Reparatie echitabila in Cauza Ilutiu impotriva Romaniei
In M. Of. nr. 139 din 2 martie 2010 a fost publicata Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 3 februarie 2009 in Cauza Ilutiu impotriva Romaniei.
Din cuprins.
In Cauza Ilutiu impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandstrom, Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, judecatori, si Santiago Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 13 ianuarie 2009,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 18.898/02) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Monica Ilutiu (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 3 aprilie 2002, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia). Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
2. Prin Hotararea din data de 6 decembrie 2007 (hotararea asupra fondului cauzei), Curtea a statuat ca a avut loc incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, din cauza nerespectarii dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunului sau, combinata cu lipsa totala de despagubire timp de aproape 9 ani.
3. Deoarece problema aplicarii art. 41 din Conventie nu se afla in stare de judecata, Curtea a rezervat aceasta procedura si a invitat Guvernul si reclamanta sa ii transmita in scris, in cel mult 6 luni, observatiile lor cu privire la aceasta chestiune si, in special, sa ii aduca la cunostinta orice acord la care vor fi ajuns (ibidem, & 31 si pct. 5, b din dispozitivul hotararii asupra fondului cauzei).
4. Atat reclamanta, cat si Guvernul au depus observatii.
IN DREPT
5. Conform art. 41 din Conventie:
“In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”
A. Prejudiciu
1. Argumentele partilor
a) Punctul de vedere al reclamantei
6. Cu titlu principal, reclamanta solicita restituirea apartamentului nr. 2 din casa situata in Str. Memorandumului nr. 26, in Cluj-Napoca, a carui proprietara a fost recunoscuta prin sentinta definitiva din 11 februarie 1998. In subsidiar, ea solicita acordarea unei sume reprezentand valoarea actuala a acestuia. Initial, ea a furnizat in acest sens un raport de expertiza tehnica imobiliara, realizat in anul 2004, la cererea instantelor interne, cu ocazia contestatiei sale administrative formulate in temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Conform acestei expertize, valoarea bunului se ridica la 34.570 euro (EUR).
7. Ulterior, in anul 2006, reclamanta a depus la dosar un raport de expertiza, conform caruia valoarea de piata a apartamentului nr. 2, actualizata, se situa intre 83.000 si 85.000 EUR. Pe de alta parte, pentru lipsa de folosinta, aceasta a solicitat 700 EUR pentru fiecare luna, incepand cu data de 11 februarie 1998 si pana la despagubirea efectiva pentru pierderea bunului sau.
8. In final, in observatiile sale din 5 septembrie 2008, reclamanta a evaluat bunul sau intre 95.000 si 100.000 EUR. In opinia sa, preturile imobilelor din orasul Cluj-Napoca au cunoscut o majorare importanta din anul 2006, data ultimului raport de expertiza. In sprijinul afirmatiilor sale, reclamanta a depus la dosar copii ale unor anunturi imobiliare dintr-un ziar local.
9. Pentru prejudiciul moral, reclamanta solicita suma de 20.000 EUR rezultand din frustrarea provocata de imposibilitatea de a-si recupera dreptul de proprietate asupra bunului sau, in urma numeroaselor proceduri pe care le-a initiat.
b) Punctul de vedere al Guvernului
10. Guvernul prezinta evaluarea unui expert ce dateaza din luna august 2006, conform careia valoarea apartamentului in cauza ar fi de 27.824 EUR. Sprijinindu-se pe jurisprudenta in materie, Guvernul observa ca, in cauza, Curtea nu poate specula asupra valorii chiriilor neincasate si ca acest prejudiciu ar putea fi eventual luat in considerare in momentul stabilirii prejudiciului moral.
11. In final, Guvernul afirma ca reclamantei i s-ar putea acorda o despagubire pentru pierderea bunului sau, pe calea Legii nr. 10/2001, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, si ca dosarul ce contine cererea de despagubire a reclamantei nu se afla inca in etapa solutionarii.
12. In observatiile sale transmise la data de 6 noiembrie 2008, Guvernul reaminteste ca valoarea bunului in litigiu a fost stabilita in mod definitiv de instantele interne, prin sentinta definitiva din 27 februarie 2004 a Tribunalului Cluj.
13. In ceea ce priveste prejudiciul moral, Guvernul considera ca nu a fost dovedita nicio legatura de cauzalitate intre pretinsa incalcare si prejudiciul moral suferit si ca, in plus, suma solicitata de reclamanta este excesiva. El mai considera ca o eventuala hotarare de condamnare din partea Curtii ar putea constitui, in sine, o reparatie suficienta a prejudiciului moral.
