„Libera prestare a serviciilor – Articolul 49 CE – Ajutoare de stat – Articolul 87 CE – Legislatie regionala care instituie o taxa in caz de escala turistica a aeronavelor destinate transportului privat de persoane, precum si a ambarcatiunilor de agrement, care se aplica numai exploatatorilor care au domiciliul fiscal in afara teritoriului regional”

HOTARAREA CURTII DE JUSTITIE A COMUNITATII EUROPENE
(Marea Camera)
17 noiembrie 2009
In cauza C 169/08,
avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 234 CE de Corte costituzionale (Italia), prin decizia din 13 februarie 2008, primita de Curte la 21 aprilie 2008, in procedura
Presidente del Consiglio dei Ministri
impotriva
Regione Sardegna,
CURTEA (Marea Camera),
compusa din domnul V. Skouris, presedinte, domnii K. Lenaerts, J. C. Bonichot, doamnele P. Lindh si C. Toader (raportor), presedinti de camera, domnii C. W. A. Timmermans, A. Rosas, P. Kūris, E. Juhász, G. Arestis, A. Borg Barthet, A. Ó Caoimh si L. Bay Larsen, judecatori,
avocat general: doamna J. Kokott,
grefier: domnul R. Grass,
avand in vedere procedura scrisa,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru Regione Sardegna, de A. Fantozzi si G. Campus, avvocati;
– pentru guvernul olandez, de doamnele C. Wissels si M. Noort, in calitate de agenti;
– pentru Comisia Comunitatilor Europene, de domnul W. Mölls si de doamna E. Righini, in calitate de agenti,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 2 iulie 2009,
pronunta prezenta
Hotarare
1. Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolelor 49 CE si 87 CE.
2. Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre Presidente del Consiglio dei Ministri, pe de o parte, si Regione Sardegna, pe de alta parte, cu privire la instituirea de catre aceasta din urma a unei taxe in caz de escala turistica a aeronavelor utilizate pentru transportul privat de persoane, precum si a ambarcatiunilor de agrement, aceasta taxa aplicandu se numai operatorilor care au domiciliul fiscal in afara teritoriului regional.
Cadrul juridic national
Constitutia italiana
3. Articolul 117 primul paragraf din Constitutia italiana prevede:
„Puterea legislativa este exercitata de stat si de regiuni, cu respectarea Constitutiei, precum si a obligatiilor care decurg din legislatia comunitara si din angajamentele internationale.”
Legislatia nationala
4. Articolul 743 primul paragraf din Codul navigatiei (Codice della navigazione) defineste notiunea de aeronava dupa cum urmeaza:
„Prin aeronava se intelege orice aparat destinat transportului pe calea aerului de persoane sau de lucruri.”
5. La articolul 1 alineatul 2 din Codul navigatiei de agrement (Codice della nautica da diporto), stabilit prin Decretul legislativ nr. 171 (Decreto legislativo n. 171) din 18 iulie 2005, notiunea de navigatie de agrement este definita dupa cum urmeaza:
„In sensul prezentului cod, prin navigatie de agrement se intelege navigatia cu caracter sportiv sau recreativ efectuata, fara scop lucrativ, in apele maritime si in apele interioare.”
6. Articolul 2 alineatul 1 din Codul navigatiei de agrement priveste utilizarea comerciala a ambarcatiunilor de agrement pe care o defineste dupa cum urmeaza:
„1. Ambarcatiunea de agrement este utilizata in scopuri comerciale atunci cand:
a) face obiectul unui contract de inchiriere sau de navlosire;
b) este utilizata in cadrul formarii profesionale in domeniul navigatiei de agrement;
c) este utilizata de centre de scufundare si de antrenament submarin ca nava de asistenta pentru practicantii de scufundari submarine in scop sportiv sau recreativ.
[…]”
Legislatia regionala
7. Legea nr. 4 a regiunii Sardinia din 11 mai 2006 privind diverse dispozitii in materie de venituri, de recalificari ale cheltuielilor, de politici sociale si de dezvoltare, in versiunea care rezulta din articolul 3 alineatul 3 din Legea nr. 2 a regiunii Sardinia din 29 mai 2007 privind dispozitii referitoare la intocmirea bugetului anual si multianual al regiunii – Legea finantelor 2007) (denumita in continuare „Legea regionala nr. 4/2006”), cuprinde un articol 4, intitulat „Taxa regionala in caz de escala turistica a aeronavelor si a ambarcatiunilor de agrement”, care are urmatorul cuprins:
„1. Incepand cu anul 2006, se instituie taxa regionala pe escala turistica a aeronavelor si a ambarcatiunilor de agrement.
2. Sunt supuse taxei:
a) escala pe aerodromurile teritoriului regional a aeronavelor de aviatie generala in sensul articolului 743 si al urmatoarelor din Codul navigatiei, destinate transportului privat de persoane in perioada 1 iunie-30 septembrie;
b) escala in porturile, in locurile de acostare si in locurile de ancorare situate pe teritoriul regional si in zonele de ancorare amenajate in apele teritoriale de a lungul coastelor Sardiniei, a ambarcatiunilor de agrement prevazute de Decretul legislativ nr. 171 din 18 iulie 2005 (Codul navigatiei de agrement) sau, in orice caz, a ambarcatiunilor utilizate in scopuri de agrement, cu o lungime mai mare de 14 metri, masurate conform normelor armonizate EN/ISO/DIS 8666, conform articolului 3 litera b) din decretul legislativ mentionat, in perioada 1 iulie-30 septembrie.
