Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 852 din 9 decembrie 2009 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1355/2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Pal Ekc” – S.R.L. din Comanesti in Dosarul nr. 4.703/260/2007 al Tribunalului Bacau – Sectia comerciala si contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza este in stare de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate invocand jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 februarie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 4.703/260/2007, Tribunalului Bacau – Sectia comerciala si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala “Pal Ekc” – S.R.L. din Comanesti intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca art. 43 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, prevazand ca actele administrative fiscale transmise prin mijloace informatice sunt valabile si atunci cand sunt nesemnate si nestampilate, contravin dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica, potrivit carora un inscris in forma electronica indeplineste cerinta de validitate daca actul incorporeaza semnatura electronica. Astfel, textul criticat deroga de la prevederile de lege mentionate, incalcand dispozitiile art. 16 alin. (2) din Constitutie.
Tribunalul Bacau – Sectia comerciala si contencios administrativ si-a exprimat opinia in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 43 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 43 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, avand urmatorul cuprins: “Actul administrativ fiscal emis in conditiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil si in cazul in care nu poarta semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului emitent, daca indeplineste cerintele legale aplicabile in materie.”
Autorul acesteia considera ca dispozitiile art. 43 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 contravin dispozitiilor art. 16 din Constitutie, privind egalitatea in fata legii, intrucat deroga de la dispozitiile art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, se constata ca aceasta este nefondata, urmand sa fie respinsa. In practica sa jurisdictionala, Curtea a statuat, in mod constant, ca, in cadrul politicii de legiferare, legiuitorul are dreptul sa opteze pentru solutia legislativa pe care o considera adecvata in reglementarea unui domeniu, drept ce isi are sorgintea in dispozitiile art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia “Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a tarii”. Preferinta Parlamentului pentru o anumita solutie legislativa este un atribut suveran al acestuia, atata timp cat nu contravine normelor si principiilor Constitutiei (Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995). Asadar, legiuitorul poate sa prevada elemente de validitate diferite pentru categorii diferite de acte juridice. Astfel, Legea nr. 455/2001 reglementeaza semnatura electronica a actelor sub semnatura privata, iar dispozitiile criticate reglementeaza elementele obligatorii ale actelor administrative fiscale, care sunt acte de drept public. Sustinerea ca aceasta reglementare derogatorie incalca dispozitiile art. 16 din Constitutie este nefondata, deoarece garantia constitutionala instituita de acest articol priveste dreptul fundamental al cetatenilor la egalitate in fata legii si a autoritatilor publice. In plus, persoanele care cad sub incidenta Legii nr. 455/2001 au calitatea de subiecte ale unui raport juridic de drept privat, iar cele care cad sub incidenta dispozitiilor art. 43 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 au calitatea de subiecte ale unui raport juridic de drept public. Ca urmare, stabilirea unui tratament juridic diferit este justificata obiectiv si rational atunci cand este aplicabil unor situatii diferite.
In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 43 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, prin raportare la dispozitiile art. 16 din Constitutie, prin Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009. In considerentele acelei decizii Curtea a statuat, in esenta, ca, potrivit art. 43 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, un act administrativ fiscal, indiferent de mijloacele folosite pentru emiterea lui, este valid cata vreme cuprinde suficiente elemente pentru a putea fi identificat organul emitent. In aceste conditii, este evident ca va putea fi identificata persoana imputernicita a organului fiscal care a emis acel act, aceasta putand fi trasa la raspundere disciplinara, civila sau penala, dupa caz. O asemenea persoana va raspunde in fata legii in aceleasi conditii ca si persoana care a semnat si stampilat actul administrativ fiscal.
Pentru motivele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Pal Ekc” – S.R.L. din Comanesti in Dosarul nr. 4.703/260/2007 al Tribunalului Bacau – Sectia comerciala si contencios administrativ.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 22 octombrie 2009.