Decizie a Curtii Constitutionale referitoare la Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 893 din 21 decembrie 2009 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1466/2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 8 si art. II alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale, precum si a ordonantei in intregul ei, art. II alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, precum si a ordonantei de urgenta in intregul ei, art. 3 alin. (1) lit. g) si h), art. 10 alin. (1) si (2), art. 13, art. 19 alin. (1) si (2), art. 20 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitatii de consultanta fiscala, precum si a ordonantei in intregul ei
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 8 si art. II alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale, precum si a ordonantei in intregul ei, art. II alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, precum si a ordonantei de urgenta in intregul ei, art. 3 alin. (1) lit. g) si h), art. 10 alin. (1) si (2), art. 13, art. 19 alin. (1) si (2), art. 20 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitatii de consultanta fiscala, precum si a ordonantei in intregul ei, exceptie ridicata de Armand Gabriel Bobocea in Dosarul nr. 6.678/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, precum si partea Camera Consultantilor Fiscali, prin avocat, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul autorului exceptiei, care, in esenta, solicita admiterea acesteia astfel cum a fost formulata.
Reprezentantul Camerei Consultantilor Fiscali solicita, in principal, respingerea exceptiei ca inadmisibila, iar, in subsidiar, ca neintemeiata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, apreciind ca infiintarea Camerei Consultantilor Fiscali are drept scop imbunatatirea relatiilor dintre contribuabil si organele fiscale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 martie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 6.678/2/2008, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 8 si art. II alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale, precum si a ordonantei in intregul ei, art. II alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, precum si a ordonantei de urgenta in intregul ei, art. 3 alin. (1) lit. g) si h), art. 10 alin. (1) si (2), art. 13, art. 19 alin. (1) si (2), art. 20 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitatii de consultanta fiscala, precum si a ordonantei in intregul ei, exceptie ridicata de Armand Gabriel Bobocea intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei actiuni impotriva unui refuz de acordare a unor drepturi.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca infiintarea Camerei Consultantilor Fiscali printr-o ordonanta a Guvernului este neconstitutionala. Se sustine ca Guvernul poate infiinta organe de specialitate in subordinea sa, insa asociatiile profesionale se pot constitui numai in conditiile Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 si, deci, prin definitie, nu sunt in subordinea Guvernului. Se arata ca, in acest mod, Guvernul a instituit un serviciu obligatoriu in folosul unui grup de persoane, cu statut de monopol in privinta certificarii declaratiilor fiscale, ceea ce are drept efect inlocuirea, in timp, a contabililor autorizati si eliminarea acestora de pe piata de munca. Astfel, este incalcat dreptul contabililor autorizati de a-si exercita profesia, iar Camera Consultantilor Fiscali poate fi considerata o organizatie cu caracter secret.
Se mai apreciaza ca Ordonanta Guvernului nr. 47/2007 si Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 sunt neconstitutionale intrucat au fost adoptate ca legi ordinare, desi ambele modifica legi cu caracter organic. Mai mult, Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 incalca si art. 136 alin. (4) din Constitutie, intrucat a prevazut acordarea cu titlu gratuit a unui sediu Camerei Consultantilor Fiscali. Se sustine ca expertii contabili care vor sa se inscrie in Camera Consultantilor Fiscali vor fi obligati sa plateasca contributii financiare unei persoane juridice fara scop lucrativ. Prin dreptul acordat Camerei Consultantilor Fiscali de a retrage carnetul profesional de consultant fiscal se ajunge la substituirea puterii judecatoresti, numai aceasta din urma avand competenta sa se pronunte intr-o asemenea situatie.
Modificarea art. 13 lit. g), art. 19 alin. (1) pct. c) si alin. (2) lit. c) si a art. 25 alin. (2) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 prin amendament adoptat numai de Camera Deputatilor este considerata a fi o incalcare a principiului bicameralismului. Mai mult, se arata ca Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 cuprinde dispozitii de drept penal substantial, domeniu care poate fi reglementat doar prin lege organica.
De asemenea, in opinia autorului exceptiei, Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 a fost respinsa de catre Parlament, intrucat Camera Deputatilor, ca for decizional, in sedinta din 12 februarie 2008, a respins raportul de adoptare a proiectului de lege de aprobare a ordonantei. Mai mult, se arata ca, in urma votului de respingere, comisia sesizata in fond a propus din nou un raport de adoptare a proiectului de lege de aprobare a ordonantei, desi ar fi trebuit sa propuna un raport de respingere. Astfel, in cazul in care s-ar fi respins si acest raport, s-ar fi votat, pe aceasta procedura, pana cand votul ar fi fost favorabil Guvernului.
