Decizii ale Curtii Constitutionale referitoare la Codul de procedura fiscala

In M. Of. nr. 149 din 8 martie 2010 a fost publicata decizia Curtii Constitutionale nr. 118/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Alcortex” – S.R.L. din Ploiesti in Dosarul nr. 7.841/105/2008 al Tribunalului Prahova – Sectia comerciala si de contencios administrativ II.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Magistratul-asistent refera asupra faptului ca partea Societatea Comerciala “Alcortex” – S.R.L. din Ploiesti a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicita acordarea unui nou termen de judecata in vederea angajarii unui aparator.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate de autorul exceptiei.
Curtea respinge cererea formulata, motivand prin faptul ca, de la data sesizarii Curtii Constitutionale prin Incheierea din 2 iunie 2009, pronuntata de Tribunalul Prahova – Sectia comerciala si de contencios administrativ II, Societatea Comerciala “Alcortex” – S.R.L. din Ploiesti a avut suficient timp sa isi angajeze un aparator.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata. In acest sens, invoca jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 2 iunie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 7.841/105/2008, Tribunalul Prahova – Sectia comerciala si de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Alcortex” – S.R.L. din Ploiesti intr-o cauza avand ca obiect anularea unui act administrativ fiscal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca textul legal criticat incalca dreptul la libera initiativa si, in consecinta, restrictioneaza accesul liber al persoanei la o activitate economica. Se mai arata ca acest text de lege impiedica persoana juridica aflata intr-o situatie economico-financiara precara de a-si manifesta dreptul la libera initiativa in desfasurarea unei activitati economice sub o alta forma si identitate juridica, prin infiintarea unei noi societati comerciale folosind aceeasi forta de munca, ceea ce limiteaza dreptul la munca, nivelul de trai, precum si libertatea economica.
Tribunalul Prahova – Sectia comerciala si de contencios administrativ II apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile art. 27 alin. (2) lit. d) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. In realitate, astfel cum rezulta din motivarea exceptiei, autorul acesteia critica dispozitiile art. 27 alin. (2) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, text asupra caruia Curtea, potrivit jurisprudentei sale, urmeaza a se pronunta. Aceste dispozitii legale au urmatorul cuprins:
“(2) Persoana juridica raspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil in conditiile prezentului cod sau declarat insolvent daca, direct ori indirect, controleaza, este controlata sau se afla sub control comun cu debitorul, daca desfasoara efectiv aceeasi activitate sau aceleasi activitati ca si debitorul si daca este indeplinita cel putin una dintre urmatoarele conditii: […]
c) are raporturi de munca sau civile de prestari de servicii cu cel putin jumatate dintre angajatii sau prestatorii de servicii ai debitorului.”
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 41 privind dreptul la munca, ale art. 45 privind libertatea economica si ale art. 47 privind nivelul de trai.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata urmatoarele:
Prin Decizia nr. 589 din 14 aprilie 2009, publicata in Monitorul Oficial la Romaniei, nr. 357 din 27 mai 2009, Curtea a stabilit ca dispozitiile art. 27 din Codul de procedura fiscala sunt constitutionale, in raport cu o critica similara. Cu acel prilej, instanta constitutionala a retinut ca alegerea facuta de legiuitor cu privire la persoanele care trebuie sa achite obligatiile restante ale debitorului este justificata de legatura stransa dintre acestea si debitorul declarat insolvabil. Mai mult, Curtea a statuat ca patrimoniile acestor persoane sunt atat de strans legate cu cel al debitorului, incat de multe ori acestea chiar se identifica intre ele.
In fine, Curtea a retinut ca aceste texte de lege isi gasesc aplicarea numai dupa data declararii insolvabilitatii debitorului potrivit art. 176 din Codul de procedura fiscala, data pana la care debitorul, respectiv celelalte persoane interesate, precum administratorul, asociatii sau actionarii pot face apararile pe care le considera necesare pentru a evita situatia ca societatea sa fie declarata insolvabila.
Prin Decizia nr. 1.099 din 8 septembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 654 din 2 octombrie 2009, Curtea a mai statuat ca, prin prevederile art. 27 din Codul de procedura fiscala, statul nu descurajeaza initiativa privata, dimpotriva, creeaza parghii pentru deblocarea platii unor debite datorate in circuitul economic. Statul incurajeaza concurenta loiala si respectarea dispozitiilor legale in mecanismul complex al economiei de piata. Mai mult, statul, indestulandu-se in conditiile art. 27 din Codul de procedura fiscala, creste posibilitatea creditorilor persoanei juridice aflate in ipoteza Legii nr. 85/2006 de a se indestula cu sume de bani cat mai apropiate de cele pe care le datoreaza debitorul.
