„Impozite interne – Taxe privind automobilele – Accize – Vehicule de ocazie – Import” HOTARAREA CURTII DE JUSTITIE A COMUNITATII EUROPENE (Camera intai) 18 ianuarie 2007

In cauza C 313/05,
avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 234 CE de Wojewódzki Sąd Administracyjny w Warszawie (Polonia), prin decizia din 22 iunie 2005, primita de Curte la 9 august 2005, in procedura
Maciej Brzeziński
impotriva
Dyrektor Izby Celnej w Warszawie,
CURTEA (Camera intai),
compusa din domnul P. Jann, presedinte de camera, domnii J. N. Cunha Rodrigues, K. Schiemann (raportor), M. Ilešič si E. Levits, judecatori,
avocat general: doamna E. Sharpston,
grefier: doamna K. Sztranc Sławiczek, administrator,
avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 15 iunie 2006,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru domnul Brzeziński, de el insusi, precum si de domnul J. Martini, doradca podatkowy, si de domnul W. Ćwiek, doradca,
– pentru guvernul polonez, de domnii J. Pietras si W. Bronicki, precum si de doamna E. Białas Giebajtow, in calitate de agenti,
– pentru Comisia Comunitatilor Europene, de domnul D. Triantafyllou si de doamna K. Herrmann, in calitate de agenti,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 21 septembrie 2006,
pronunta prezenta
Hotarare
1. Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolelor 25 CE, 28 CE si 90 CE, precum si a articolului 3 alineatele (1) si (3) din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor si privind detinerea, circulatia si monitorizarea acestor produse (JO L 76, p. 1).
2. Aceste intrebari au fost formulate in cadrul unui litigiu intre domnul Brzeziński si Dyrektor Izby Celnej w Warszawie (directorul biroului vamal din Varsovia) privind aplicarea accizelor la achizitia unui autovehicul de ocazie din Germania in scopul importarii in Polonia.
Cadrul juridic
Reglementarea comunitara
3. Articolul 25 CE prevede urmatoarele:
„Intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdictie se aplica de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal.”
4. Articolul 28 CE prevede urmatoarele:
„Intre statele membre sunt interzise restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent.”
5. Articolul 90 CE are urmatorul cuprins:
„Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.
De asemenea, niciun stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de productie.”
6. Articolul 3 alineatele (1) si (3) din Directiva 92/12 prevede urmatoarele:
„(1)      Prezenta directiva se aplica, la nivel comunitar, urmatoarelor produse, conform definitiei din directivele relevante:
– uleiuri minerale,
– alcool si bauturi alcoolice,
– tutun prelucrat.
[…]
(3) Statele membre isi pastreaza dreptul de a introduce sau a mentine taxe percepute asupra unor produse, altele decat cele enumerate la alineatul (1), cu conditia ca taxele in cauza sa nu genereze formalitati la trecerea frontierei in cadrul schimburilor comerciale dintre statele membre.
Sub rezerva aceleiasi dispozitii, statele membre isi pastreaza si dreptul de a percepe taxe asupra furnizarii unor servicii care nu pot fi caracterizate ca fiind impozite pe cifra de afaceri, inclusiv asupra celor privind produsele supuse accizelor.” [traducere neoficiala]
Reglementarea nationala
7. Articolul 2 din legea din 23 ianuarie 2004 privind accizele (Dz. U nr. 29, pozitia 257), in versiunea aplicabila actiunii principale (denumita in continuare „legea din 2004”), prevede:
„In sensul prezentei legi, se intelege prin
[…]
11) «achizitie intracomunitara»: transferul produselor supuse accizelor de pe teritoriul unui stat membru catre teritoriul national;
[…]”
8. Articolul 10 alineatul 1 din legea din 2004 este redactat dupa cum urmeaza:
„Baza impozabila, in caz de exprimare a nivelului de impozitare ca procentaj din aceasta baza, este:
1) suma datorata in temeiul vanzarii, pe teritoriul national, a produselor supuse accizelor, din care se scade cuantumul taxei asupra bunurilor si serviciilor sau cuantumul accizelor datorate pentru aceste marfuri;
2) suma pe care cumparatorul este obligat sa o plateasca pentru marfurile supuse accizelor, in caz de achizitie intracomunitara;
3) suma datorata pentru livrarea produselor supuse accizelor pe teritoriul unui stat membru, in cazul livrarii pe teritoriul Comunitatii;
4) valoarea in vama a produselor supuse accizelor, la care se adauga taxele vamale datorate, in cazul importurilor, avand in vedere alineatele 6-9.”
