Nu se pot acorda pe cale judecatoreasca drepturile salariale constand in suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare

In M. Of. nr. 880 din 16 decembrie 2009 a fost publicata Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiile Unite.
DECIZIA Nr. 20
din 21 septembrie 2009

Dosar nr. 9/2009
Sub presedintia doamnei judecator Lidia Barbulescu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, referitor la posibilitatea acordarii si cuantificarii drepturilor banesti reprezentand suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, fiind prezenti 85 de judecatori din totalul de 113 aflati in functie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca nu sunt intemeiate actiunile formulate de functionarii publici pentru acordarea si cuantificarea drepturilor salariale constand in suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In practica instantelor de judecata s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar in legatura cu interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, referitor la posibilitatea acordarii si cuantificarii drepturilor banesti reprezentand suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Astfel, unele instante au admis cererile reclamantilor si au obligat autoritatile parate la plata drepturilor banesti reprezentand suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare, doar pentru trecut, incepand cu data de 1 ianuarie 2004, iar in unele cazuri si pentru viitor, fara a le cuantifica, retinand, in esenta, ca cele doua drepturi au fost expres prevazute in favoarea functionarilor publici prin art. 31 (fost art. 29) alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ale carui prevederi au fost suspendate pana la data de 31 decembrie 2006, potrivit dispozitiilor art. 44 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, si art. 48 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006.
Alte instante, admitand actiunile reclamantilor, au stabilit un cuantum al celor doua suplimente salariale, respectiv un procent de cate 25% din salariul de baza pentru fiecare, si au obligat autoritatile parate la plata acestor drepturi fie de la data de 1 ianuarie 2004 pana la data pronuntarii, fie si pentru viitor.
Alte instante, dimpotriva, au respins actiunile reclamantilor, retinand ca suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare sunt componente ale salariului de baza cuvenit functionarilor publici si isi gasesc corespondent in categoriile, clasele, gradele profesionale si treptele de salarizare.
In fine, alte instante au respins actiunile reclamantilor – functionari publici prin care se solicita obligarea angajatorilor la plata sumelor de bani reprezentand suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare in cuantum de 25% fiecare din salariul de baza, incepand cu data de 1 ianuarie 2004, retinand, in esenta, ca procentul celor doua suplimente salariale nu a fost stabilit nici prin Legea nr. 188/1999 si nici prin actele normative subsecvente, iar instantele de judecata nu se pot substitui legiuitorului ori executivului in privinta acordarii efective a unui drept prevazut de lege.
Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.
Problema de drept care se cere a fi solutionata prin recursul in interesul legii vizeaza posibilitatea acordarii drepturilor banesti reprezentand suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, pentru perioada 2004 – 2006 si in continuare, in temeiul art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
In conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, “pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de baza;
b) sporul pentru vechime in munca;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzator treptei de salarizare”.
Art. 31 alin. (3) din acelasi act normativ statueaza in mod expres ca salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici.
Cum nu a fost adoptata o lege de salarizare a functionarilor publici, drepturile salariale ale acestei categorii profesionale au fost reglementate anual, prin ordonante ale Guvernului.
Astfel, au fost adoptate Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 76/2005, si Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 417/2006.
Totodata, prin dispozitiile art. 44 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 si, respectiv, art. 48 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 s-a suspendat pentru perioada noiembrie 2004 – 31 decembrie 2006 aplicarea dispozitiilor art. 29 (devenit ulterior art. 31) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Pentru perioada 2007 – 2009 drepturile salariale si alte drepturi ale functionarilor publici au fost reglementate tot pe calea unor ordonante ale Guvernului adoptate pentru fiecare an in parte, insa nu s-a mai preluat solutia legislativa de suspendare a aplicarii dispozitiilor art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999.
Cuantumul celor doua suplimente salariale nu a fost insa stabilit nici prin Legea nr. 188/1999 si nici prin actele normative subsecvente, astfel incat nu exista baza legala pentru calcularea si acordarea acestora.