Prin Decizia nr. 1.112 din 8 septembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 664 din 6 octombrie 2009, Curtea a mai stabilit ca raspunderea solidara a persoanei juridice cu debitorul sau nu are loc in orice conditii, ci trebuie sa fie indeplinite cerintele restrictive prevazute de textul de lege atacat, cerinte firesti avand in vedere relatiile contractuale dintre persoana juridica ce va raspunde solidar alaturi de debitorul sau.
In ceea ce priveste sustinerea referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 45 din Legea fundamentala referitoare la libertatea economica, Curtea a constatat ca nici aceasta nu este intemeiata, deoarece faptul ca se instituie raspunderea solidara a unei persoane juridice alaturi de debitorul insolvent sau insolvabil, in anumite conditii restrictive care au in vedere relatiile juridice stranse dintre acestia, nu echivaleaza cu o restrangere a liberei initiative. In acest sens, accesul liber al persoanelor la o activitate economica si libera initiativa sunt garantate, “in conditiile legii”.
Cu acelasi prilej, Curtea a stabilit ca, pentru a asigura caracterul economiei de piata, statul are obligatia ca, prin autoritatile publice competente, sa ia toate masurile necesare pentru revigorarea economiei, cum ar fi si masura eliminarii din viata economica a operatorilor economici neviabili. Una dintre masuri este legislatia in domeniul falimentului si al reorganizarii judiciare a persoanelor juridice, precum si al raspunderii pentru plata obligatiilor restante ale debitorului declarat insolvabil. In ipoteza in care, in cadrul politicii fiscale, legiuitorul ar stabili ca persoanele juridice legate prin relatii contractuale de insolvent nu raspund solidar, ar insemna sa le exonereze de raspundere juridica si sa renunte la colectarea venitului bugetar datorat.
Intrucat in cauza nu au intervenit elemente noi, de natura a reconsidera jurisprudenta Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele acestor decizii isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
In fine, Curtea retine ca invocarea in sustinerea exceptiei a dispozitiilor art. 41 si art. 47 din Constitutie este lipsita de relevanta din moment ce textul criticat nu creeaza vreo restrictie cu privire la dreptul la munca al persoanelor fizice. Raspunderea solidara nu este intemeiata pe existenta sau inexistenta unor contracte individuale de munca incheiate intre o persoana fizica, pe de o parte, respectiv debitor si cealalta persoana juridica angajatoare, ci pe faptul ca debitorul a acumulat datorii la bugetul de stat; conditiile prevazute de art. 27 alin. (2) din Codul de procedura fiscala reprezinta mai degraba indicii pentru organul fiscal in vederea descoperirii unor posibile legaturi stranse intre diversele persoane juridice, pentru a putea recupera creantele fiscale si pentru a asigura ritmicitatea veniturilor publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (2) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Alcortex” – S.R.L. din Ploiesti in Dosarul nr. 7.841/105/2008 al Tribunalului Prahova – Sectia comerciala si de contencios administrativ II.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 februarie 2010.

In M. Of. nr. 149 din 8 martie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 120/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Carmen – El – BH” – S.R.L. din Timisoara in Dosarul nr. 8.442/325/2007 al Judecatoriei Timisoara.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata, intrucat textul legal criticat constituie o masura de protectie a actionarilor societatilor comerciale in cazul incheierii unor acte juridice cu nerespectarea prevederilor legale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 iunie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 8.442/325/2007, Judecatoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Carmen – El – BH” – S.R.L. din Timisoara intr-o cauza avand ca obiect solutionarea plangerii formulate impotriva unui proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei prevazute de textul legal criticat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, intrucat atribuie elementului material al detinerii valentele unei contraventii, fara a tine seama daca fapta a fost sau nu savarsita cu vinovatie. Se considera ca, in acest mod, legiuitorul delegat a prevazut o exceptie de la art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, text potrivit caruia vinovatia si pericolul social sunt trasaturi esentiale ale contraventiei. Se mai sustine ca marcajele false, in anumite cazuri, sunt atat de bine realizate incat depistarea falsurilor este de multe ori imposibila de catre comerciant. Or, o asemenea situatie nu poate duce la concluzia implicita potrivit careia comerciantul in cauza este contravenient.