3. Obligatia de plata a taxei revine persoanei fizice sau juridice cu domiciliul fiscal in afara teritoriului regional care asigura exploatarea aeronavei in sensul articolului 874 si al urmatoarelor din Codul navigatiei sau care asigura exploatarea ambarcatiunii de agrement in sensul articolului 265 si al urmatoarelor din Codul navigatiei.
4. Taxa regionala prevazuta la alineatul 2 litera a) se plateste pentru fiecare escala, iar cea prevazuta la alineatul 2 litera b) se plateste anual.
[…]
6. Sunt scutite de la plata taxei:
a) ambarcatiunile care fac escala pentru a participa la regate sportive, la intruniri de ambarcatiuni de epoca, de barci monotip si la manifestari de navigatie cu panze, chiar fara caracter sportiv, a caror desfasurare a fost comunicata in prealabil autoritatii maritime de catre organizatori; aceasta comunicare trebuie adusa la cunostinta ARASE [Agenzia della Regione autonoma della Sardegna per le entrate] inainte de acostare;
b) ambarcatiunile de agrement care stationeaza tot anul in structurile portuare regionale;
c) oprirea tehnica, in limita timpului necesar pentru efectuarea acesteia.
Modalitatile de certificare a cauzelor de scutire sunt prevazute de dispozitii specifice ale ARASE.
7. Taxa se plateste:
a) la momentul escalei, pentru aeronavele prevazute la alineatul 2 litera a);
b) in termen de 24 de ore de la sosirea ambarcatiunilor de agrement in porturi, in locurile de acostare, in locurile si in zonele de ancorare aflate de a lungul coastelor Sardiniei;
in conditiile stabilite prin decizie a ARASE.
[…]”
Actiunea principala si intrebarile preliminare
8. Prin doua actiuni introduse la Curtea Constitutionala in 2006 si in 2007, Presidente del Consiglio dei Ministri a ridicat problema constitutionalitatii nu numai a articolului 4 din Legea regionala nr. 4/2006, ci si a articolelor 2 si 3 din aceeasi lege, precum si a articolului 5 din Legea nr. 2 din 29 mai 2007, in versiunea lor initiala si in cea modificata. Toate aceste dispozitii instituie taxe regionale.
9. In ceea ce priveste articolul 4 din Legea regionala nr. 4/2006, reclamantul din actiunea principala sustinea in special ca aceasta dispozitie nu respecta cerintele de drept comunitar carora le este supusa in Italia puterea legislativa, conform articolului 117 primul paragraf din Constitutia italiana. In sustinerea acestor actiuni se invocase incalcarea, pe de o parte, a articolelor 49 CE si 81 CE coroborate cu articolul 3 alineatul (1) litera (g) CE, precum si cu articolul 10 CE si, pe de alta parte, a articolului 87 CE.
10. In hotararea nr. 102 din 15 aprilie 2008, Corte costituzionale, dupa ce a reunit cele doua actiuni mentionate mai sus, s a pronuntat cu privire la aspectele de constitutionalitate invocate in cadrul actiunii din 2006 si cu privire la o parte dintre cele invocate prin actiunea din 2007. In ceea ce priveste in special articolul 4 din Legea regionala nr. 4/2006, care face obiectul acestei din urma actiuni, Corte costituzionale a declarat inadmisibile sau neintemeiate aspectele de constitutionalitate invocate in raport cu alte dispozitii constitutionale decat articolul 117 primul paragraf mentionat. Aceasta a decis astfel disjungerea procedurii in ceea ce priveste acest articol si suspendarea acesteia pana la pronuntarea hotararii Curtii de Justitie cu privire la cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata prin decizia de trimitere. In plus, in ceea ce priveste incalcarea articolului 3 alineatul (1) litera (g) CE si a articolelor 10 CE si 81 CE, instanta de trimitere a considerat ca era oportun sa amane pronuntarea pentru o data ulterioara.
11. In decizia de trimitere, Corte costituzionale prezinta elemente referitoare la admisibilitatea trimiterii sale preliminare in ceea ce priveste, pe de o parte, calitatea sa de instanta in sensul articolului 234 CE si, pe de alta parte, pertinenta intrebarilor adresate pentru solutionarea litigiului cu care este sesizata.
12. Corte costituzionale arata mai intai ca notiunea de instanta, in sensul articolului 234 CE, trebuie dedusa din dreptul comunitar, iar nu din calificarea in dreptul intern a organului de trimitere, si ca indeplineste toate conditiile pentru a putea formula o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare.
13. In ceea ce priveste pertinenta intrebarilor preliminare, Corte costituzionale arata ca, in sesizarile de constitutionalitate directe, dispozitiile de drept comunitar „au rolul de norme interpuse de natura sa constituie parametrul pentru determinarea conformitatii reglementarii regionale cu articolul 117 primul paragraf din Constitutie […] sau, mai precis, fac in mod concret operational parametrul stabilit la articolul 117 primul paragraf din Constitutie […], ceea ce are drept consecinta constatarea neconstitutionalitatii dispozitiei regionale considerate incompatibile cu aceste dispozitii comunitare”.
14. In ceea ce priveste fondul intrebarilor adresate, instanta de trimitere subliniaza ca articolul 4 din Legea regionala nr. 4/2006 intra in domeniul de aplicare al dispozitiilor comunitare mentionate la punctul 9 din prezenta hotarare. Aplicandu se persoanelor fizice si juridice, acesta ar privi intreprinderile care exploateaza ambarcatiuni de agrement, precum si aeronave ale aviatiei generale destinate transportului privat de persoane.
