Decizia Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) si b) si alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

In M. Of. nr. 21 din 12 ianuarie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1567/2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) si b) si alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) si b) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicata de Consiliul Local al Comunei Belciugatele in Dosarul nr. 92/116/2009 (numar in format vechi 129/C/2009) al Tribunalului Calarasi – Sectia civila si care face obiectul Dosarului nr. 2.394D/2009 al Curtii Constitutionale.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita. Magistratul-asistent invedereaza Curtii ca domnul Mihai Gurlui, in calitate de reprezentant al Consiliului Local al Comunei Belciugatele, a solicitat un nou termen de judecata, in vederea citarii legale a tuturor partilor, sustinand ca procedura de citare a fost viciata intrucat in componenta comunei Belciugatele nu intra satul Valea Iazurilor, localitate mentionata pe citatie.
Avand cuvantul cu privire la aceasta cerere, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea acesteia ca neintemeiata.
Deliberand, Curtea respinge cererea, apreciind ca procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea dispune a se face apelul si in dosarele nr. 2.494D/2009 si nr. 2.495D/2009 avand ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, ridicata de Consiliul Local al Comunei Porumbesti si de Consiliul Local al Comunei Sanislau in dosarele nr. 932/83/2009 si nr. 769/83/2009 ale Tribunalului Satu Mare – Sectia comerciala si contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa partilor exceptiei de neconstitutionalitate, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea, observand identitatea partiala de obiect a acestor dosare, din oficiu, pune in discutie conexarea acestora.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, in temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea dosarelor nr. 2.494D/2009 si nr. 2.495D/2009 la Dosarul nr. 2.394D/2009, care a fost primul inregistrat.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, precizand ca, prin textele de lege criticate, legiuitorul a prevazut o sanctiune pentru o situatie de inactivitate prezumata, care nu contravine normelor constitutionale invocate in motivarea exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 14 aprilie 2009 si 30 aprilie 2009, pronuntate in Dosarul nr. 92/116/2009 (numar in format vechi 129/C/2009) al Tribunalului Calarasi – Sectia civila si in dosarele nr. 932/83/2009 si nr. 769/83/2009 ale Tribunalului Satu Mare – Sectia comerciala si contencios administrativ, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (1) lit. a) si b) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, respectiv art. 55 alin. (1) lit. a) si alin. (2) din aceeasi lege.
Exceptiile au fost ridicate de Consiliul Local al Comunei Belciugatele, Consiliul Local al Comunei Porumbesti si de Consiliul Local al Comunei Sanislau in cauze avand ca obiect dizolvarea acestor consilii locale.
In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate se sustine, mai intai, ca textele de lege criticate contravin dispozitiilor art. 120 alin. (1) din Constitutie care consacra principiul autonomiei locale, intrucat consiliul local, ca autoritate locala deliberativa, este singurul in masura sa aprecieze daca si cand sa se intruneasca in sedinte, in functie de necesitatile si interesele comunitatii locale.
Se mai arata ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale deoarece aduc atingere egalitatii cetatenilor, intrucat dizolvarea de drept a consiliului local afecteaza mandatul fiecarui consilier local ales prin vot universal, in schimb, primarul si secretarul unitatii administrativ-teritoriale au tratament privilegiat, dandu-li-se posibilitatea sa sesizeze instanta de contencios administrativ cu privire la cazul prevazut de art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001.
Se mai sustine ca prevederile art. 55 alin. (2) incalca dreptul consilierilor locali de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor lor legitime. Se precizeaza ca instanta poate aprecia ca are doar un rol constatator pe situatia de fapt privind neintrunirea consiliului local timp de doua luni consecutiv, fara a verifica si contextul legal general al functionarii administratiei publice locale. In plus, in opinia autorilor exceptiei, se aduce o atingere dreptului la un proces echitabil, prin instituirea caracterului definitiv al solutiei pronuntate de instanta.
Tribunalul Calarasi – Sectia civila si Tribunalul Satu Mare – Sectia comerciala si contencios administrativ apreciaza ca textele de lege criticate sunt constitutionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Precizeaza, in acest sens, ca dispozitiile legale criticate sunt menite sa transpuna cerintele democratiei, legiuitorul fiind cel care stabileste limitele in care consiliul local poate functiona.
