Prevederile art. 40 alin. (1) din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, aprobat prin Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 4/1992, sunt neconstitutionale

In M. Of. nr. 856 din  9 decembrie 2009 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1558/2009 privind sesizarea de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.
Din cuprins:
Cu Adresa nr. XXXV/4.045 din 12 octombrie 2009, secretarul general al Senatului a trimis Curtii Constitutionale sesizarea formulata de grupul parlamentar al Partidului Democrat – Liberal din Senatul Romaniei, in temeiul dispozitiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, pentru constatarea neconstitutionalitatii art. 40 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.
La sesizare a fost anexata o lista de sustinere cuprinzand semnaturile unui numar de 38 de senatori ai acestui grup parlamentar. Acestia sunt urmatorii: Igas Traian Constantin, Nistor Vasile, Birlea Gheorghe, Rasaliu Marian Iulian, Alexandru Peres, Viorel Badea Riceard, Orest Onofrei, Marian Ovidiu, Badescu Iulian, Mocanu Toader, Hardau Mihail, Paran Dorin, Dumitru Constantin, Placinta Sorina Luminita, Urban Iulian, Tudor Udristoiu, Dobra Nicolae, David Gheorghe, Ariton Ion, Borza Dorel, Mocanu Alexandru, Filip Petru, Bara Ion, Constantinescu Viorel, Oprea Dumitru, Fodoreanu Sorin, Sbirciu Ioan, Mutu Gabriel, Staicu Dumitru Florian, Prodan Tiberiu Aurelian, Nita Mihai, Radu F. Alexandru, Secasan Iosif, Radulescu Serban, Boagiu Anca-Daniela, Severin Georgica, Jurcan V. Dorel si Panturu Tudor.
Sesizarea a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. J 5.694 din 13 octombrie 2009 si formeaza obiectul Dosarului nr. 7.682C/2009.
Obiectul sesizarii il constituie dispozitiile art. 40 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, aprobat prin Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 4/1992, cu modificarile ulterioare, care au urmatorul cuprins:
“Art. 40. – In caz de paritate de voturi, votul presedintelui care conduce lucrarile sedintei comune este decisiv.
Presedintii celor doua Camere isi exercita votul dupa exprimarea vointei tuturor deputatilor si senatorilor.”
In opinia autorilor sesizarii, textele mentionate sunt neconstitutionale, deoarece domnul senator Mircea-Dan Geoana, in calitate de presedinte al sedintei comune a Birourilor permanente ale Camerei Deputatilor si Senatului, desfasurata in data de 7 octombrie 2009, a acceptat supunerea la vot a propunerii de a trimite scrisoarea Presedintelui Romaniei la Comisiile juridice reunite din Camera Deputatilor si Senat, iar ulterior a exercitat dreptul sau de vot de doua ori in scopul adoptarii propunerii formulate.
Exercitarea abuziva a dreptului de a vota de catre domnul senator Mircea-Dan Geoana este amplificata de recurgerea nestatutara la aceasta procedura in sedinta comuna a celor doua Birouri permanente. Astfel, potrivit art. 40 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, votul presedintelui oricarei Camere este decisiv numai in caz de paritate de voturi si numai in cadrul sedintelor plenare ale Camerelor.
De asemenea, prin Decizia nr. 45/1994 privind constitutionalitatea Regulamentului Camerei Deputatilor, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 50 din 25 februarie 1994, s-a constatat ca art. 114 care dadea rol decisiv votului presedintelui Camerei in caz de paritate de voturi contravine dispozitiilor constitutionale privind majoritatile cerute pentru adoptarea actelor, dispozitii ce nu fac asemenea delimitari (art. 74 din Constitutia nerevizuita, in prezent art. 76 din Constitutia revizuita referitor la Adoptarea legilor si a hotararilor). Cu acel prilej, Curtea a statuat ca “singura solutie constitutionala rezultand din pozitia juridica egala la vot a tuturor deputatilor este, in situatia paritatii de voturi, repetarea votului.”
In conformitate cu dispozitiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost trimisa presedintilor celor doua Camere, pentru a comunica punctele de vedere ale Birourilor permanente.
Presedintii celor doua Camere nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele de vedere ale Birourilor permanente.
CURTEA,
examinand sesizarea de neconstitutionalitate, raportul intocmit de judecatorul raportor, dispozitiile criticate din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, prin raportare la prevederile Constitutiei Romaniei, si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1, 10, 27 si 28 din Legea nr. 47/1992, sa se pronunte asupra constitutionalitatii prevederilor criticate din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.
Obiectul controlului de constitutionalitate il constituie prevederile art. 40 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, aprobat prin Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 4/1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 34 din 4 martie 1992, cu modificarile si completarile ulterioare, prevederi potrivit carora, “In caz de paritate de voturi, votul presedintelui care conduce lucrarile sedintei comune este decisiv.