15. Aceeasi instanta subliniaza in plus ca legea regionala mentionata, intrucat obliga la plata unei taxe intreprinderile care nu au domiciliu fiscal in Sardinia, pare sa creeze o discriminare in raport cu intreprinderile care, desi exercita aceeasi activitate, nu sunt obligate sa achite aceasta taxa pentru simplul motiv ca au domiciliul fiscal in Sardinia si ca, in consecinta, aceasta pare sa conduca la o crestere a costului serviciilor prestate in defavoarea intreprinderilor nerezidente.
16. Mai mult, instanta de trimitere exprima indoieli cu privire la justificarile invocate de Regione Sardegna, intemeiate, pe de o parte, pe faptul ca intreprinderile nerezidente ar beneficia, in acelasi fel ca intreprinderile care au domiciliul fiscal in aceasta regiune, de serviciile publice regionale si locale, fara insa a contribui la finantarea serviciilor respective, si, pe de alta parte, pe necesitatea compensarii costurilor suplimentare suportate, ca urmare a particularitatilor geografice si economice legate de caracterul insular al Regione Sardegna, de intreprinderile domiciliate in aceasta regiune.
17. In ceea ce priveste in special pretinsa incalcare a articolului 87 CE, instanta de trimitere arata ca problema care se pune este daca avantajul economic concurential care rezulta, pentru intreprinderile care au domiciliul fiscal in Sardinia, din nesupunerea lor la plata taxei regionale de escala intra in notiunea de ajutor de stat, dat fiind ca acest ajutor nu ar decurge din acordarea unui avantaj fiscal, ci, in mod indirect, din costul mai mic pe care aceste intreprinderi il suporta in raport cu cele stabilite in afara teritoriului regional.
18. In aceste conditii, Corte costituzionale a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) Articolul 49 CE trebuie interpretat in sensul ca se opune aplicarii unei dispozitii, precum cea prevazuta la articolul 4 din [Legea regionala nr. 4/2006], potrivit careia taxa regionala pe escala turistica a aeronavelor se aplica numai intreprinderilor care au domiciliul fiscal in afara teritoriului Regione Sardegna, care exploateaza aeronave pe care le utilizeaza pentru transportul de persoane in desfasurarea de activitati de aviatie generala de afaceri?
2) Articolul 4 mentionat din [Legea regionala nr. 4/2006], prevazand ca taxa regionala pe escala turistica a aeronavelor se aplica numai intreprinderilor care au domiciliul fiscal in afara teritoriului Regione Sardegna, care exploateaza aeronave pe care le utilizeaza pentru transportul de persoane in desfasurarea de activitati de aviatie generala de afaceri, constituie – in sensul articolului 87 CE – un ajutor de stat acordat intreprinderilor care desfasoara aceeasi activitate si care au domiciliul fiscal pe teritoriul Regione Sardegna?
3) Articolul 49 CE trebuie interpretat in sensul ca se opune aplicarii unei dispozitii, precum cea prevazuta la articolul 4 din [Legea regionala nr. 4/2006], potrivit careia taxa regionala pe escala turistica a ambarcatiunilor de agrement se aplica numai intreprinderilor care au domiciliul fiscal in afara teritoriului Regione Sardegna, care exploateaza ambarcatiuni de agrement si a caror activitate antreprenoriala consta in punerea la dispozitia tertilor a acestor ambarcatiuni?
4) Articolul 4 mentionat din [Legea regionala nr. 4/2006], prevazand ca taxa regionala pe escala turistica a ambarcatiunilor de agrement se aplica numai intreprinderilor care au domiciliul fiscal in afara teritoriului Regione Sardegna, care exploateaza ambarcatiuni de agrement si a caror activitate antreprenoriala consta in punerea la dispozitia tertilor a acestor ambarcatiuni, constituie – in sensul articolului 87 CE – un ajutor de stat acordat intreprinderilor care desfasoara aceeasi activitate si care au domiciliul fiscal pe teritoriul Regione Sardegna?”
Cu privire la intrebarile preliminare
Cu privire la prima si la a treia intrebare, referitoare la articolul 49 CE
19. Prin intermediul primei si al celei de a treia intrebari, care trebuie analizate impreuna, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca articolul 49 CE trebuie interpretat in sensul ca se opune unei reglementari fiscale a unei autoritati regionale, precum articolul 4 din Legea regionala nr. 4/2006, care prevede instituirea unei taxe regionale in caz de escala turistica a aeronavelor destinate transportului privat de persoane, precum si a ambarcatiunilor de agrement, in conditiile in care aceasta taxa se aplica numai intreprinderilor care au domiciliul fiscal in afara teritoriului regional.
Cu privire la conditiile de aplicare a articolului 49 CE
20. Pentru a raspunde la o asemenea intrebare, trebuie sa se verifice, cu titlu introductiv, daca Legea regionala nr. 4/2006 intra in domeniul de aplicare al liberei prestari a serviciilor in sensul articolului 50 CE.
21. Astfel cum rezulta din modul de redactare a articolului 4 din Legea regionala nr. 4/2006, taxa in cauza in actiunea principala se aplica escalei turistice, pe de o parte, a aeronavelor aviatiei generale destinate transportului privat de persoane [articolul 4 alineatul 2 litera a) din legea mentionata] si, pe de alta parte, a ambarcatiunilor de agrement si a ambarcatiunilor utilizate in scopuri de agrement, in masura in care aceste ambarcatiuni au o lungime de peste 14 m [articolul 4 alineatul 2 litera b) din aceeasi lege].
22. Prin urmare, taxa regionala de escala nu priveste intreprinderile de transport civil de persoane si marfuri. Instanta de trimitere subliniaza ca aceasta taxa se aplica in special intreprinderilor care exploateaza aeronave pentru a efectua operatiuni de transport aerian fara remuneratie pentru motive legate de activitatea lor comerciala. In ceea ce priveste ambarcatiunile de agrement, instanta de trimitere arata in plus ca taxa respectiva se aplica in special intreprinderilor a caror activitate consta in punerea ambarcatiunilor respective la dispozitia unor terti in schimbul unei remuneratii.