Judecatoria Timisoara apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005. In urma republicarii din nou a Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, solutia legislativa criticata se regaseste in textul art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003. Potrivit jurisprudentei sale, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra acestui text de lege, care are urmatorul cuprins:
“(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte: […]
c) detinerea in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Romaniei a produselor accizabile supuse marcarii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false”.
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind statul roman, art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (1), (2) si (8) privind dreptul de proprietate privata si ale art. 45 privind libertatea economica. Totodata, se considera ca sunt incalcate si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca aspectele contestate de autorul acesteia sunt chestiuni care mai degraba vizeaza interpretarea si aplicarea legii. Astfel, instanta de judecata urmeaza sa stabileasca daca fapta savarsita constituie sau nu contraventie, si anume daca a fost savarsita cu vinovatie, respectiv daca este stabilita si sanctionata ca atare prin lege. Desigur, convingerea instantei asupra faptului daca fapta a fost savarsita sau nu cu vinovatie va fi fundamentata pe circumstantele concrete ale cauzei.
In aceste conditii, intrucat se solicita interpretarea textului de lege supus controlului si avand in vedere dispozitiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa ca inadmisibila.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala “Carmen – El – BH” – S.R.L. din Timisoara in Dosarul nr. 8.442/325/2007 al Judecatoriei Timisoara.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 februarie 2010.

In M. Of. nr. 149 din 8 martie 2010 a fost publicata decizia Curtii Constitutionale nr. 121/2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Din cuprins:
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Gheorghe Dumitrescu in Dosarul nr. 5.296/30/2008 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 iunie 2009, pronuntata in Dosarul nr. 5.296/30/2008, Curtea de Apel Timisoara – Sectia contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Gheorghe Dumitrescu intr-o cauza avand ca obiect solutionarea contestatiei formulate impotriva unui act administrativ-fiscal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, intrucat nu permit atacarea direct in fata instantei de contencios-administrativ a actului administrativ-fiscal fara parcurgerea fazei prealabile prevazute de Codul de procedura fiscala.
Tribunalul Timis apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze prezenta exceptie.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, si ale art. 205 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au urmatorul cuprins:
– Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: “(1) Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.”;
– Art. 205 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003: “(1) Impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.”
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2) privind accesul liber la justitie.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constitutionalitate. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 670 din 15 decembrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 77 din 27 ianuarie 2006, a statuat, cu privire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fara caracter jurisdictional nu este contrara principiului liberului acces la justitie cat timp decizia organului administrativ poate fi atacata in fata unei instante judecatoresti.
De asemenea, cu privire la dispozitiile art. 205 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, Curtea, prin deciziile nr. 194 din 12 februarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 160 din 16 martie 2009, si nr. 687 din 12 iunie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, a stabilit ca instituirea recursului prealabil sau gratios reprezinta o modalitate simpla, rapida si scutita de taxa de timbru, prin care persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica are posibilitatea de a obtine recunoasterea dreptului pretins sau a interesului sau legitim direct de la organul emitent. Se realizeaza astfel, pe de o parte, protectia persoanei vatamate si a administratiei, iar, pe de alta parte, degrevarea instantelor judecatoresti de contencios administrativ de acele litigii care pot fi solutionate pe cale administrativa, dandu-se expresie principiului celeritatii.
Curtea a mai retinut ca nicio dispozitie constitutionala nu interzice ca prin lege sa se instituie o procedura administrativa prealabila, fara caracter jurisdictional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ gratios sau a celui ierarhic. In plus, s-a aratat ca dreptul de acces liber la justitie nu este un drept absolut, el putand fi supus anumitor conditionari. Prin urmare, Curtea a statuat ca parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fara caracter jurisdictional nu ingradeste dreptul de acces liber la justitie, atat timp cat decizia organului administrativ poate fi atacata in fata unei instante judecatoresti.
In acelasi sens, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 927 din 18 octombrie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, sau Decizia nr. 382 din 17 aprilie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2007.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa justifice reconsiderarea jurisprudentei in materie a Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele deciziilor amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si ale art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de Gheorghe Dumitrescu in Dosarul nr. 5.296/30/2008 al Curtii de Apel Timisoara – Sectia contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 februarie 2010.