„Neindeplinirea obligatiilor de catre un stat membru – Produse de uz fitosanitar – Importuri paralele – Procedura de autorizare a introducerii pe piata – Conditii – Origine comuna a produsului de uz fitosanitar importat paralel si a produsului de referinta” HOTARAREA CURTII DE JUSTITIE A COMUNITATII EUROPENE (Camera a treia) 21 februarie 2008

In cauza C 201/06,
avand ca obiect o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor formulata in temeiul articolului 226 CE, introdusa la 4 mai 2006,
Comisia Comunitatilor Europene, reprezentata de domnul B. Stromsky, in calitate de agent, cu domiciliul ales in Luxemburg,
reclamanta,
impotriva
Republicii Franceze, reprezentata de domnul G. de Bergues si de doamna R. Loosli Surrans, in calitate de agenti,
parata,
sustinuta de:
Regatul Țarilor de Jos, reprezentat de doamna H. G. Sevenster, in calitate de agent,
intervenienta,
CURTEA (Camera a treia),
compusa din domnul A. Rosas, presedinte de camera, domnii U. Lõhmus, J. N. Cunha Rodrigues, A. Ó Caoimh si doamna P. Lindh (raportor), judecatori,
avocat general: doamna V. Trstenjak,
grefier: domnul R. Grass,
avand in vedere procedura scrisa,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 11 septembrie 2007,
pronunta prezenta
Hotarare
1. Prin cererea introductiva, Comisia Comunitatilor Europene solicita Curtii sa constate ca, prin faptul ca, pentru acordarea unei autorizatii de import pentru un produs de uz fitosanitar importat paralel, Republica Franceza a impus conditia ca produsul importat si cel autorizat deja in Franta sa aiba o origine comuna, aceasta nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 28 CE.
Cadrul juridic
Reglementarea comunitara
2. Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piata a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, p. 1, Editie speciala, 03/vol. 10, p. 30) prevede norme unitare privind conditiile si procedurile de autorizare a introducerii pe piata (denumita in continuare „AIP”) a produselor de uz fitosanitar, precum si de revizuire si de retragere a acestora. Directiva urmareste nu numai sa armonizeze normele privind conditiile si procedurile de aprobare a respectivelor produse, ci si sa asigure un nivel ridicat de protectie a sanatatii persoanelor si a animalelor, precum si de protectie a mediului impotriva amenintarilor si a riscurilor pe care le implica o utilizare necontrolata corespunzator a acestor produse. In plus, aceasta directiva urmareste sa inlature obstacolele din calea liberei circulatii a acestora.
3. Directiva 91/414 se refera in special la autorizarea, introducerea pe piata, utilizarea si controlul, in interiorul Comunitatii Europene, a produselor de uz fitosanitar prezentate in forma lor comerciala. Potrivit articolului 2 punctul 10, prin „introducere pe piata” se intelege orice plasare, cu titlu oneros sau gratuit, alta decat cea pentru depozitare si expediere ulterioara, in afara teritoriului Comunitatii Europene. Importul unui produs de uz fitosanitar pe teritoriul Comunitatii constituie o introducere pe piata in sensul prezentei directive.
4. Potrivit articolului 3 alineatul (1) din Directiva 91/414:
„Statele membre prevad ca produsele de uz fitosanitar nu pot fi introduse pe piata si utilizate pe teritoriul lor in cazul in care nu au autorizat produsul respectiv, in conformitate cu dispozitiile prezentei directive […]”
5. Articolul 4 din aceasta directiva prevede in special conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un produs de uz fitosanitar pentru a putea fi autorizat. Conform aceluiasi articol, autorizatiile trebuie sa specifice cerintele referitoare la introducerea pe piata si la utilizarea produselor. Acestea se acorda numai pentru o durata determinata de maximum 10 ani, care este stabilita de statele membre. Acestea pot fi reexaminate in orice moment si trebuie, in anumite conditii, sa fie anulate. Atunci cand un stat membru retrage o autorizatie, acesta il informeaza de indata pe posesorul acesteia.
