preluate si a valorii contabile a participatiilor in societatea absorbita. Potrivit articolului 14 din UmwStG, aceeasi regula era aplicabila in cazul in care o societate era transformata in societate de persoane.
14. Astfel determinat („prima etapa”), castigul sau pierderea rezultata din preluare trebuia sa fie, in conformitate cu articolul 4 alineatul 5 din UmwStG, majorata sau redusa cu valoarea impozitului pe profit care trebuia dedus in temeiul articolului 10 alineatul 1 din UmwStG si cu un cuantum blocat in sensul articolului 50c din EStG, in masura in care partile sociale detinute in societatea absorbita faceau parte, la data transferului, din perspectiva dreptului fiscal, din patrimoniul societatii de persoane care realizase absorbtia.
15. In cazul in care, in urma preluarii, ar mai ramane o pierdere („a doua etapa”), valoarea bunurilor corporale si necorporale transferate ar trebui sa fie majorata pana la limita valorii partiale a acestora. Daca ar exista in continuare o pierdere, aceasta ar diminua profiturile societatii de persoane care realizeaza absorbtia, in temeiul articolului 4 alineatul 6 din UmwStG.
16. Articolul 10 alineatul 1 din UmwStG avea urmatorul cuprins:
„Impozitul pe profit aferent fractiunilor din capitalul propriu al entitatii absorbite, in sensul articolului 30 alineatul 1 punctele 1 si 2 din [KStG], care pot fi alocate unor distribuiri de dividende trebuie sa fie dedus, fara a aduce atingere dispozitiilor alineatului 2, din impozitul pe venit sau din impozitul pe profit care trebui platit de detinatorii de parti sociale ale societatii de persoane care a realizat absorbtia sau din impozitul pe venit al persoanei fizice care a realizat absorbtia.”
Conventia dintre Germania si Regatul Unit
17. Conventia din 26 noiembrie 1964 dintre Republica Federala Germania si Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord privind eliminarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale (BGBl. 1966 II, p. 358) prevede, la articolul III alineatul 1, ca „profiturile industriale si comerciale ale unei intreprinderi de pe unul dintre teritorii nu se impoziteaza decat pe acest teritoriu, cu exceptia cazului in care intreprinderea exercita, pe celalalt teritoriu, o activitate industriala sau comerciala prin intermediul unui sediu permanent aflat pe acel teritoriu”.
Actiunea principala si intrebarea preliminara
18. Reclamanta din actiunea principala a fost constituita in cadrul restructurarii grupului Glaxo Wellcome, in urma transformarii, prin modificarea formei juridice, la 1 iulie 1995, a Glaxo Wellcome GmbH (denumita in continuare „GW GmbH”), societate cu raspundere limitata de drept german.
19. Etapele restructurarii grupului Glaxo Wellcome pot fi descrise dupa cum urmeaza.
20. La 26 iunie 1995, societatea de drept german Glaxo Verwaltungs GmbH (denumita in continuare „GV GmbH”), care detinea deja o participatie de 95 % in capitalul societatii GW GmbH, a dobandit de la Glaxo Group Limited (denumita in continuare „GG Ltd”), societatea mama a acesteia stabilita in Regatul Unit, 5 % din partile GW GmbH si a devenit societatea mama unica a acesteia din urma.
21. La 27 iunie si la 7 iulie 1995, GW GmbH, ulterior reclamanta din actiunea principala, a dobandit toate partile sociale ale Wellcome GmbH (denumita in continuare „W GmbH”). Societatile care au cesionat partile respective sunt GG Ltd, care detinea 99,98 % din capitalul societatii W GmbH, precum si Burroughs Wellcome Ltd (denumita in continuare „W Ltd”), societatea mama a GG Ltd, care detinea 0,02 % din acesta.
22. Prin contractul de fuziune din 25 august 1995, W GmbH a fost absorbita, cu efect retroactiv de la 29 iunie 1995, de asociatul sau unic, GW GmbH.
23. La 30 iunie 1995, GV GmbH a vandut 1 % din partile pe care le detinea in capitalul GW GmbH societatii Seftonpharm GmbH (denumita in continuare „S GmbH”), pe care o detinea in proportie de 100 %.
24. La 1 iulie 1995, GW GmbH a fost transformata in societate in comandita simpla de drept german si poarta in prezent numele Glaxo Wellcome GmbH & Co KG.
25. La momentul acestei transformari, partile GW GmbH care figurau in bilantul societatii GV GmbH (inclusiv S GmbH) erau evaluate la 500 de milioane DEM. In temeiul articolului 4 alineatele 4 si 5 din UmwStG, reclamanta din actiunea principala a calculat o pierdere rezultata din preluare in valoare de 328 096 563 DEM, tinand seama, in temeiul articolului 50c din EStG, de un cuantum blocat de 22 887 706 DEM generat de dobandirea a 5 % din partile societatii GW GmbH de la GG Ltd.
26. Finanzamt a considerat ca dobandirea de catre GV GmbH, de la GG Ltd, de parti din capitalul societatii GW GmbH nu era singura operatiune care a generat un cuantum blocat care afecta partile dobandite. Potrivit Finanzamt, partile societatii W GmbH dobandite de reclamanta din actiunea principala de la GG Ltd si de la W Ltd erau de asemenea afectate de un cuantum blocat de 322 565 500 DEM. In urma absorbtiei societatii W GmbH de catre GW GmbH, acest al doilea cuantum blocat nu ar fi disparut, ci ar fi fost transferat asupra partilor societatii GW GmbH detinute de GV GmbH. Potrivit Finanzamt, pierderea in urma preluarii rezultata din modificarea formei juridice a GW GmbH se reducea, asadar, tinand seama de cuantumurile blocate, la 5 531 063 DEM.