23. In aceasta privinta, trebuie amintit ca, potrivit jurisprudentei Curtii, notiunea „servicii” in sensul articolului 50 CE implica faptul ca este vorba despre prestatii furnizate in mod obisnuit in schimbul unei remuneratii si ca aceasta reprezinta echivalentul economic al prestatiei si este convenita intre prestator si destinatarul serviciului (a se vedea Hotararea din 27 septembrie 1988, Humbel si Edel, 263/86, Rec., p. 5365, punctul 17, Hotararea din 7 decembrie 1993, Wirth, C 109/92, Rec., p. I 6447, punctul 15, precum si Hotararea din 22 mai 2003, Freskot, C 355/00, Rec., p. I 5263, punctele 54 si 55).
24. In speta, taxa regionala de escala, astfel cum rezulta din observatiile depuse de Regione Sardegna, priveste exploatatorii de mijloace de transport care se deplaseaza pe teritoriul acesteia, iar nu intreprinderile de transport care isi desfasoara activitatea in aceasta regiune. Cu toate acestea, astfel cum a aratat avocatul general la punctul 34 din concluzii, din simpla imprejurare ca aceasta taxa nu priveste prestatiile de transport nu se poate deduce ca reglementarea fiscala nu are nicio legatura cu libera prestare a serviciilor.
25. Astfel, dintr o jurisprudenta consacrata rezulta ca, desi articolul 50 al treilea paragraf CE nu mentioneaza decat libera prestare a serviciilor activa – in cadrul careia prestatorul se deplaseaza la beneficiarul serviciilor –, aceasta include si libertatea destinatarilor serviciilor, in special a turistilor, de a se deplasa intr un alt stat membru in care se afla prestatorul pentru a beneficia acolo de aceste servicii (a se vedea in special Hotararea din 31 ianuarie 1984, Luisi si Carbone, 286/82 si 26/83, Rec., p. 377, punctele 10 si 16, Hotararea din 11 septembrie 2007, Schwarz si Gootjes Schwarz, C 76/05, Rep., p. I 6849, punctul 36, precum si Hotararea din 11 septembrie 2007, Comisia/Germania, C 318/05, Rep., p. I 6957, punctul 65).
26. Or, in actiunea principala, astfel cum a aratat avocatul general la punctul 37 din concluzii, persoanele care exploateaza un mijloc de transport, precum si cele care utilizeaza un astfel de mijloc beneficiaza de o pluralitate de servicii pe teritoriul Regione Sardegna, cum ar fi serviciile furnizate in aerodromuri si porturi. Prin urmare, escala constituie o conditie necesara pentru obtinerea serviciilor mentionate, iar taxa regionala de escala are o anumita legatura cu o asemenea prestare.
27. In ceea ce priveste taxa regionala care se aplica escalei ambarcatiunilor de agrement, trebuie amintit in plus ca aceasta se aplica si intreprinderilor care exploateaza astfel de ambarcatiuni de agrement si, in special, celor a caror activitate antreprenoriala consta in punerea respectivelor ambarcatiuni la dispozitia tertilor in schimbul unei remuneratii. Prin urmare, prin Legea regionala nr. 4/2006, legiuitorul sard a instituit o taxa care se aplica direct prestarilor de servicii in sensul articolului 50 CE.
28. In sfarsit, astfel cum a subliniat Comisia Comunitatilor Europene, serviciile asupra carora taxa regionala de escala are o incidenta pot avea un caracter transfrontalier intrucat aceasta taxa, pe de o parte, poate afecta posibilitatea intreprinderilor stabilite in Sardinia de a oferi serviciile de escala in aerodromuri si in porturi unor resortisanti si unor intreprinderi care sunt stabilite intr un alt stat membru si, pe de alta parte, are o incidenta asupra activitatii intreprinderilor straine care au sediul intr un alt stat membru decat Republica Italiana si care exploateaza ambarcatiuni de agrement in Sardinia.
Cu privire la existenta unei restrictii privind libera prestare a serviciilor
29. In ceea ce priveste aspectul daca reglementarea in cauza in actiunea principala constituie o restrictie privind libera prestare a serviciilor, trebuie amintit cu titlu introductiv ca, in domeniul liberei prestari a serviciilor, o masura fiscala nationala care impiedica exercitarea acestei libertati poate constitui o masura interzisa, indiferent daca emana de la statul insusi sau de la o colectivitate locala (a se vedea in special Hotararea din 8 septembrie 2005, Mobistar si Belgacom Mobile, C 544/03 si C 545/03, Rec., p. I 7723, punctul 28 si jurisprudenta citata).
30. In speta, este cert ca taxa regionala de escala afecteaza exploatatorii de aeronave si de ambarcatiuni de agrement care au domiciliul fiscal in afara teritoriului regional si ca faptul generator al taxei este escala aeronavei sau a ambarcatiunii de agrement pe acest teritoriu. Chiar daca, intr adevar, aceasta taxa nu se aplica decat intr o parte determinata a unui stat membru, aceasta afecteaza escalele aeronavelor si ale ambarcatiunilor de agrement in cauza fara a face vreo deosebire dupa cum acestea provin dintr o alta regiune a Italiei sau dintr un alt stat membru. In aceste conditii, caracterul regional nu exclude totusi ca aceasta sa poata impiedica libera circulatie a serviciilor (a se vedea, prin analogie, Hotararea din 9 septembrie 2004, Carbonati Apuani, C 72/03, Rec., p. I 8027, punctul 26).