9. Articolul 75 din legea din 2004 prevede urmatoarele:
„1. Nivelul de impozitare asupra produselor nearmonizate supuse accizelor este de 65 % din baza definita la articolul 10, cu exceptia nivelului aplicabil energiei electrice.
[…]
3. Ministrul competent in materie de finante publice poate, prin decret, sa reduca nivelurile accizelor, astfel cum au fost definite de alineatele 1 si 2, sa le diferentieze in functie de tipul de produs si chiar sa stabileasca conditiile lor de aplicare.”
10. Conform articolului 80 din legea din 2004:
„1. Sunt supuse accizelor autoturismele neinmatriculate pe teritoriul national conform Codului rutier.
2. Obligatia de plata a accizelor revine:
1) persoanelor care vand autoturisme inainte de prima lor inmatriculare pe teritoriul national;
2) importatorilor si persoanelor care efectueaza achizitii pe teritoriul Comunitatii.
3. Accizele asupra autovehiculelor se aplica:
1) in caz de vanzare, de la momentul eliberarii facturii si cel mai tarziu in termen de sapte zile de la data livrarii marfii;
2) in caz de import, de la data constituirii datoriei vamale in sensul reglementarilor dreptului vamal;
3) in caz de achizitie pe teritoriul Comunitatii, de la data dobandirii dreptului de a dispune de autoturism in calitate de proprietar si cel mai tarziu de la inmatricularea sa pe teritoriul national conform Codului rutier.
4. Ministrul competent in materie de finante publice poate stabili prin decret datele privind autoturismele, printre care sarcina utila admisibila, in scopul perceperii accizelor, tinand seama de solutiile aplicate prin reglementarile fiscale speciale si de necesitatea de a asigura perceperea regulata a accizelor.”
11. Articolul 81 alineatul 1 din legea din 2004 are urmatorul cuprins:
„Persoanele ce efectueaza pe teritoriul Comunitatii achizitii intracomunitare de autoturisme neinmatriculate pe teritoriul national conform Codului rutier sunt obligate:
1) sa depuna, la momentul importarii pe teritoriul national, o declaratie simplificata la biroul vamal competent in termen de cinci zile de la data achizitiei pe teritoriul Comunitatii;
2) sa achite accizele pana cel tarziu la data inmatricularii acelui autovehicul in tara.”
12. In temeiul articolului 82 alineatul 3 din legea din 2004, in caz de achizitie intracomunitara a unui autoturism, baza de impozitare este suma pe care cumparatorul trebuie sa o plateasca vanzatorului.
13. Articolul 7 din decretul ministrului finantelor din 22 aprilie 2004 privind reducerea nivelului accizelor (Dz. U nr. 87, pozitia 825), in versiunea aplicabila actiunii principale (denumit in continuare „decretul din 2004”), precum si anexele 1 si 2 la acest decret indica faptul ca, pentru autovehiculele noi sau care au mai putin de doi ani vechime, nivelul accizelor este de 3,1 % sau de 13,6 %, in functie de capacitatea cilindrica, si ca, in schimb, pentru autovehiculele mai vechi de doi ani, acest nivel este stabilit conform formulei de calcul prevazute la articolul 7 alineatul 2 din decretul din 2004 si variaza, in functie de vechimea autovehiculului, pana la 65 % din baza impozabila.
Actiunea principala si intrebarile preliminare
14. Reclamantul in actiunea principala, domnul Brzeziński, a cumparat in Germania un autoturism marca Volkswagen, model Golf II, fabricat in 1989, pe care l a importat apoi in Polonia. La 21 iunie 2004, conform articolului 81 alineatul 1 punctul 1 din legea din 2004, a depus o declaratie simplificata conform modelului AKC U privind achizitia acestui autovehicul pe teritoriul Comunitatii. La 23 iunie 2004, acesta a achitat suma de 855 PLN cu titlu de accize.
15. Printr o scrisoare din 6 iulie 2004, domnul Brzeziński a solicitat restituirea sumei platite cu titlu de accize, care a fost, dupa parerea lui, perceputa in mod eronat, aratand ca perceperea unei astfel de taxe este contrara articolelor 23 CE, 25 CE si 90 CE. Prin decizia din 17 august 2004, directorul Biroului Vamal nr. 1 din Varsovia a respins aceasta cerere.