27. Reclamanta din actiunea principala nu este de acord cu Finanzamt, in esenta, in ceea ce priveste aspectul daca pierderea inregistrata de GW GmbH cu ocazia respectivei absorbtii este redusa corespunzator cuantumului blocat, in sensul articolului 50c din EStG, ce rezulta din dobandirea de catre GW GmbH de parti din capitalul societatii W GmbH.
28. Intrucat reclamanta din actiunea principala a obtinut, in aceasta privinta, castig de cauza in fata Finanzgericht München, Finanzamt a formulat recurs in fata Bundesfinanzhof.
29. Spre deosebire de concluzia la care ajunsese Finanzgericht München, instanta de trimitere considera ca, potrivit numai dreptului german, respectiva pierdere ar trebui sa fie redusa corespunzator cuantumului blocat ce rezulta din dobandirea de catre GW GmbH de parti din capitalul societatii W GmbH.
30. Cu toate acestea, potrivit Bundesfinanzhof, legalitatea luarii in considerare a unui cuantum blocat in conformitate cu articolul 50c din EStG nu este indiscutabila din perspectiva dreptului comunitar, intrucat contribuabilul este tratat in mod diferit atunci cand dobandeste partile sociale de la un asociat care beneficiaza de un credit fiscal in comparatie cu situatia in care le dobandeste de la un asociat care nu beneficiaza de un astfel de credit.
31. In aceste conditii, Bundesfinanzhof a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarea intrebare preliminara:
„Articolul 52 […] sau articolul 73b din tratat […] se opun unei reglementari a unui stat membru care, in cadrul unui sistem national de deducere a impozitului pe profit al societatilor, exclude posibilitatea ca diminuarea valorii partilor sociale, rezultata dintr o distribuire de dividende, sa fie luata in considerare pentru stabilirea bazei impozabile atunci cand un contribuabil care beneficiaza de un credit fiscal cu privire la impozitul pe profit a dobandit o participare intr o societate de capitaluri, supusa integral obligatiilor fiscale, de la un asociat care nu beneficiaza de un astfel de credit fiscal, in timp ce, in cazul dobandirii de la un asociat care beneficiaza de un credit fiscal, o astfel de diminuare reduce baza de impozitare a dobanditorului?”
Cu privire la intrebarea preliminara
32. Cu titlu introductiv, trebuie subliniat ca, potrivit indicatiilor furnizate de guvernul german, ca regula generala, asociatii nerezidenti nu erau supusi in Germania decat unei obligatii fiscale limitate si nu aveau dreptul la deducerea impozitului pe profit. Prin urmare, articolul 50c din EStG era aplicabil in principal in situatia cesionarii participatiilor detinute intr o societate de capitaluri rezidenta si, in consecinta, supusa integral obligatiilor fiscale catre un asociat rezident care, prin urmare, avea dreptul la aceasta deducere, de catre un asociat nerezident care nu avea, asadar, dreptul la respectiva deducere.
33. Prin urmare, trebuie sa se considere ca, prin intrebarea adresata, instanta de trimitere solicita sa se stabileasca daca articolele 52 sau 73b din tratat se opun unei reglementari a unui stat membru in temeiul careia diminuarea valorii partilor sociale rezultata dintr o distribuire de dividende nu afecteaza baza impozabila a unui contribuabil rezident, in cazul in care acesta a dobandit o participare intr o societate de capitaluri rezidenta de la un asociat nerezident, in timp ce, in cazul dobandirii acestei participari de la un asociat rezident, o astfel de diminuare reduce baza de impozitare a dobanditorului.
34. Trebuie de asemenea amintit ca, potrivit unei jurisprudente constante, desi fiscalitatea directa este de competenta statelor membre, acestea din urma trebuie totusi sa exercite aceasta competenta cu respectarea dreptului comunitar (a se vedea, printre altele, Hotararea din 13 decembrie 2005, Marks & Spencer, C 446/03, Rec., p. I 10837, punctul 29, Hotararea din 12 septembrie 2006, Cadbury Schweppes si Cadbury Schweppes Overseas, C 196/04, Rec., p. I 7995, punctul 40, Hotararea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in Class IV of the ACT Group Litigation, C 374/04, Rec., p. I 11673, punctul 36, si Hotararea din 8 noiembrie 2007, Amurta, C 379/05, Rep., p. I 9569, punctul 16).
35. Intrucat instanta de trimitere a adresat intrebarea atat in raport cu articolul 52, cat si cu articolul 73b din tratat, trebuie sa se stabileasca, in prealabil, daca si in ce masura o reglementare nationala precum cea in cauza in actiunea principala este susceptibila sa afecteze libertatile garantate prin aceste articole.
Cu privire la libertatea care face obiectul actiunii principale
36. In aceasta privinta, trebuie amintit ca, pentru a determina daca o reglementare nationala tine de una sau de alta dintre libertatile de circulatie, dintr o jurisprudenta in prezent consacrata rezulta ca trebuie luat in considerare obiectul reglementarii in cauza (a se vedea Hotararea din 24 mai 2007, Holböck, C 157/05, Rep., p. I 4051, punctul 22 si jurisprudenta citata).
37. Rezulta de asemenea din jurisprudenta ca, in principiu, Curtea examineaza masura in cauza numai in raport cu una dintre aceste doua libertati daca se dovedeste ca, in imprejurarile specifice ale actiunii principale, una dintre acestea este cu totul secundara in raport cu cealalta si poate fi analizata in cadrul celeilalte (Hotararea din 3 octombrie 2006, Fidium Finanz, C 452/04, Rec., p. I 9521, punctul 34).
38. Trebuie, prin urmare, sa se verifice in primul rand daca dobandirea de catre un rezident a unei participari intr o societate rezidenta de la un asociat nerezident, precum cea avuta in vedere in actiunea principala, constituie o circulatie a capitalurilor in sensul articolului 73b din tratat.