Avocatul Poporului, prin punctele de vedere comunicate, considera ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 55 alin. (1) lit. a) si b) si alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare, care au urmatoarea redactare:
– Art. 55. – “(1) Consiliul local se dizolva de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolva de drept:
a) in cazul in care acesta nu se intruneste timp de doua luni consecutiv;
b) in cazul in care nu a adoptat in 3 sedinte ordinare consecutive nicio hotarare (…).
(2) Primarul, viceprimarul, secretarul unitatii administrativ-teritoriale sau orice alta persoana interesata sesizeaza instanta de contencios administrativ cu privire la cazurile prevazute la alin. (1). Instanta analizeaza situatia de fapt si se pronunta cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotararea instantei este definitiva si se comunica prefectului”.
In opinia autorului exceptiei, dispozitiile de lege criticate aduc atingere urmatoarelor prevederi din Legea fundamentala: art. 16 alin. (1) si (2) care consacra egalitatea in drepturi, fara privilegii si fara discriminari, art. 21 care garanteaza accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, art. 120 care instituie principiile de baza ale organizarii administratiei publice locale si art. 121 alin. (2) privind consiliile locale si primarii.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca textul de lege care enumera conditiile in care consiliile locale se dizolva de drept reprezinta o concretizare a dispozitiilor art. 121 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora consiliile locale si primarii functioneaza, in conditiile legii, ca autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice din comune si din orase. De aceea, activitatea consiliilor locale trebuie sa se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat in vederea crearii cadrului legal de functionare a acestora. Curtea Constitutionala constata ca principiul autonomiei locale, consacrat la nivel constitutional prin dispozitiile art. 120 alin. (1), nu justifica existenta unei autonomii de decizie in afara acestui cadru legal, a carui respectare este obligatorie.
In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea principiului egalitatii, Curtea constata ca nu este intemeiata, deoarece autorii exceptiei au in vedere situatii care nu pot fi comparate, anume situatia consilierilor locali, care isi pierd acest statut ca urmare a dizolvarii consiliului local, si situatia in care se afla primarul si secretarul unitatii administrativ-teritoriale care au posibilitatea, conferita prin lege, de a sesiza instanta de contencios administrativ in vederea constatarii dizolvarii de drept a consiliului local. Or, este o regula fundamentala a logicii formale aceea potrivit careia poate fi comparat numai ceea ce este comparabil, in sensul ca termenii unei comparatii trebuie sa apartina aceleiasi categorii. De aceea, o eventuala verificare a respectarii egalitatii de tratament juridic se poate face numai cu privire la subiecte care se afla in situatii comparabile. De altfel, plecand de la aceasta observatie, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite.
Prin aceeasi decizie, Plenul Curtii Constitutionale a retinut ca accesul liber la justitie nu inseamna ca, in toate cauzele, trebuie sa fie asigurat accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege, deoarece competenta si procedura de judecata sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurand posibilitatea de a ajunge in fata instantelor judecatoresti in conditii de egalitate, poate stabili reguli deosebite. Din aceasta perspectiva, Curtea constata ca, in ceea ce priveste exceptia de fata, nu se poate sustine incalcarea dreptului la un proces echitabil, atata vreme cat asupra dizolvarii consiliului local se pronunta o instanta de judecata, formata din judecatori independenti si impartiali, in conditii de publicitate si contradictorialitate, pe baza probelor si a oricaror aparari pe care partile sunt libere sa le prezinte. Asadar, accesul la justitie al consilierilor locali este neingradit, ei avand posibilitatea de a-si apara interesele in cadrul procesului.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) si b) si alin. (2) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, exceptie ridicata de Consiliul Local al Comunei Belciugatele in Dosarul nr. 92/116/2009 (numar in format vechi 129/C/2009) al Tribunalului Calarasi – Sectia civila si de Consiliul Local al Comunei Porumbesti si de Consiliul Local al Comunei Sanislau in dosarele nr. 932/83/2009 si, respectiv, nr. 769/83/2009 ale Tribunalului Satu Mare – Sectia comerciala si contencios administrativ.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 19 noiembrie 2009.