16. La 2 septembrie 2004, domnul Brzeziński a formulat o contestatie impotriva acestei decizii la Dyrektor Izby Celnej w Warszawie. Prin decizia din 18 ianuarie 2005, acesta a confirmat decizia directorului Biroului Vamal nr. 1 si a respins contestatia cu care a fost sesizat.
17. In actiunea introdusa in fata Wojewódzki Sąd Administracyjny w Warszawie [tribunal administrativ al voïvodie (unitate administrativ teritoriala) Varsovia] impotriva acestei decizii de respingere, reclamantul a solicitat anularea acesteia si obligarea administratiei vamilor la rambursarea sumei percepute cu titlu de accize in mod eronat, din cauza incompatibilitatii sale cu respectivele reglementari comunitare.
18. Ca raspuns la obiectiile reclamantului, Dyrektor Izby Celnej w Warszawie a considerat ca motivul intemeiat pe incalcarea articolului 90 CE este lipsit de fundament si a solicitat respingerea actiunii.
19. In aceste conditii, Wojewódzki Sąd Administracyjny w Warszawie a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) Articolul 25 [CE], care interzice taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent intre statele membre, interzice unui stat membru sa aplice articolul 80 din [legea din 2004] in cazul in care accizele sunt percepute la achizitia oricarui autovehicul, indiferent de locul sau de origine, inainte de prima inmatriculare pe teritoriul national?
2) Articolul 90 primul paragraf [CE], in temeiul caruia niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare, autorizeaza un stat membru sa introduca accize asupra autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, exonerand in acelasi timp de la plata acestor accize vanzarea autovehiculelor de ocazie deja inmatriculate in Polonia, in conditiile in care accizele au fost impuse tuturor autovehiculelor neinmatriculate pe teritoriul national, in conformitate cu articolul 80 alineatul 1 din [legea din 2004]?
3) Articolul 90 al doilea paragraf [CE], in temeiul caruia niciun stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de productie, permite unui stat membru sa introduca accize asupra autovehiculelor de ocazie importate din alte state membre, accize al caror nivel variaza in functie de vechimea autovehiculului si de capacitatea cilindrica a motorului, prevazute intr un regulament de aplicare polonez [(articolul) 7 din (decretul din 2004)], atunci cand aceeasi formula se aplica pentru calcularea accizelor la vanzarea autovehiculelor de ocazie in tara, vanzare efectuata inainte de prima lor inmatriculare pe teritoriul national si cand aceste taxe afecteaza apoi pretul autovehiculului in caz de revanzare?
4) Articolul 28 [CE], in temeiul caruia sunt interzise intre statele membre restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent, coroborat cu articolul 3 alineatul (3) din [Directiva 92/12], se opune ca un stat membru sa adopte dispozitiile prevazute la articolul 81 din [legea din 2004], conform caruia persoanele care efectueaza achizitii intracomunitare de autoturisme neinmatriculate pe teritoriul national, conform dispozitiilor Codului rutier, sunt obligate, la importarea pe teritoriul national, sa depuna o declaratie simplificata la biroul vamal competent in termen de cinci zile de la data achizitiei intracomunitare?”
Cu privire la intrebarile preliminare
Cu privire la prima intrebare
20. Prin intermediul primei intrebari formulate, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca o acciza precum cea instituita prin legea din 2004 constituie o taxa vamala la import sau o taxa cu efect echivalent in intelesul articolului 25 CE.
21. O acciza precum cea in cauza in actiunea principala nu reprezinta o taxa vamala propriu zisa.
22. In ceea ce priveste intrebarea daca o astfel de acciza se inscrie in notiunea de taxe cu efect echivalent, rezulta dintr o jurisprudenta constanta ca orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra marfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare ale acesteia, si care nu reprezinta o taxa vamala propriu zisa constituie o taxa cu efect echivalent in sensul articolelor 23 CE si 25 CE (a se vedea in special hotararea din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C 90/94, Rec., p. I 4085, punctul 20, hotararea din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C 213/96, Rec., p. I 1777, punctul 20, precum si hotararea din 5 octombrie 2006, Nádasdi si Németh, C 290/05 si C 333/05, Rec., p. I 10115, punctul 39).