39. Intrucat din tratat lipseste definitia notiunii „circulatie a capitalurilor”, Curtea a recunoscut anterior o valoare indicativa nomenclatorului anexat la Directiva 88/361/CEE a Consiliului din 24 iunie 1988 pentru punerea in aplicare a articolului 67 din tratat [articol abrogat prin Tratatul de la Amsterdam] (JO L 178, p. 5, Editie speciala, 10/vol. 1, p. 10), chiar daca aceasta a fost adoptata in temeiul articolului 69 si al articolului 70 alineatul (1) din Tratatul CEE (articolele 67-73 din Tratatul CEE au fost inlocuite cu articolele 73b-73g din Tratatul CE, acestea devenind articolele 56 CE-60 CE), in conditiile in care, potrivit introducerii acestuia, lista pe care o contine nu are un caracter exhaustiv (a se vedea in special Hotararea din 23 februarie 2006, van Hilten van der Heijden, C 513/03, Rec., p. I 1957, punctul 39, Hotararea din 14 septembrie 2006, Centro di Musicologia Walter Stauffer, C 386/04, Rec., p. I 8203, punctul 22, Hotararea din 11 septembrie 2008, Eckelkamp, C 11/07, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 38, si Hotararea din 27 ianuarie 2009, Persche, C 318/07, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 24).
40. Prin urmare, constituie circulatie a capitalurilor in sensul articolului 73b alineatul (1) din tratat in special investitiile directe sub forma unei participatii intr o intreprindere prin detinerea de actiuni care confera posibilitatea de a participa efectiv la administrarea si la controlul acesteia (investitii denumite „investitii directe”), precum si dobandirea de titluri pe piata de capital efectuata numai cu intentia de a realiza un plasament financiar, fara a exista intentia de a influenta administrarea si controlul intreprinderii (investitii denumite „investitii de portofoliu”) (a se vedea in acest sens Hotararea din 16 martie 1999, Trummer si Mayer, C 222/97, Rec., p. I 1661, punctul 21, Hotararea din 4 iunie 2002, Comisia/Franta, C 483/99, Rec., p. I 4781, punctele 36 si 37, Hotararea din 13 mai 2003, Comisia/Regatul Unit, C 98/01, Rec., p. I 4641, punctele 39 si 40, precum si Hotararea din 28 septembrie 2006, Comisia/Țarile de Jos, C 282/04 si C 283/04, Rec., p. I 9141, punctul 19).
41. Tot astfel, Curtea a considerat ca revanzarea de catre un actionar nerezident de actiuni societatii rezidente care le emisese constituie o miscare de capital in sensul articolului 1 din Directiva 88/361 si al nomenclatorului miscarilor de capital care figureaza in anexa I la aceasta directiva (a se vedea Hotararea din 19 ianuarie 2006, Bouanich, C 265/04, Rec., p. I 923, punctul 29).
42. Astfel, in conformitate cu al doilea paragraf a patra liniuta din anexa I la Directiva 88/361, libera circulatie a capitalurilor include operatiunile de lichidare sau de cesiune a activelor.
43. Prin urmare, cesionarea participatiilor detinute in societatile rezidente de catre investitori nerezidenti constituie o miscare de capital in sensul articolului 1 din directiva mentionata, precum si al nomenclatorului miscarilor de capital care figureaza in anexa I la aceasta.
44. In consecinta, chiar daca dobandirea de catre un rezident a unei participari intr o societate rezidenta de la un asociat nerezident nu este expres mentionata, astfel cum indica guvernul german, in nomenclatorul miscarilor de capital care figureaza in anexa I la Directiva 88/361, aceasta operatiune constituie o miscare de capital in sensul articolului 1 din aceasta directiva si se incadreaza in domeniul de aplicare al normelor comunitare privind libera circulatie a capitalurilor.
45. In ceea ce priveste, in al doilea rand, articolul 52 din tratat, din jurisprudenta Curtii rezulta ca libertatea de stabilire, pe care acest articol o recunoaste resortisantilor comunitari si care presupune accesul acestora la activitatile independente si exercitarea acestora, precum si constituirea si administrarea intreprinderilor in aceleasi conditii cu cele definite pentru resortisantii proprii de legislatia statului membru de stabilire, cuprinde, in ceea ce priveste societatile constituite in conformitate cu legislatia unui stat membru si avand sediul social, administratia centrala sau locul principal de desfasurare a activitatii in cadrul Comunitatii, dreptul de a si desfasura activitatea in statul membru respectiv prin intermediul unei filiale, al unei sucursale sau al unei agentii (Hotararea din 23 februarie 2006, Keller Holding, C 471/04, Rec., p. I 2107, punctul 29, Hotararea Centro di Musicologia Walter Stauffer, citata anterior, punctul 17, si Hotararea din 11 octombrie 2007, ELISA, C 451/05, Rep., p. I 8251, punctul 62).
46. Notiunea de stabilire in sensul dat de tratat este o notiune foarte larga, care implica posibilitatea unui resortisant comunitar de a participa, in mod stabil si continuu, la viata economica a unui stat membru diferit de statul de origine al acestuia si de a obtine profit din aceasta participare, favorizand astfel intrepatrunderea economica si sociala in interiorul Comunitatii in domeniul activitatilor independente (a se vedea in special Hotararile citate anterior Centro di Musicologia Walter Stauffer, punctul 18, si ELISA, punctul 63).