6. Articolul 9 alineatul (1) primul paragraf din directiva mentionata prevede, printre altele, ca „[c]ererea de autorizare pentru un produs [de uz sanitar] se prezinta de catre persoana raspunzatoare de prima introducere pe piata pe teritoriul unui stat membru sau in numele acestui stat la autoritatile competente din fiecare stat membru in care produsul trebuie introdus pe piata”. Prima autorizare necesita o evaluare completa a proprietatilor produsului.
7. Conform articolului 10 alineatul (1) din Directiva 91/414, un stat membru caruia ii este prezentata o cerere de autorizare pentru un produs de uz fitosanitar autorizat deja in alt stat membru trebuie, in anumite conditii si daca nu se prevede altfel, sa nu pretinda repetarea testelor si a analizelor deja efectuate.
8. Potrivit articolului 17 primul paragraf din Directiva 91/414:
„Statele membre adopta dispozitiile necesare pentru ca produsele de uz fitosanitar comercializate si utilizarea lor sa fie controlate oficial in ceea ce priveste respectarea conditiilor prevazute in prezenta directiva si in special a conditiilor de autorizare si a indicatiilor ce figureaza pe eticheta.”
9. Cu toate acestea, directiva mentionata nu cuprinde vreo dispozitie de reglementare a conditiilor de acordare a AIP in cazuri de importuri paralele.
Reglementarea nationala
10. Conform articolului L. 253 1 din Codul rural (code rural):
„I. Introducerea pe piata, utilizarea si detinerea de catre utilizatorul final a produselor de uz fitosanitar sunt interzise in cazul in care acestea nu beneficiaza de o [AIP] sau de o autorizatie de distribuire pentru experimentare, eliberata in conditiile prevazute in prezentul capitol.
Este interzisa utilizarea produselor mentionate la primul alineat in alte conditii decat cele prevazute in decizia de autorizare.
[…]”
11. Conditiile de eliberare a AIP pentru produsele de uz fitosanitar in Franta sunt definite in Decretul nr. 94 359 din 5 mai 1994 privind controlul produselor de uz fitosanitar (JORF din 7 mai 1994, p. 6683), care a fost adoptat pentru a asigura transpunerea Directivei 91/414 in ordinea juridica nationala.
12. Articolul 1 din Decretul nr. 2001 317 din 4 aprilie 2001 de stabilire a unei proceduri simplificate de autorizare a introducerii pe piata a produselor de uz fitosanitar provenind din Spatiul Economic European (JORF din 14 aprilie 2001, p. 5811), care a fost codificat la articolele R. 253 52-R. 253 55 din Codul rural, prevede:
„Introducerea pe teritoriul national a unui produs de uz fitosanitar provenind dintr un stat al Spatiului Economic European in care beneficiaza deja de o [AIP] eliberata in conformitate cu Directiva 91/414[…], si identic cu un produs denumit in continuare «produs de referinta», este autorizata in urmatoarele conditii:
Produsul de referinta trebuie sa beneficieze de o [AIP] eliberata de ministrul agriculturii […]
Identitatea produsului introdus pe teritoriul national cu produsul de referinta este apreciata prin raportare la urmatoarele trei criterii:
– origine comuna a celor doua produse, in sensul ca acestea au fost fabricate potrivit aceleiasi formule, de catre aceeasi societate sau de catre intreprinderi asociate sau care isi desfasoara activitatea sub licenta;
– fabricare prin utilizarea aceleiasi sau acelorasi substante active;
– efecte similare ale celor doua produse, tinand cont de diferentele care pot exista cu privire la conditiile agricole, fitosanitare si de mediu, in special climatice, legate de utilizarea produselor.”
13. In temeiul articolului 1 din Ordinul ministerial din 17 iulie 2001 de punere in aplicare a Decretului nr. 2001 317 (JORF din 27 iulie 2001, p. 12091), orice solicitant al unei AIP pentru un produs de uz fitosanitar provenind dintr un stat al Spatiului Economic European trebuie sa depuna in sustinerea cererii sale un dosar care cuprinde un formular in care se mentioneaza informatiile enumerate in lista care figureaza in anexa la acest ordin, un proiect de eticheta in limba franceza a produsului a carui introducere pe piata este solicitata ca urmare a importului paralel, precum si o eticheta originala a produsului sau a produselor importate.