2. Aprecierea Curtii
14. Curtea reaminteste ca a constatat incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie din cauza vanzarii de catre stat a bunului reclamantei catre terti, combinata cu lipsa unei despagubiri efective timp de aproape 9 ani.
15. Ea reaminteste ca o hotarare ce constata o incalcare atrage pentru statul parat obligatia juridica, cu privire la Conventie, de a pune capat incalcarii si de a-i inlatura consecintele. Daca dreptul intern nu permite decat inlaturarea partiala a consecintelor acestei incalcari, art. 41 din Conventie ii confera Curtii puterea de a acorda o reparatie partii lezate prin actul sau omisiunea in raport de care a fost constatata o incalcare a Conventiei.
16. Printre elementele luate in considerare de catre Curte atunci cand statueaza in materie se numara prejudiciul material, adica pierderile efectiv suferite ca o consecinta directa a incalcarii pretinse, si prejudiciul moral, adica reparatia starii de anxietate, a neplacerilor si incertitudinilor ce rezulta din aceasta incalcare, precum si a altor prejudicii nepatrimoniale (vezi, printre altele, Ernestina Zullo impotriva Italiei, nr. 64.897/01, & 25, 10 noiembrie 2004).
17. In circumstantele cauzei, Curtea apreciaza ca restituirea apartamentului nr. 2 din casa situata in Str. Memorandumului nr. 26, in Cluj-Napoca, astfel cum este dispusa prin sentinta definitiva pronuntata la data de 11 februarie 1998 de catre Judecatoria Cluj-Napoca, ar repune reclamanta, pe cat posibil, intr-o situatie echivalenta cu cea in care s-ar fi aflat daca cerintele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost incalcate. Daca statul parat nu procedeaza la aceasta restituire in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, Curtea hotaraste ca statul va trebui sa ii plateasca reclamantei, cu titlu de daune materiale, o suma care sa corespunda valorii actuale a apartamentului.
18. In ceea ce priveste hotararea interna definitiva prin care s-a dispus ca autoritatile interne sa plateasca in favoarea reclamantei o despagubire pentru pierderea bunului sau (vezi & 30 din hotararea asupra fondului cauzei), Curtea observa ca situatia ramane neschimbata de la data hotararii pe fond, nefiind platita nicio despagubire cu acest titlu.
19. Tinand cont de informatiile de care dispune cu privire la preturile de pe piata imobiliara locala si de elementele furnizate de parti, Curtea estimeaza ca valoarea de piata actuala a bunului este de 50.000 EUR.
20. In ceea ce priveste suma solicitata pentru lipsa de folosinta a bunului, Curtea reaminteste ca nu poate specula cu privire la posibilitatea si profitul unei inchirieri a bunului in discutie [Buzatu impotriva Romaniei (reparatie echitabila), nr. 34.642/97, & 18, 27 ianuarie 2005] si ca a dispus, ca reparatie in baza art. 41 din Conventie, restituirea apartamentului mentionat mai sus. Prin urmare, Curtea apreciaza ca nu este necesar sa aloce nicio suma cu acest titlu, insa considera totusi potrivit sa tina cont de lipsirea de proprietate suferita de reclamanta in momentul stabilirii reparatiei pentru prejudiciul moral.
21. Pe de alta parte, Curtea considera ca evenimentele in cauza au provocat reclamantei o stare de incertitudine si anumite suferinte ce nu pot fi compensate prin constatarea incalcarii. Curtea apreciaza ca suma de 3.000 EUR reprezinta o reparatie echitabila a prejudiciului moral suferit de reclamanta.
B. Dobanzi moratorii
22. Curtea considera potrivit ca rata dobanzii moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
CURTEA:
1. hotaraste:
a) ca statul parat trebuie sa ii restituie reclamantei apartamentul nr. 2 din casa situata in Str. Memorandumului nr. 26, in Cluj-Napoca, in cel mult 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari, conform art. 44 & 2 din Conventie;
b) ca, in lipsa acestei restituiri, statul parat trebuie sa ii plateasca reclamantei, in acelasi termen de 3 luni, suma de 50.000 EUR (cincizeci mii euro), plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, pentru prejudiciul material;
c) ca, in orice caz, statul parat sa ii plateasca reclamantei suma de 3.000 EUR (trei mii euro) plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
d) ca sumele mentionate la lit. b) si c) sa fie convertite in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii;
e) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene valabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;
2. respinge cererea de reparatie echitabila in rest.
Intocmita in limba franceza, ulterior comunicata in scris la data de 3 februarie 2009, in conformitate cu art. 77 && 2 si 3 din Regulament.