Cu privire la prevederile art. II alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2008, se considera ca sunt contrare accesului liber la justitie, intrucat au fost adoptate in scopul blocarii acestui drept fundamental.
Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. I pct. 8 si art. II alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale, precum si ordonanta in ansamblul ei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, ale art. II alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, precum si ordonanta de urgenta in ansamblul ei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 3 martie 2008, art. 3 alin. (1) lit. g) si h), art. 10 alin. (1) si (2), art. 13, art. 19 alin. (1) si (2), art. 20 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitatii de consultanta fiscala, precum si ordonanta in ansamblul ei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 538 din 1 septembrie 2001. Astfel, textele legale criticate in mod punctual ca fiind neconstitutionale au urmatorul cuprins:
– Art. I pct. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 47/2007: “Dupa alineatul (4) al articolului 83 [din Codul de procedura fiscala] se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu urmatorul cuprins:
(5) Declaratiile fiscale anuale ale contribuabililor persoane juridice vor fi certificate de catre un consultant fiscal, in conditiile legii, cu exceptia celor pentru care este obligatorie auditarea.”;
– Art. II alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 47/2007: “(2) Dispozitiile art. I pct. 8 [art. 83 alin. (5) din Codul de procedura fiscala – s.n.] se aplica incepand cu data de 1 ianuarie 2008, pentru declaratiile anuale aferente anului 2007”;
– Art. II alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2008: “(2) Aplicarea prevederilor art. 83 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se suspenda pana la 1 ianuarie 2010.”;
– Art. 3 alin. (1) lit. g) si h) din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001: “(1) Activitatea de consultanta fiscala consta in: […]
g) realizarea de expertize fiscale la solicitarea organelor judecatoresti, organelor de cercetare penala, organelor fiscale sau a altor parti interesate;
h) asistenta fiscala in cauzele aflate pe rolul unei autoritati jurisdictionale.”;
– Art. 10 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001: “(1) Camera Consultantilor Fiscali este organizatie profesionala de utilitate publica, persoana juridica fara scop lucrativ, cu sediul in municipiul Bucuresti, str. Apolodor nr. 17, sectorul 5. Sediul respectiv este acordat de Guvern in folosinta gratuita pana la data la care veniturile Camerei Consultantilor Fiscali permit achizitionarea unui sediu propriu, dar nu mai tarziu de 31 decembrie 2012.
(2) Camera Consultantilor Fiscali, denumita in continuare Camera, se organizeaza si functioneaza in baza unui regulament de organizare si functionare propriu, aprobat prin hotarare a Consiliului superior al Camerei”.
– Art. 13 din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001: “Camera isi acopera cheltuielile din venituri proprii care se constituie din:
a) taxa de autorizare a societatilor comerciale de consultanta fiscala;
b) taxa de inscriere in evidenta Camerei;
c) cotizatiile membrilor Camerei;
d) incasari din vanzarea publicatiilor proprii;
e) donatii si sponsorizari;
f) taxa de inscriere la examenul pentru atribuirea calitatii de consultant fiscal;
g) alte venituri din activitatea Camerei”.
– Art. 19 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001: “Carnetul profesional de consultant fiscal, respectiv autorizatia de functionare, se retrage consultantilor fiscali in urmatoarele situatii:
1. In cazul persoanelor fizice:
a) cand atribuirea calitatii de consultant fiscal a fost obtinuta ca urmare a savarsirii infractiunii de fals si uz de fals;
b) cand consultantul fiscal incalca prevederile Codului privind conduita etica si profesionala in domeniul consultantei fiscale;
c) in caz de neplata a cotizatiei timp de 12 luni consecutive.
2. In cazul persoanelor juridice, in situatia in care:
a) societatea comerciala s-a dizolvat;
b) dupa data de inregistrare la Camera se constata ca nu mai indeplinesc conditiile legale de functionare potrivit prezentei ordonante si Regulamentului de organizare si functionare al Camerei;
c) in caz de neplata a cotizatiei timp de 12 luni consecutive”.
– Art. 20 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001: “(1) In cazul retragerii carnetului profesional de consultant fiscal sau a autorizatiei societatilor comerciale de consultanta fiscala se interzic acestora practicarea profesiei si utilizarea titlului de consultant fiscal sau a denumirii de societate comerciala de consultanta fiscala.
(2) Impotriva deciziei de retragere a carnetului profesional de consultant fiscal sau a autorizatiei de functionare se poate formula plangere in justitie, in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare”.