Presedintii celor doua Camere isi exercita votul dupa exprimarea vointei tuturor deputatilor si senatorilor.”
In opinia autorilor sesizarii, aceste prevederi regulamentare sunt contrare dispozitiilor din Constitutie cuprinse in art. 76 referitor la Adoptarea legilor si a hotararilor.
Examinand sesizarea de neconstitutionalitate formulata, Curtea constata ca prin sesizare s-au semnalat o serie de neajunsuri referitoare la modalitatea necorespunzatoare a utilizarii procedurii de vot in cadrul sedintelor comune ale Birourilor permanente, care urmeaza procedura prevazuta de art. 8 alin. 2 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului si nicidecum pe cea prevazuta de art. 40 din acelasi regulament. Or, acestea nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare a dispozitiilor regulamentare, a caror incalcare, in functie de gravitate, este sanctionata potrivit Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si senatorilor.
Dincolo de aceste neajunsuri de ordin practic, cu privire la dreptul de vot si procedura de urmat, Curtea Constitutionala constata ca sesizarea este intemeiata in ceea ce priveste prevederile alin. (1) al art. 40 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului si urmeaza a fi admisa pentru urmatoarele considerente:
Votul reprezinta manifestarea de vointa ce exprima acordul ori dezacordul unui parlamentar cu privire la luarea unei decizii, care la randul sau este expresia unei vointe majoritare. In cadrul procedurii de vot toti parlamentarii sunt egali, acestia, in virtutea unui mandat reprezentativ, indeplinind o demnitate publica prin care reprezinta poporul, fiind deci, potrivit art. 69 alin. (1) din Constitutie, in serviciul acestuia. Votul constituie, de altfel, un drept-functie pus in serviciul altuia, adica a reprezentativitatii pe care parlamentarul o intruchipeaza si la care nu poate renunta, dupa cum nu poate constitui obiect al vreunei tranzactii.
Prin urmare, legile, hotararile si motiunile, ca acte ale Parlamentului, se adopta in prezenta majoritatii membrilor sai, fiind necesar cvorumul legal prevazut de art. 67 din Constitutie. De altfel, potrivit art. 39 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, rezulta ca intrunirea cvorumului nu se prezuma si este o conditie a validitatii votului, motiv pentru care, in cazul in care in sala nu este prezenta majoritatea absoluta a parlamentarilor, presedintele care conduce sedinta comuna amana votarea, neputand trece, in virtutea calitatii sale, peste acest impediment.
Tot asa, Curtea constata ca a admite teza votului decisiv a unui parlamentar – fie el si presedinte al sedintelor comune – inseamna a anihila vointa altui parlamentar si implicit a grupului de alegatori pe care acesta din urma il reprezinta, pentru ca, asa cum am aratat mai sus, dreptul de vot este personal si egal cu al celorlalti senatori sau deputati si apartine in esenta cetatenilor.
De altfel, prin votul sau, presedintele nu poate dispune hotarator, in caz de paritate, asupra adoptarii sau nu a unui act, intrucat, potrivit art. 76 din Constitutie, legile si hotararile se adopta cu votul majoritatii simple ori absolute, cel ce conduce sedinta apartinand la randul sau acestei majoritati. Or, tocmai aceasta apartenenta este cea care nu legitimeaza sau, mai bine spus, interzice pozitionarea presedintelui deasupra ei.
Curtea retine ca prin Decizia nr. 45 din 17 mai 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994, a constatat ca fosta reglementare prevazuta de dispozitiile art. 114 din Regulamentul Camerei Deputatilor, care dadea rol decisiv presedintelui Camerei in caz de paritate de voturi, contravine prevederilor constitutionale privind majoritatile cerute pentru adoptarea actelor, dispozitii care nu fac o asemenea precizare. Cu acel prilej a statuat ca “singura solutie constitutionala rezultand din pozitia juridica egala la vot a tuturor deputatilor este, in situatia paritatii de voturi, repetarea votului.”
Cat priveste dispozitiile art. 40 alin. 2 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, Curtea constata ca acestea sunt constitutionale si nu contravin prevederilor invocate, cu atat mai mult cu cat nici autorii sesizarii nu au contestat aspectul referitor la momentul in care presedintii celor doua Camere isi exercita votul.
Avand in vedere considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art. 146 lit. c) si ale art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie, precum si al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.c), art. 27 si art. 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Constata ca prevederile art. 40 alin. 1 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, aprobat prin Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 4/1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 34 din 4 martie 1992, sunt neconstitutionale.
2. Constata ca prevederile art. 40 alin. 2 din acelasi regulament sunt constitutionale.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 18 noiembrie 2009 si la aceasta au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader si Augustin Zegrean, judecatori.