23. O acciza precum cea instituita prin legea din 2004 nu este perceputa in temeiul trecerii frontierei statului membru care a instituit o. Intr adevar, rezulta deopotriva din articolul 80 alineatul 3 punctul 3 din aceeasi lege si din precizarile facute de guvernul polonez in cursul sedintei ca acciza este aplicata tuturor autoturismelor inainte de prima lor inmatriculare in Polonia si ca, pentru garantarea acestui obiectiv, exista mai multe fapte generatoare ale acestei accize. Astfel, aceasta acciza se naste in special fie la vanzarea autovehiculului, fie, in cazul unei achizitii intracomunitare, precum cea definita la articolul 2 punctul 11 din respectiva lege, la dobandirea dreptului de a dispune de un autoturism in calitate de proprietar si, cel mai tarziu, la inmatricularea sa pe teritoriul national.
24. O astfel de acciza intra in sfera regimului general intern de impozitare a marfurilor si trebuie, in consecinta, analizata in raport cu articolul 90 CE.
25. Prin urmare, trebuie sa se raspunda la prima intrebare ca o acciza precum cea instituita in Polonia prin legea din 2004, care nu se aplica autoturismelor in temeiul faptului ca trec frontiera, nu constituie o taxa vamala la import si nici o taxa cu efect echivalent in intelesul articolului 25 CE.
Cu privire la a doua si la a treia intrebare
26. Prin a doua si a treia intrebare, care trebuie analizate impreuna, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca articolul 90 CE trebuie interpretat in sensul ca se opune instituirii unei accize prezentand caracteristicile celei instituite prin legea din 2004, intrucat aceasta acciza se aplica la achizitia de autovehicule de ocazie provenind din alte state membre decat statul care a introdus aceasta acciza, dar nu si la achizitia de autovehicule de ocazie deja inmatriculate in acest stat, autovehicule carora li s a aplicat deja acciza, anterior inmatricularii initiale, dat fiind ca aceasta acciza poate reprezenta un impozit intern asupra bunurilor provenind din alte state membre mai mare decit impozitele care fie se aplica in mod direct sau indirect asupra produselor nationale similare, in sensul articolului 90 primul paragraf CE, fie se aplica in mod indirect asupra produselor provenind din alte state membre si este de natura sa protejeze alte sectoare de productie, in intelesul celui de al doilea paragraf al aceluiasi articol.
27. Dupa cum Curtea a statuat deja, articolul 90 CE reprezinta in cadrul Tratatului CE o completare a dispozitiilor privind eliminarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent. Aceasta dispozitie are drept obiectiv asigurarea liberei circulatii a marfurilor intre statele membre in conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricarei forme de protectie care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre (hotararea din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium, C 393/04 si C 41/05, Rec., p. I 5293, punctul 55 si jurisprudenta citata, precum si hotararea Nádasdi si Németh, citata anterior, punctul 45).
28. De asemenea, in materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, Curtea a considerat ca articolul 90 CE vizeaza garantarea neutralitatii depline a impozitelor interne fata de concurenta dintre produsele care se afla deja pe piata interna si produsele din import (a se vedea hotararea din 29 aprilie 2004, Weigel, C 387/01, Rec., p. I 4981, punctul 66 si jurisprudenta citata, precum si hotararea Nádasdi si Németh, citata anterior, punctul 46).
29. Conform unei jurisprudente consacrate, exista o incalcare a articolului 90 primul paragraf CE atunci cand impozitul aplicat produsului de import si cel aplicat produsului national similar sunt calculate diferit si dupa metode diferite, care conduc, fie chiar si in cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea hotararea Weigel, citata anterior, punctul 67 si jurisprudenta citata). Astfel, in temeiul respectivei dispozitii, accizele asupra produselor provenind din alte state membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor nationale similare.
30. In acest sens, din dosarul actiunii principale reiese ca intrebarea instantei de trimitere, intemeiata pe o comparatie intre autovehiculele de ocazie aflate deja pe piata nationala si cele achizitionate intr un alt stat membru, tinde sa compare doua categorii de produse similare in intelesul articolului 90 primul paragraf CE. In schimb, niciun element din dosarul cauzei nu indica faptul ca impozitarea autovehiculelor de ocazie achizitionate intr un alt stat membru decat Republica Polona instituie un protectionism indirect, favorizand alte produse decat vehiculele cu motor, interzis prin articolul 90 al doilea paragraf CE.