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat, art. 2 privind suveranitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi, art. 9 privind sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale, art. 21 alin. (1) – (3) privind accesul liber la justitie, art. 40 alin. (1) si (4) privind dreptul de asociere, art. 44 privind proprietatea privata, art. 45 privind libertatea economica, art. 54 alin. (2) privind fidelitatea fata de tara, art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale, art. 56 alin. (2) privind asezarea justa a sarcinilor fiscale, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 69 privind mandatul reprezentativ, art. 73 alin. (3) lit. h) privind domeniul de reglementare al legilor organice, art. 76 privind adoptarea legilor si hotararilor, art. 108 alin. (3) privind actele Guvernului, art. 115 alin. (1), (4) si (5) privind delegarea legislativa, art. 117 alin. (2) si (3) privind infiintarea organelor de specialitate in subordinea Guvernului si ministerelor, respectiv a autoritatilor administrative autonome, art. 126 alin. (5) privind interzicerea infiintarii de instante extraordinare, art. 135 privind economia, art. 136 privind proprietatea, art. 137 alin. (1) privind sistemul financiar si art. 139 alin. (1) privind impozitele, taxele si alte contributii. Totodata, sunt invocate dispozitiile art. 4 si art. 9 din Directiva 84/253/CEE privind autorizarea persoanelor care raspund de controlul legal al documentelor contabile, precum si cele ale Directivei 2005/36/CE privind recunoasterea calificarilor profesionale.
Analizand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata urmatoarele:
1. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 47/2007 in ansamblul ei si, implicit, a celor ale art. I pct. 8 din ordonanta mentionata, Curtea retine ca, desi legea de aprobare a acestei ordonante a fost adoptata dupa o procedura parlamentara discutabila, nu este de competenta instantei constitutionale sa controleze modalitatea in care sunt puse in aplicare Regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului in procesul legislativ. Astfel, respingerea, la data de 12 februarie 2008, de Camera Deputatilor a proiectului de lege de aprobare a Ordonantei Guvernului nr. 47/2007 nu putea duce la aplicarea de catre Presedintele Camerei Deputatilor a dispozitiilor art. 105 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputatilor, potrivit carora “dupa dezbaterea ultimului raport intocmit, daca plenul Camerei nu reuseste sa adopte proiectul de lege referitor la ordonanta, in conditiile in care Camera Deputatilor este Camera decizionala, respectivul proiect se va rediscuta in sesiunea urmatoare pornind de la forma cu care Camera a fost sesizata initial pe baza ultimului raport intocmit de comisia sesizata in fond”. Este de forta evidentei ca acest text se aplica numai in situatiile in care nu exista cvorum sau nu se poate intruni o majoritate intr-un sens sau altul in cazul legilor organice, dar, in niciun caz, nu poate viza situatia in care vointa majoritatii a fost in sensul respingerii proiectului de lege.
Insa acest aspect este unul care vizeaza in mod exclusiv procedura parlamentara de adoptare a legilor, fara a avea o semnificatie de natura constitutionala, astfel incat Curtea Constitutionala nu isi poate aroga competenta de a cenzura modul in care Camera Deputatilor sau Senatul isi pun in aplicare propriile regulamente.
In fine, Curtea constata ca exceptia de neconstitutionalitate ce priveste art. II alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 47/2007 este inadmisibila, intrucat, la momentul solutionarii prezentei cauze, textul criticat si-a epuizat efectele juridice, nemaifiind in vigoare in sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
2. Curtea retine ca prevederile art. II alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2008 sunt constitutionale, intrucat acestea doar proroga aplicarea art. 83 alin. (5) din Codul de procedura fiscala. Or, prorogarea, ca procedeu in sine, nu este decat un mijloc de tehnica legislativa aflat la indemana legiuitorului pentru a surmonta eventualele dificultati aparute in aplicarea efectiva a legii si pentru a evita lipsirea de eficienta a legii in procesul de aplicare a acesteia. In aceste conditii, in cauza de fata, nu se poate retine ca se incalca accesul liber la justitie al cetatenilor din moment ce prorogarea aplicarii art. 83 alin. (5) din Codul de procedura fiscala a avut in vedere motive ce tin de aplicarea eficienta a legii.
3. Potrivit art. 10 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, Camera Consultantilor Fiscali este organizatie profesionala de utilitate publica, persoana juridica fara scop lucrativ, cu sediul in municipiul Bucuresti, str. Apolodor nr. 17, sectorul 5. Sediul respectiv este acordat de Guvern in folosinta gratuita pana la data la care veniturile Camerei Consultantilor Fiscali permit achizitionarea unui sediu propriu, dar nu mai tarziu de 31 decembrie 2012.