47. Potrivit unei jurisprudente constante, prevederile nationale care reglementeaza detinerea de catre un resortisant al unui stat membru, la capitalul unei societati stabilite intr un alt stat membru, a unor participatii care ii permit sa exercite o influenta certa asupra deciziilor acestei societati si sa stabileasca activitatile acesteia se includ in domeniul de aplicare material al dispozitiilor tratatului referitoare la libertatea de stabilire (a se vedea in special Hotararea din 13 aprilie 2000, Baars, C 251/98, Rec., p. I 2787, punctul 22, Hotararea Cadbury Schweppes si Cadbury Schweppes Overseas, citata anterior, punctul 31, Hotararea din 13 martie 2007, Test Claimants in the Thin Cap Group Litigation, C 524/04, Rep., p. I 2107, punctul 27, si Hotararea din 17 iulie 2008, Comisia/Spania, C 207/07, punctul 60).
48. Astfel cum rezulta din observatiile guvernului german, una dintre ipotezele avute in vedere pentru aplicarea reglementarii care formeaza obiectul actiunii principale este cea in care un asociat nerezident controleaza mai multe filiale stabilite in Germania si transfera partile sociale detinute in una dintre acestea uneia dintre celelalte filiale controlate.
49. Cu toate acestea, este cert ca aplicarea reglementarii mentionate nu depinde de amploarea participatiei dobandite de la asociatul nerezident si nu se limiteaza la situatiile in care asociatul poate exercita o influenta certa asupra deciziilor societatii in cauza si poate stabili activitatile acesteia.
50. In plus, intrucat obiectul reglementarii care formeaza obiectul actiunii principale este de a impiedica asociatii nerezidenti sa beneficieze de un avantaj fiscal nejustificat, generat in mod direct de cesiunile de parti sociale care pot fi efectuate strict in scopul de a beneficia de respectivul avantaj, si nu in scopul de a exercita libertatea de stabilire sau ca rezultat al exercitarii acestei libertati, trebuie sa se considere ca aspectul acestei reglementari referitor la libera circulatie a capitalurilor are intaietate fata de cel referitor la libertatea de stabilire.
51. In consecinta, presupunand ca aceasta reglementare ar avea efecte restrictive asupra libertatii de stabilire, asemenea efecte ar reprezenta consecinta inevitabila a unui eventual obstacol in calea liberei circulatii a capitalurilor si nu justifica, prin urmare, o analiza autonoma a reglementarii mentionate in raport cu articolul 52 din tratat (a se vedea in acest sens Hotararea din 14 octombrie 2004, Omega, C 36/02, Rec., p. I 9609, punctul 27, Hotararea Cadbury Schweppes si Cadbury Schweppes Overseas, citata anterior, punctul 33, Hotararea Test Claimants in the Thin Cap Group Litigation, citata anterior, punctul 34, si Hotararea Fidium Finanz, citata anterior, punctul 48).
52. Rezulta din aceasta ca reglementarea care formeaza obiectul actiunii principale trebuie examinata exclusiv in raport cu libera circulatie a capitalurilor.
Cu privire la existenta unei restrictii privind libera circulatie a capitalurilor
53. Astfel cum subliniaza instanta de trimitere, reglementarea care constituie obiectul actiunii principale face ca, atunci cand un contribuabil rezident a dobandit o participare intr o societate de capitaluri rezidenta de la un asociat nerezident, diminuarea valorii respectivelor parti sociale rezultata din distribuirea de dividende sa nu afecteze baza impozabila a dobanditorului, in timp ce, in cazul dobandirii unei astfel de participari de la un asociat rezident, aceasta diminuare reduce baza de impozitare a dobanditorului.
54. Aceasta limitare a modului in care este luata in considerare diminuarea valorii partilor sociale rezultata din distribuirea de dividende se aplica incepand cu anul in care a avut loc dobandirea respectivelor parti sociale si in cursul urmatorilor noua ani si priveste numai scaderea profiturilor ce rezulta dintr o operatiune de distribuire sau de transfer de profituri in executarea unui acord de control, in masura in care scaderea profiturilor nu depaseste o anumita valoare, denumita „cuantum blocat”.
55. Acest cuantum blocat, care corespunde diferentei dintre pretul de achizitie platit de asociatul rezident si valoarea nominala a partilor sociale, afecteaza astfel partile sociale dobandite de la un nerezident, anuland in esenta efectele amortismentului partial al partilor sociale ce rezulta din distribuirea profitului.
56. Posibilitatea unui contribuabil de a deduce din profiturile sale impozabile pierderile aferente amortismentului partial al partilor sociale detinute in societate, in cazul in care scaderea valorii partilor sociale rezulta din distribuirea profitului, constituie in mod incontestabil un avantaj fiscal.
57. Or, acordarea acestui avantaj contribuabililor rezidenti numai in cazul dobandirii de parti ale unei societati rezidente de la un asociat rezident face ca partile sociale detinute de nerezidenti sa fie mai putin atractive si, in consecinta, poate descuraja respectivii contribuabili rezidenti sa le dobandeasca.
58. In plus, o astfel de diferenta de tratament poate de asemenea sa descurajeze investitorii nerezidenti sa achizitioneze parti intr o societate rezidenta si sa constituie astfel, pentru societatea respectiva, un obstacol in calea atragerii de capital provenind din alte state membre.
59. Rezulta ca o reglementare precum cea care formeaza obiectul actiunii principale constituie o restrictie privind libera circulatie a capitalurilor care este interzisa, in principiu, de articolul 73b din tratat.
Cu privire la justificarea restrictiei privind libera circulatie a capitalurilor
60. Este insa necesar sa se examineze daca o astfel de restrictie privind libera circulatie a capitalurilor poate fi justificata in raport cu dispozitiile tratatului.
61. Potrivit guvernului german si Comisiei, reglementarea care formeaza obiectul actiunii principale urmareste sa previna posibilitatea ca un asociat nerezident sa obtina, cu ajutorul anumitor practici precum, in special, cele descrise de avocatul general la punctul 100 din concluzii, acelasi rezultat din punct de vedere economic precum in cazul in care i ar fi acordat un credit fiscal.