31. Prin urmare, acciza in cauza in actiunea principala trebuie analizata exclusiv prin raportare la articolul 90 primul paragraf CE.
32. In vederea garantarii neutralitatii impozitelor interne din perspectiva concurentei dintre autovehiculele de ocazie care se afla deja pe piata nationala si autovehiculele similare importate dintr un alt stat membru decat Republica Polona, trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplica primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor inmatriculare.
33. In cadrul unei astfel de comparatii, trebuie subliniat in primul rand ca accizele in cauza in actiunea principala nu se percep decat o singura data pentru toate autovehiculele destinate inmatricularii in Republica Polona, fie ele noi sau de ocazie, fabricate pe teritoriul national sau importate din alte state membre.
34. In al doilea rand, trebuie sa se faca diferenta intre doua categorii de autovehicule, si anume, pe de o parte, cele care sunt vandute de ocazie in cursul a doi ani calendaristici de la data fabricatiei, anul fabricatiei fiind considerat primul an calendaristic din aceasta perioada, si, pe de alta parte, cele care sunt vandute de ocazie ulterior acestei perioade de doi ani.
35. Mai intai, in ceea ce priveste autoturismele vandute noi sau de ocazie in respectiva perioada de doi ani, rezulta din ordinul din 2004, dupa cum s a aratat la punctul 13 din prezenta hotarare, ca acestea sunt supuse unei accize calculate conform aceluiasi nivel.
36. In ceea ce priveste autovehiculele de ocazie care au mai putin de doi ani vechime, instanta nationala este cea careia ii revine sarcina sa verifice, mai ales in lumina decretului din 2004, daca acestea suporta, in privinta accizelor, o sarcina identica in virtutea faptului ca valoarea reziduala a accizelor, incorporata in valoarea de piata a autovehiculelor de ocazie inmatriculate in Polonia, este egala cu valoarea accizelor care se aplica autovehiculelor de ocazie similare provenind din alt stat membru decat Republica Polona.
37. In schimb, in ceea ce priveste accizele aplicate autovehiculelor de ocazie vandute dupa mai mult de doi ani de la data fabricatiei, nivelul accizelor este calculat dupa formula prevazuta la articolul 7 din decretul din 2004. Dupa cum a subliniat Comisia, fara a fi contrazisa de guvernul polonez, aplicarea acestei formule conduce la cresterea respectivului nivel in functie de vechimea autovehiculului.
38. Or, instanta de trimitere este cea care trebuie sa analizeze daca o astfel de crestere a respectivului nivel priveste doar autovehiculele de ocazie provenind din alte state membre decat Republica Polona si daca, in schimb, in cazul autovehiculelor de ocazie inmatriculate in stare noua in Polonia, nivelul accizelor reziduale incorporat in valoarea unui astfel de autovehicul ramane constant.
39. Intr o astfel de situatie, argumentele prezentate de guvernul polonez pentru a justifica diferenta de taxare nu pot fi admise. In primul rand, guvernul polonez a prezentat considerente privind mediul, apoi a exprimat banuiala ca, intr un mare numar de cazuri, pretul de cumparare declarat autoritatilor este mult mai mic decat pretul platit efectiv si, in final, a precizat ca respectiva diferenta nu constituie o discriminare, dat fiind ca cifrele arata ca supunerea la plata accizelor a autovehiculelor de ocazie cumparate in celelalte state membre in cursul lunii mai 2004 a fost urmata de o crestere imediata si foarte importanta a acestor achizitii.
40. Intr adevar, din jurisprudenta Curtii rezulta ca un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decat daca este organizat astfel incat sa excluda orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor impozite mai mari decat produsele nationale si, prin urmare, sa nu produca in niciun caz efecte discriminatorii (hotararea Haahr Petroleum, citata anterior, punctul 34, si hotararea din 23 octombrie 1997, Comisia/Grecia, C 375/95, Rec., p. I 5981, punctul 29).