Decizia Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
In M. Of. nr. 21 din 12 ianuarie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1569/2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Kempen” – S.R.L. din Timisoara in Dosarul nr. 11.761.2/325/2007 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia contencios administrativ si fiscal si care face obiectul Dosarului nr. 2.507D/2009 al Curtii Constitutionale.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 2.824D/2009, avand ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicata de Ioan Brisc in Dosarul nr. 4.182/30/2007 al aceleiasi instante.
Si in acest dosar se constata, in urma apelul nominal, lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea, observand identitatea de obiect a celor doua dosare, din oficiu, pune in discutie conexarea acestora.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, in temeiul art. 14 si al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, raportate la art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr. 2.824D/2009 la Dosarul nr. 2.507D/2009, care a fost primul inregistrat.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, invocand jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 1 aprilie 2009 si 26 martie 2009, pronuntate in dosarele nr. 11.761.2/325/2007 si nr. 4.182/30/2007 Curtea de Apel Timisoara – Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Exceptiile au fost ridicate de Societatea Comerciala “Kempen” – S.R.L. din Timisoara si, respectiv, Ioan Brisc in cauze avand ca obiect solutionarea unor exceptii de nelegalitate a unor acte administrative.
In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate se arata ca, urmare a modificarilor intervenite prin Legea nr. 262/2007, se impiedica accesul la justitie in privinta actelor administrative cu caracter normativ a caror nelegalitate nu mai poate fi invocata intr-un proces conform procedurii instituite prin art. 4 din Legea nr. 554/2004. Se mai sustine ca, prin restrangerea sferei actelor administrative unilaterale care pot fi atacate prin intermediul exceptiei de nelegalitate numai la actele administrative unilaterale cu caracter individual, se incalca si principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor.
Curtea de Apel Timisoara – Sectia contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile de lege criticate sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are urmatoarea redactare:
– Art. 4 alin. (1): “(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. In acest caz, instanta, constatand ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, sesizeaza, prin incheiere motivata, instanta de contencios administrativ competenta si suspenda cauza. Incheierea de sesizare a instantei de contencios administrativ nu este supusa niciunei cai de atac, iar incheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacata odata cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune in ipoteza in care instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de nelegalitate este instanta de contencios administrativ competenta sa o solutioneze.”
In opinia autorului exceptiei, dispozitiile de lege criticate aduc atingere prevederilor din Legea fundamentala cuprinse la art. 16 care consacra egalitatea in drepturi si la art. 21 care garanteaza accesul liber la justitie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca a analizat textul de lege ce formeaza obiectul cauzei de fata din perspectiva pretinsei incalcari a dreptului de acces liber la justitie si, prin mai multe decizii, a statuat ca imprejurarea ca exceptia de nelegalitate vizeaza, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, doar actele administrative unilaterale cu caracter individual nu are semnificatia excluderii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanta de contencios administrativ, acest control realizandu-se pe calea actiunii directe, separate, si nu a incidentului procedural al ridicarii exceptiei de nelegalitate. Curtea a retinut ca, din cuprinsul dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 rezulta ca obiectul actiunii judiciare in materia contenciosului administrativ il constituie “actul administrativ unilateral” al unei autoritati publice, fara nicio distinctie cu privire la caracterul individual ori normativ al acestuia. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 342 din 17 martie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009, ori Decizia nr. 944 din 25 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 646 din 1 octombrie 2009.
In ceea ce priveste critica prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin raportare la dispozitiile art. 16 din Constitutie, Curtea constata ca nu este intemeiata intrucat textul de lege ce formeaza obiect al exceptiei nu instituie privilegii sau discriminari, fiind in mod egal aplicabil tuturor persoanelor care inteleg sa se prevaleze de prevederile acestuia.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Kempen” – S.R.L. din Timisoara in Dosarul nr. 11.761.2/325/2007 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia contencios administrativ si fiscal si de Ioan Brisc in Dosarul nr. 4.182/30/2007 al aceleiasi instante.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 19 noiembrie 2009.