62. Reglementarea care formeaza obiectul actiunii principale ar urmari astfel sa mentina coerenta procedurii germane de deducere integrala si ar fi justificata, in masura in care din Hotararea Test Claimants in Class IV of the ACT Group Litigation, citata anterior, si din Hotararea din 26 iunie 2008, Burda, C 284/06, Rep., p. I 4571, ar rezulta ca nu poate fi considerat contrar dreptului comunitar faptul ca un credit fiscal prin care se urmareste prevenirea unei duble impuneri economice nu este acordat actionarilor nerezidenti care percep dividende de la societati rezidente.
63. Atat guvernul german, cat si Comisia sustin, in plus, ca faptul de a acorda un credit fiscal, fara sa existe in schimb o datorie fiscala, unui asociat nerezident care nu este supus platii impozitului in statul membru de resedinta al societatii ce realizeaza distribuirea ar avea ca efect obligarea acestui stat membru de a renunta la impozitarea unei parti a profiturilor realizate pe teritoriul sau. Comisia adauga, in aceasta privinta, ca plata unui credit fiscal unui asociat nerezident nu poate indeplini functia creditului fiscal respectiv, care ar fi aceea de a adapta impozitul prelevat anterior la nivelul societatii la rata individuala aplicabila in cazul respectivului contribuabil, ci ar avea ca efect numai deplasarea bazei impozabile nationale catre un alt stat membru.
64. Reclamanta din actiunea principala considera, in schimb, ca nici necesitatea de a garanta functionarea procedurii de deducere, nici cea de a mentine coerenta fiscala sau de a asigura impozitarea unica in Germania nu pot justifica reglementarea care formeaza obiectul actiunii principale.
65. Aceasta reglementare nu ar stabili nicio legatura tehnica intre procedura de deducere si dezavantajul ce rezulta din respectiva reglementare si, in plus, ar avea ca efect majorarea taxei profesionale a dobanditorului rezident, in masura in care calculul profiturilor ar fi de asemenea determinant pentru aceasta taxa care nu ar avea nici ea vreo legatura cu deducerea impozitului pe profit.
66. Avand in vedere argumentele prezentate astfel de reclamanta din actiunea principala, de guvernul german si de Comisie, este important de amintit ca, in conformitate cu articolul 73d alineatul (1) litera (a) din Tratatul CE [devenit articolul 58 alineatul (1) litera (a) CE], articolul 73b din tratat nu aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica dispozitiile incidente ale legislatiilor lor fiscale care stabilesc o distinctie intre contribuabilii care nu se gasesc in aceeasi situatie in ceea ce priveste resedinta lor sau locul unde capitalurile lor au fost investite.
67. Cu toate acestea, articolul 73d alineatul (1) litera (a) din tratat, care, ca derogare de la principiul fundamental al liberei circulatii a capitalurilor, trebuie sa faca obiectul unei interpretari stricte, nu poate fi interpretat in sensul ca orice reglementare fiscala care prevede o distinctie intre contribuabili in functie de locul in care acestia isi au resedinta sau in functie de statul membru in care isi investesc capitalurile ar fi compatibila in mod automat cu tratatul. Astfel, derogarea prevazuta la articolul 73d alineatul (1) litera (a) din tratat este ea insasi limitata de articolul 73d alineatul (3) din tratat, care prevede ca dispozitiile nationale mentionate la alineatul (1) al acestui articol „nu trebuie sa constituie un mijloc de discriminare arbitrara si nici o restrangere disimulata a liberei circulatii a capitalurilor si platilor, astfel cum este aceasta definita la articolul 73b” (a se vedea Hotararea din 7 septembrie 2004, Manninen, C 319/02, Rec., p. I 7477, punctul 28, si Hotararea Centro di Musicologia Walter Stauffer, citata anterior, punctul 31).
68. Trebuie, prin urmare, sa se faca distinctie intre tratamentele inegale permise in temeiul articolului 73d alineatul (1) litera (a) din tratat si discriminarile interzise prin alineatul (3) al aceluiasi articol. Or, din jurisprudenta reiese ca, pentru ca o reglementare fiscala nationala precum cea in discutie in actiunea principala sa poata fi considerata compatibila cu prevederile tratatului referitoare la libera circulatie a capitalurilor, trebuie ca diferenta de tratament sa priveasca situatii care nu sunt comparabile in mod obiectiv sau sa fie justificata de un motiv imperativ de interes general (a se vedea Hotararea din 6 iunie 2000, Verkooijen, C 35/98, Rec., p. I 4071, punctul 43, Hotararea Manninen, citata anterior, punctul 29, si Hotararea din 8 septembrie 2005, Blanckaert, C 512/03, Rec., p. I 7685, punctul 42).
69. Curtea a stabilit deja ca, in ceea ce priveste aplicarea reglementarii fiscale a statului membru de resedinta al societatii ce realizeaza distribuirea care prevede un sistem de prevenire sau de atenuare a impozitarii in lant sau a dublei impuneri economice a dividendelor platite unor rezidenti de societati rezidente, situatiile in care se gasesc actionarii beneficiari rezidenti din acest stat membru si actionarii beneficiari rezidenti dintr un alt stat membru nu sunt in mod necesar comparabile (a se vedea in acest sens Hotararea Test Claimants in Class IV of the ACT Group Litigation, citata anterior, punctele 55 si 57).
70. Astfel, atunci cand societatea ce realizeaza distribuirea si actionarul beneficiar nu sunt rezidenti ai aceluiasi stat membru, statul membru de resedinta al societatii ce realizeaza distribuirea, si anume statul membru al sursei profiturilor, nu se afla in aceeasi pozitie, in ceea ce priveste prevenirea sau atenuarea impozitarii in lant si a dublei impuneri economice, ca statul membru de resedinta al actionarului beneficiar (Hotararea Test Claimants in Class IV of the ACT Group Litigation, citata anterior, punctul 58).