14. Anexa la ordinul ministerial respectiv prevede ca orice solicitant al unei AIP pentru un astfel de produs de uz fitosanitar trebuie, in sustinerea cererii sale, sa furnizeze indicatii privind identitatea importatorului, identificarea produsului importat si a produsului de referinta, utilizarile atribuite produsului care face obiectul solicitarii, precum si identificarea franceza a importului si denumirea comerciala propusa pentru produsul respectiv in Franta.
Procedura precontencioasa
15. Comisia a fost sesizata cu o plangere privind retragerea mai multor autorizatii pentru produse de uz fitosanitar eliberate pe baza procedurii simplificate aplicabile importurilor paralele, in special autorizatia pentru un insecticid denumit Deltamex, a carui substanta activa este deltametrin.
16. Prin scrisoarea din 18 octombrie 2004, Comisia a pus in intarziere Republica Franceza, solicitandu i sa isi prezinte observatiile cu privire la conformitatea conditiilor de import paralel de produse de uz fitosanitar cu dreptul comunitar. Aceasta punere in intarziere a vizat trei aspecte ale legislatiei franceze, si anume:
– cerinta unei autorizatii pentru toti operatorii care importa paralel acelasi produs;
– cerinta unei identitati perfecte intre produsul importat si produsul de referinta, apreciata in functie de compozitia lor (substante active si excipienti), de modul lor de prezentare (ambalare si etichetare), precum si de originea lor comuna (fabricanti care apartin aceluiasi grup de intreprinderi sau care beneficiaza de un acord de licenta), si
– sarcina excesiva a obligatiei impuse importatorului paralel de a aduce dovada acestei identitati perfecte.
17. Printr un aviz motivat din 5 iulie 2005, Comisia a considerat ca Republica Franceza nu si a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul articolului 28 CE, prin faptul ca a impus cerinta unei „origini comune” a produsului de uz fitosanitar importat paralel si a produsului de referinta. Celelalte motive formulate prin scrisoarea de punere in intarziere nu erau avute in vedere in acest aviz motivat.
18. Intrucat acest raspuns al Republicii Franceze la avizul motivat nu a fost satisfacator, Comisia a introdus prezenta actiune.
Cu privire la actiune
Argumentele partilor
19. Comisia sustine ca articolul 1 din Decretul nr. 2001 317 constituie o restrictie la libera circulatie a marfurilor contrara articolului 28 CE, intrucat acordarea unei autorizatii de import paralel este conditionata de respectarea cerintei legate de originea comuna a produsului importat si a produsului de referinta. Aceasta conditie ar depasi ceea ce poate fi considerat ca fiind necesar pentru protectia sanatatii publice si animale, precum si pentru protectia mediului.
20. Comisia arata ca in ceea ce priveste produsele care nu prezinta diferente semnificative, lipsa originii comune a acestora nu ar fi suficienta pentru a justifica un refuz de import paralel, criteriul determinant pentru importul paralel fiind cel al identitatii substantiale a produselor. Aceasta solutie, stabilita de Curte in ceea ce priveste produsele farmaceutice in Hotararea din 1 aprilie 2004, Kohlpharma (C 112/02, Rec., p. I 3369, punctul 18), ar fi aplicabila produselor de uz fitosanitar (Hotararea din 14 iulie 2005, Comisia/Germania, C 114/04, nepublicata in Recueil, punctele 24 si 27). Niciun motiv legat de protectia sanatatii publice nu ar justifica cerinta unei origini comune in materie de uz fitosanitar, in timp ce aceasta conditie nu este impusa pentru medicamentele de uz uman. Desigur, in Hotararea din 11 martie 1999, British Agrochemicals Association (C 100/96, Rec., p. I 1499), Curtea ar fi acordat o anumita importanta originii comune a produselor in cauza. Totusi, aceasta hotarare nu ar permite sa se aprecieze ca aceasta conditie legata de originea comuna are o importanta mai redusa in ceea ce priveste produsele farmaceutice decat in ceea ce priveste produsele de uz fitosanitar.