Critica autorului exceptiei in sensul ca aceasta Camera a Consultantilor Fiscali trebuia sa se supuna regulilor de infiintare prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 este neintemeiata, intrucat chiar aceasta ordonanta prevede la art. 85 ca persoanele juridice de utilitate publica – asociatii, fundatii sau alte organizatii de acest fel – infiintate prin legi, ordonante, decrete-lege, hotarari ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public nu intra sub incidenta prevederilor acestei ordonante, ci raman supuse reglementarilor speciale care stau la baza infiintarii si functionarii lor. Mai mult, Curtea retine faptul ca ordinele profesionale, cum este si cel al consultantilor fiscali, au un regim juridic mixt, ele tinand atat de dreptul public, cat si de cel privat. Totusi, aceste ordine sunt inzestrate cu putere de reglementare distincta, ceea ce le apropie mai mult de dreptul public, elementele de drept privat vizand doar structura si organizarea lor interna. Sanctiunile aplicate de un ordin profesional membrilor sai se materializeaza in acte administrative asimilate, care pot fi atacate in contencios-administrativ [a se vedea, in acest sens, spre exemplu, art. 20 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001]. In aceste conditii, nu se poate retine incalcarea art. 1 alin. (4), art. 2, art. 16 alin. (1), art. 9, art. 21 alin. (1) – (3), art. 40, art. 126 alin. (5) din Constitutie.
Referitor la invocarea incalcarii principiului constitutional al bicameralismului, se constata ca atat timp cat Camera Deputatilor este camera decizionala, aceasta poate introduce in textul legii prevederi noi care tin de competenta sa decizionala si care au legatura directa si indisolubila cu textul initial al proiectului sau propunerii legislative. Prin urmare, nu este obligatoriu ca ambele camere sa se pronunte pe o prevedere legala, ci este suficient in situatia mai sus enuntata ca numai o Camera, cea decizionala, sa se pronunte. De asemenea, se retine ca instanta constitutionala, in analiza distinctiei lege ordinara – lege organica, a adoptat criteriul material (Decizia nr. 787/2009), astfel ca modificarea unei legi adoptate ca lege organica nu califica domeniul reglementat ca fiind de domeniul legii organice. Astfel, o lege adoptata ca lege organica poate cuprinde atat reglementari de natura legii ordinare, cat si organice, fara ca acest lucru sa insemne ca domeniul ce ar apartine legii ordinare nu ar putea fi modificat ulterior printr-o lege ordinara. In caz contrar, s-ar ajunge la situatia de a adauga la domeniile rezervate legii organice enumerate in mod expres si limitativ prin Constitutie. In cauza de fata, Curtea constata ca ordonantele criticate reglementeaza domenii care apartin legilor ordinare si de aceea au fost aprobate prin legi ordinare. Faptul ca actul normativ in cauza modifica o lege adoptata ca lege organica nu inseamna ca reglementeaza intr-un domeniu al legii organice. Avand in vedere cele de mai sus, nu se poate retine incalcarea art. 73 alin. (3) lit. h) din Constitutie.
Acordarea cu titlu gratuit a unui sediu unui ordin profesional nu este contrar art. 136 alin. (4) din Constitutie, fiind, de fapt, o expresie a tezei finale a acestui text constitutional – bunurile proprietate publica pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.
Curtea retine ca textele constitutionale ale art. 44 privind proprietatea privata, art. 54 alin. (2) privind fidelitatea fata de tara, art. 56 alin. (2) privind asezarea justa a sarcinilor fiscale, art. 69 privind mandatul reprezentativ, art. 108 alin. (3) privind actele Guvernului, art. 115 alin. (1), (4) si (5) privind delegarea legislativa, art. 135 privind economia, art. 137 alin. (1) privind sistemul financiar si art. 139 alin. (1) privind impozitele, taxele si alte contributii nu au pertinenta in cauza.
In fine, se constata ca Directiva nr. 2005/36/CE privind recunoasterea calificarilor profesionale sau Directiva 2006/43/CE din 17 mai 2006 a Parlamentului European si a Consiliului privind auditul statutar al conturilor anuale si al conturilor consolidate, de modificare a directivelor Consiliului 78/660/CEE si 83/349/CEE si de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului nu au incidenta in cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale, exceptie ridicata de Armand Gabriel Bobocea in Dosarul nr. 6.678/2/2008 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
2. Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale, precum si a ordonantei in intregul ei, art. II alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, precum si a ordonantei de urgenta in intregul ei, art. 3 alin. (1) lit. g) si h), art. 10 alin. (1) si (2), art. 13, art. 19 alin. (1) si (2), art. 20 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitatii de consultanta fiscala, precum si a ordonantei in intregul ei, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 noiembrie 2009.