71. Trebuie subliniat insa ca diferenta de tratament in discutie in actiunea principala nu priveste situatia unui asociat in functie de aspectul daca este rezident sau nerezident si, prin urmare, posibilitatea acestui asociat de a beneficia de creditul fiscal in temeiul impozitului platit de societatea care distribuie dividendele.
72. Respectiva diferenta de tratament priveste numai asociatii rezidenti in functie de aspectul daca au dobandit participatia intr o societate rezidenta de la un asociat rezident sau de la un asociat nerezident.
73. Or, astfel cum a aratat avocatul general la punctul 139 din concluzii, in ceea ce priveste pierderile ce rezulta dintr un amortisment partial al partilor sociale detinute intr o societate rezidenta, acesti asociati se afla intr o situatie comparabila indiferent daca este vorba despre partile sociale dobandite de la un rezident sau de cele dobandite de la un nerezident. Astfel, distribuirea de profituri scade valoarea unei parti sociale, indiferent daca aceasta a fost dobandita anterior de la un rezident sau de la un nerezident si, in ambele cazuri, aceasta scadere a valorii este suportata de asociatul rezident.
74. Prin urmare, o astfel de diferenta de tratament nu corespunde unei diferente obiective a situatiilor respectivilor asociati.
75. Trebuie de asemenea sa se verifice daca o restrictie precum cea in discutie in actiunea principala poate fi justificata de motivele imperative de interes general invocate de guvernul german si de Comisie.
76      Argumentele prezentate de guvernul german, precum si de Comisie, expuse la punctele [61-63] din prezenta hotarare, pot fi legate de necesitatea de a mentine coerenta sistemului fiscal german, de a garanta impozitarea veniturilor generate pe teritoriul german si de a preveni aranjamentele artificiale care au ca obiect eludarea reglementarii germane.
77. In ceea ce priveste, in primul rand, argumentul referitor la necesitatea de a mentine coerenta sistemului fiscal german, trebuie amintit ca a fost deja admis de Curte ca necesitatea de a mentine coerenta unui sistem fiscal poate justifica o restrictie privind exercitarea libertatilor de circulatie garantate prin tratat (Hotararea din 28 ianuarie 1992, Bachmann, C 204/90, Rec., p. I 249, punctul 28, Hotararea Manninen, citata anterior, punctul 42, si Hotararea din 27 noiembrie 2008, Papillon, C 418/07, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 43).
78. Pentru ca un argument bazat pe o asemenea justificare sa poata fi acceptat, Curtea solicita totusi existenta unei legaturi directe intre avantajul fiscal vizat si compensarea acestui avantaj cu o prelevare fiscala determinata, caracterul direct al unei astfel de legaturi trebuind sa fie apreciat in functie de obiectivul reglementarii in cauza (a se vedea Hotararea Papillon, citata anterior, punctul 44 si jurisprudenta citata).
79. Astfel cum au aratat guvernul german si Comisia, reglementarea care formeaza obiectul actiunii principale urmareste sa previna posibilitatea ca, prin intermediul unei alte operatiuni decat distribuirea de dividende, asociatul nerezident sa beneficieze totusi de acelasi rezultat din punct de vedere economic precum cel care decurge din aplicarea creditului fiscal cu privire la impozitul pe profit platit de societatea ale carei parti sociale le detine.
80. Or, este cert ca dezavantajele care decurg din reglementarea ce formeaza obiectul actiunii principale sunt suportate direct de asociatul rezident care a dobandit respectivele parti sociale de la un nerezident. Pentru acest asociat rezident, imposibilitatea de a deduce din profiturile sale impozabile pierderile aferente amortismentului partial al partilor sociale detinute in societatea rezidenta, in cazul in care scaderea valorii partilor sociale rezulta din distribuirea profitului, nu este compensata de niciun avantaj fiscal. Astfel, argumentul potrivit caruia castigul de capital obtinut de un nerezident care a cesionat partile sociale asociatului rezident nu este impozitat in Germania este lipsit de pertinenta in ceea ce priveste asociatul rezident care suporta dezavantajul.
81. In consecinta, nu exista in speta o legatura directa de tipul celei cerute in jurisprudenta citata la punctul [78] din prezenta hotarare, iar reglementarea care formeaza obiectul actiunii principale nu poate fi justificata de necesitatea de a mentine coerenta sistemului fiscal al deducerii integrale.
82. In continuare, in ceea ce priveste argumentul referitor la necesitatea mentinerii posibilitatii Republicii Federale Germania de a si exercita competenta fiscala in ceea ce priveste activitatile desfasurate pe teritoriul sau, trebuie mentionat ca, desi rezulta dintr o jurisprudenta constanta ca reducerea veniturilor din impozite nu poate constitui un motiv imperativ de interes general care sa poata fi invocat pentru a justifica o masura care este in principiu contrara unei libertati fundamentale (a se vedea in special Hotararea Manninen, citata anterior, punctul 49 si jurisprudenta citata), Curtea a admis de asemenea ca pot exista comportamente de natura sa compromita dreptul unui stat membru de a si exercita competenta fiscala in raport cu activitatile realizate pe teritoriul sau si sa aduca astfel atingere unei repartizari echilibrate a competentei de impozitare intre statele membre (a se vedea Hotararea Marks & Spencer, citata anterior, punctul 46), care pot justifica o restrictie privind libertatile garantate prin tratat (a se vedea in acest sens Hotararea Cadbury Schweppes si Cadbury Schweppes Overseas, citata anterior, punctele 55 si 56, si Hotararea din 29 martie 2007, Rewe Zentralfinanz, C 347/04, Rec., p. I 2647, punctul 42).