21. Republica Franceza contesta neindeplinirea obligatiilor invocata si arata ca a adoptat Decretul nr. 2001 317 pentru a se conforma Hotararii British Agrochemicals Association, citata anterior, in care Curtea ar fi admis, printre criteriile de eliberare a unei AIP simplificate pentru importuri paralele, pe cel al originii comune a produselor in cauza.
22. Acest criteriu ar viza asigurarea faptului ca substantele active continute de respectivele produse sunt identice. Or, variatiile din compozitia unui produs ar putea determina modificari ale proprietatilor fizice sau chimice ale acestuia. In aceasta privinta, Republica Franceza subliniaza ca, in cadrul Directivei 91/414, aceeasi substanta activa poate fi autorizata dupa specificatii care variaza de la un stat membru la altul. Intr adevar, in perioada tranzitorie in cursul careia substantele active existente fac obiectul programului de evaluare in vederea includerii lor in anexa I la aceasta directiva, fiecare stat membru ar continua sa autorizeze produsele de uz fitosanitar in conformitate cu dispozitiile nationale aplicabile si cu articolul 8 alineatul (2) din directiva mentionata.
23. Republica Franceza este de parere ca, daca produsul de referinta si produsul importat au aceeasi origine de fabricare, nu este necesara evaluarea produsului importat. In lipsa originii comune a acestor produse, o astfel de evaluare s ar impune si ar trebui de asemenea sa vizeze substanta sau substantele active care nu au fost inca inscrise in anexa I la Directiva 91/414.
24. Eliminarea conditiei privind originea comuna ar ingreuna procedura simplificata pentru importurile paralele, impunand sistematic o evaluare a substantelor active continute de produsul importat. O astfel de masura ar constitui un obstacol in calea schimburilor superior celui mentionat, in speta, de Comisie. Departe de a fi simplificata, o astfel de procedura s ar apropia de cea prevazuta la articolul 10 din Directiva 91/414 pentru recunoasterea reciproca a AIP.
25. In ceea ce priveste situatia de fapt aflata la originea plangerii mentionate in avizul motivat din 5 iulie 2005, Republica Franceza arata ca autorizatia de import paralel a Deltamex a fost retrasa deoarece importatorul nu adusese dovada ca produsul sau era fabricat dupa aceeasi formula ca si produsul de referinta francez Decis, si nu din cauza lipsei originii comune a acestor produse.
26. Intr adevar, importatorul ar fi solicitat mai intai in Austria autorizatia de a importa un produs de uz fitosanitar autorizat in Germania sub denumirea de Inter Delta M, pe baza unei AIP a unui produs de referinta denumit si Decis. Acest produs ar fi fost atunci autorizat sub denumirea de Mac Deltamethrin 2,5 EC.
27. Mai multe diferente de prezentare intre produsul importat si produsul de referinta ar fi determinat o incertitudine cu privire la identitatea formulei celor doua produse, importatorul neprezentand elemente de natura sa inlature aceasta incertitudine.
28. Regatul Tarilor de Jos, caruia i s a permis sa intervina in sustinerea concluziilor formulate de Republica Franceza prin Ordonanta presedintelui Curtii din 9 octombrie 2006, apreciaza ca aceasta conditie legata de originea comuna a produselor este necesara si justificata, intrucat lipsa acesteia ar contribui la scaderea nivelului protectiei prevazute de Directiva 91/414, ar incalca dreptul la protectia datelor titularilor AIP ului produsului de referinta si ar pune in pericol procedura de recunoastere reciproca a AIP urilor prevazuta la articolul 10 din aceasta directiva.
29. Prin faptul ca se pretinde ca produsul importat sa fie identic cu produsul de referinta, legislatia franceza ar raspunde obiectivelor Directivei 91/414 asigurand transparenta procedurii de autorizare de import paralel. Criteriul intemeiat pe originea comuna a produselor ar fi necesar si proportionat. Regatul tarilor de Jos invoca, pe langa argumentele mentionate de Republica Franceza la care a achiesat, si riscurile legate de traficul cu produse de uz fitosanitar ca rezultat al importului de produse contrafacute.