41. Din considerentele precedente rezulta ca la a doua si la a treia intrebare trebuie sa se raspunda ca articolul 90 primul paragraf CE trebuie interpretat in sensul ca se opune unei accize in masura in care valoarea accizei aplicate vehiculelor de ocazie mai vechi de doi ani achizitionate in alt stat membru decat cel care a instituit acciza depaseste valoarea reziduala a aceleiasi accize incorporata in valoarea de piata a vehiculelor similare inmatriculate anterior in statul membru care instituie acciza. Este de competenta instantei de trimitere sa analizeze daca reglementarea in cauza in actiunea principala, in special aplicarea articolului 7 din decretul din 2004, produce un astfel de efect.
Cu privire la a patra intrebare
42. Prin a patra intrebare, instanta de trimitere solicita sa se stabileasca daca articolul 28 CE si articolul 3 alineatul (3) din Directiva 92/12 se opun unei reglementari nationale precum cea prevazuta la articolul 81 alineatul 1 punctul 1 din legea din 2004, care impune depunerea unei declaratii simplificate in termen de cinci zile de la data achizitiei intracomunitare.
43. Cu titlu preliminar, trebuie sa se constatate ca divergenta privind interpretarea acestei obligatii de declarare, in sensul ca, in opinia domnului Brzeziński, o astfel de declaratie trebuie depusa in termen de cinci zile de la data achizitiei autovehiculului in Germania, iar in opinia guvernului polonez si a Comisiei, respectivul termen incepe sa curga de la introducerea efectiva a autovehiculului in Polonia in cazul unei achizitii intracomunitare, nu are nicio influenta asupra eventualului caracter de obstacol al acestei cerinte.
44. Prin analogie cu jurisprudenta Curtii conform careia o masura nationala intr un domeniu care a facut obiectul unei armonizari complete la nivel comunitar trebuie apreciata in raport cu dispozitiile acestei masuri de armonizare, si nu cu cele din dreptul primar (a se vedea hotararea din 13 decembrie 2001, DaimlerChrysler, C 324/99, Rec., p. I 9897, punctul 32, si hotararea din 14 decembrie 2004, Swedish Match, C 210/03, Rec., p. I 11893, punctul 81), obligatia de depunere a unei declaratii simplificate trebuie examinata mai intai in lumina Directivei 92/12 si in special a interdictiei unei astfel de formalitati care figureaza la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf, lasand totodata deoparte, pentru inceput, intrebarea daca accizele fac intr adevar obiectul unei armonizari complete la nivel comunitar.
45. Dupa cum a aratat avocatul general la punctul 71 din concluziile sale, articolul 3 alineatul (3) primul paragraf din Directiva 92/12 nu este relevant decat daca obligatia de declarare este considerata „o formalitate la trecerea frontierei” ce duce la perceperea accizelor.
46. Guvernul polonez si Comisia considera ca aceasta conditie nu este indeplinita in actiunea principala. Acestia arata, in esenta, ca obligatia prevazuta la articolul 81 alineatul 1 punctul 1 din legea din 2004 ia nastere dupa importarea pe teritoriul national a autovehiculului supus accizelor si, prin urmare, dupa trecerea frontierei. Comisia adauga ca termenul pentru indeplinirea acestei formalitati incepe sa curga de la data achizitiei intracomunitare a autovehiculului, adica dupa ce acesta a trecut frontiera.
47. In acest sens, instanta de trimitere este cea care trebuie sa verifice daca ansamblul reglementarii in cauza in actiunea principala poate fi interpretat in sensul pe care i l a dat guvernul polonez. Intr adevar, chiar daca declaratia simplificata ar trebui depusa la momentul achizitiei intracomunitare a autovehiculului, prin urmare la trecerea unei frontiere, aceasta formalitate nu ar depinde de trecerea frontierei, in sensul articolului 3 alineatul (3) primul paragraf din Directiva 92/12, ci de obligatia de a plati accizele.
48. Intr adevar, in aceasta ipoteza, dat fiind ca scopul declaratiei simplificate este sa asigure plata datoriei corespunzatoare accizelor, o astfel de formalitate depinde de faptul generator al accizei. Retinand aceasta interpretare, taxa ar fi datorata, dupa cum rezulta din articolul 80 alineatul 3 punctul 3 din legea din 2004, de la data dobandirii dreptului de a dispune de autoturism in calitate de proprietar si cel mai tarziu de la inmatricularea sa pe teritoriul national conform Codului rutier.