83. Curtea a stabilit de asemenea ca faptul de a impune ca statul membru de resedinta al societatii ce realizeaza distribuirea sa asigure ca profiturile distribuite unui actionar nerezident nu sunt supuse unei impozitari in lant sau unei duble impuneri economice, fie prin scutirea societatii ce realizeaza distribuirea de impozitul pe aceste profituri, fie prin acordarea, in favoarea actionarului mentionat, a unui avantaj fiscal corespunzator impozitului platit pe respectivele profituri de societatea ce realizeaza distribuirea, ar insemna de fapt ca acest stat trebuie sa renunte la dreptul sau de a impozita un venit generat de o activitate economica desfasurata pe teritoriul sau (Hotararea Test Claimants in Class IV of the ACT Group Litigation, citata anterior, punctul 59).
84. Or, alte operatiuni decat distribuirea de dividende, care permit asociatului nerezident sa beneficieze de acelasi rezultat din punct de vedere economic precum in cazul in care ar beneficia de creditul fiscal privind impozitul pe profit platit de societatea ale carei parti sociale le detine, ar putea in aceeasi masura sa compromita posibilitatea statului de resedinta al respectivei societati de a si exercita dreptul de a impozita un venit generat de o activitate economica desfasurata pe teritoriul sau.
85. Astfel, includerea valorii ce corespunde creditului fiscal de care va putea beneficia dobanditorul de parti sociale rezident in pretul de vanzare al acestor parti si deducerea scaderii valorii acestor parti sociale, ca urmare a distribuirii de dividende, din valoarea dividendelor primite de dobanditorul acestor parti sociale ar determina fie nasterea dreptului acestui dobanditor rezident de a deduce creditul fiscal din alte impozite pe care le datoreaza, fie, in cazul in care acesta nu dispune de alte venituri impozabile, restituirea catre acesta a unei sume corespunzatoare creditului fiscal aferent impozitului pe profit platit de societate.
86. Or, intrucat pretul partilor sociale include valoarea ce corespunde creditului fiscal, consecinta acordarii unui credit fiscal sau a restituirii catre noul asociat rezident a unei sume echivalente acestui credit fiscal ar fi aceea ca asociatul nerezident ar beneficia in mod indirect de creditul fiscal aferent impozitului platit la nivelul societatii.
87. Astfel de consecinte nu s ar limita la reducerea veniturilor fiscale ale Republicii Federale Germania, ci ar implica faptul ca, acordand in mod indirect nerezidentilor un avantaj financiar echivalent creditului fiscal aferent impozitului perceput pe profiturile unei societati rezidente, veniturile care ar fi in mod normal impozabile in statul membru de resedinta al acestei societati ar fi deplasate catre statul membru competent sa impoziteze castigul de capital realizat de nerezident, aducand astfel atingere repartizarii echilibrate a competentei de impozitare intre statele membre.
88. Rezulta ca o reglementare precum cea care formeaza obiectul actiunii principale ar putea fi justificata de necesitatea de a mentine o repartizare echilibrata a competentei de impozitare intre statele membre.
89. In sfarsit, in ceea ce priveste argumentele referitoare la necesitatea de a preveni evaziunea fiscala si de a lupta impotriva dispozitivelor artificiale destinate sa eludeze sistemul fiscal german, trebuie constatat ca o masura nationala care restrange libera circulatie a capitalurilor poate fi justificata atunci cand vizeaza in mod specific aranjamentele pur artificiale, lipsite de realitate economica, al caror unic scop consta in obtinerea unui avantaj fiscal (a se vedea in acest sens Hotararea Cadbury Schweppes si Cadbury Schweppes Overseas, citata anterior, punctele 51 si 55, Hotararea Test Claimants in the Thin Cap Group Litigation, citata anterior, punctele 72 si 74, si Hotararea din 4 decembrie 2008, Jobra, C 330/07, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 35).
90. In actiunea principala, astfel cum rezulta din observatiile guvernului german, confirmate de expunerea de motive a legii prin care a fost instituita in ordinea juridica germana reglementarea care formeaza obiectul actiunii principale, aceasta are drept obiectiv contracararea aranjamentelor prin intermediul carora asociatii nerezidenti obtin, cu ocazia cesionarii respectivelor parti sociale, o suma ce corespunde creditului fiscal aferent impozitului pe profit platit de societatea rezidenta, recurgand la practici de tipul celor descrise de avocatul general la punctul 100 din concluzii, care sunt efectuate exclusiv in scopul de a beneficia de avantajul fiscal mentionat.
91. Prin limitarea dreptului noului asociat de a deduce din profiturile sale impozabile valoarea pierderilor determinate de diminuarea valorii partilor sociale in cauza, in masura in care acestea nu depasesc „cuantumul blocat”, reglementarea care formeaza obiectul actiunii principale este de natura sa previna practicile care nu ar avea alt scop decat acela de a permite asociatilor nerezidenti sa beneficieze de creditul fiscal aferent impozitului pe profit platit de societatea rezidenta. In plus, majorarea bazei impozabile a noului asociat rezident, care decurge din respectiva limitare, urmareste sa evite ca veniturile care sunt in mod normal impozabile in Germania sa fie transferate, in calitate de parte a castigului de capital realizat de fostul asociat nerezident ce corespunde creditului fiscal nejustificat, fara a fi supuse unei impozitari in Germania.
92. In consecinta, o astfel de reglementare este apta sa atinga obiectivul mentinerii unei repartizari echilibrate a competentei de impozitare intre statele membre si obiectivul prevenirii aranjamentelor pur artificiale, lipsite de realitate economica, al caror unic scop consta in obtinerea unui avantaj fiscal.
93. Cu toate acestea, trebuie verificat daca o astfel de reglementare nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor pe care le urmareste.