Aprecierea Curtii
30. Prezenta actiune priveste aspectul daca articolul 28 CE se opune articolului 1 din Decretul nr. 2001 317 in masura in care acesta restrange beneficiul unei proceduri simplificate de autorizare de import paralel de produse de uz fitosanitar doar la cazurile in care produsul de import si produsul de referinta au o origine comuna, in sensul ca au fost fabricate potrivit aceleiasi formule, de catre aceeasi societate sau de catre intreprinderi asociate sau care isi desfasoara activitatea sub licenta.
31. Conform principiului de baza in materie, orice produs de uz fitosanitar introdus pe piata unui stat membru trebuie sa fie autorizat de autoritatile competente ale acestui stat membru. Astfel, articolul 3 alineatul (1) din Directiva 91/414 prevede ca niciun produs de uz fitosanitar nu poate fi introdus pe piata si utilizat intr un stat membru fara ca o AIP sa fie eliberata in prealabil de catre acest stat membru, in conformitate cu aceasta directiva. O astfel de cerinta este valabila chiar si atunci cand produsul respectiv beneficiaza deja de o AIP intr un alt stat membru (a se vedea in acest sens Hotararea din 8 noiembrie 2007, Escalier si Bonnarel, C 260/06 si C 261/06, Rep., p. I 9717, punctul 24).
32. Directiva 91/414 atenueaza acest principiu, prevazand la articolul 10 alineatul (1) ca, in cazul in care intr un stat membru este prezentata o cerere de AIP a unui produs de uz fitosanitar autorizat deja in alt stat membru, primul stat trebuie, in anumite conditii si daca nu se prevede altfel, sa nu pretinda repetarea testelor si a analizelor deja efectuate in acel stat, permitand astfel sa se economiseasca timp si costuri necesare pentru adunarea datelor cerute (a se vedea Hotararea Escalier si Bonnarel, citata anterior, punctul 25).
33. In schimb, in ceea ce priveste importurile paralele prin care un operator cumpara un produs dintr un stat membru in vederea revanzarii intr un alt stat membru pentru a obtine profit din diferenta de pret intre aceste doua piete geografice, Directiva 91/414 nu cuprinde nicio dispozitie specifica. Aceasta directiva nu prevede conditiile de autorizare a unui produs de uz fitosanitar care beneficiaza de o AIP eliberata potrivit dispozitiilor sale si care face obiectul unui import paralel in comparatie cu un produs de uz fitosanitar care beneficiaza deja de o AIP in statul membru de import. O astfel de situatie face totusi obiectul dispozitiilor privind libera circulatie a marfurilor, astfel incat legalitatea masurilor nationale care limiteaza importurile paralele trebuie examinate din perspectiva articolului 28 CE si a urmatoarelor (a se vedea in acest sens Hotararile citate anterior Comisia/Germania, punctul 27, precum si Escalier si Bonnarel, punctul 28).
34. Atunci cand o astfel de operatiune se refera la un produs de uz fitosanitar autorizat deja in conformitate cu Directiva 91/414 in statul membru de export si in statul membru de import, acest produs nu poate fi considerat ca fiind introdus pentru prima data pe piata statului membru de import. Prin urmare, nu este necesar ca, pentru protejarea sanatatii umane si animale sau pentru protejarea mediului, importatorii paraleli sa fie supusi procedurii de AIP prevazute de aceasta directiva, dat fiind ca autoritatile competente ale statului membru de import dispun deja de toate informatiile indispensabile exercitarii controlului acestora. A supune produsul de import procedurii de AIP ar depasi ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor directivei mentionate legate de protectia sanatatii publice si animale, precum si de protectia mediului si ar risca sa incalce, in mod nejustificat, principiul liberei circulatii a marfurilor prevazut la articolul 28 CE (a se vedea in acest sens Hotararea British Agrochemicals Association, citata anterior, punctul 32).
35. In aceasta privinta, Curtea s a pronuntat deja in sensul ca, in cazul in care trebuie sa se considere ca produsul de uz fitosanitar respectiv a fost deja autorizat in statul membru de import, autoritatile competente ale acestui stat trebuie sa asigure ca produsul respectiv sa beneficieze de AIP eliberata produsului de uz fitosanitar deja existent pe piata, cu exceptia cazului in care se opun acestui beneficiu consideratii legate de protectia eficace a sanatatii umane si animale, precum si a mediului (Hotararea British Agrochemicals Association, citata anterior, punctul 36).
