Sunt neconstitutionale dispozitiile art. I pct. 1 – 5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 privind unele masuri in domeniul functiei publice, precum si pentru intarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local

In M. Of. nr. 28 din 14 ianuarie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1629/2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 – 5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 privind unele masuri in domeniul functiei publice, precum si pentru intarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice, exceptie ridicata de Laurentiu Achimescu in Dosarul nr. 551/46/2009 al Curtii de Apel Pitesti – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public.
Acesta sustine, in principal, respingerea ca inadmisibila a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, criticata, este in prezent abrogata expres prin art. XIV alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 privind unele masuri in domeniul functiei publice, precum si pentru intarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local. Totodata, chiar si in conditiile in care Curtea Constitutionala se va pronunta asupra dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 pe motivul ca aceasta preia, in cuprinsul sau, continutul dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, reprezentantul Ministerului Public considera ca si o exceptie cu un asemenea obiect este, de asemenea, inadmisibila, deoarece Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 nu a fost inca supusa dezbaterii Parlamentului pentru aprobare prin lege, un astfel de impediment fiind apreciat, in conformitate cu cele retinute de Curte prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, de natura sa impiedice examinarea constitutionalitatii unei ordonante de urgenta. In subsidiar, in eventualitatea in care Curtea va trece la examinarea dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2009, considera ca exceptia de neconstitutionalitate trebuie admisa, pe aceleasi considerente pentru care Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 1.257/2009, a constatat neconstitutionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 iunie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 551/46/2009, Curtea de Apel Pitesti – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice.
Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Laurentiu Achimescu intr-o cauza avand ca obiect anularea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 si a unui ordin prin care autorul exceptiei a fost eliberat din functie.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata, mai intai, ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 reglementeaza, de principiu, aceeasi solutie legislativa cuprinsa in Legea de modificare a Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, lege asupra careia Curtea Constitutionala a exercitat controlul de constitutionalitate inainte de promulgare. Guvernul a adoptat ordonanta de urgenta criticata inainte de pronuntarea acestei decizii, lipsind-o astfel de orice fel de efect juridic si incalcand “o multime de prevederi constitutionale, incepand cu art. 1 alin. (4)”, care instituie principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat, dar si art. 61 alin. (1) din Legea fundamentala, referitor la Parlament ca unica autoritate legiuitoare a tarii.
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 nu este, practic, motivata sub aspectul urgentei si nu cuprinde justificarea situatiei exceptionale care a determinat adoptarea sa in regim de urgenta, ceea ce contravine prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie. Adevaratul motiv ce a stat la baza adoptarii acestui act normativ a fost, in opinia autorului exceptiei, “contracararea posibilelor efecte ale exercitarii unui drept constitutional de catre un numar de parlamentari impotriva unei legi deja adoptata de Parlament.”
In ceea ce priveste nerespectarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentala, se arata ca aceeasi ordonanta de urgenta afecteaza drepturile prevazute de Constitutie, si anume dreptul la munca, drept complex reglementat de Constitutia Romaniei, si Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale si care cuprinde dreptul la protectia sociala a muncii si dreptul la un nivel de trai decent. Mai mult decat atat, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului statueaza ca notiunea de “bun” inglobeaza orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economica, astfel ca dreptul la salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar afectarea primului echivaleaza, sub acest aspect, cu o expropriere, fapt ce contravine art. 44 alin. (3) din Constitutie.
Curtea de Apel Pitesti – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal se pronunta numai in sensul admisibilitatii exceptiei de neconstitutionalitate, nu si asupra temeiniciei acesteia.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, sustine, in esenta, ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 a fost adoptata cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constitutie, astfel cum rezulta din Nota de fundamentare si preambulul acesteia, si nici nu afecteaza, prin continutul sau, exercitarea dreptului la munca sau dreptul la un nivel de trai decent.