94. Este de competenta instantei de trimitere sa verifice daca, in masura in care calculul cuantumului blocat se bazeaza pe costul de achizitie a partilor sociale in cauza, consecintele reglementarii care formeaza obiectul actiunii principale nu le depasesc pe cele care sunt necesare pentru a asigura ca asociatului nerezident sa nu i se acorde in mod nejustificat o suma echivalenta creditului fiscal.
95. Astfel, reglementarea mentionata se aplica, dupa cum a aratat si avocatul general la punctul 170 din concluzii, atunci cand un contribuabil rezident a dobandit parti sociale intr o societate rezidenta de la un asociat nerezident la un pret care, indiferent de motiv, depaseste valoarea nominala a respectivelor parti.
96. In consecinta, o astfel de reglementare se intemeiaza pe prezumtia ca orice majorare a pretului de vanzare include in mod necesar luarea in considerare a creditului fiscal si este efectuata exclusiv in acest scop. Or, astfel cum a aratat avocatul general la punctul 172 din concluzii, nu poate fi exclus ca partile sociale sa fie cesionate la o valoare superioara valorii nominale a acestora din alte motive decat acela de a permite ca asociatul sa beneficieze de un credit fiscal aferent impozitului pe profit platit de societatea rezidenta sau, in orice caz, ca profiturile nedistribuite, precum si posibilitatea de a beneficia de un credit fiscal aferent respectivelor parti sociale sa nu constituie decat una dintre componentele pretului de vanzare a acestora.
97. In plus, reclamanta din actiunea principala a sustinut in fata Curtii ca luarea in considerare a cuantumului blocat si majorarea bazei impozabile a asociatului rezident produc consecinte si in privinta altor impozite la care poate fi supus respectivul asociat si, in special, in privinta calculului taxei profesionale datorate de acesta. Or, astfel de consecinte ar depasi ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor urmarite de reglementarea care formeaza obiectul actiunii principale.
98. Este de asemenea de competenta instantei de trimitere sa verifice daca aplicarea limitarii luarii in considerare a diminuarii valorii partilor sociale rezultate din distribuirea de dividende incepand cu anul dobandirii respectivelor parti sociale si in cursul urmatorilor noua ani nu depaseste ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele urmarite de reglementarea care formeaza obiectul actiunii principale.
99. In final, in ceea ce priveste obiectivul prevenirii aranjamentelor pur artificiale, lipsite de realitate economica si create numai cu scopul de a beneficia in mod nejustificat de un avantaj fiscal, trebuie subliniat, astfel cum a aratat avocatul general la punctul 174 din concluzii, ca, pentru a fi conforma cu principiul proportionalitatii, o masura prin care se urmareste un astfel de obiectiv ar trebui sa permita instantei nationale sa efectueze o analiza de la caz la caz, luand in considerare elementele specifice ale fiecarei spete si bazandu se pe elemente obiective, pentru a tine seama de comportamentul abuziv sau fraudulos al persoanelor interesate.
100. In masura in care o reglementare precum cea care formeaza obiectul actiunii principale nu permite limitarea aplicarii sale la aranjamentele pur artificiale, stabilite pe baza unor elemente obiective, ci are in vedere toate cazurile in care un contribuabil rezident a dobandit parti sociale intr o societate rezidenta de la un asociat nerezident la un pret care, indiferent de motiv, depaseste valoarea nominala a acestor parti sociale, efectele unei astfel de reglementari depasesc ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul prevenirii aranjamentelor pur artificiale, lipsite de realitate economica si create numai cu scopul de a beneficia in mod nejustificat de un avantaj fiscal.
101. Trebuie, asadar, sa se raspunda la intrebarea adresata ca articolul 73b din tratat trebuie interpretat in sensul ca nu se opune unei reglementari a unui stat membru in temeiul careia diminuarea valorii partilor sociale rezultata dintr o distribuire de dividende nu afecteaza baza impozabila a unui contribuabil rezident, in cazul in care acesta a dobandit o participare intr o societate de capitaluri rezidenta de la un asociat nerezident, in timp ce, in cazul dobandirii unei participari de la un asociat rezident, o astfel de diminuare reduce baza de impozitare a dobanditorului.
102. Aceasta concluzie se aplica in cazurile in care o astfel de reglementare nu depaseste ceea ce este necesar pentru a mentine o repartizare echilibrata a competentei de impozitare intre statele membre, precum si pentru a preveni aranjamentele pur artificiale, lipsite de realitate economica si create numai cu scopul de a beneficia in mod nejustificat de un avantaj fiscal. Este de competenta instantei de trimitere sa examineze daca reglementarea care formeaza obiectul actiunii principale se limiteaza la ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
Cu privire la cheltuielile de judecata
103. Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera intai) declara:
Articolul 73b din Tratatul CE (devenit articolul 56 CE) trebuie interpretat in sensul ca nu se opune unei reglementari a unui stat membru in temeiul careia diminuarea valorii partilor sociale rezultata dintr o distribuire de dividende nu afecteaza baza impozabila a unui contribuabil rezident, in cazul in care acesta a dobandit o participare intr o societate de capitaluri rezidenta de la un asociat nerezident, in timp ce, in cazul dobandirii unei participari de la un asociat rezident, o astfel de diminuare reduce baza de impozitare a dobanditorului.
Aceasta concluzie se aplica in cazurile in care o astfel de reglementare nu depaseste ceea ce este necesar pentru a mentine o repartizare echilibrata a competentei de impozitare intre statele membre, precum si pentru a preveni aranjamentele pur artificiale, lipsite de realitate economica si create numai cu scopul de a beneficia in mod nejustificat de un avantaj fiscal. Este de competenta instantei de trimitere sa examineze daca reglementarea care formeaza obiectul actiunii principale se limiteaza la ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
Sursa: site-ul Curtii de Justitie a Comunitatii Europene