36. Cu toate acestea, un produs de uz fitosanitar introdus pe teritoriul unui stat membru printr un import paralel nu poate beneficia nici automat, nici in mod absolut si neconditionat de AIP eliberata unui produs de uz fitosanitar deja existent pe piata acestui stat. Daca nu se poate considera ca produsul de uz fitosanitar a fost deja autorizat in statul membru de import, acest stat trebuie sa elibereze o AIP potrivit conditiilor prevazute de Directiva 91/414 sau sa interzica introducerea pe piata si utilizarea sa (a se vedea in acest sens Hotararile citate anterior British Agrochemicals Association, punctul 37, precum si Escalier si Bonnarel, punctele 30 si 31).
37. Pentru a verifica daca trebuie sa se considere ca un produs autorizat intr un alt stat membru in conformitate cu Directiva 91/414 a fost deja autorizat in statul membru de import, revine autoritatilor competente ale statului membru de import obligatia, in primul rand, sa verifice daca importul unui produs de uz fitosanitar care beneficiaza de o AIP intr un alt stat membru constituie un import paralel prin raportare la un produs care beneficiaza deja de o AIP in statul membru de import si, in al doilea rand, sa analizeze, la cererea persoanelor interesate, daca produsul vizat poate beneficia de o AIP eliberata produsului de uz fitosanitar deja existent pe piata acestui stat membru.
38. In acest scop, notiunea de origine comuna permite sa se distinga importurile paralele de alte situatii in care importatorul unui produs autorizat intr un alt stat membru urmareste sa beneficieze de o AIP acordata deja in statul membru de import. In plus, originea comuna constituie un indiciu important al identitatii produselor in cauza, de natura sa demonstreze ca AIP ul produsului de referinta poate fi utilizat in beneficiul produsului de import (a se vedea in acest sens Hotararea Kohlpharma, citata anterior, punctele 16 si 17).
39. La punctul 40 din Hotararea British Agrochemicals Association, citata anterior, Curtea a declarat ca atunci cand o autoritate competenta a unui stat membru concluzioneaza ca un produs de uz fitosanitar importat dintr un stat care este parte la Acordul privind Spatiul Economic European in care acesta beneficiaza deja de o AIP eliberata in conformitate cu Directiva 91/414, fara a fi identic in toate privintele cu un produs autorizat deja pe teritoriul statului membru de import, cel putin:
– are o origine comuna cu acest produs, in sensul ca a fost fabricat de aceeasi societate sau de o intreprindere asociata sau care isi desfasoara activitatea sub licenta, potrivit aceleiasi formule;
– a fost fabricat prin utilizarea aceleiasi substante active si
– are, in plus, aceleasi efecte tinand cont de diferentele care pot exista pe planul conditiilor agricole, fitosanitare si de mediu, in special climatice, de interes pentru utilizarea produsului,
acest produs trebuie sa poata beneficia, cu exceptia cazului in care se opun acestui beneficiu consideratii legate de protectia eficace a sanatatii umane si animale, de AIP acordata deja in statul membru de import.
40. In speta, se impune constatarea faptului ca aceasta conditie legata de originea comuna, care figureaza la articolul 1 din Decretul nr. 2001 317, este conforma cu aceasta interpretare, astfel incat nu ar putea fi considerata contrara articolului 28 CE.
41. Contrar celor sustinute de Comisie, Hotararea Kohlpharma, citata anterior, nu repune in discutie aceasta evaluare. In aceasta cauza, Curtea s a intemeiat pe premisa ca medicamentul importat si medicamentul de referinta nu prezentau nicio diferenta semnificativa pentru evaluarea sigurantei si a eficacitatii lor, desi au fost fabricate de doua intreprinderi distincte. Dupa ce a amintit ca principiul proportionalitatii impune ca legislatia in cauza sa fie aplicata in limita a ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului sau esential de protectie a sanatatii publice, Curtea a subliniat ca imprejurarile acestei cauze se caracterizau prin faptul ca principiul activ era vandut catre doi fabricanti de medicamente cu sediul in doua state membre, astfel incat solicitantul autorizatiei de import paralel putea sa demonstreze, daca era cazul, prin informatiile de care dispunea si prin cele la care putea accede, ca medicamentul de importat nu prezenta diferente semnificative in raport cu medicamentul autorizat deja in scopul evaluarii sigurantei si eficacitatii sale (Hotararea Kohlpharma, citata anterior, punctele 11, 14 si 19). In astfel de imprejurari, evaluarea sigurantei si a eficacitatii realizate pentru medicamentul autorizat deja putea fi utilizata pentru medicamentul vizat prin cererea de AIP fara niciun risc pentru sanatatea publica (Hotararea Kohlpharma, citata anterior, punctul 21 a treia liniuta).