Avocatul Poporului, in punctul sau de vedere, apreciaza ca prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 sunt constitutionale. Aceasta cuprinde in preambulul sau motivarea urgentei si a situatiei extraordinare, iar dispozitiile sale nu contin norme contrare art. 115 alin. (6), art. 44, art. 47 alin. (1) si (2), art. 54 alin. (2) sau art. 16 alin. (3) din Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, potrivit incheierii de sesizare si motivarii autorului exceptiei, “Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice”, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009. La o data ulterioara sesizarii Curtii Constitutionale cu prezenta exceptie, actul normativ criticat a fost abrogat expres prin art. XIV alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 privind unele masuri in domeniul functiei publice, precum si pentru intarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 668 din 6 octombrie 2009.
Fata de aceasta situatie, Curtea observa ca, prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constitutionalitatii unei dispozitii legale modificate ulterior invocarii exceptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, aceasta a decis: “In cazul in care, dupa invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate in fata instantelor judecatoresti, prevederea legala supusa controlului a fost modificata, Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii prevederii legale, in noua sa redactare, numai daca solutia legislativa din legea sau ordonanta modificata este, in principiu, aceeasi cu cea dinaintea modificarii.” Aceeasi solutie se impune, cu atat mai mult, nu doar in cazul modificarii ulterioare a dispozitiilor legale criticate pe calea exceptiei de neconstitutionalitate si preluate, intr-o noua redactare, dar cu aceeasi solutie juridica de principiu, de un alt act normativ, ci si in situatia in care textul legal criticat a fost, ulterior invocarii exceptiei, abrogat expres si preluat in integralitatea sa fara modificari de esenta in cuprinsul actului normativ abrogator. O solutie contrara ar echivala cu sanctionarea autorului unei exceptii de neconstitutionalitate pentru abrogarea, ulterior invocarii exceptiei, a textului legal criticat si ingradirea sau ingreunarea, in acest mod, a accesului liber la justitie, independent de un act propriu de vointa. Mai mult, uzitarea unui formalism excesiv este nejustificata in conditiile in care solutia legislativa criticata este in continuare in vigoare, singura diferenta fiind una de forma, in sensul raportarii obiectului exceptiei la un alt act normativ, care il inlocuieste pe cel abrogat.
Vazand cuprinsul dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2009, Curtea constata ca acestea preiau in integralitate si cu modificari nesemnificative continutul dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, criticate, in prezent abrogata.
In concluzie, Curtea Constitutionala, urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. I pct. 1 – 5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 privind unele masuri in domeniul functiei publice, precum si pentru intarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local, care reglementeaza, in prezent, aceleasi solutii juridice cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, initial criticata.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca “Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice” incalca, in ordinea invocarii lor, urmatoarele texte din Constitutie: art. 115 alin. (4) si (6) privind conditiile de adoptare a ordonantelor de urgenta, art. 61 alin. (1) potrivit caruia “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii”, art. 41 – Munca si protectia sociala a muncii, art. 47 alin. (1) referitor la obligatia statului de a asigura cetatenilor un nivel de trai decent, art. 20 – Tratatele internationale privind drepturile omului, art. 44 – Dreptul de proprietate privata si ale art. 1 alin. (5) conform carora “In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 pct. 1 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, care recunosc dreptul la munca si ale art. 1 paragraful 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la protectia proprietatii.
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca aceasta urmeaza sa fie admisa, avand in vedere urmatoarele considerente:
La data de 6 octombrie 2009 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 668, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 privind unele masuri in domeniul functiei publice, precum si pentru intarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local. Potrivit art. XIV alin. (1) din aceasta, “(1) Pe data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, se abroga.”