31. Consecinta aplicarii acestei reglementari fiscale este ca, pentru toate persoanele supuse la plata taxei care au domiciliul fiscal in afara teritoriului regional si sunt stabilite in alte state membre, serviciile in cauza devin mai oneroase decat cele furnizate pentru exploatatorii stabiliti pe acest teritoriu.
32. Astfel, o asemenea reglementare introduce un cost suplimentar pentru operatiunile de escala a aeronavelor si a ambarcatiunilor in sarcina operatorilor care au domiciliul fiscal in afara teritoriului regional si sunt stabiliti in alte state membre si creeaza in acest fel un avantaj pentru anumite categorii de intreprinderi stabilite pe acest teritoriu (a se vedea Hotararea din 25 iulie 1991, Comisia/Tarile de Jos, C 353/89, Rec., p. I 4069, punctul 25, Hotararea din 13 decembrie 2007, United Pan Europe Communications Belgium si altii, C 250/06, Rep., p. I 11135, punctul 37, precum si Hotararea din 1 aprilie 2008, Gouvernement de la Communauté française si gouvernement wallon, C 212/06, Rep., p. I 1683, punctul 50).
33. Cu toate acestea, Regione Sardegna afirma ca, avand in vedere caracterul si finalitatea taxei regionale de escala care urmareste sa asigure protectia mediului, rezidentii si nerezidentii nu s ar afla intr o situatie comparabila in mod obiectiv si, prin urmare, tratamentul diferentiat aplicat acestora nu ar constitui o restrictie privind libera prestare a serviciilor, conform jurisprudentei Curtii si, in special, Hotararii din 14 februarie 1995, Schumacker (C 279/93, Rec., p. I 225). Astfel, in timp ce rezidentii ar contribui la constituirea resurselor destinate operatiunilor de conservare, de restaurare si de protectie a bunurilor de mediu, finantand actiunea Regione Sardegna prin intermediul contributiilor generale si, in special, al impozitelor pe venit din care o cota parte revine bugetului regional, intreprinderile nerezidente ar actiona ca niste „blatisti” („free riders”) de mediu, utilizand resursele fara a participa la costurile unor asemenea operatiuni.
34. In aceasta privinta, Curtea a admis, intr adevar, pronuntandu se in materia fiscalitatii directe, ca situatia rezidentilor si cea a nerezidentilor unui anumit stat membru nu este, ca regula generala, comparabila, intrucat prezinta diferente obiective atat din punctul de vedere al sursei venitului, cat si din punctul de vedere al capacitatii contributive personale a contribuabilului sau al luarii in considerare a situatiei personale sau familiale a acestuia (a se vedea in special Hotararea Schumacker, citata anterior, punctele 31-33, si Hotararea din 16 octombrie 2008, Renneberg, C 527/06, Rep., p. I 7735, punctul 59).
35. Cu toate acestea, in vederea compararii situatiei contribuabililor, trebuie luate in considerare caracteristicile specifice ale taxei in cauza. Prin urmare, o diferenta de tratament intre rezidenti si nerezidenti constituie o restrictie privind libera circulatie interzisa de articolul 49 CE atunci cand nu exista nicio diferenta obiectiva de situatie, in raport cu impozitul in cauza, de natura sa justifice diferenta de tratament dintre diversele categorii de contribuabili (a se vedea in acest sens Hotararea Renneberg, citata anterior, punctul 60).
36. Aceasta este in particular situatia taxei in cauza in actiunea principala. Astfel, dupa cum a subliniat Comisia, aceasta taxa este datorata ca urmare a escalei aeronavelor destinate transportului privat de persoane si a ambarcatiunilor de agrement, iar nu ca urmare a situatiei financiare a contribuabililor respectivi.
37. Prin urmare, independent de locul in care isi au resedinta sau sunt stabilite, toate persoanele fizice si juridice care beneficiaza de serviciile in cauza se afla, contrar celor sustinute de Regione Sardegna, intr o situatie comparabila in mod obiectiv in raport cu taxa mentionata in ceea ce priveste consecintele asupra mediului.
38. Imprejurarea ca persoanele obligate la plata impozitului in Sardinia contribuie, prin intermediul contributiilor generale si, in special, al impozitelor pe venit la actiunea Regione Sardegna pentru protectia mediului este lipsita de relevanta pentru compararea situatiei rezidentilor si a nerezidentilor in raport cu taxa regionala de escala. Astfel, dupa cum a aratat avocatul general la punctul 87 din concluzii, taxa mentionata nu are aceeasi natura si nu urmareste aceleasi obiective precum celelalte impozite platite de contribuabilii sarzi, care sunt destinate in special alimentarii in general a bugetului public si, prin urmare, finantarii ansamblului actiunilor regionale.
39. Din cele de mai sus rezulta ca niciun element din dosarul transmis Curtii nu permite sa se constate ca rezidentii si nerezidentii nu se afla intr o situatie comparabila in mod obiectiv in raport cu taxa regionala de escala. Prin urmare, reglementarea fiscala in cauza in actiunea principala constituie o restrictie privind libera prestare a serviciilor in masura in care se aplica numai operatorilor care exploateaza aeronave destinate transportului privat de persoane si ambarcatiuni de agrement, care au domiciliul fiscal in afara teritoriului regional, fara a supune aceleiasi taxe operatorii stabiliti pe acest teritoriu.