42. Desigur, niciun motiv legat de protectia sanatatii publice nu se opune ca aceasta norma sa fie aplicabila produselor de uz fitosanitar in masura in care legislatia comunitara aplicabila acestui domeniu vizeaza asigurarea unui nivel ridicat de protectie a sanatatii umane (a se vedea in acest sens Hotararea Comisia/Germania, citata anterior, punctele 24-26). Totusi, acest considerent nu permite sa se traga concluzia ca aceasta conditie referitoare la originea comuna prevazuta la articolul 1 din Decretul nr. 2001 317 constituie un obstacol in calea schimburilor interzis de articolul 28 CE.
43. Intr adevar, astfel cum s a aratat anterior, aceasta conditie referitoare la originea comuna a produselor vizate, pe de o parte, permite sa fie identificate cazurile de importuri paralele si distinse de alte situatii similare in care importul unui produs necesita o AIP si, pe de alta parte, constituie un indiciu important al identitatii intre produsul importat si produsul de referinta. In cazul in care aceste produse nu au o origine comuna, dar au fost fabricate in paralel de catre doua intreprinderi concurente, produsul de import trebuie sa fie, a priori, considerat ca fiind distinct de produsul de referinta si, pe cale de consecinta, ca fiind introdus pentru prima data pe piata statului membru de import. Intr o astfel de situatie, astfel cum s a amintit la punctele 34-36 din prezenta hotarare, dispozitiile Directivei 91/414 se aplica, astfel incat statul membru de import este, in principiu, obligat sa impuna respectarea procedurii de AIP instituite prin aceasta directiva sau, dupa caz, sa interzica introducerea pe piata si utilizarea acestui produs de import.
44. Pe de alta parte, trebuie de asemenea subliniat faptul ca, in materie de uz fitosanitar, legiuitorul nu a adoptat dispozitii similare celor care, in domeniul farmaceutic, permit verificarea identitatii substantiale a unui produs generic cu un produs de referinta [in ceea ce priveste Directiva 65/65/CEE a Consiliului din 26 ianuarie 1965 de apropiere a actelor cu putere de lege si a actelor administrative cu privire la medicamente (JO 1965, 22, p. 369), a se vedea Hotararea din 3 decembrie 1998, Generics (UK) si altii, C 368/96, Rec., p. I 7967, precum si articolul 10 din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, p. 67, Editie speciala, 13/vol. 33, p. 3)].
45. In consecinta, trebuie concluzionat ca, prin faptul ca, pentru acordarea unei autorizatii de import pentru un produs de uz fitosanitar, Republica Franceza a impus conditia ca produsul importat si cel autorizat deja in Franta sa aiba o origine comuna, aceasta nu a incalcat obligatiile care ii revin in temeiul articolului 28 CE.
46. Prin urmare, actiunea Comisiei trebuie respinsa.
Cu privire la cheltuielile de judecata
47. Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedura, partea care cade in pretentii este obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. Intrucat Republica Franceza a solicitat obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecata, iar Comisia a cazut in pretentii, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata. In conformitate cu alineatul (4) primul paragraf al aceluiasi articol, Regatul Tarilor de Jos, care a intervenit in litigiu, suporta propriile cheltuieli de judecata.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declara si hotaraste:
1) Respinge actiunea.
2) Obliga Comisia Comunitatilor Europene la plata cheltuielilor de judecata.
3) Regatul Tarilor de Jos suporta propriile cheltuieli de judecata.
Sursa: site-ul Curtii de Justitie a Comunitatii Europene