Pentru cuantificarea suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare, ca parti componente ale salariului functionarilor publici, este necesara existenta unor dispozitii date in aplicarea art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999, atributie ce revine fie Parlamentului, in cazul promovarii unei legi, fie Guvernului, prin delegare legislativa sau prin adoptarea unei hotarari date in aplicarea acestor prevederi legale.
In conditiile in care nu este reglementata modalitatea de calcul al suplimentului postului si al suplimentului treptei de salarizare, suntem in prezenta doar a unei intentii a legiuitorului de a acorda functionarilor publici doua drepturi de natura salariala, intentie materializata prin instituirea drepturilor, dar nefinalizata deoarece nu este stabilit cuantumul acestora sau criteriile pe baza carora pot fi calculate.
In atare situatie, nefiind creat cadrul functional de acordare a drepturilor, acestea raman doar drepturi “virtuale”.
In consecinta, cele doua drepturi nu pot fi obtinute prin promovarea unor actiuni in instanta, caci acordarea lor pe cale judecatoreasca ar insemna sa se faca fie prin obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, fie prin eventuala cuantificare de catre instanta in raport de diverse criterii aplicate prin analogie, ceea ce echivaleaza cu o substituire in atributiile legiuitorului ori ale executivului, contrar celor stabilite prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 820 din 3 iulie 2008, in cuprinsul careia s-a retinut ca instantele judecatoresti nu au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
De asemenea, admiterea unor asemenea actiuni, in conditiile in care dispozitivul sentintei nu ar identifica, pentru ca nu are cum, suma la care urmeaza a fi obligata autoritatea parata, ar presupune pronuntarea unor hotarari judecatoresti nesusceptibile de executare, de natura a reprezenta o incalcare a art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, cu referire la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in care s-a retinut ca dreptul de a apela la o instanta ar fi iluzoriu, daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa fie ineficienta in detrimentul unei parti (Imobiliara Saffi impotriva Italiei – 1999, paragraful 63; Dorneanu impotriva Romaniei – 2007, paragraful 32).
Totodata, prin pronuntarea unei hotarari de admitere a actiunilor reclamantilor, fara indicarea unor criterii pe baza carora creanta continuta de titlul executoriu sa devina certa, se lasa posibilitatea debitorului (institutia publica angajatoare) de a refuza ori de a stabili el insusi intinderea si aplicarea titlului executoriu.
Nu poate fi promovata nici solutia de cuantificare a celor doua suplimente salariale, deoarece, astfel cum s-a aratat anterior, in lipsa unui act normativ care sa stabileasca modalitatea de calcul al acestor drepturi, instantele de judecata nu se pot substitui puterii legislative, prin reglementarea lor.
In situatia neacordarii acestor sporuri nu se incalca prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care obliga statele parti sa adopte masuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, nefiind in prezenta unui “bun”, notiune cu semnificatie autonoma, in sensul Conventiei, care, fara a se limita numai la proprietatea unor bunuri corporale, include orice interes economic cu valoare patrimoniala.
Nu se poate vorbi nici de existenta unei “sperante legitime” a reclamantilor, in sensul avut in vedere in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in care s-a retinut ca atunci cand interesul patrimonial apartine categoriei juridice “creanta” nu poate fi considerat “valoare patrimoniala” si implicit “speranta legitima” decat daca are o baza suficienta in dreptul intern, spre exemplu o dispozitie legala, sau daca existenta sa este confirmata printr-o jurisprudenta clara si concordanta a instantelor nationale (Kopecky c/a Slovacia – 2004, paragrafele 35 si 48 – 52; Pressos Compania Naviera – S.A. si altii c/a Belgia – 1995, paragraful 31; Draon c/a Franta – 2005, paragrafele 65 – 70; Maurice c/a Franta – 2005, paragrafele 63 – 70).
Or, drepturile salariale in discutie nu au o suficienta baza in dreptul intern, in absenta criteriilor legale de cuantificare a acestora.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 329 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se interpreteaza in sensul ca in lipsa unei cuantificari legale nu se pot acorda pe cale judecatoreasca drepturile salariale constand in suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 31 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, stabilesc ca in lipsa unei cuantificari legale nu se pot acorda pe cale judecatoreasca drepturile salariale constand in suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 21 septembrie 2009.