Cu privire la eventuala justificare a reglementarii in cauza in actiunea principala
– Cu privire la justificarea intemeiata pe cerintele de protectie a mediului si a sanatatii publice
40. Potrivit Regione Sardegna, chiar daca s ar admite ca taxa regionala de escala constituie o masura restrictiva privind libera prestare a serviciilor, o astfel de taxa este justificata prin motive de interes general si, in special, prin cerinte de protectie a mediului care pot fi considerate motive de „sanatate publica” prevazute expres la articolul 46 alineatul (1) CE.
41. In special, taxa mentionata s ar intemeia pe o noua politica regionala de protectie a mediului si a peisajului teritoriului Regione Sardegna. Aceasta politica ar prevedea, potrivit acesteia din urma, instituirea unei serii de contributii care urmaresc, pe de o parte, descurajarea consumului excesiv al patrimoniului de mediu si peisagistic costier si, pe de alta parte, finantarea interventiilor costisitoare de restaurare a zonelor costiere. O astfel de taxa s ar intemeia in plus pe principiul „poluatorul plateste”, intrucat, in mod indirect, aceasta s ar aplica exploatatorilor de mijloace de transport care ar constitui o sursa de poluare.
42. In aceasta privinta, trebuie amintit ca, potrivit unei jurisprudente constante a Curtii, independent de existenta unui obiectiv legitim care raspunde unor motive imperative de interes general, justificarea unei restrictii privind libertatile fundamentale garantate de Tratatul CE presupune ca masura in cauza sa fie de natura sa asigure realizarea obiectivului pe care il urmareste si sa nu depaseasca ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv (a se vedea Hotararea din 30 ianuarie 2007, Comisia/Danemarca, C 150/04, Rep., p. I 1163, punctul 46, Hotararea Gouvernement de la Communauté française si gouvernement wallon, citata anterior, punctul 55, precum si Hotararea din 5 martie 2009, UTECA, C 222/07, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 25). In plus, o reglementare nationala nu este de natura sa garanteze realizarea obiectivului invocat decat in cazul in care raspunde cu adevarat preocuparii privind atingerea acestuia in mod coerent si sistematic (Hotararea din 10 martie 2009, Hartlauer, C 169/07, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 55).
43. Trebuie aratat ca, in speta, chiar daca motivele invocate de Regione Sardegna ar putea sa constituie temeiul instituirii taxei regionale de escala, acestea nu pot justifica modalitatile de aplicare a acesteia si, in special, tratamentul diferentiat al exploatatorilor care au domiciliul fiscal in afara teritoriului regional, care sunt singurii obligati la plata taxei.
44. Astfel, este evident ca modalitatile mentionate, care determina o restrictie privind libera prestare a serviciilor in sensul articolului 49 CE, nu par de natura sa garanteze realizarea respectivelor obiective generale si nici necesare pentru atingerea acestora. Astfel cum a aratat avocatul general la punctele 73 si 74 din concluzii, admitand ca aeronavele private si ambarcatiunile de agrement care fac escala in Sardinia constituie o sursa de poluare, aceasta se produce independent de provenienta acestor avioane si ambarcatiuni si, in special, nu are legatura cu domiciliul fiscal al exploatatorilor mentionati. Aeronavele si ambarcatiunile rezidentilor contribuie, la fel ca cele ale nerezidentilor, la degradarea mediului.
45. Prin urmare, restrictia privind libera prestare a serviciilor, astfel cum rezulta din reglementarea fiscala in cauza in actiunea principala, nu poate fi justificata prin motive intemeiate pe protectia mediului in masura in care aplicarea taxei regionale de escala pe care o instituie are la baza o diferentiere intre persoane care nu are legatura cu acest obiectiv de protectie a mediului. O astfel de restrictie nu poate fi justificata nici prin motive de sanatate publica, intrucat Regione Sardegna nu a prezentat niciun element care sa permita sa se constate ca aceasta reglementare urmareste protejarea sanatatii publice.
– Cu privire la justificarea intemeiata pe coerenta sistemului fiscal
46. In observatiile sale, Regione Sardegna invoca, pentru a justifica reglementarea fiscala in cauza in actiunea principala, necesitatea de a apara coerenta sistemului sau fiscal. Taxa regionala de escala care se aplica numai persoanelor care au domiciliul in afara teritoriului regional ar fi justificata de faptul ca rezidentii ar plati alte impozite care contribuie la actiunea care urmareste asigurarea protectiei mediului in Sardinia.
47. In aceasta privinta, trebuie amintit ca s a admis de catre Curte ca necesitatea de a mentine coerenta sistemului fiscal poate justifica o restrictie privind exercitarea libertatilor fundamentale garantate prin tratat, insa aceasta a precizat ca o asemenea justificare impune sa existe o legatura directa intre avantajul fiscal respectiv si compensarea acestui avantaj cu o prelevare fiscala determinata, caracterul direct al unei astfel de legaturi trebuind sa fie apreciat in functie de obiectivul reglementarii in cauza (a se vedea in special Hotararea din 18 iunie 2009, Aberdeen Property Fininvest Alpha, C 303/07, nepublicata inca in Repertoriu, punctele 71 si 72)
48. Or, astfel cum s a subliniat la punctul 38 din prezenta hotarare, taxa regionala de escala nu urmareste aceleasi obiective precum impozitele platite de persoanele impozabile care sunt rezidente in Sardinia, care urmaresc alimentarea in general a bugetului public si, prin urmare, finantarea ansamblului actiunilor Regione Sardegna. Nesupunerea la plata acestei taxe a rezidentilor mentionati nu poate, prin urmare, sa fie considerata o compensare a celorlalte impozite la care sunt supusi acestia din urma.
