Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (1) si art. 28 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 852 din 9 decembrie 2009 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1357/2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (1) si art. 28 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (1) si art. 28 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Mihai Radoi in Dosarul nr. 4.331/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, prin avocat, lipsind cealalta parte, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul autorului exceptiei apreciaza ca, prin efectul textului de lege criticat, se ajunge la substituirea instantelor judecatoresti de catre autoritatile fiscale, contrar art. 1 alin. (4) si art. 124 din Constitutie. Prin urmare, solicita admiterea exceptiei formulate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, aratand ca actele administrativ-fiscale sunt supuse controlului judecatoresc, atat din punct de vedere al legalitatii, cat si al temeiniciei acestora.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 25 februarie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 4.331/2/2008, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (1) si art. 28 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Mihai Radoi intr-o cauza avand ca obiect anularea unui act administrativ-fiscal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca textele legale criticate creeaza cadrul necesar substituirii instantei de judecata de catre autoritatile fiscale, ceea ce incalca principiul separatiei puterilor in stat. Se apreciaza ca stabilirea relei-credinte a debitorului si angajarea raspunderii solidare a administratorilor debitorului declarat insolvabil ar trebui sa fie numai atributul instantei de judecata, si nu cel al unor organe administrative.
Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata.
Avocatul Poporului apreciaza ca prevederile legale criticate sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 27 alin. (1) si art. 28 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au urmatorul cuprins:
– Art. 27: “(1) Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil in conditiile prezentului cod raspund solidar cu acesta urmatoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, in cei 3 ani anteriori datei declararii insolvabilitatii, cu rea-credinta, dobandesc in orice mod active de la debitorii care isi provoaca astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea cu rea-credinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile proprietatea acesteia”.
– Art. 28: “(1) Raspunderea persoanelor prevazute la art. 27 se va stabili potrivit dispozitiilor prezentului articol.
(2) In scopul prevazut la alin. (1) organul fiscal va intocmi o decizie in care vor fi aratate motivele de fapt si de drept pentru care este angajata raspunderea persoanei in cauza. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal”.
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat si ale art. 124 alin. (1) si (2) privind infaptuirea justitiei.
Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata urmatoarele:
In raporturile de drept material fiscal, organele fiscale au indrituirea legala de a emite acte administrative fiscale. Dreptul fiscal si procedura fiscala fac parte din dreptul public, ceea ce inseamna ca subiectii unor atari raporturi nu pot fi egali in drepturi si obligatii. Astfel, unul dintre subiectele raportului de drept fiscal, si anume organul fiscal, are o pozitie dominanta, fiind inzestrat cu exercitiul puterii de stat in virtutea careia are competenta legala de a stabili impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat, cat si de a urmari incasarea acestora, astfel incat, in situatia in care sumele de bani datorate bugetului nu mai pot fi incasate de la debitorul initial, printre altele si din motivele prevazute de textul criticat, sa poata urmari si alte persoane decat debitorul care au contribuit efectiv la intrarea acestuia in stare de insolventa.
Reglementarea institutiei raspunderii solidare cu debitorul este un aspect al raporturilor de drept material fiscal, astfel incat organul fiscal, parte a puterii executive, are legitimitatea constitutionala de a stabili, potrivit legii, raspunderea solidara a persoanelor prevazute la art. 27 din Codul de procedura fiscala. In consecinta, nu se poate sustine ca un agent al puterii executive intervine in domeniul de competenta al puterii judecatoresti. Aceasta din urma are competenta de a cenzura legalitatea si temeinicia actelor administrativ-fiscale in temeiul art. 205 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala.
In aceste conditii, Curtea constata ca este asigurat in mod efectiv accesul liber la justitie. De altfel, o dovada in acest sens, este chiar dosarul instantei de judecata care a sesizat Curtea Constitutionala, unde se contesta temeinicia si legalitatea deciziei organului fiscal prin care a fost stabilita raspunderea solidara a administratorului debitorului declarat insolvabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (1) si art. 28 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Mihai Radoi in Dosarul nr. 4.331/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 27 octombrie 2009.