49. Prin urmare, articolul 3 alineatul (3) primul paragraf din Directiva 92/12 nu se aplica in actiunea principala si, in consecinta, nu se poate opune obligatiei de a depune o declaratie simplificata in cazul unei achizitii intracomunitare.
50. Rezulta de asemenea dintr o jurisprudenta constanta ca o astfel de obligatie nu ar putea fi analizata nici in raport cu articolul 28 CE. Intr adevar, domeniul de aplicare a acestui articol nu cuprinde obstacolele avute in vedere de alte reglementari specifice, iar obstacolele de natura fiscala sau cu efect echivalent taxelor vamale avute in vedere la articolele 23 CE, 25 CE si 90 CE nu depind de interdictia prevazuta la articolul 28 CE (a se vedea hotararea din 3 februarie 2000, Dounias, C 228/98, Rec., p. I 577, punctul 39, si hotararea din 17 iunie 2003, De Danske Bilimportører, C 383/01, Rec., p. I 6065, punctul 32).
51. In schimb, obligatia de a depune o declaratie simplificata in temeiul articolului 81 alineatul 1 punctul 1 din legea din 2004, dat fiind ca nu reprezinta un veritabil obstacol de natura fiscala, este strans legata de plata efectiva a accizelor. Astfel, guvernul polonez si Comisia arata ca aceasta are ca obiectiv in special asigurarea colectarii taxei respective.
52. In aceste conditii, o obligatie precum cea prevazuta la articolul 81 alineatul 1 punctul 1 din legea din 2004 nu reprezinta decat corolarul obligatiei cumparatorului autoturismului de a plati acciza si, prin urmare, articolul 28 CE nu ar putea fi aplicabil.
53. Din ansamblul considerentelor anterioare rezulta ca la a patra intrebare trebuie sa se raspunda ca articolul 28 CE nu se aplica unei declaratii simplificate precum cea prevazuta la articolul 81 alineatul 1 punctul 1 din legea din 2004 si ca articolul 3 alineatul (3) din Directiva 92/12 nu se opune unei astfel de declaratii atunci cand reglementarea in cauza poate fi interpretata in sensul ca o astfel de declaratie este obligatorie de la data dobandirii dreptului de a dispune de autoturism in calitate de proprietar si cel mai tarziu de la inmatricularea sa pe teritoriul national conform Codului rutier.
Cu privire la limitarea in timp a efectelor prezentei hotarari
54. Guvernul polonez a cerut Curtii in observatiile sale scrise ca, in cazul in care hotararea ar stabili ca articolul 90 primul paragraf CE se opune perceperii unei accize precum cea instituita prin legea din 2004, aceasta sa limiteze in timp efectele hotararii sale.
55. In conformitate cu o jurisprudenta constanta, interpretarea unei norme de drept comunitar facuta de Curte in exercitarea competentei pe care i o confera articolul 234 CE lamureste si precizeaza, daca este nevoie, semnificatia si campul de aplicare ale acestei norme, astfel cum trebuie sau ar fi trebuit sa fie inteleasa si aplicata de la intrarea sa in vigoare. Rezulta ca norma astfel interpretata poate si trebuie sa fie aplicata de catre instanta chiar raporturilor juridice nascute si constituite inainte de hotararea asupra cererii de interpretare, daca sunt reunite si conditiile care permit supunerea litigiului privind aplicarea normei respective instantelor competente (a se vedea in special hotararea din 2 februarie 1988, Blaizot, 24/86, Rec., p. 379, punctul 27, hotararea din 15 decembrie 1995, Bosman, C 415/93, Rec., p. I 4921, punctul 141, precum si hotararea din 10 ianuarie 2006, Skov si Bilka, C 402/03, Rec., p. I 199, punctul 50).
56. Prin urmare, Curtea poate numai in mod exceptional, in aplicarea principiului general al securitatii juridice inerent ordinii juridice comunitare, sa considere necesar sa limiteze posibilitatea oricarei persoane interesate de a invoca o dispozitie pe care a interpretat o in scopul de a contesta raporturi juridice stabilite cu buna credinta. Pentru a putea impune o astfel de limitare, este necesara intrunirea a doua criterii esentiale: buna credinta a celor interesati si riscul de consecinte grave (a se vedea in special hotararea din 28 septembrie 1994, Vroege, C 57/93, Rec., p. I 4541, punctul 21, hotararea din 12 octombrie 2000, Cooke, C 372/98, Rec., p. I 8683, punctul 42, precum si hotararea Skov si Bilka, citata anterior, punctul 51).