49. Din aceste consideratii rezulta ca restrictia privind libera prestare a serviciilor, astfel cum rezulta din reglementarea fiscala in cauza in actiunea principala, nu poate fi justificata prin motive intemeiate pe coerenta sistemului fiscal al Regione Sardegna.
50. In aceste conditii, la prima si la a treia intrebare trebuie sa se raspunda ca articolul 49 CE trebuie interpretat in sensul ca se opune unei reglementari fiscale a unei autoritati regionale, precum cea prevazuta la articolul 4 din Legea regionala nr. 4/2006, care instituie o taxa regionala pe escala turistica a aeronavelor destinate transportului privat de persoane, precum si a ambarcatiunilor de agrement care se aplica numai intreprinderilor care au domiciliul fiscal in afara teritoriului regional.
Cu privire la a doua si la a patra intrebare, referitoare la articolul 87 CE
51. Prin intermediul celei de a doua si al celei de a patra intrebari, care trebuie analizate impreuna, instanta de trimitere solicita sa se stabileasca daca articolul 87 CE trebuie interpretat in sensul ca o reglementare fiscala a unei autoritati regionale care instituie o taxa regionala de escala, precum cea prevazuta la articolul 4 din Legea regionala nr. 4/2006, care se aplica numai exploatatorilor care au domiciliul fiscal in afara teritoriului regional, constituie o masura de ajutor de stat in favoarea intreprinderilor stabilite pe acest teritoriu.
52. Trebuie amintit mai intai ca, potrivit jurisprudentei Curtii, calificarea unei masuri ca ajutor in sensul tratatului presupune ca fiecare dintre cele patru criterii cumulative prevazute la articolul 87 alineatul (1) CE sa fie indeplinit. In primul rand, trebuie sa fie vorba despre o interventie a statului sau prin intermediul resurselor de stat, in al doilea rand, aceasta interventie trebuie sa fie susceptibila sa afecteze schimburile comerciale dintre statele membre, in al treilea rand, aceasta trebuie sa acorde un avantaj beneficiarului si, in al patrulea rand, aceasta trebuie sa denatureze sau sa ameninte sa denatureze concurenta (a se vedea in special Hotararea din 23 martie 2006, Enirisorse, C 237/04, Rec., p. I 2843, punctele 38 si 39, precum si jurisprudenta citata).
53. In speta, este cert ca taxa in cauza in actiunea principala indeplineste al doilea si al patrulea criteriu, in conditiile in care aceasta afecteaza servicii furnizate in legatura cu escala aeronavelor si a ambarcatiunilor de agrement, care privesc comertul intracomunitar, iar o astfel de taxa, intrucat ofera un avantaj economic operatorilor stabiliti in Sardinia, astfel cum s a aratat la punctul 32 din prezenta hotarare, poate denatura concurenta.
54. Intrebarile referitoare la interpretarea articolului 87 CE privesc astfel aplicarea celorlalte doua criterii de calificare a taxei regionale ca ajutor de stat. Regione Sardegna considera ca aceasta taxa nu poate fi considerata un ajutor de stat datorita lipsei atat a utilizarii resurselor de stat, cat si a naturii selective a masurii. Comisia sustine, in observatiile sale scrise, ca taxa mentionata indeplineste toate criteriile prevazute la articolul 87 CE.
Cu privire la utilizarea resurselor publice
55. Potrivit Regione Sardegna, reglementarea in cauza in actiunea principala nu presupune nicio interventie prin intermediul unor resurse regionale. Nu ar exista nicio renuntare la venituri regionale, intreprinderile rezidente contribuind deja la cheltuielile de mediu prin intermediul cotei parti din veniturile care rezulta din impozitele platite de acestea. Taxa regionala de escala ar creste aceste venituri extinzand obligatia de contributie pentru protectia mediului si la cei care, fiind nerezidenti, nu contribuie la cheltuielile mentionate prin intermediul prelevarii fiscale obisnuite.
56. In aceasta privinta, trebuie amintit ca, potrivit unei jurisprudente constante a Curtii, notiunea de ajutor poate cuprinde nu numai prestatii pozitive precum subventii, imprumuturi sau dobandiri de participatii la capitalul intreprinderilor, ci si interventii care, sub diverse forme, reduc sarcinile care greveaza in mod normal bugetul unei intreprinderi si care, din acest motiv, fara sa fie subventii in sensul strict al termenului, au aceeasi natura si efecte identice (a se vedea Hotararea din 19 septembrie 2000, Germania/Comisia, C 156/98, Rec., p. I 6857, punctul 25, precum si Hotararea din 1 iulie 2008, Chronopost si La Poste/UFEX si altii, C 341/06 P si C 342/06 P, Rep., p. I 4777, punctul 123 si jurisprudenta citata)
57. Astfel cum a amintit Comisia, o reglementare fiscala precum cea in cauza in actiunea principala, care acorda anumitor intreprinderi o nesupunere la plata taxei in cauza, constituie un ajutor de stat chiar daca nu implica un transfer de resurse publice, in conditiile in care acesta consta in renuntarea autoritatilor respective la venituri fiscale pe care ar fi putut in mod normal sa le perceapa (Hotararea Germania/Comisia, citata anterior, punctele 26-28).
58. Prin urmare, imprejurarea ca reglementarea fiscala in cauza in actiunea principala nu prevede acordarea unei subventii, ci nesupunerea la plata taxei regionale de escala pentru exploatatorii de aeronave destinate transportului privat de persoane, precum si de ambarcatiuni de agrement care au domiciliul fiscal pe teritoriul regional, permite sa se considere ca aceasta nesupunere este susceptibila sa constituie un ajutor de stat.