La data de 7 octombrie 2009, Curtea Constitutionala a pronuntat, in cadrul controlului de constitutionalitate a priori, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, prin care Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice a fost declarata ca fiind neconstitutionala. Asadar, cu acel prilej, Curtea Constitutionala a examinat, inainte de promulgare, deci de intrarea sa in vigoare, Legea de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, controlul de constitutionalitate raportandu-se, in mod indisolubil, la actul normativ supus aprobarii prin lege. Chiar daca ordonanta de urgenta astfel examinata era la acel moment abrogata prin efectul art. XIV alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009, un transfer al obiectului controlului asupra acestui din urma act normativ in vigoare ar fi fost inadmisibil, deoarece, in cadrul controlului de constitutionalitate exercitat a priori, deci numai asupra legilor inainte de promulgare, Curtea Constitutionala se pronunta doar in limitele sesizarii sale. Cu alte cuvinte, in contextul aratat, unele dispozitii ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 ori actul normativ in integralitatea sa puteau fi examinate fie in cadrul controlului de constitutionalitate a posteriori, pe calea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in conditiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, fie in cadrul controlului a priori, dar exercitat numai asupra Legii de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2009, la sesizare, potrivit art. 146 lit. a) din Constitutie.
Prin procedeul legislativ utilizat, Guvernul a determinat ca prevederile actului normativ abrogate si declarat neconstitutional – Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 – sa produca in continuare efecte juridice, sub forma unui act nou – Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 – care, asa cum s-a aratat, a preluat in integralitate, cu unele modificari nesemnificative, dispozitiile initiale in materia respectiva. Asa cum s-a mentionat si in Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, o astfel de situatie “pune in discutie comportamentul constitutional de ordin legislativ al Executivului fata de Parlament si, nu in cele din urma, fata de Curtea Constitutionala.”
In motivarea prezentei exceptii de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 contravine prevederilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentala, potrivit carora: “Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica.”
Prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, mai sus mentionata, Curtea Constitutionala a constatat ca prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, aprobata prin lege de catre Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate in sensul incalcarii prevederilor art. 115 alin. (6) din Constitutie. In esenta, Curtea a retinut, in acest sens, ca “prin reglementarile sale, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 <<afecteaza>> statutul juridic al unor functionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, adoptata de Parlament in conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentala, potrivit carora statutul functionarilor publici se reglementeaza prin lege organica” si ca “prin intreg continutul reglementarii, Guvernul a intervenit intr-un domeniu pentru care nu avea competenta materiala, incalcand, astfel, dispozitiile art. 115 alin. (6) din Constitutie.” De asemenea, cu acelasi prilej, Curtea a analizat ordonanta de urgenta in ansamblul sau si sub aspectul noii conceptii pe care o consacra in domeniul administratiei publice, referitoare la desfiintarea functiilor publice, a functiilor publice specifice si a posturilor incadrate in regim contractual, care confera calitatea de conducator al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale, precum si adjunctii acestuia si instituirea, corelativ, a functiei de “director coordonator al serviciului public deconcentrat”, persoana numita, in urma castigarii unui concurs anume organizat, prin “act administrativ” al ordonatorului principal de credite in subordinea, in coordonarea sau sub autoritatea caruia functioneaza serviciul public deconcentrat respectiv si care isi exercita functiile in baza unui “contract de management” incheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioada de maximum 4 ani, contract asimilat “contractului individual de munca”. Curtea a conchis ca “aceasta constructie juridica deficitara si confuza ridica problema statutului juridic al <<directorului coordonator>> si a naturii juridice a <<contractului de management>>”.
Asa cum s-a aratat, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. I pct. 1 – 5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 privind unele masuri in domeniul functiei publice, precum si pentru intarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local.
Intrucat aceste dispozitiile legale determinate din cuprinsul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 contin aceleasi reglementari si aceleasi solutii legislative ca si cele ce au constituit obiectul criticii formulate de autorul exceptiei, Curtea constata ca argumentele retinute in Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, referitoare la incalcarea art. 115 alin. (6) din Constitutie si mentionate mai sus, sunt, mutatis mutandis, valabile si in prezenta cauza. In plus, potrivit art. 147 alin. (4) din Legea fundamentala, deciziile Curtii Constitutionale “sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.”
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Laurentiu Achimescu in Dosarul nr. 551/46/2009 al Curtii de Apel Pitesti – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal si constata ca dispozitiile art. I pct. 1 – 5 si 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII si anexa nr. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 privind unele masuri in domeniul functiei publice, precum si pentru intarirea capacitatii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administratia publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local sunt neconstitutionale.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Pronuntata in sedinta publica din data de 3 decembrie 2009.