57. Mai precis, Curtea nu a recurs la aceasta solutie decat in circumstante bine determinate, in cazul in care, pe de o parte, exista un risc de repercusiuni economice grave, cauzate mai ales de numarul mare de raporturi juridice constituite cu buna credinta pe baza reglementarii considerate in mod legitim ca fiind in vigoare si, pe de alta parte, reiesea ca particularii si autoritatile nationale au fost determinate sa adopte un comportament neconform reglementarii comunitare ca urmare a unei incertitudini obiective si importante privind intelesul normelor comunitare, incertitudine la care contribuise eventual si comportamentul altor state membre sau al Comisiei (a se vedea in special hotararea din 27 aprilie 2006, Richards, C 423/04, Rec., p. I 3585, punctul 42).
58. De asemenea, potrivit unei jurisprudente constante, implicatiile financiare care ar rezulta pentru un stat membru dintr o hotarare preliminara nu justifica, prin ele insele, limitarea in timp a efectelor hotararii (hotararea din 20 septembrie 2001, Grzelczyk, C 184/99, Rec., p. I 6193, punctul 52, si hotararea din 15 martie 2005, Bidar, C 209/03, Rec., p. I 2119, punctul 68).
59. In ceea ce priveste riscul de consecinte grave, guvernul polonez a prezentat in cursul sedintei statistici care acopera perioada dintre 1 mai 2004, data aderarii Republicii Polone la Uniunea Europeana, si 30 aprilie 2006, adica o perioada de doi ani, care arata ca totalul accizelor aplicate autoturismelor se ridica la 1,16 % din veniturile bugetare prevazute pentru 2006. Totusi, repartizarea acestor cifre, care ar permite stabilirea proportiei susceptibile de rambursare, nu a fost comunicata Curtii. Trebuie adaugat ca se ramburseaza numai cuantumul accizelor care depaseste cuatumul corespunzator accizei reziduale incorporat intr un autovehicul de ocazie similar provenind din statul membru respectiv.
60. Prin urmare, trebuie sa se constate ca existenta unui risc de repercusiuni economice grave, in sensul jurisprudentei citate la punctele 56 si 57 ale prezentei hotarari, de natura sa justifice o limitare in timp a efectelor prezentei hotarari, nu a fost stabilita.
61. In aceste conditii, nu este necesar sa se verifice indeplinirea criteriului privind buna credinta a celor interesati.
62. Din aceste considerente rezulta ca nu trebuie limitate in timp efectele prezentei hotarari.
Cu privire la cheltuielile de judecata
63. Intrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera intai) declara:
1) O acciza precum cea instituta in Polonia prin legea din 23 ianuarie 2004 privind accizele, care nu se aplica autoturismelor in temeiul faptului ca trec frontiera, nu constituie o taxa vamala la import si nici o taxa cu efect echivalent in sensul articolului 25 CE.
2) Articolul 90 primul paragraf CE trebuie interpretat in sensul ca se opune unei accize in masura in care valoarea accizei aplicate vehiculelor de ocazie mai vechi de doi ani achizitionate in alt stat membru decat cel care a instituit acciza depaseste valoarea reziduala a aceleiasi accize incorporata in valoarea de piata a vehiculelor similare inmatriculate anterior in statul membru care a instituit acciza. Este de competenta instantei de trimitere sa analizeze daca reglementarea in cauza in actiunea principala, in special aplicarea articolului 7 din decretul ministrului finantelor din 22 aprilie 2004 privind reducerea nivelului accizelor, produce un astfel de efect.
3) Articolul 28 CE nu se aplica unei declaratii simplificate precum cea prevazuta la articolul 81 alineatul 1 punctul 1 din legea din 23 ianuarie 2004 privind accizele si ca articolul 3 alineatul (3) din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor si privind detinerea, circulatia si monitorizarea acestor produse nu se opune unei astfel de declaratii atunci cand reglementarea in cauza poate fi interpretata in sensul ca o astfel de declaratie este obligatorie de la data dobandirii dreptului de a dispune de autoturism in calitate de proprietar si cel mai tarziu de la inmatricularea sa pe teritoriul national conform Codului rutier.
Sursa: site-ul Curtii de Justitie a Comunitatii Europene