Cu privire la natura selectiva a reglementarii fiscale in cauza in actiunea principala
59. Potrivit Regione Sardegna, diferenta de tratament dintre intreprinderile rezidente si cele nerezidente nu constituie un avantaj selectiv. Astfel, reglementarea fiscala in cauza in actiunea principala nu ar fi selectiva din punct de vedere geografic intrucat, conform interpretarii date de Curte in Hotararea din 6 septembrie 2006, Portugalia/Comisia (C 88/03, Rec., p. I 7115), cadrul de referinta in care ar trebui apreciata „generalitatea” masurii este cel al entitatii infrastatale, daca aceasta beneficiaza de o autonomie suficienta. Aceasta ar fi situatia in actiunea principala, intrucat Regione Sardegna ar avea puteri autonome acordate printr un statut cu caracter de lege constitutionala, care ii permite sa instituie taxe proprii. In plus, conform principiului mai general al egalitatii in domeniul fiscal, reglementarea mentionata ar taxa diferit situatii care sunt, de iure si de facto, diferite.
60. In aceasta privinta, trebuie amintit ca din jurisprudenta evocata de parata din actiunea principala rezulta intr adevar ca, in ceea ce priveste o masura adoptata de o autoritate infrastatala, iar nu de legiuitorul national, o astfel de masura nu este selectiva in sensul articolului 87 alineatul (1) CE pentru simplul motiv ca aceasta nu confera avantaje decat in partea teritoriului national in care se aplica masura (a se vedea Hotararea Portugalia/Comisia, citata anterior, punctele 53 si 57, precum si Hotararea din 11 septembrie 2008, UGT Rioja si altii, C 428/06-C 434/06, Rep., p. I 6747, punctele 47 si 48).
61. Totusi, din aceasta jurisprudenta mai rezulta ca, in vederea aprecierii caracterului selectiv al unei masuri adoptate de o entitate infrastatala care are un statut autonom in raport cu guvernul central, precum cel de care beneficiaza Regione Sardegna, trebuie sa se analizeze daca, in raport cu obiectivul urmarit prin masura respectiva, aceasta constituie un avantaj pentru anumite intreprinderi in raport cu altele care se afla, in cadrul ordinii juridice in care entitatea isi exercita competentele, intr o situatie juridica si de fapt comparabila (a se vedea Hotararea din 8 noiembrie 2001, Adria Wien Pipeline si Wietersdorfer & Peggauer Zementwerke, C 143/99, Rec., p. I 8365, punctul 41, precum si Hotararea Portugalia/Comisia, citata anterior, punctele 56 si 58).
62. Trebuie astfel sa se stabileasca daca, avand in vedere caracteristicile taxei regionale de escala, intreprinderile care au domiciliul fiscal in afara teritoriului regional se afla, in raport cu cadrul juridic de referinta, intr o situatie juridica si de fapt comparabila cu cea a intreprinderilor stabilite pe acest teritoriu.
63. Astfel cum rezulta de la punctele 36 si 37 din prezenta hotarare, trebuie sa se constate ca, avand in vedere caracterul si finalitatea taxei mentionate, toate persoanele fizice si juridice care beneficiaza de servicii de escala in Sardinia se afla, contrar afirmatiilor paratei din actiunea principala, intr o situatie comparabila in mod obiectiv, independent de locul in care acestea sunt rezidente sau in care sunt stabilite. Rezulta ca masura nu poate fi considerata generala, intrucat aceasta nu se aplica totalitatii exploatatorilor de aeronave si de ambarcatiuni de agrement care fac escala in Sardinia.
64. Prin urmare, o reglementare fiscala precum cea in cauza in actiunea principala constituie o masura de ajutor de stat in favoarea intreprinderilor stabilite in Sardinia.
65. Este de competenta instantei de trimitere sa deduca din aceasta constatare consecintele corespunzatoare.
66. In aceste conditii, trebuie sa se raspunda la a doua si la a patra intrebare ca articolul 87 alineatul (1) CE trebuie interpretat in sensul ca o reglementare fiscala a unei autoritati regionale care instituie o taxa de escala, precum cea in cauza in actiunea principala, care se aplica numai persoanelor fizice si juridice care au domiciliul fiscal in afara teritoriului regional constituie o masura de ajutor de stat in favoarea intreprinderilor stabilite pe acest teritoriu.
Cu privire la cheltuielile de judecata
67. Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.
Pentru aceste motive, Curtea (Marea Camera) declara:
1) Articolul 49 CE trebuie interpretat in sensul ca se opune unei reglementari fiscale a unei autoritati regionale, precum cea prevazuta la articolul 4 din Legea nr. 4 a regiunii Sardinia din 11 mai 2006 privind diverse dispozitii in materie de venituri, de recalificari ale cheltuielilor, de politici sociale si de dezvoltare, in versiunea care rezulta din articolul 3 alineatul 3 din Legea nr. 2 a regiunii Sardinia din 29 mai 2007 privind dispozitii referitoare la intocmirea bugetului anual si multianual al regiunii – Legea finantelor 2007, care instituie o taxa regionala pe escala turistica a aeronavelor destinate transportului privat de persoane, precum si a ambarcatiunilor de agrement care se aplica numai persoanelor fizice si juridice care au domiciliul fiscal in afara teritoriului regional.
2) Articolul 87 alineatul (1) CE trebuie interpretat in sensul ca o reglementare fiscala a unei autoritati regionale care instituie o taxa de escala, precum cea in cauza in actiunea principala, care se aplica numai persoanelor fizice si juridice care au domiciliul fiscal in afara teritoriului regional constituie o masura de ajutor de stat in favoarea intreprinderilor stabilite pe acest teritoriu.
Sursa: site-ul Curtii de Justitie a Comunitatii Europene